2
DACIA
magazin
nr.12 mai 2004
Istoria neºtiutã a românilor
ORIGINI ªI LEGENDE
Sunt român ºi trebuie sã recunosccã scriu cu multã plãcere despre isto-ria noastrã neºtiutã ori mai puþin ºtiutã.Dacã nu de mult vã vorbeam defaptul cã Noi nu suntem urmaºiiRomei, ci ei sunt urmaºii noºtri, orimai târziu vã purtam prin mitologianoastrã, a românilor, din care s-auinspirat grecii ºi romanii, de fapt încãnu v-am spus prea mult cãci, Adevã-rul uneori trebuie sã-l drãmuieºti, alt-fel ºocul este prea mare; ºi când totde curând scriam despre BlestemulPãsãrii Phoenix ori Cloºca cu puiide aur, am primit scrisori din caream realizat cã mulþi dintre dumnea-voastrã aveþi deja bazele necesare unuinou cutremur în istoria românilor -la care vã voi expune în minutele ur-mãtoare de lecturã!Considerând cã stocul de adevã-ruri istorice care le este predat copii-lor ºi tinerilor în ºcolile sau universitã-þile româneºti cu privire la istoria ro-mânilor a rezultat în mare parte dinobservaþiile ºi deducþiile - aparent lo-gice - fãcute în mãnãstirile din EvulMediu, deci cu mult înainte de explo-zia ºtiinþficã de dupã al doilea rãzboimondial, cum am putea noi, cei de azi,sã nu avem îndoieli cu privire la acestadevãr? Sã acceptãm o istorie construi-tã pe cunoºtinþele dobândite în EvulMediu ar fi ca ºi cum am accepta cãPãmântul este plat ca o farfurie ºi cãSoarele se învârte în jurul nostru oricã suntem bolnavi pentru cã diavolul aintrat în noi ºi pentru a-l scoate trebuiesã bem din apa în care au fost þinutetrei broaºte ºi un þânþar! Sã fim se-rioºi, domnilor! Azi avem o explozieºtiinþificã, iar cunoºtinþele Evului Me-diu despre istorie trebuie corectate: pevremea aceea nu se vorbea despre ar-heologie, antropologie, biologie, fizio-logie ori computere.Când cercetãtoarea americanã Ma-rija Gimbutas, profesoarã la Univer-sitatea California din Los Angeles,scria: România este vatrã a ceea ceam numit Vechea Europã, o entitateculturalã cuprinsã între 6500-3500î.H., a fãcut sã devinã evident cãaceastã strãveche civilizaþie europea-nã carpato-dunãreanã a precedat cucâteva milenii pe cea sumerianã.Sã vã dau un exemplu despre fan-tezie-istorie, dupã CV Ceram în
Zei,morminte, cãrturari
..., pânã nu demult (acum 100 de ani, deci relativrecent la scara istoriei!), Iliada eraconsideratã un poem fantastic; ungerman, un visãtor îndrãgostit de acest poem, a refuzat sã accepte dogma -cã nu era altceva decât o poveste eroi-cã, fantasticã: Heinrich Schliemann aavut curajul sã creadã cã era adevã-rat. Aºa cã, a fost odatã ca niciodatã,undeva departe, în Europa, într-unsãtuc german din provincia Mecklem- burg, un bãieþaº care a primit de Crã-ciun, în anul 1829, Istoria Universa-lã Ilustratã de Jerrer; aceasta îl aratã pe tracul Enea fugind din cetatea Troiacuprinsã de flãcãri, purtându-ºi tatãl pe umeri ºi þinându-ºi fiul, Iulius, demânã, urmat fiind de alþi supravieþui-tori. El, tracul, avea sã ajungã în ValeaTibrului (Valea celor ºapte coline)unde se va cãsãtori cu Latvia, fiicaunui rege local, punând astfel bazeledinastiei de Alba Longa - din care setrãgea ºi Rhea Silva, mama lui Ro-mulus ºi Remus, ºi din care se mân-drea cã se trãgea ºi Iulius Cezar; aºacã, domnilor italieni, fiþi mai atenþi cunoi, strãbunii voºtri!Acel copil german îºi întreabã ta-tãl: Deci, aºa arãta Troia ºi nimeninu ºtie unde se aflã ea astãzi?!!! Aniiau trecut ºi micuþul Schliemann funevoit la 14 ani sã-ºi întrerupã studii-le din cauza sãrãciei ºi sã se angajeze bãiat de prãvãlie; într-o zi intrã în prã-vãlie un oarecare, beat mort, ºi înce- pu sã declame versuri din Iliada,redeºteptând astfel micuþul aventurier.Acesta ajunge în 1841 în Hamburg,se angajeazã ca mus pe o corabie ce pleca spre Venezuela, dar la numaidouã sãptãmâni corabia se scufundãlângã insula Texel, Heinrich reuºindînsã sã se salveze. Îl gãsim mai târziulucrând în Amsterdam, în timpul liber studiind engleza, franceza, olandeza,spaniola, portugheza ºi italiana.Prin 1854 era în America de Nordºi cãpãta cetãþenia americanã; este cu-cerit apoi de febra aurului, dar nu selasã fermecat sã-ºi pãrãseascã aface-rile înainte de a-ºi câºtiga independen-þa materialã, aºa cã, abia prin 1868 seduce în Itaca - insula lui Ulise. Omajuns la cea mai înaltã treaptã materi-alã, lasã totul ºi fuge dupã un basm, o poveste fantasticã. Cu Iliada în mânã,începe sã caute TROIA , cetate, le-gendarã a tracilor, unde NOI am fostînvinºi de puhoiul barbar de greci, ahei,venit între 1900-1400 î.H. din estulMãrii Caspice, împreunã cu eolienii,dorienii ºi ionienii.Aºa cã Schliemann, considerândrãzboiul troian drept unul real, iar peluptãtori niºte personalitãþi istorice, seduce sã-i redescopere pe aceia caremuriserã cu trei mii de ani în urmã; seduce în Asia Micã - tocmindu-ºi o cã-lãuzã pentru 45 piaºtri, cãlãrind pe uncal fãrã frâu, aruncându-ºi privirea peste ceea ce doar visase pânã nu demult. Plimbându-se cu Iliada în minte,el calculeazã distanþe, îºi imagineazã bãtãlia, ba chiar se ºi cãsãtoreºte cu ogrecoaicã, Sofia Engstromenos, pe careo asemuieºte cu Elena.În sfârºit, la 15 iunie 1873, ia ho-tãrârea sã se apuce de sãpat. Dupãsãparea a 250 mii metri cubi de pã-mânt, plimbându-se cu soþia prin sã- pãturi, îi spune acesteia: Du-te ºi dãdrumul tuturor lucrãtorilor, spune-leceva, spune-le cã e ziua mea de naº-tere ºi cã au liber. Când soþia se în-toarce la el dupã plecarea lucrãtorilor,îl gãseºte sãpând cu disperare printre blocuri enorme de piatrã gata sã cadã peste el, scoþând la ivealã... AUR, bi- juterii incalculabile, bijuterii udate cusânge ºi lacrimi, îngropate de trei miide ani sub ruinele a ºapte împãrãþii,dispãrute ºi readuse la luminã. El nufãcea altceva decât sã ne scoatã lasuprafaþã istoria noastrã, a carpato-danubienilor - uitatã, îngropatã, pãrã-sitã ºi neglijatã. Când o vor lua în con-sideraþie istoricii noºtri ºi o vor puneîn drepturile ei?!Dar Schliemann a crezut cã a des-coperit tezaurul lui Priam, când defapt tezaurul aparent aparþinuse unuirege ce trãse cu O Mie de ani înaintea
Dr. Napoleon Sãvescu
NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEI
Leave a Comment