Cu toţii în după-amiaza aurie
Cu toţi în după-amiaza aurieAlene lunecămPentru că ale noastre vâsle, cu prea puţină-ndemânareDe braţe mici sunt traseÎn timp ce mânuţe mici în van se prefacHoinărelile să mi le îndrumeO, crudă Treime
! La asemenea orăSub o vreme de visSă cereţi o poveste de la un suflet prea slabCa să mânuiască cea mai mică pană!Totuşi ce poate face-o biată voce singurăContra trei guri deodată?Poruncitoare, Prima îşi aruncăOrdinul „să începi”;Pe un ton mai prietenos, Secunda speră„Or fi şi prostii în ea?”În timp ce Terţia întrerupe povestea Nu mai rar decât odată pe minutCurând liniştea se-aşterneCu imaginaţia ele urmărescCopilul din vis mişcându-se într-o ţarăA minunilor sălbatică şi nouăVorbind prieteneşte cu păsările sau fiarele…Şi crezând aproape că-i adevăratŞi mereu, când povestea seacăFântânile fantezieiŞi slab mai luptă cel ostenitSă schimbe subiectul„Restul data viitoare…” „Mai e şi data viitoare”strigă vocile fericiteAşa a crescut povestea Ţării Minunilor:Încet, puţin câte puţin,Straniile-i întâmplări au fost făuriteŞi-acum povestea-i sfârşităŞi spre casă ne-ndreptăm o adunare fericităSub soarele care apuneAlice! Ia, o poveste copilăroasăŞi cu mâini delicateAşeaz-o acolo unde-s împletite visele copilărieiÎn vrăjita cunună a amintiriiCa coroana veştejită a unui pelerin făcută din floriCulese dintr-un ţinut îndepărtat.
1
Autorul se referă la cele trei surori Liddell (n.r.).
3
Leave a Comment