Lazarev-04-Privire-in-Viitor

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

1

SERGHEI NIKOLAEVICI LAZAREVDIAGNOSTICAREA KARMEI + PRIVIRE IN VIITOR

„Înainte de lectura acestei cărţi ar fi bine să lăsaţi deoparte orice supărare pe Dumnezeu, pe părinţi, pe lumea înconjurătoare, pe dumneavoastră înşivă şi pedestin"

S. N. Lazarev

CĂTRE CITITORI

Cea de-a treia carte ar fi trebuit să se numească „Cazuri din practică". Eu socoteamcă, prin cele două cărţi anterioare, sistemul a fost încheiat, iar în cea de-a treia aveam degând să aduc explicaţii, precizări, completări în legătură cu sistemul. Au apărut însă noicunoştinţe, şi acestea s-au dovedit a fi într-atât de importante, încât a trebuit să scriuurgent a treia carte, în decursul acestui timp, multe persoane mi-au adresat întrebări şi eule-am promis că voi răspunde la ele în paginile unei cărţi. Le cer scuze celor care auasistat la conferinţele mele din Vladivostok. Eu le-am promis că voi răspunde la bileţele şi voi înregistra răspunsurile pe casete video. Dar n-am reuşit. Atunci am promis căîn cartea a patra voi da răspunsuri la întrebări, însă şi de această dată s-au acumulatinformaţii noi, fără de care, din câte îmi dau eu seama, cercetările mele n-ar fi putut săfie complete şi încheiate. Acum sistemul este mai mult sau mai puţin definitivat. Dar, odată ce aşa s-au întâmplat lucrurile, eu voi da într-o carte separată răspunsuri la întrebări,explicaţii şi completări. Cred că cea de-a cincea carte va apă rea în toamna anului 1998.Încă o dată, îl rog pe cititor să înţeleagă: eu nu dau nici un fel de sfaturi şi nu îndemnla nimic. Eu îmi împărtăşesc experienţa în domeniul ajutării oamenilor, rezultatelecercetărilor mele, năzuinţa de cunoaştere a lumii înconjurătoare. Sper ca această cartesă-1 ajute pe cel care o va citi.

Autorul

INTRODUCERE

În primăvara anului 1996, după ce apăruse de sub tipar cartea a treia, euconsideram că sistemul meu este, în principiu, încheiat, întâlneam tot mai des oamenicare spuneau că lectura celor trei cărţi le-a schimbat caracterul şi concepţia desprelume. Numeroase disfuncţii dispăreau fără urmă, dacă omul analiza cu atenţielucrurile despre care se vorbea în cărţi. Ce-i drept, au existat situaţii când cunoştinţelemele, experienţa şi intuiţia mea se dovedeau neputincioase în faţa bolii. Atunci îmivenea să abandonez toate cercetările şi să mă ocup de altceva.Mai frecvente însă erau cazurile de însănătoşire frapantă. Acest lucru mă obligasă merg mai departe. O mare importanţă a avut faptul că am izbutit să comprim ocantitate uriaşă de informaţii în câteva adevăruri simple şi accesibile. Opiniile cu privire la cărţile scrise erau diametral opuse. Unii spuneau că sistemul este preasimplu. Alţii - că este prea complicat şi puţin accesibil. Unii spuneau că cea mai tare

2este prima carte. „Cea mai tare este cartea a treia", - spuneau alţii. „Cea mai tare estetotuşi a doua", - socoteau unii şi demonstrau lucrul acesta cu argumente.Atunci am înţeles că oamenii percep informaţia în mod diferit şi că, asuprafiecăruia, cartea exercită o acţiune particulară. De acţiunea cărţii m-am convins pe propria-mi piele, atunci când am început să recitesc manuscrisul primului volum.Peste câteva minute după ce începusem lectura manuscrisului, la nivel subtil, aurmat deodată un şoc atât de puternic, incât învelişurile fine ale biocâmpului meu auînceput să se desfacă în bucăţi.Apoi coconul structurii biocâmpului meu a început să „lunece" lent de peînvelişul fizic. Mai mulţi clarvăzători au observat: atunci când aura dispare, omulmoare în scurt timp. Eu mi-am dat seama că situaţia este gravă şi am încercat sădescopăr sursa atacului.Rezultatul a fost cu totul neaşteptat. Această sursă s-a dovedit a fi propriul meumanuscris.Pentru prima oară în viaţa mea, citeam un text care exercita o acţiune energetică,adică viteza de transformare a informaţiei în energie era foarte mare. Mi-am imaginatce se putea întâmpla cu cititorii cărţii mele şi m-au trecut fiori. Am ajuns la concluziacă, după stratul exterior al informaţiei cuprinse în carte, urma un fond interior mult mai puternic şi, dacă acesta era nearmonios, informaţia expusă în carte nu putea fi percepută. Noi am efectuat experimente interesante. Eu îi dădeam unei persoane două- trei foi de manuscris şi o rugam să le citească şi să-şi spună părerea. — Scuză-mă - zicea omul - dar este imposibil de citit, textul este sofisticat, puţin inteligibil, practic n-am înţeles nimic.Eu studiam fondul de profunzime la nivel subtil şi înlăturam programeleagresive prin rugăciuni şi pocăinţă, adică „purificam" textul din punct de vedereenergetic.Peste două zile îi înmânam aceleiaşi persoane acelaşi text, fără nici o modificare.Omul citea şi se entuziasma. — Se vede îndată că s-a făcut o bună redactare, textul poate fi citit cu uşurinţă şitotul devine limpede imediat.Am înţeles că, în orice text, lucrul cel mai important este canalul profund, info-senzorial. Şi în pictură, şi în poezie, şi în cântec, încărcătura invizibilă ce se ascunde înspatele oricărui text, notă sau formă este fundamentală. Texte aparent asemănătoare pot avea grade de profunzime absolut inegale. Aici se deschide calea pentru o infinită perfecţionare. Cu cât mai multă iubire conţine informaţia, cu atât mai mare estedensitatea ei şi mai puternică acţiunea. De fapt, cunoaşterea raţională a lumii nufuncţionează atunci când lipseşte cea senzorială. Iar profunzimea cunoaşterii senzorialeeste determinată de cantitatea de iubire faţă de Dumnezeu, acumulată în suflet.Mulţi dintre cei care citiseră cartea a doua spuneau că lectura ei te poate aducela disperare. Cea mai mică greşeală este urmată de pedeapsă - pentru păcatele părinţilor şi ale bunicilor, din cine ştie ce motive, plăteşte nepotul, apare senzaţia că nuexistă nici o ieşire. Eu îi linişteam. Deşi informaţia este prelucrată în cărţi lamaximum, totuşi acesta este un reportaj despre calea pe care am străbătut-o încunoaşterea lumii şi a legilor care o guvernează. „Omul nu plăteşte pentru gândurileagresive - le explicam eu pacienţilor - dacă acestea nu sunt sprijinite de sentimenteagresive, ele nu răzbat în interior. Dacă omul face zarvă, se agită şi strigă, în exterior,iar în interior păstrează iubirea, lucrul acesta nu va avea repercusiuni negativeasupra sănătăţii lui". Mai departe, emoţiile, laptele reprobabile ale strămoşilor noştri pătrund şi rămân în biocâmpul nostru în cazul în care sunt identice cu structura

3noastră spirituală, adică, dacă în vieţile anterioare eu n-am fost gelos, gelozia părinţilor mei nu va pătrunde în adâncul sufletului meu. Iar dacă eu am o orientare corectă, vadispărea chiar şi „noroiul" superficial căpătat de la strămoşi. Karma personalăcorespunde celei a părinţilor şi, dacă în trei vieţi anterioare eu i-am dispreţuit peoameni, socotindu-mă mai deştept decât alţii, în viaţa aceasta eu primesc un tată, un bunic şi un străbunic din aceeaşi categorie. De aceea, atunci când omul începe sălucreze asupra sa şi se întoarce spre Dumnezeu, putem considera că el nu are o karmăfamilială, ci doar una personală. Şi, cu cât mai puternică este aspiraţia către Dumnezeuşi către iubire, cu atât mai puţin depinde omul de energetica lumii înconjurătoare, deexperienţa negativă a strămoşilor săi şi a vieţilor sale anterioare. Atunci când scriamcartea a treia, aveam momente de derută: înlături ataşarea de o valoare umană, aparealta. Procesul părea să fie nesfârşit, de aceea încercam să generalizez la maximumnoţiunea de „valoare umană". Şi, în cele din urmă, au rămas de fapt două noţiunicardinale - „gelozia" şi „trufia".Unele grupuri de boli şi nenorociri erau legate de tema relaţiilor, iar alte grupuri- de tema aptitudinilor, intelectului, perfecţiunii.Gelozia provoca unele afecţiuni, trufia - altele, iar combinarea geloziei cu trufia provoca, de regulă, afecţiuni grave şi adesea incurabile.Îmi amintesc cum o femeie, venind în vizită la mine, a spus: „Eu pot deja sămerg şi să vorbesc". — Ce să înţeleg? - m-am mirat eu. Adică, dumneavoastră nu mergeaţi şi nu puteaţi vorbi?Chipul ei mi s-a părut cunoscut, însă nu-mi puteam aminti unde o văzusem. — Sunt deja la a treia şedinţă cu dumneavoastră - zâmbi femeia. La primaşedinţă soţul meu m-a adus în braţe. Pe atunci eu nu mai puteam nici să merg, nici săvorbesc, boala mea era considerată incurabilă. Treptat, muşchii se atrofiază şi omul, laînceput, nu mai merge, apoi nu mai vorbeşte, apoi nu mai respiră. Un chirurgacademician a spus că nu mă va opera. „Ai să mori oricum pe masa de operaţii - a zis el- şansele tale de supravieţuire nu sunt nici de 10%". Mi-am dat seama că el nu vrea să-şi strice statisticile, într-un cuvânt, m-au trimis să mor acasă. Dumneavoastră mi-aţiexplicat că eu sunt stăpânită deopotrivă de gelozie şi de trufie. De fapt, eu nu aveamabsolut nici o idee care este sensul vieţii, pentru ce trăiesc eu şi cum trebuie să măcomport ca să fiu fericită. Mi-am revăzut întreaga viaţă şi am înţeles multe lucruri. Şi,cu cât mai multă căldură simţeam în suflet, cu atât mai repede mă părăsea boala.Pentru mine, iubirea de Dumnezeu fusese întotdeauna o noţiune abstractă. Acum însă, pur şi simplu, o simt.Întâlnirea cu astfel de pacienţi îmi aducea bucurie.În ultimul timp am început să resimt oboseala în urma maratonului de şase ani,care a început în anul 1990.Îmi părea bine că sistemul funcţiona fără participarea mea.Informaţia aceasta putea ajuta milioane de oameni. Până a-mi efectuainvestigaţiile, citeam peste tot unul şi acelaşi lucru: „Soarta nu poate fi schimbată, desoartă nu te poţi feri". Practic, este imposibil să schimbi caracterul omului. Eu nu puteam nici măcar să-mi imaginez că soarta, sănătatea şi caracterul copilului pot fischimbate până la naşterea şi chiar până la zămislirea lui. Nu ştiam pentru ce a apărutomul pe acest Pământ.Care este sensul vieţii? Pentru ce trăim, dacă oricum îmbătrânim, pierzândtotul, şi apoi murim? Eu nici măcar nu bănuiam că purtarea unui om se poate schimbaradical în câteva ore.

of 00

Leave a Comment