[apărut în
Bărăganul ortodox
nr. 18, 2004, p. 4]
tradiţia în contemporaneitateP
ROBLEME
ALE
VIZIUNII
ECLESIALE
ASUPRA
FEMINITĂŢII
preot dr. Doru Costache
Experienţa contemporană a femeilor din Biserică este în multe privinţe contradictorie.Reducând lucrurile la esenţial, trebuie observat că, pe de o parte, mai presus de toţi sfinţii şiîngerii, Biserica cinsteşte o femeie, pe sfânta Maria, Maica Domnului; pe de alta, că situaţiafemeii creştine de astăzi este cu totul modestă. Sigur, discursurile encomiastice nu încetează să proslăvească eroismul maternal, devotamentul soţiei, răbdarea ei, mergând până la suportareaunor infinite umilinţe din partea celor numiţi
cruce-ntreagă
(!?). De fapt, cam la atât se şi reducemândria de a fi femeie în ortodoxia românească a zilelor noastre…Interesant pentru acest proiect editorial este faptul că, de obicei, tendinţa de minimizare afeminităţii se întâlneşte cel mai adesea în cercurile autointitulate tradiţionaliste şi chiar în numeletradiţiei eclesiale. Probabil că nu veţi găsi niciodată afirmaţii care să facă parte explicit dintr-unsistem ideologic articulat, însă este imposibil să nu sesizaţi faptul că în multe biserici apare caerezie încercarea vreunei femei de a pătrunde în biserică fără năframă, nesăbuinţă sancţionatăisteric de preoţi (prin apostrofări publice) şi de femeile care se consideră pioase (prin îmbrâncirişi sudalme); faptul că unii preoţi refuză slujirea tainei cununiei unui cuplu în care bărbatul a maifost căsătorit dar femeia nu, ea oricum necontând şi putând rămâne, în consecinţă, fără tainasfântă; faptul că există mânăstiri de călugări în care femeile nu pot pătrunde, în timp ce nu s-aauzit încă de mânăstiri de călugăriţe în care accesul bărbaţilor să fie interzis (evident, pentru că bărbatul este
cruce-ntreagă
, indiferent cât de ticălos poate fi); faptul că e socotită ca extremăimpietate tentativa unei femei de a trece la miruit înaintea bărbaţilor, fără să mai conteze dacă eas-a împărtăşit sau nu (ştiut fiind că participanţii la masa euharistică au prioritate faţă de spectatoriiliturghiei); faptul că multe femei sunt oprite de duhovnici sau chiar nu mai îndrăznesc să se roageori să intre în biserică dacă au ciclul lunar; faptul că imediat după ce au născut, lucru lăudat dealtfel, sunt trecute printr-un ritual de … purificare, în care inconvenientele sarcinii şi suferinţelenaşterii sunt nefericit completate cu o jignitoare dezvăluire a situaţiei că îndrăznelile lor (i.e.sarcina şi naşterea) reprezintă nici mai mult şi nici mai puţin decât păcat, necurăţie; faptul că suntcanonisite femeile care au avortat, în timp ce soţiorii lor – care adesea le împing spre acest act – rămân printre sfinţi… Probabil că mai există pe la noi şi alte asemenea obiceiuri, însă mie îmisunt necunoscute.Aş vrea să observ că nici una dintre aceste situaţii nu are vreo legătură cu tradiţia Bisericii luiHristos, toate trădând mai mult sau mai puţin explicit mentalităţi de tip misogin, fie moştenitedintr-un iudaism prost înţeles, fie împrumutate din mitologii dualiste, gen maniheism şi bogomilism, de obicei pe filiera unor curente influente în lumea monahală. Aceste situaţii, în pofida pretenţiei lor de respectabilă tradiţionalitate, în ciuda chipului lor evlavios, se află încontradicţie flagrantă cu evanghelia Mântuitorului şi cu închinarea adusă Maicii Domnului decătre Biserică.Hristos şi-a început opera de înnoire a lumii la o nuntă, transformând apa în vin (cf. In 2,1-11), prin urmare schimbând vechile relaţii dintre bărbat şi femeie, caracteristice pentru umanitateacăzută (cf. Fc 3,16), în relaţiile Împărăţiei lui Dumnezeu. Nu-i de mirare, de vreme ce de reuşitacuplului paradisiac atârna împlinirea planului divin privind creaţia; cum ar putea începeînnoirea/re-crearea lumii altfel decât la o nuntă? Mântuirea lumii implică transfigurarea relaţiilor dintre bărbat şi femeie. Este ceea ce sugerează sfântul apostol Pavel, într-un comentariu asupraconsecinţelor mântuirii înfăptuite de Hristos, afirmând că în Hristos Iisus nu mai funcţionează
Leave a Comment
Magdy şi Shellu, mulţumesc pentru interes şi aprecieri. evident, eu merg pe drumul meu, aşa că nu mie trebuie să mi se facă lobby. nu e posibil altul mai bun decât cuiele care-mi sunt bătute-n palme de cei pentru care mă rog la fiecare liturghie... tradiţia noastră însă trebuie dezgropată de sub gunoaiele "pietăţii" lipsite de adevăr şi dragoste.
Magdy, ortodoxia, oricare ar fi ea, chiar romaneasca (eu zic crestinatatea ca sa fiu mai ecumenic) spunea cu totul altceva, la origini, chiar daca acum nu o arata. problema e, ca nu prea are cine sa o promoveze asa *** era ea..., multi se ocupa cu altceva. autorul se numara printre putinii, care din interiorul ortodoxiei romanesti - si nu numai -, redeschid comoara pierduta. ma bucur, ca obisnuinta noastra de a gandi in stereotipuri asa zis doctrinare, mai e sparta de parintele Doru. din nefericire, pentru ca spune lucrurilor pe nume are si de suferit. imi aduc aminte, avand aceeasi dorinta de a pune echilibrul acolo unde trebuie, cand la o predica, parintele a problematizat obisnuinta ciudata a credinciosilor de a se ridica si a face o mie de cruci (asta io zic) atunci cand se aude numele Maicii Domnului in timpul sf. Liturghi, in defavaoarea persoanelor Sfintei Treimi. Fara a avea intentia de a minimaliza rolul Fecioarei, ci de a invita credinciosii a face cel putin aceleasi gesturi si pentru Treime, parintele a fost pus la zid… asadar, ii voi face « lobby » lui Doru, asa *** ii faci si tu, caci daca oamenilor ca el nu li se va face, atunci cui, celor care ingroapa Ortodoxia (as vrea sa dau ceva nume si as zice din experienta, dar Domnu sa ne ierte!), ca s-o dea inapoi Domnului nici macar *** le-a dat-o, ca in pilda talantilor, considerandu-L un stapan aspru?