[publicat în
Bărăganul Ortodox
nr. 35, aprilie 2006, p. 4]tradiţia în contemporaneitate
Spiritul pascal
preot dr. Doru CostacheDe Crăciun şi de Paşti, omul, credincios ori necredincios, înţelegând sau nu mesajulsărbătorilor, se bucură. Şi bine face.
Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o – pentru a nebucura şi a ne veseli
. În propria noastră contemporaneitate, a fi tradiţionali, a ţine sărbătorile, s-atransformat însă, unilateral, într-un alt pretext pentru a obţine „buna dispoziţie”.Există, deci, o problemă. Ca orice experienţă subiectivă, care trece aşadar prin trupul omului,chiar şi această bucurie a sărbătorii este trecătoare, atunci când nu se dovedeşte a fi – mai înaintede orice – lovită de ridicol. Adevărat, sărbătoarea Sfintelor Paşti pare oarecum mai ocolită (decâtaceea a Crăciunului) de spiritul deşertăciunii, în pofida intenselor eforturi ale producătorilor şicomercianţilor de a ne face să credem într-un nou personaj – pascal? – iepuraşul… Dar problemarămâne mereu aceeaşi: experimentăm o bucurie trecătoare. În realitate, trecătoare numai dincauza manierei în care ne raportăm la sensul sărbătorii. Nu e deloc de surprinzător că nu putem păstra bucuria. De fapt, şi în primul rând, nu suntemcapabili nici să o percepem cum se cuvine, transformând sărbătoarea într-o omenească, mult preaomenească
petrecere
.În lipsa unei autentice iniţieri în misterul sărbătorii, rămânem mereu afară, dincolo de dorinţanoastră – legitimă până la un punct – de a ne bucura
în stilul nostru
… Îmi amintesc o istorioarădin
Povestirile hasidice
ale lui Martin Buber. La un rabbi au venit odată câţiva enoriaşi,reclamând faptul că unii pierd nopţi în şir, jucând cărţi. Căzând pe gânduri preţ de o clipă, rabbi asfârşit prin a remarca: „bieţii de ei!... Au râvnă să privegheze, însă nimeni nu-i învaţă ce trebuiesă facă…” Şi, până la urmă, exact acest lucru se petrece cu noi, când ratăm nu doar şansa de a păstra bucuria, ci însăşi experienţa acesteia. Nu întâmplător sunt slujbele noastre atât de lungi. Adresându-se unei conştiinţe însetate deexperienţa misterului întâlnirii divinoumane, slujbele ortodoxe, şi prin excelenţă cele dinsăptămâna mare şi din noaptea de Paşti, reprezintă singura cale de acces către sensul deplin şi bucuria deplină a sărbătorii. Din nefericire, mai nimeni nu le acordă atenţia cuvenită; altfel spus,în vechiul limbaj liturgic, nimeni nu mai participă în manieră „înţelegătoare”. Or, slujbelereprezintă mai înainte de orice descifrarea şi expunerea sensului sărbătorii, în ritmuri, gesturi,mişcări şi cuvinte. Alcătuirea lor are o funcţie
mystagogică
(iniţiere în mister), introducându-ne înatmosfera sărbătorii.Din perspectiva slujbei din noaptea de Paşti, spre exemplu, în succesiunea logică aînmormântării noastre cu Hristos prin trecerea în umbra epitafului („învelitoarea mormântului”),noaptea de Paşti debutează cu întunericul deplin al mormântului în care, înfricoşaţi şi fărăsperanţă, suntem noi… Dintr-o dată, lumina vieţii străluceşte, dăruind speranţă. Nu e vorba defaptul că aprindem lumânări. E vorba de faptul că lumânările noastre sunt un simbol al proprieinoastre treziri. Cum tălmăceşte lectura evanghelică a liturghiei:
lumina luminează în întuneric şiîntunericul nu a cuprins-o
. Lumina-Hristos a biruit întunericul deprimant al orizontului morţii, iar noi suntem martorii acestei învieri. Şi fiind martori, gustăm din ea.Pentru ca bucuria învierii noastre – operată ritualic, prin absorbţia noastră treptată în dinamicadivinoumană a slujbelor – să dureze, un singur lucru mai trebuie. Anume, de a înţelege că nuexistă bucurie în afara comuniunii:
Ziua învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm. Să-i numim
fraţi
şi pe cei ce ne urăsc. Pe toate să le iertăm – pentru înviere. Şiaşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, călcând cu moartea
[sa]
moartea, şi dăruindu-le viaţă celor din morminte…
Leave a Comment
ha ha! cred ca si eu trebuia sa-l recitesc din cand in cand :-) oricum, vad ca sunt destul de consistent in maniera de a pune probleme, si poate in ce priveste viziunea de ansamblu, asta prin comparatie cu ultimele mele articolase din Vema
super! nu stiu *** de am trecut pe langa el... oricum, dupa *** nu cred in intamplare, poate de aceea am dat acum peste el cu cateva zile inainte de inceperea Postului Mare :).