High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
[ap
ă
rut în
Almanah Bisericesc
2007, Episcopia Sloboziei
ş
i C
ă
l
ă
ra
ş
ilor, pp. 45-58. diferen
Ń
ele de paginareprovin din faptul c
ă
prefer notele de subsol, în timp ce redac
Ń
ia a ales editarea lor ca note de final]
Schi
Ńă
despre normalitatea miracolelor
preot dr. Doru Costache
Colegiul teologic grec-ortodox Sfântul Andrei(Sydney College of Divinity)
Trei tipuri mentale: medieval, modern, postmodern
“
Ş
tim de nu tr
ă
im pe-o lume, ce pe nesim
Ń
ite cade? […]Nu sim
Ń
im lumea p
ă
truns
ă
de-o durere lung
ă
, van
ă
?”Mihai Eminescu,
Panorama de
ş
ert
ă
ciunilor
Structurat l
ă
untric pe o mentalitate dualist
ă
ş
i o reprezentare magic
ă
a realit
ăŃ
ii, evul mediu (mai alesoccidental, dar nu în exclusivitate) poate fi caracterizat ca er
ă
a miracolului supranatural. Omulmedieval
ş
tia c
ă
tr
ă
ie
ş
te într-o lume stranie, v
ă
zut
ă
ş
i nev
ă
zut
ă
, de asemenea c
ă
în orice moment
ş
i în orice punct al ordinii v
ă
zute se poate manifesta lumea invizibil
ă
1
. Era ca
ş
i cum ritmurile
naturale
ale lumii v
ă
zute erau constant
ş
i firesc tulburate de ritmurile
supranaturale
ale celei nev
ă
zute
2
. Într-un asemenea cadru mental, de factur
ă
dualist
ă
, orice eveniment – pl
ă
cut ori nepl
ă
cut – era suspectatca revelare a unor inten
Ń
ii, ca manifestare a supranaturalului
3
ş
i, în cele din urm
ă
, fie a voin
Ń
ei
ş
iputerii lui Dumnezeu, fie a voin
Ń
ei
ş
i puterii duhurilor întunericului. Acest tipar mental reprezint
ă
simbolul unei culturi impregnate de spiritul magic, în aceea
ş
i m
ă
sur
ă
în care cugetarea naturalist
ă
aoamenilor moderni nu poate func
Ń
iona decât în contextul unei culturi a tehno
ş
tiin
Ń
ei. Oricum, figuraexemplar
ă
a acestei imagini mentale a universului sfâ
ş
iat între sacru
ş
i profan, i.e. între divin
ş
idiabolic, r
ă
mâne catedrala gotic
ă
, cu dublul s
ă
u canon ornamental: statuile sfin
Ń
ilor în interior
ş
ireprezent
ă
rile mon
ş
trilor/demonilor în exterior. Pe acest fond, goana dup
ă
miracole
ş
i vân
ă
toarea devr
ă
jitoare; pe acest fond, de asemenea, un sentiment al nimicniciei omului, tr
ă
ind zilnicinsecuritatea, nevoit a se supune ritmurilor neîn
Ń
elese ale supranaturalului (pozitiv
ş
i negativ, benefic
ş
i malefic)
ş
i s
ă
caute, magic, echilibrarea for
Ń
elor.La rândul s
ă
u, modernitatea, structurat
ă
l
ă
untric pe o idee monist-materialist
ă
ş
i, deci,reduc
Ń
ionist
ă
despre realitate, poate fi caracterizat
ă
ca epoc
ă
a refuzului……….46………
1
Cf. Georges Duby,
Anul 1000
(Ia
ş
i: Polirom, 1996) pp. 65-104; Jacques le Goff, “Omul medieval”, în vol. colectiv
Omulmedieval
(Ia
ş
i: Polirom, 1999) pp. 28-32. De asemenea, un important material documentar pentru propensiunea con
ş
tiin
Ń
eioccidentale, la începuturile evului de mijloc, spre miraculos, vezi la Peter Brown,
Cultul sfin
Ń
ilor: Apari
Ń
ia
ş
i rolul s
ă
u încre
ş
tinismul latin
, Amarcord & CEU Press, 1995.
2
Cf. Gilles Bertrand Hardy, “L’avènement des cieux nouveaux et de la terre nouvelle”,
Présence orthodoxe
no. 16 (1971)p. 237.
3
Abordarea supranaturalist
ă
a minunilor apare
ş
i ast
ă
zi, mai ales în protestantism. Spre exemplu, vrând s
ă
apereposibilitatea minunilor, Norman Geisler le interpreteaz
ă
unilateral ca acte ale atotputerniciei divine, reu
ş
ind s
ă
opun
ă
puternic supranaturalul naturalului (cf.
Apologetic
ă
cre
ş
tin
ă
(Wheaton: Societatea misionar
ă
român
ă
, 1993) p. 164). Maimult, el vede minunile ca excep
Ń
ii care suspend
ă
regula, de dragul înt
ă
ririi moralit
ăŃ
ii omului (cf. ibidem, p. 183). O în
Ń
elegere similar
ă
, dar mult mai prudent
ş
i ingenios expus
ă
, la C.S. Lewis,
Miracles: A Preliminary Study
(New York:Collier Books, Macmillan Publishing Company, 1978).
fa
Ńă
de supranatural
ş
i a credin
Ń
ei în puterea omului de a înf
ă
ptui miracole naturale. Este vorba defaptul c
ă
, tr
ă
ind într-un univers gândit ca infinit
ş
i omogen, f
ă
r
ă
centru
ş
i f
ă
r
ă
ierarhii fiin
Ń
iale, uncosmos f
ă
r
ă
sens
4
, omul a început s
ă
cread
ă
c
ă
menirea lui nu mai este de a se teme
ş
i de a imploramisericordia divin
ă
– cum se credea în timpurile dinainte –, ci de a se lansa, metodic, întrucunoa
ş
terea
ş
i st
ă
pânirea singurei lumi existente, cea v
ă
zut
ă
(cum îi era descoperit
ă
de sim
Ń
urile,calculele
ş
i instrumentele sale). Metodic, omul lumii moderne – nefiind creat de Dumnezeu orb, nicisuflete
ş
te, nici trupe
ş
te – s-a legat la ochi pentru a nu mai vedea nimic din crea
Ń
ia lui Dumnezeu
ş
ipentru a tr
ă
i artificial, doar într-o realitate fabricat
ă
de el însu
ş
i (ca în parabola turnului Babel). El a încetat s
ă
mai cread
ă
în lucrurile de dincolo de v
ă
lul tras peste vederea sa, a încetat s
ă
cread
ă
înDumnezeu, în puterile întunericului, în minuni, imaginând o lume redus
ă
la materie
ş
i la forma dat
ă
acesteia prin puterea tehnologiei, a industriilor, prin comandamentele reci ale economiei. Pe acestfond, un sentiment orgolios al puterii, o speran
Ńă
pueril
ă
pentru construirea unei lumi mai bune,exclusiv a omului – în deplin
ă
ignorare a lui Dumnezeu, a ra
Ń
ionalit
ăŃ
ii crea
Ń
iei
ş
i a oric
ă
rei eticitradi
Ń
ionale –, speran
Ńă
ce se transform
ă
, mai nou, în disperare, în fa
Ń
a consecin
Ń
elor dezastruoase, lanivel uman
ş
i ecologic, ale acestei politici
5
. Din nou, omul are de luptat pentru echilibrarea for
Ń
elor, îns
ă
de aceast
ă
dat
ă
nu mai este vorba de sacru
ş
i profan, ci de mintea, de inima omului
ş
i deinstrumentele puternice create de el.Dup
ă
câteva secole de arid
ă
afirmare a unui
ra
Ń
ional
îngust (i.e., ceea ce convine gusturilornoastre)
ş
i de intoleran
Ńă
fa
Ńă
de
ira
Ń
ional
(i.e., ceea ce contravine gusturilor noastre), schimbândparadigma
ş
i practicând postmodernismul, omul se dore
ş
te acum resituat într-o lume mai complex
ă
,corespunzând recent-descoperitei complexit
ăŃ
i a con
ş
tiin
Ń
ei sale. Este ca
ş
i cum v
ă
lul cade
ş
i omuldeschide to
Ń
i ochii fiin
Ń
ei sale – trupe
ş
ti
ş
i duhovnice
ş
ti – c
ă
tre lumea-a
ş
a-cum-este, nu c
ă
tre lumeasa artificial
ă
.
Ş
i, complet straniu pentru secolele anterioare, el, omul atotcuprinz
ă
toarei ra
Ń
iuniautonome, începe s
ă
coexiste cu inexplicabilul, cu inefabilul, cu suprara
Ń
ionalul.
Ş
tie c
ă
poate face el însu
ş
i minuni, dar începe s
ă
presimt
ă
ş
i alte prezen
Ń
e decât a sa,
ş
i alte miracole, uneoriamenin
Ńă
toare, alteori salvatoare. Lâng
ă
normalitatea controlat
ă
de criteriile ra
Ń
iunii, î
ş
i face loc totmai puternic paranormalul
ş
i, cu toate c
ă
– terminologic – savant
ă
ş
i modern
ă
, acceptareaparanormalului înseamn
ă
întoarcerea la mentalul evului mediu
ş
i, mai mult, la antichitateaprecre
ş
tin
ă
. Asist
ă
m ast
ă
zi la întoarcerea vechii culturi, resurgen
Ń
a panteismului
ş
i a dualismuluireligios, a gnozei
6
. Revenirea magiei, chiar. Cert este c
ă
idolul modern al antropocentrismului crap
ă
ş
i se dezarticuleaz
ă
precum în visul lui Nabucodonosor. Omul renun
Ńă
la preten
Ń
iile sale de putere(promovate pân
ă
nu demult prin romantismul revolu
Ń
ionar bol
ş
evic
ş
i de ideologia scientist
ă
)
ş
i serea
ş
eaz
ă
resemnat sub vremi, l
ă
sându-
ş
i via
Ń
a st
ă
pânit
ă
de ritmurile impersonale,……….47………dezumanizante
ş
i depersonalizante ale zodiilor
ş
i horoscoapelor. Definindu-se reduc
Ń
ionist prinuna sau alta din însu
ş
irile sale, omul modernit
ăŃ
ii s-a vrut redus la o schem
ă
ş
i, din p
ă
cate, a ajuns laceea ce
ş
i-a propus, de
ş
i aceast
ă
schematizare nu mai este operat
ă
de el însu
ş
i, ci de
puterileanonime
, cum spune Noica, din
ă
untrul
ş
i dinafara sa. Înfrânt, a
ş
adar, omul accept
ă
iar
ăş
i existen
Ń
aaltor miracole decât cele înf
ă
ptuite de sine, dar pare c
ă
minunile
ş
i-au pierdut cu totul semnifica
Ń
ia,trimiterile, r
ă
mânând fapte ciudate
ş
i goale.
Ş
i acum este vorba despre c
ă
utarea echilibrului, numaic
ă
între faptele omului
ş
i ritmurile cosmice – ale unui univers mai complex îns
ă
decât alcosmografiei sec. XVII-XIX.
4
Cf. Alexandre Koyré,
De la lumea închis
ă
la universul infinit
(Bucure
ş
ti: Humanitas, 1997) pp. 143, 186-187
ş
i 213.
5
Cf. D. Costache, “Secularismul, religia puterii
ş
i criza ecologic
ă
: Premise doctrinare, atitudini mentale”, în
Bisericaortodox
ă
nr. 1 (2003) pp. 45-74.
6
Putem citi
ş
i în române
ş
te c
ă
r
Ń
i care propun noua viziune
ş
tiin
Ń
ific
ă
despre lume în ambalajul unor filosofii religioaseexotice. Vezi, spre exemplu: David Bohm,
Plenitudinea lumii
ş
i ordinea ei
; Fritjof Capra,
Taofizica: O paralel
ă
între fizicamodern
ă
ş
i mistica oriental
ă
; Raymond Ruyer,
Gnoza de la Princeton
, pentru a le aminti pe cele mai distinse.
Noua fizic
ă
ş
i imaginea lumii
“o imagine
ş
tiin
Ń
ific
ă
asupra lumiicare nu înglobeaz
ă
problemele con
ş
tiin
Ń
einu poate avea preten
Ń
ii serioase de completitudine.Con
ş
tiin
Ń
a este parte a Universului nostru
ş
ideci orice teorie fizic
ă
ce nu-i face loce
ş
ueaz
ă
în încercarea de a da o descriere fidel
ă
a lumii”Roger Penrose,
Incertitudinile ra
Ń
iunii
Ceea ce a f
ă
cut posibil
ă
întoarcerea c
ă
tre Europa (
ş
i lumea) dinaintea cre
ş
tinismului, pe de o parte,iar pe de alta ceea ce reprezint
ă
un demers diametral opus manierei în care este exploatat
ă
ideeaparanormalului, este marea r
ă
sturnare din
ş
tiin
Ńă
, realizat
ă
prin teoria cuantic
ă
ş
i implica
Ń
iilefilosofice ale acesteia, mai exact interpretarea sa ontologic
ă
, promovat
ă
de Werner Heisenberg.Împotriva prejudec
ăŃ
ilor
ş
tiin
Ń
ei clasice (sec. XIX), interpretabil
ă
materialist
ş
i operând cu dihotomiacartesian
ă
subiect-obiect, teoria cuantic
ă
descrie existen
Ń
a unor dimensiuni ale realit
ăŃ
ii neaccesatede c
ă
tre omul începuturilor modernit
ăŃ
ii, orbit fiind de reprezent
ă
rile sale reduc
Ń
ioniste
ş
i deneputin
Ń
a instrumentelor utilizate. Or, aceste dimensiuni sau niveluri ale realit
ăŃ
ii, exprimate deobicei poetic-mitic, prin metafore, paradoxuri
ş
i antinomii, au constituit substan
Ń
a experimentelorcontemplative pentru diverse tradi
Ń
ii religioase
ş
i filosofice originând în antichitate – de unde,evident, preten
Ń
ia de
ş
tiin
Ń
ificitate a spiritualit
ăŃ
ilor alternative care populeaz
ă
peisajul ideologiccontemporan. Trecând îns
ă
peste aceast
ă
, posibil inevitabil
ă
, vulgarizare a noii perspective
ş
tiin
Ń
ifice, este cert c
ă
, potrivit cuno
ş
tin
Ń
elor noastre de acum,
ş
i simplificând, exist
ă
cel pu
Ń
in dou
ă
niveluri ale fiin
Ń
ei create, microcosmic/cuantic
ş
i macrocosmic/astrofizic. În lumina acesteiconvingeri, emerge o serioas
ă
întrebare privind factorul corelator al acestor dimensiuni
7
, întrebareformulat
ă
(instinctiv uneori) în cadrele noi, ale metafizicii de tip heideggerian: pentru ce mai curândfiin
Ń
eaz
ă
ceva decât nimic… Desigur, r
ă
spunsuri pentru aceast
ă
……….48……… întrebare sunt c
ă
utate în
ş
tiin
Ń
a îns
ăş
i (ca în tentativele de formulare a unei noi fizici, a gravita
Ń
ieicuantice, sau a marii teorii unificate), dar asemenea preocup
ă
ri dep
ăş
esc sfera de interes ademersului de fa
Ńă
.Din punctul de vedere al acestui eseu, important este faptul c
ă
, în teoria cuantic
ă
, realitatea ultim
ă
a lumii este descris
ă
ca non-material
ă
, constituit
ă
din ceea ce anticii numeau logos/idee/form
ă
ş
ipoten
Ń
ialitate/devenire
8
. Lumea nu este un dat, ci o realitate emergent
ă
; este produsul continuu alactualiz
ă
rii unor posibilit
ăŃ
i, în forme prescrise
9
. Astfel, ceea ce sesiz
ă
m ca realitate este rezultatulunor misterioase selec
Ń
ii efectuate – ontologic – în câmpul cuantic. A
ş
adar, lumea este spa
Ń
iul unuimiracol permanent, al miracolului care hot
ă
r
ăş
te pentru ce, dintr-o sum
ă
indefinit
ă
de posibilit
ăŃ
i,sunt selectate exact cele care permit existen
Ń
a noastr
ă
. A fost formulat, pentru a da seama de aceast
ă
situa
Ń
ie stranie, un nou principiu cosmologic, principiul
antropic
, prin care
ş
tiin
Ń
a contemporan
ă
,
7
Basarab Nicolescu vorbe
ş
te despre patru dimensiuni, ad
ă
ugând celor dou
ă
deja amintite ciber-spa
Ń
iu-timpul
ş
i registrulsupercorzilor (cf. “Nivelurile de realitate
ş
i sacrul”, în B. Nicolescu
ş
i M. Stavinschi (eds.),
Ş
tiin
Ńă
ş
i religie: Antagonismsau complementaritate?
(Bucure
ş
ti: XXI Eonul dogmatic, 2002) p. 41). Dimensiunea a cincia, sacrul, opereaz
ă
ca mediator între diversele niveluri ale realit
ăŃ
ii
ş
i diversele niveluri de percep
Ń
ie, între obiect
ş
i subiect; cf. idem,
Transdisciplinaritatea: Manifest
(Ia
ş
i: Polirom, 1999) pp. 147-150.
8
Cf. Werner Heisenberg,
Pa
ş
i peste grani
Ń
e:
Culegere de discursuri
ş
i articole
(Bucure
ş
ti: Ed. Politic
ă
, 1977) pp. 112-113,179-180.
9
Cf. Paul Davies,
The Mind of God: Science and the Search for Ultimate Meaning
(London: Penguin Books, 1992) pp.140-148; Brian Greene,
The Fabric of the Cosmos: Space, Time, and the Texture of Reality
(London: Penguin Books,2004) pp. 219-250.
Add a Comment