17
PSIHOPATOLOGIE
Ş
I PSIHIATRIE
Prof. univ. dr.
FLORIN TUDOSEOBIECTIVE
Cunoa
ş
terea semnelor
ş
i simptomelor principalelor boli psihice;cunoa
ş
terea semnifica
ţ
iei psihopatologice a diferitelor aspecte alecomunic
ă
rii, rela
ţ
ion
ă
rii
ş
i conduitei pacien
ţ
ilor psihiatrici; cunoa
ş
terea principalelor elemente semiologice ale tabloului clinic al diferitelor boli
ş
iabilitarea în vederea diagnostic
ă
rii lor; abilitarea în vederea st
ă
pânirii principalelor criterii
ş
i elemente de predic
ţ
ie asupra evolu
ţ
iei
ş
i prognosticului principalelor boli psihice; cunoa
ş
terea
ş
i exersarea învederea st
ă
pânirii principalelor abord
ă
ri terapeutice din domeniul clinicii psihiatrice
ş
i în special al psihoterapiilor
ş
i a socioterapiilor; exersarea
ş
i formarea în vederea asigur
ă
rii capacit
ăţ
ii de „interven
ţ
ie în criz
ă
”
ş
i a„consilierii” psihologice.
Progresul enorm al medicinei în ultimele decenii s-a r
ă
sfrânt
ş
iasupra psihiatriei atât în ceea ce prive
ş
te configurarea nosografic
ă
, cât
ş
iasupra interpret
ă
rii mecanismelor etiopatogenice sau a semnifica
ţ
iilor psihopatologice. Acceptarea tehnicilor psihoterapeutice în tratamentultulbur
ă
rilor psihice a dus la enorma lor dezvoltare
ş
i a restabilit un teritoriude comunicare fertil
ă
între psihiatru
ş
i psiholog. A
ş
a cum psihiatrul nu va putea s
ă
ignore nici o clip
ă
în demersul s
ă
u medical datele pe care psihologia ca
ş
tiin
ţă
a comportamentului le ofer
ă
, psihologul nu ar puteaschi
ţ
a nici un gest terapeutic f
ă
r
ă
o temeinic
ă
cunoa
ş
tere a psihopatologiei
ş
i psihiatriei.Psihologia nu a fost cum ar fi fost de a
ş
teptat un aliat
ş
i un sus
ţ
in
ă
tor al psihiatriei, de
ş
i confuzia psihiatru-psiholog este una frecvent
ă
(chiar unaîntre
ţ
inut
ă
deliberat de unii psihologi!). Au existat deseori „pactiz
ă
ri” din partea psihologilor cu opinia public
ă
în jurul unor prejudec
ăţ
i privind
18
natura
ş
i imaginea bolii psihice. Aceste prejudec
ăţ
i au fost sintetizate deR. Mih
ă
ilescu (1999) astfel:
nu exist
ă
boal
ă
psihic
ă
boala psihic
ă
este ereditar
ă
boala psihic
ă
este rezultatul unei dezvolt
ă
ri psihologicedistorsionate
boala psihic
ă
este rezultatul unei sexualit
ăţ
i anormale
boala psihic
ă
este o consecin
ţă
a stresuluiI.
INTRODUCERE ÎN PSIHOPATOLOGIE
Dic
ţ
ionarul LAROUSSE consider
ă
c
ă
exist
ă
o sinonimie între
psihopatologie
ş
i
psihologia patologic
ă
care ar fi
disciplina având drept obiect studiul tulbur
ă
rilor de comportament, de con
ş
tiin
ţă
ş
i de comunicare
(S
ILLAMY
N., 1995)
.Psihopatologia î
ş
i propune s
ă
p
ă
trund
ă
în
universul morbid al subiectului
(S
ILLAMY
N., 1965)
pentru a cunoa
ş
te via
ţ
a psihic
ă
anormal
ă
în realitatea sa, mijloacele sale de exprimare, raporturile sale de ansamblu
(J
ASPERS
K., 1928)
. Psihopatologia este un studiu sistematic al tr
ă
irilor anormale, cunoa
ş
terii
ş
i comportamentului; studiul manifest
ă
rilor tulbur
ă
rilor mintale
(S
IMS
A., 1995)
. Acest autor subliniaz
ă
cele dou
ă
direc
ţ
ii importante ale psihopatologiei: cea explicativ
ă
– aflat
ă
în raport cuconstruc
ţ
iile teoretice
ş
i cea descriptiv
ă
– care descrie
ş
i clasific
ă
experien
ţ
ele anormale relatate de pacient sau observate în comportamentuls
ă
u.
C.
E
N
Ă
CHESCU
(2000)
este tran
ş
ant afirmând c
ă
psihopatologiastudiaz
ă
fenomenul psihic morbid separându-se în felul acesta atât de psihiatrie, cât
ş
i de psihologie sau, mai exact, situându-se între acestea.Orice fapt psihopatologic implic
ă
, într-un fel sau altul, con
ş
tiin
ţ
a moral
ă
asubiectului
(L
Ă
Z
Ă
RESCU
M.)
.
Viziunea psihosomatic
ă
are în centrul preocup
ă
rilor rela
ţ
ia direct
ă
dintre tulbur
ă
rile emo
ţ
ionale
ş
i afective, tulbur
ă
rile de adaptare
ş
i bolilesomatice, psihosomatica stabile
ş
te leg
ă
turi între faptul psihopatologic
ş
ileziunea biologic
ă
func
ţ
ional
ă
sau organic
ă
.În domeniul psihopatologiei termenul de „model” revine frecvent.Dup
ă
R
OUANET
H.
exist
ă
dou
ă
tipuri de modele:
19
(a) modelul-cadru, model care furnizeaz
ă
un context pentruinterpretarea datelor culese. Acesta ar fi, dup
ă
cum spunea
G
OGUELIN
(1983)
modelul ca instrument
ş
tiin
ţ
ific.(b) modelul-ipotetic, model pe care încerc
ă
m a-l valida, probându-l prin rezultate experimentale. Astfel:
Modelul ateoretic
– creat în Statele Unite. DSM II
ş
i III – vizeaz
ă
dep
ăş
irea limitelor cuno
ş
tin
ţ
elor noastre actuale privind etiologiatulbur
ă
rilor psihice
ş
i facilitarea comunic
ă
rii între clinicieni cu orient
ă
riteoretice diferite. În cazul DSM III
ş
i DSM IV (sistem opera
ţ
ional decriterii diagnostice/validat par
ţ
ial) adoptarea unui sistem multiaxial dediagnostic este consecin
ţ
a ateorismului etiologic ce a f
ă
cut necesar
ă
înregistrarea ansamblului informa
ţ
iilor disponibile despre tulbur
ă
rilemintale, tulbur
ă
rile sau afec
ţ
iunile fizice prezente la persoana evaluat
ă
ş
isusceptibile de a avea importan
ţă
în în
ţ
elegerea sau tratamentul cazului, problemele psiho-sociale
ş
i de mediu care ar putea influen
ţ
a diagnosticul,tratamentul sau pronosticul tulbur
ă
rilor mintale
ş
i, în fine, func
ţ
ionarea psihologic
ă
, social
ă
ş
i profesional
ă
a persoanei evaluate.
Modelul behaviorist –
trei direc
ţ
ii în dezvoltarea
behaviorismului
– primele dou
ă
sunt bazate pe paradigmele condi
ţ
ion
ă
rii clasice
ş
i acondi
ţ
ion
ă
rii operante, iar cea de-a treia este reprezentat
ă
de
behaviorismul
social
sau
paradigmatic
. Aceste direc
ţ
ii au influen
ţ
at
ş
i marcat interven
ţ
iaterapeutic
ă
ş
i modul de în
ţ
elegere al tulbur
ă
rilor psihopatologice. Potrivitopticii behavioriste, comportamentele anormale
ş
i normale sunt dobândite
ş
imen
ţ
inute prin mecanisme identice
ş
i în conformitate cu legile generale aleînv
ăţă
rii. O importan
ţă
particular
ă
este acordat
ă
istoriei perioadei de înv
ăţ
area pacientului
ş
i a condi
ţ
iilor de înv
ăţ
are descrise ca lacunare sau inadecvate.
Modelul biologic –
accentul se pune pe influen
ţ
a modific
ă
rilor morfologice sau func
ţ
ionale ale sistemului nervos asupra genezeitulbur
ă
rilor mintale. S-au desprins dou
ă
curente: psihobiologia dezvoltat
ă
de
A
DOLF
M
EYER
ş
i organodinamismul lui
H
ENRY
E
Y
.
Modelul cognitivist
– explic
ă
tulbur
ă
rile mintale
ţ
inând cont de procesele prin intermediul c
ă
rora o persoan
ă
dobânde
ş
te informa
ţ
ii despresine
ş
i mediu, asimilându-le pentru a-
ş
i regla comportamentul. Dou
ă
teoriiexplic
ă
apari
ţ
ia depresiei: teoria lui Aaron Beck
ş
i Abramson L.Y.
ş
iSeligman M.E.P.
ş
i Teasdale J.D. este denumit
ă
teoria disper
ă
rii
.Demersul conceptual dominant în psihopatologia cognitivist
ă
esteactualmente paradigma tratamentului informa
ţ
iei. Numeroase cercet
ă
ri sunt
of 00
10-10
2,033 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (2 Ratings) |
| Upload Date: | 02/09/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment