1
Capitolul I
Prichindeii din Oraşul Florilor
ra odată un oraş de basm, locuit de prichindei. Li se spunea prichindei pentru că erau mici, micide tot.Oricare dintre ei nu era mai înalt decât un castravete, şi nici acela prea mare. Însă oraşul lor era tarefrumos. Pe lângă fiecare casă creşteau sumedenie de flori: margarete, romaniŃe, păpădii. Până şi străzile la eiaveau nume de flori: strada Campanulelor, aleea RomaniŃelor, bulevardul Albăstrelelor. Iar oraşul se numeachiar Oraşul Florilor. Şi era aşezat pe malul unui pârâu. Prichindeii îi ziceau apei acesteia Pârâul CastraveŃilorpentru că pe malul lui creşteau foarte mulŃi castraveŃi.Pe celălalt mal al pârâului se întindea pădurea. Prichindeii îşi făceau bărcuŃe din coajă de mesteacăn,treceau pârâul şi se afundau în pădure după fructe, după ciuperci sau după alune. MicuŃi cum erau, le veneagreu să culeagă poamele sălbatice, şi când era vorba de alune, trebuiau să se caŃăre pe trunchiurile înalte,ducând cu ei un fierăstrău. Asta pentru că nici unul dintre prichindei n-ar fi putut rupe o alună numai cu mâinilegoale — ele trebuiau desprinse cu ajutorul fierăstrăului. Şi ciupercile le retezau tot cu fierăstrăul. Tăiau de josciuperca, lângă rădăcină, după aceea o fierăstruiau în părŃi mai mici, apoi o cărau acasă bucată cu bucată.
Add a Comment
Sabina Coolleft a comment
Sabina Coolleft a comment
Ilinca Zamaleft a comment
RADICALUMleft a comment
Ada Taropaleft a comment