CEDO Agache c.România dos. 35032 din 2009

Marţi 04 octombrie 2011 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român cauza Agache c. România (nr. 35032/09) la plata unor daune morale de 4800 de euro și 650 d... (More) Marţi 04 octombrie 2011 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român cauza Agache c. România (nr. 35032/09) la plata unor daune morale de 4800 de euro și 650 de euro daune materiale, constatând încălcarea articolului 6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor omului.

Curtea a notat că, în speţă, reclamantul a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă la 26 martie 2001 prin care se dispune persoanelor private să-i plătească despăgubiri pentru uciderea tatălui său. La 26 iulie 2001, reclamantul a început procedura de executare în faţa autorităţilor române. Cu toate acestea, numai în cursul anului 2009, autorităţile române au completat dosarul depus la autorităţile maghiare în cadrul procedurii de exequatur (a se vedea punctele 32 -34 din hotărâre).
Curtea notează în continuare că procedurile de executare împotriva a trei dintre debitorii sunt încă pendinte în faţa autorităţilor maghiare. Având în vedere faptul că, în conformitate cu dispoziţiile articolului 49 din Tratatul bilateral (a se vedea punctul 35 (A)), legea statului debitorului este cea care reglementează procedura de executare, Curtea a examinat numai dacă autorităţile române au acţionat cu consecvență pentru a sprijini solicitanţii la executarea hotărârii din 2001 în ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute de tratat menţionate anterior şi a legislaţiei pertinente în vigoare.
Curtea a constatat întârzieri repetate în transmiterea de corespondenţă imputabile autorităţilor române, ca urmare a procedurilor care au durat cel puţin şapte ani şi jumătate. Numai după solicitărilor repetate din partea solicitantului Guvernul român sa interesat de soarta cererii de exequatur şi astfel au fost informaţi că cererea de exequatur, nu a ajuns niciodată la autorităţile maghiare (a se vedea punctele 14 și 17 din hotărâre).
Curtea notează în continuare că, fără a aduce atingere dispoziţiilor detaliate din tratatul dintre România și Ungaria şi a legii nr.189/2003 în ceea ce priveşte procedura, forma şi conţinutul unei astfel de cereri (a se vedea dreptul intern pertinent şi internaţional, punctul 35 din cerere) au existat repetate deficienţe care au dus la întârzieri în transmiterea de documente între autorităţile naţionale şi de către autorităţile maghiare ( a se vedea punctele 11, 21, 22, 24, 26, 28, 30, 33 şi 34 din cerere).
Curtea s-a confruntat cu cazuri care ridică probleme similare cu cele în speţă şi a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie (a se vedea, printre altele, Dinu v. România şi Franţa, nr. 6152/02, 4 noiembrie 2008.; Orha v. România, nr. 1486-1402, 12 octombrie 2006;. şi Tacea c. România, nr. 746/02, 29 septembrie 2005).
În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că Guvernul reclamat nu a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Consideraţiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curţii să concluzioneze că în speţă statul român, prin organismele sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a sprijini solicitanţii la executarea rapidă a unei hotărâri judecătoreşti în favoarea sa.
În consecinţă, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie.
Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ținând seama de frustrarea cauzată de durata procedurii de executare şi de faptul că autorităţile române nu l-au asistat cu consecvență în eforturile sale de a executa decizia din 26 martie 2001, şi că acest prejudiciu nu este suficient compensat de simpla constatare a încălcării.
În aceste condiţii, având în vedere toate informaţiile aflate la dispoziţia sa şi făcând o evaluare pe o bază echitabilă, în conformitate cu articolul 41 din Convenţie, Curtea acordă reclamantului 4.800 EUR în ceea ce priveşte prejudiciul moral.
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor şi cheltuielilor numai în măsura în care a fost demonstrat că acestea au fost real şi necesar suportate şi sunt rezonabile ca cuantum (Less)

Category:	Research > Law
Rating:
Upload Date:	10/04/2011
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	This document has no tags.

Documents

People