2
<titlu> Cuvânt înainte al autorului la edi
Ń
ia 1
De cele mai multe ori, ceea ce c
ă
ut
ă
m în trecut este originea noului. Vrem s
ă
ş
tim cum s-aun
ă
scut ideile
ş
i formele de via
Ńă
noi care str
ă
lucesc în toat
ă
plenitudinea lor în vremurile demai târziu; cercet
ă
m fiecare epoc
ă
în primul rând de dragul f
ă
g
ă
duin
Ń
elor pe care le con
Ń
inepentru epoca urm
ă
toare. Cu cât
ă
înfrigurare au fost c
ă
uta
Ń
i în civiliza
Ń
ia medieval
ă
germeniiculturii moderne ! Cu atâta înfrigurare încât las
ă
impresia, poate, c
ă
istoria spiritual
ă
a EvuluiMediu n-a fost altceva decât postul dinaintea Rena
ş
terii, într-adev
ă
r, s-a observat c
ă
în epocaaceea, socotit
ă
odinioar
ă
ca rigid
ă
ş
i stearp
ă
, încol
Ń
ise noul, p
ă
rând s
ă
indice o des
ă
vâr
ş
ireviitoare. Dar, tot c
ă
utând via
Ń
a nou
ă
care încol
Ń
ea, lumea a uitat cu prea mult
ă
u
ş
urin
Ńă
c
ă
înistorie, ca
ş
i în natur
ă
, moartea
ş
i na
ş
terea merg ve
ş
nic al
ă
turi. Vechile forme de cultur
ă
mor în acela
ş
i timp
ş
i pe acela
ş
i p
ă
mânt în care noul î
ş
i g
ă
se
ş
te hran
ă
ca s
ă
înfloreasc
ă
.Am încercat aici s
ă
privim secolele XIV
ş
i XV nu ca pe o prevestire a Rena
ş
terii, ci ca pesfâr
ş
itul Evului Mediu, iar civiliza
Ń
ia medieval
ă
din ultima epoc
ă
a vie
Ń
ii ei ca pe un pom cufructe prea coapte, ajuns la deplina lui maturitate
ş
i dezvoltare. N
ă
p
ă
direa nucleului vital algândirii de c
ă
tre atâtea
ş
i atâtea forme de gândire vechi, tiranice, vestejirea
ş
i rigidizarea uneiciviliza
Ń
ii bogate — acesta este con
Ń
inutul principal al paginilor ce urmeaz
ă
. Scriind cartea defa
Ńă
, privirea ne-a fost îndreptat
ă
, parc
ă
, spre profunzimile unui cer crepuscular, dar ale unuicer sângeriu, ap
ă
s
ă
tor
ş
i crâncen, plin de plumb amenin
Ńă
tor
ş
i de false sclipiri de aram
ă
.Când recitesc cele scrise, m
ă
întreb dac
ă
nu cumva, tot a
Ń
intindu-mi privirea spre acel cercrepuscular, culorile tulburi nu s-ar fi pref
ă
cut, pân
ă
la urm
ă
, în lumin
ă
pur
ă
. Se pare îns
ă
c
ă
imaginea, acum, dup
ă
ce i-am dat linie
ş
i culoare, a devenit
ş
i mai sumbr
ă
ş
i mai pu
Ń
in senin
ă
decât am crezut c
ă
este când am început lucrul. Se prea poate ca, fiind cuaten
Ń
ia îndreptat
ă
în permanen
Ńă
spre declin, spre ofilire
ş
i dec
ă
dere, s
ă
fi l
ă
sat s
ă
cad
ă
pelucrare, într-o m
ă
sur
ă
prea mare, umbra mor
Ń
ii.Lucrarea de fa
Ńă
s-a n
ă
scut din nevoia de a în
Ń
elege mai bine arta fra
Ń
ilor Van Eyck
ş
i aurma
ş
ilor lor în leg
ă
tur
ă
cu întreaga via
Ńă
a epocii. Unitatea pe care voiam s-o cuprind cuprivirea era societatea burgund
ă
: aveam impresia c
ă
pot s-o tratez ca pe o entitate cultural
ă
, lafel de conturat
ă
ca
ş
i qualtrocento-ul italian, iar titlul c
ă
r
Ń
ii urma, la început, s
ă
sune astfel:Secolul Burgundiei. Dar pe m
ă
sur
ă
ce considera
Ń
iile mele se generalizau, am fost nevoit s
ă
re-nun
Ń
, treptat, la aceste grani
Ń
e; nu se putea admite o unitate de cultur
ă
burgund
ă
decât într-unsens foarte limitat; Fran
Ń
a neburgund
ă
cerea cel pu
Ń
in tot atâta aten
Ń
ie. A
ş
a a ap
ă
rut, în loculBurgundiei, dualitatea Fran
Ń
a
ş
i
łă
rile de Jos, dar,
ş
i aceasta, foarte inegal
ă
, într-un studiudespre cultura medieval
ă
muribund
ă
, în general, elementul olandez trebuia s
ă
r
ă
mân
ă
mult înurma celui francez; de aceea numai în domeniile în care are importan
Ń
a sa proprie — cel alvie
Ń
ii religioase
ş
i al artei — l-am tratat mai am
ă
nun
Ń
it. Faptul c
ă
, în capitolul al
ş
aisprezecelea, hotarele geografice stabilite au fost o clip
ă
dep
ăş
ite — pentru a-i putea chemaca martori, în afar
ă
de Ruusbroec
ş
i de Dionisie Cartusianul,
ş
i pe Eckhart, Suso
ş
i Tauler —nu are nevoie de scuz
ă
.Cât de mic mi se pare num
ă
rul de scrieri din secolele al XIV-lea
ş
i al XV-lea citite de mine încompara
Ń
ie cu tot ce a
ş
mai fi vrut s
ă
citesc ! Cât de mult a
ş
fi dorit ca, pe lâng
ă
tipurileprincipale ale diferitelor orient
ă
ri spirituale, pe care se bazeaz
ă
în cea mai mare parteexpunerea, s
ă
mai analizez
ş
i alte tipuri ! Totu
ş
i, dac
ă
dintre istorici îi citez mai des decât peal
Ń
ii pe Froissart
ş
i pe Chastellain, dintre poe
Ń
i pe Eustache Deschamps, dintre teologi pe JeanGerson
ş
i pe Dionisie Cartusianul, dintre pictori pe Jan van Eyck, aceasta nu se datore
ş
tenumai caracterului restrâns al materialului meu, ci, mai degrab
ă
, faptului c
ă
ei, prin bog
ăŃ
ia
ş
iprin puternica originalitate a crea
Ń
iilor lor, sunt, prin excelen
Ńă
, oglinda spiritului acelorvremuri.
Leave a Comment