naturale, iar pe de alt
ă
parte afirm
ă
existen
ţ
a unor structuri logice în limb
ă
ş
i realitate
”.
În al
ţ
i termeni, e vorba de construirea limbajelor logice, cu sintaxa lor binedeterminat
ă
, în a
ş
a fel încât s
ă
constituie baza teoriei sensului
ş
i interpret
ă
rii, adeduc
ţ
iei
ş
i a adev
ă
rului.
Carnap
însu
ş
i, autorul celor mai relevante construc
ţ
ii de acest tip, scria:„
explica
ţ
ia noastr
ă
se va referi la sisteme lingvistice semantice, nu la limbile naturale. Aceast
ă
tr
ă
s
ă
tur
ă
a sa este proprie majorit
ăţ
ii explica
ţ
iilor date în logica modern
ă
conceptelor celor mai importante din punct de vedere filosofic, de exemplu explica
ţ
iei care o d
ă
Tarski adev
ă
rului. Dup
ă
p
ă
rerea mea, problemele explic
ă
rii conceptelor deacest gen în cazul limbilor naturale au cu totul alt
ă
natur
ă
”.
Carnap
a introdus mai întâi
L-conceptele
, în
ţ
elese ca explica
ţ
ii pentruanumite concepte care au fost îndelung utilizate de filosofi, f
ă
r
ă
s
ă
fi fost definite într-un mod satisf
ă
c
ă
tor. „
Conceptul nostru de
L-adev
ă
r
este introdus ca un explicant pentru conceptul explicat, familiar dar vag, de adev
ă
r logic, necesar sau analitic. Acest explicat a fost uneori caracterizat ca adev
ă
r bazat pe ra
ţ
iuni pur logice, numai pe semnifica
ţ
ie, independent de contingen
ţ
a faptelor. Semnifica
ţ
ia unei propozi
ţ
ii,interpretarea ei este determinat
ă
de regulile semantice (regulile de desemnare
ş
i regulile de adev
ă
r)
”.
Pe acest temei s-a afirmat apoi c
ă
o analiz
ă
logic
ă
, în mod special oanaliz
ă
semantico-logic
ă
a propozi
ţ
iilor limbii naturale cu ajutorul conceptelor logiceexacte
ş
i al interpret
ă
rilor logice precis definite, reprezint
ă
adesea o precizare
ş
i cuaceasta, o interpretare original
ă
ş
i o resemnificare a acestor propozi
ţ
ii.Ca urmare, în dezvoltarea unei gramatici logice, se ajunge la construireaunui sistem semantic func
ţ
ional, pe baza unei sintaxe. Este ceea ce formula
Carnap
însu
ş
i: „
Prin sistem semantic în
ţ
elegem un sistem de reguli, care este formulat într-ometalimb
ă
ş
i se refer
ă
la o limb
ă
obiect, în a
ş
a fel încât regulile determin
ă
o condi
ţ
ie
de adev
ă
r pentru fiecare propozi
ţ
ie a limbajului-obiect… Pentru a exprima
ş
i altfel,spunem: regulile determin
ă
semnifica
ţ
ia sau sensul propozi
ţ
iei
”.
În perspectiva logicii, discu
ţ
ia despre gramatic
ă
se mut
ă
în planulsemioticii, axându-se asupra sintaxei. Interac
ţ
iunea sintax
ă
– semantic
ă
în acest nou
3
Al. Boboc
– „
Limbaj
ş
i ontologie
”, Bucure
ş
ti, 1997, Ed. Didactic
ă
ş
i Pedagogic
ă
, p. 116
4
Rudolf Carnap
–
„Semnifica
ţ
ie
ş
i necesitate”,
Cluj-Napoca, 1972, Ed. Dacia, p. 286
5
Idem
, p. 53
6
Rudolf Carnap
–
„Semnifica
ţ
ie
ş
i necesitate”,
Cluj-Napoca, 1972, Ed. Dacia, p. 261
3
Leave a Comment