Lucia CIFOR
130
(exemplul clasic pentru acest tip de în
ţ
elegere îl constituie
predica religioas
ă
).Romanticii au meritul de a fi descoperit – spune Gadamer – „unitatea interioar
ă
dintre
intelligere
ş
i
explicare
”. De la romantici încoace,
în
ţ
elegerea
nu mai este separat
ă
de
interpretare
decât din ra
ţ
iuni didactice, pentru c
ă
interpretarea nu este ceva ad
ă
ugatîn
ţ
elegerii, dup
ă
cum în
ţ
elegerea nu este ceva ce preced
ă
interpretarea
2
.
În
ţ
elegerea
ar putea fi considerat
ă
fa
ţ
a interioar
ă
a
interpret
ă
rii
, dup
ă
cum
interpretarea
constituie fa
ţ
aexterioar
ă
a
în
ţ
elegerii
.
În
ţ
elegerea
– parte constitutiv
ă
a interpret
ă
rii –, implic
ă
mai toate dateleimportante ale defini
ţ
iei omului din perspectiva filosofiei (limb
ă
, comunitate, timp sauistorie, ele înse
ş
i produse culturale etc.), ca
ş
i din perspectiva
ş
tiin
ţ
elor psihicului(memorie, afectivitate, gândire, voin
ţă
etc.). În afara acestor elemente constitutive aleîn
ţ
elegerii, exist
ă
ceva ce ar putea fi descris ca dimensiune
proiectiv
ă
a în
ţ
elegerii:„
În
ţ
elegerea care se origineaz
ă
în orice interpretare are structura proiect
ă
rii
”(Heidegger 2003: 413). În orizont heideggerian, în
ţ
elegerea este definit
ă
ca un„existen
ţ
ial fundamental”, respectiv ca „un mod fundamental al fiin
ţ
ei
Dasein
-ului”(Heidegger 2003: 418). Departe de a fi sau de a desemna un simplu comportamentcognitiv-intelectiv,
în
ţ
elegerea
(
Verstehen
) este constitutiv
ă
fiin
ţ
ei umane în
ţ
elese ca
Dasein
. Din aceast
ă
în
ţ
elegere
primordial
ă
, constitutiv
ă
Dasein
-ului, se dezvolt
ă
toatecelelalte tipuri de în
ţ
elegere (desf
ăş
urate ca explica
ţ
ii)
3
. Cu Heidegger se produce ocotitur
ă
radical
ă
în
în
ţ
elegerea în
ţ
elegerii
, una care schimb
ă
cursul hermeneuticii, dup
ă
opinia lui Hans-Georg Gadamer, întrucât, la el, „
în
ţ
elegerea
nu constituie un idealresignativ al experien
ţ
ei de via
ţă
a omului în senectutea spiritului, ca la Dilthey, nici unideal metodic suprem al filosofiei fa
ţă
de naivitatea vie
ţ
uirii (
Dahinleben
), ca la Husserl,ci, dimpotriv
ă
,
forma originar
ă
de realizare a Dasein-ului
,
fiin
ţ
area-în-lume (
In-der-Welt-sein
). Înaintea oric
ă
rei diferen
ţ
ieri a în
ţ
elegerii în direc
ţ
iile felurite ale interesului pragmatic sau teoretic, în
ţ
elegerea este felul de a fi al
Dasein
-ului, în m
ă
sura în care este putin
ţă
de a fi (
Seinkönnen
)
ş
i «posibilitate»” (Gadamer 2001: 199).Mircea Eliade nu s-a dorit a fi, cel pu
ţ
in la începuturile carierei sale profesionale, un hermeneut.
Ţ
elul s
ă
u era acela de a crea o „antropologie filosofic
ă
”
4
.
anumit tip de inteligen
ţă
, variate competen
ţ
e lingvistice
ş
i larg culturale, talent, inspira
ţ
ie, erudi
ţ
ie, dar
ş
icapacitate proiectiv
ă
, aplicativ
ă
etc. (cf. Gadamer 2001: 234).
2
„Problema hermeneutic
ă
ş
i-a dobândit semnifica
ţ
ia sistematic
ă
gra
ţ
ie descoperirii romantice a unit
ăţ
iiinterioare dintre
intelligere
ş
i
explicare.
Interpretarea (
Auslegung
) nu este un act ce se adaug
ă
ulterior
ş
i înmod ocazional în
ţ
elegerii.
În
ţ
elegerea este întotdeauna interpretare, iar interpretarea este, în consecin
ţă
, forma explicit
ă
a în
ţ
elegerii.
Aceast
ă
idee este legat
ă
de constatarea potrivit c
ă
reia limba interpret
ă
rii
ş
iconceptualitatea formeaz
ă
la rândul lor un element structural intim al în
ţ
elegerii” (Gadamer 2001: 234)
.
3
„Prin termenul «în
ţ
elegere» avem în vedere un existen
ţ
ial fundamental; aici nu e vorba nici despre unanume
mod de cunoa
ş
tere
, care s
ă
fie diferit cu ceva de explica
ţ
ie
ş
i de sesizarea prin concept a
ş
a cum, cuatât mai mult, nu e vorba nici de cunoa
ş
tere în sensul de sesizare tematic
ă
. Dimpotriv
ă
, în
ţ
elegerea e ceacare constituie fiin
ţ
a locului-de-deschidere, în a
ş
a fel încât, pe temeiul ei, un
Dasein
î
ş
i poate dezvolta, prinfaptul c
ă
exist
ă
, diferitele posibilit
ăţ
i ale privirii. (…) Orice explica
ţ
ie, ca descoperire prin în
ţ
elegere a cevace n-a putut fi în
ţ
eles, î
ş
i are r
ă
d
ă
cinile în aceast
ă
în
ţ
elegere primordial
ă
, proprie
Dasein-
ului” (Heidegger 2003: 444-445).
4
Idei pentru o antropologie filosofic
ă
avea înc
ă
de pe vremea volumului
Solilocvii
(publicat în 1932).Mai târziu, în volumul
Sacrul
ş
i profanul
(edi
ţ
ia francez
ă
a ap
ă
rut în 1956), în
Introducere
, va insista asupraobliga
ţ
iei de a-l studia pe omul societ
ăţ
ilor tradi
ţ
ionale din perspectiva conjugat
ă
a mai multor
ş
tiin
ţ
e, printre care
ş
i
antropologia filosofic
ă
: „Cu toate c
ă
este istoric al religiilor, autorul acestei c
ă
r
ţ
i î
ş
i propunes
ă
nu scrie din perspectiva disciplinei sale. Omul societ
ăţ
ilor tradi
ţ
ionale este, bineîn
ţ
eles, un
homo
Leave a Comment
tare mult folositoare cartea dnei cifor. si tare serios scrisa.