Cuvant prin
vates. Thulr
apare mai întîi ca rostitor al formulelor liturgice, apoi ca interpret în spectacoluldramatic sacru apoi ca sacrificator, apoi ca vrăjitor. Uneori, pare sa fie numai poet de curte, orator. Funcţia luieste redată si prin
scurra,
bufon. Verbul corespunzător,
thylja,
inseamna „a recita material religios", dar şi „avrăji" şi „a
murmura”.
Thulr
este păstrătorul tuturor cunoştinţelor mitologice şi al întregii tradiţii poetice. El este bătrînul intelept, care cunoaşte istoria şi tradiţia, omul care cu prilejul acţiunilor festive are cuvîntul cel mai greuşi care stie pe dinafară arborii genealogici ai eroilor şi ai nobililor. Funcţia lui este în special competiţia învorbire sau în tot felul de cunoştinţe. In această funcţie îl întalnim pe Unferd din
Beowulf. Mannjafnadr,
desprecare am vorbit mai sus, luptele în materie de înţelepciune ale lui Odin cu uriaşii sau cu piticii ţin de acestdomeniu al
thulr-ului.
Cunoscutele poeme anglo-saxone
Widsid
şi
Hoinarul
par să fie produse tipice ale unor astfel de poeţi curteneşti multilaterali. Toate aceste trăsături se încadrează în modul cel mai firesc în imaginea poetului arhaic, a cărui funcţie trebuie să fi fost în toate timpurile concomitent sacrală şi literară. Functia aceasta,fie că e sacră, fie că nu este, îşi are rădăcina totdeauna într-o formă de joc.Pentru a mai spune încă un singur cuvînt despre tipul vechi german şi despre
vates:
nu ni se pare a f i o îndrăz-neală prea mare dorinţa de a-i regăsi pe descendenţii
thulr-ului
în Evul Mediu feudal, pe de o parte în lăutar, în
ioculator,
iar pe de altă parte chiar si în crainici. Aceştia din urmă, despre care a mai fost vorba în treacăt atuncicînd am analizat întrecerea în insulte, au comună cu vechii
Kultredner
partea cea mai importantă a sarcinii lor. Eisînt păstrătorii istoriei, ai tradiţiei şi ai genealogiei, oratorii la acţiunile solemne, şi mai ales fanfaronii şicertăreţii oficiali.Poezia, în funcţia ei originară, de factor al culturii timpurii, se naşte în joc şi ca joc. Este un joc sacru, dar, însacralitatea lui, acest joc rămîne totuşi fără încetare la hotarul veseliei, al glumei şi al divertismentului. Despre osatisfacere conştientă a nevoii de frumuseţe nu este încă,
multă vreme, vorba. Această nevoie zace închisă, necu-noscută, în trăirea actului sacru, care devine cuvînt in formă poetică şi este resimţit ca operă miraculoasă, ca betie, ca extaz. Dar nu numai atît, pentru că activitate poetică înmugureşte în acelaşi timp şi într-un joc desocietate, vesel şi antrenant, şi într-o întrecere, violent însufleţită, între grupurile comunităţii arhaice. Pentruîncolţirea expresiei poetice, nu a existat o mai bună pepinieră ca apropierea dintre sexe, serbată în forme pline
devoioşie, la sărbătorile primăverii sau în alte momente solemne ale tribului.Acest din urmă aspect — poezia ca formă, decantată în cuvînt, a jocului, veşnic repetat, al atracţiei şi al res- pingerii dintre flăcăi şi fete, în cadrul emulaţiei bazate pe raţiunea glumeaţă şi pe virtuozitate — este, fărăîndoială, în sine, la fel de originar ca şi funcţia sacrală a artei poetice. Un bogat material privitor la o poeziesocial-agonală, care poate fi considerată ca ajunsă la un mare grad de rafinament şi care se mai înmneste încă, înefectul ei pro-priu-zis, ca joc cultural, a fost adus de către De Josselin de Jong din cercetarea pe care a întreprins-o în insulele Buru şi Babar din arhipelagul Indiilor Orientale
6
. Mulţumită bunăvoinţei autorului, sînt în măsură săaduc la cunoştinţă aici cîteva puncte din studiul său, încă nepublicat
7
. Locuitorii din Rana (partea de mijloc ainsulei Buru) cunosc un cînt festiv alternat, numit
inga fuka.
Aşezaţi fată-n faţă, bărbaţii şi femeile îşi cîntă uniialtora, acompaniaţi de tobă, cîntece pe care fie că le improvizează, fie că pur si simplu le reproduc. Se deosebescnu mai puţin de cinci genuri de astfel de
inga fuka.
Cîntecul se bazează totdeauna pe alternarea dintre strofă şicontrastrofă, atac şi contraatac, întrebare si răspuns, provocare şi contraprovocare. Uneori, forma se apropie de
6
Indiile [Olandeze] Orientale:
numele vechi al arhipelagului care, în 1945, şi-a proclamat independenţa sub denumirea de
Indonezia (n.t.).
7
Prezentat, în formă de conferinţă, de prof. De Josselin de Jong la Academia Regală Olandeză de Ştiinţe, secţia Literară, la12 iunie 1935, sub titlul
Poezie Est-Indoneziană.
cea
a unei ghicitori. Genul cel mai important se numeste „
inga fuka
de precedare si urmare”, la care toatestrofele încep cu cuvintele „se urmează unii pe alţii, se
urmăresc unii pe alţii", ca într-un joc de copii. Mijlocul poetic formal este asonanta, care leagă teza de antiteză, prin repetarea
aceluiaşi cuvînt sau prin schimbareacuvintelor.
Momentul poetic este aluzia, atacul, subînţelesul, jocul de cuvinte, sau si jocul de sunete, în careînţelesul se
poate pierde cu totul. Această poezie nu se poate
descrie decît în termeni ludici. Ea se supune unuirafinat sistem de reguli prozodice. Conţinutul ei îl constituie
declaraţiile de dragoste sau lecţiile de înţelepciunede
viaţă, răutăţile şi ironia.Cu toate că îi stă la dispoziţie un întreg repertoriu de strofe
inga fuka,
improvizaţia mai joacă un rol important.Cupletele existente sînt îmbunătăţite prin adăugiri reuşite sau prin variante. Virtuozităţile sînt extrem deapreciate, iar parantezele nu lipsesc. Sentimentul şi efectul produse de exemplele comunicate în traducereamintesc de
pantun-ul
malaiez, de care literatura burueză nu este cu totul independentă, dar şi de forma foartedepărtată a
haikai
-ului japonez.Pe lîngă
inga fuka
propriu-zis, în Rana se mai cunosc şi alte forme de poezie, bazate pe acelaşi principiu formal,ca de pildă foarte amănunţitele schimburi de idei, după schema „precedare-si-urmare", între clanul miresei şi celal mirelui, în timpul schimbului ceremonial de daruri, efectuat cu prilejul căsătoriei.De Josselin de Jong a găsit o poezie cu totul diferită în insula Wetan din grupul Babar al insulelor din sud-est.Aici, avem de-a face exclusiv cu improvizaţii. Populaţia babareză cîntă mult mai mult decît cea burueză, atît încomun, cît şi individual, şi mai ales la lucru. Absorbiţi, în coroanele cocotierilor, de activităţile necesare pentru
2
Leave a Comment