• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Imitatiunea lui CristosThomas a KempisTraducere de Andrei BrezianuÎN LOC DE PREFATAImitatiunea lui Cristos vorbeste atît de frumos de la sine, încît s-ar putea dispensa de orice prezentare.Cîteva cuvinte nu vor fi totusi inutile, pentru a oferi cititorului nostru o cît de sumara orientare în fundalulistoric si sensul acestei opere, una din marile carti ale umanitatii, floare a darurilor, distilînd unele dintre celemai alese arome ale spiritualitatii crestine dintotdeauna. Aparuta si circulata, initial, sub forma de copiimanuscrise, putin înainte de inventia tiparului, în acel veac al XV-lea, - care gratie descoperirii luiGutenberg, avea sa revolutioneze mijloacele comunicarii si ale culturii scrise -, Imitatio Christi a beneficiat,îndata dupa iesirea de sub teasc a primelor biblii, de un numar atît de impresionant de editii, încît a tinesocoteala lor ar însemna a însirui cifre rivalizînd, poate, doar cu cele reflectînd nenumaratele reeditari alesfintelor Scripturi, în cele mai diverse limbi ale pamîntului. Într-adevar, foarte aproape de Biblie siEvanghelii, Imitatiunea lui Cristos se dovedeste a fi dobîndit, de-a lungul epocilor, statutul unei carti ce nucunoaste învechirea, ramînînd - de cinci veacuri încoace -, mereu proaspata si la fel de actuala, în pofidatrecerii timpului si a diversitatii ariilor în care si-a iradiat mesajul.A pune problema raspîndirii si circulatiei Imitatiunii lui Cristos înseamna, desigur, a pune problematalmacirilor de care s-a bucurat aceasta carte de exceptie, compusa în latina, - într-o limba clara, viguroasa,de o mare transparenta si substanta. Primele traduceri, în mod semnificativ, n-au asteptat aparitia tiparului,raspîndindu-se, cum spuneam, prin opera copistilor, înca înainte de mijlocul secolului al XV-lea (în engleza,de pilda); o prima talmacire franceza imprimata (în fapt o adaptare) dateaza de la 1462; cea dintîi traducereitaliana (tiparita la Venetia) este din 1488; în timp ce editia princeps a originalului latin - un pretiosincunabul -, iesea de sub teasc la 1472 (în acelasi an cu prima editie imprimata a Divinei Comedii de DanteAlighieri). În secolele care au urmat, acest proces de difuzare continua s-a întetit, ajungînd sa cuprinda, caîntr-o vasta îmbratisare, nu numai întreaga Europa, dar si, gratie operei de evanghelizare dusa de misionari pe alte continente, marginile cunoscute ale pamîntului. În afara de Biblie, nici o alta carte de îndrumarespirituala nu a fost, într-adevar, conform statisticilor, tradusa în mai multe limbi decît Imitatio Christi. Operacontemporana cu sufletul omului dintotdeauna, ea nu a încetat sa stea în atentia marilor spirite si nu a încetatniciodata de a hrani, fara deosebire, pe cei mici si pe cei mari, oferind tuturora, în scurgerea lenta a timpului, balsamul si învatatura necesara cugetului dornic de perfectiune.Putem astfel întelege mai bine de ce un mare clasic francez, poetul si dramaturgul Corneille, se simteadator, în secolul sau, sa dea o splendida talmacire în versuri a Imitatiunii lui Cristos (1652-1654). Astfel seexplica, desigur, elogiile aduse, incidental, acestei carti de personalitati atît de diferite ca preocupari siorientari profesionale, atît de diverse în credinta, precum literatul si gînditorul preiluminist Fontenelle, careafirma despre ea ca este "cea mai frumoasa carte din cîte s-au scris de mîna omului: caci Evanghelia vine dela Dumnezeu"; sau filosoful academician Leibniz, contemporan al lui Dimitrie Cantemir; criticul literar Sainte-Beuve; un istoric ca Jules Michelet; un mare descoperitor precum Ampcre; romancierul Balzac; sau,mai aproape de noi, maresalul Foch, si multi altii, care au recunoscut - fiecare în felul si la timpul lor -,capacitatea inestimabila a acestei carti, nu foarte mari, de a da raspuns tocmai unor întrebari si aspiratiifundamentale ale omului, confruntat mereu cu unul si acelasi manunchi de probleme vitale: sensul vietiiînaintea suferintei si a mortii, dilema asupra cailor mîntuirii, însemnatatea abnegatiei ca dimensiunelauntrica fara de care, cum bine stim, omul nu poate fi cu adevarat om decît în parte; si, poate, mai presus deorice, ceea ce cugetul crestin intuieste fara gres: acea capacitate a ei de a oferi, pe tarîmul practicii, orezolvare temeinica si demna pentru dorinta fireasca de desavîrsire a sufletului omenesc: pornind nu de lavreo filosofie înalta, ci de la premisele caii simple si drepte a Evangheliei, înteleasa ca urmare a lui Cristos.
 
Este, de altfel, semnificativ de observat ca mai vechile talmaciri românesti ale acestei capodopere foloseauîn titlu, nu fara rost, forma astazi cumva arhaizanta, dar neta si frumoasa "De urmarea lui Hristos".Imitatio Christi s-a asternut întîia oara pe hîrtie într-o manastire din nordul Tarilor de Jos, unde - înca de lasfîrsitul secolului al XIV-lea - se cristalizase o puternica miscare de primenire spirituala, cunoscuta, deatunci începînd, sub numele de Devotio Moderna. "Modernitatea" devotiunii si evlaviei care a iradiat catrenoi, pornind de atunci si de acolo, merita sa ne retina atentia pentru cîteva clipe, deoarece, printr-o providentiala întorsatura, în însusi faptul voitei sale "noutati" în raport cu peisajul de atunci al practiciicrestine, Devotio Moderna a reprezentat un factor formator de constiinta de lunga durata. Nu alta, desigur,este si explicatia faptului ca Imitatiunea lui Cristos - opera de spiritualitate sintetizînd cel mai perfecttendintele si luminile acestei scoli - ne-a ramas, de atunci începînd, contemporana, în sensul cel mai bun simai profund al cuvîntului. Tragîndu-si sevele de la învatatura unor predecesori ca Fericitul Ruysbroek (alecarui scrieri, în secolul al XIV-lea, marcheaza de altfel începuturile limbii literare neerlandeze), Devotiomoderna datoreaza, cum se stie, foarte mult în primul rînd lui Gerhard Groote (1340-1384), cunoscut si subnumele de Gerhard cel Mare, întemeietorul "Fratilor vietii comune", ordin calugaresc la a carui scoala aînvatat, printre altii, si marele umanist al Renasterii Erasmus, ilustrul prieten de o viata al sfîntului ThomasMorus. Asezata astfel în perspectiva momentului inaugural al epocii moderne, miscarea despre care vorbimni se înfatiseaza cu atît mai graitoare, în acest rod al ei de exceptie - cartea Imitatiunii lui Cristos -, îndrumar în care tot ce a avut mai bun si mai durabil spiritul crestin al Renasterii ne-a fost transmis ca zestre deînvatatura actuala si pururi proaspata, nemarcata de stigmatul vestejitor al trecerii timpului.Imitatiunea lui Cristos reprezinta, asadar, o opera de devotiune moderna în mai multe sensuri, pe care este bine sa le enuntam pe scurt, spre folosul unei întelegeri mai exacte a rosturilor ei adînci si în raport cu propria noastra viata spirituala.În primul rînd, s-ar putea spune ca este vorba de ideea mereu moderna de înnoire, aplicata însa aici acelui plan strict personal, unde - odata cu fiecare om si cu ajungerea fiecarei constiinte la maturitatea întelegerii sia harului - convertirea înseamna, de fapt, cotitura si primenire radicala. Despre aceasta renovare interioara,mereu reînceputa, vesnic în stare de cautare si curajoasa explorare, vorbeste Imitatiunea lui Cristos; si, înaceasta privinta, cartea era menita sa ramîna, întra-devar, moderna, asa cum moderna, în toate sensurile, esteazi ca si ieri, întotdeauna, neobosita conditie a oricarui spirit care se încumeta la drum. Dar drumul desprecare ne vorbeste Imitatiunea este drumul lui Cristos, nou si proaspat o data cu biografia fiecarei constiinterenascute.Moderna este, apoi, desigur, modalitatea comunicarii sugerata si preconizata de Imitatiunea lui Cristos. Înistoria Bisericii si a spiritualitatii crestine în general, au existat, cum este si firesc, mai multe stadii, si, în potrivire cu acestea, mai multe stiluri concrete de practica religioasa. În masura în care, în exterior, acesteaau reflectat conditii istorice si culturale locale, partea lor de acoperamînt uman a fost, o data cu trecereatimpului, lovita de desuetudine. Pentru o credinta întemeiata pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu,comunicarea reala cu Domnul întrupat, cu cel fara de moarte, ramîne însa - dincolo de caracterul vremelnicsi mutabil al stilurilor -, chezasia tineretii si a unei modernitati perpetue. Adunînd toate la Cristos într-unmod atît de direct si de personal, concentrînd viata spirituala pe reala prezenta a lui Isus înaintea ochiuluimintii fiecaruia si, mai concret înca, în sacramentul sfintei cuminecari, în misterul euharistic al iubirii,Imitatiunea lui Cristos transcende fireste toate modurile istorice de viata crestina, caci, dincolo de oriceamanunt accidental, merge nemijlocit si esential la izvoarele comunicarii cu persoana Mîntuitorului însusi,Domnul si Stapînul timpului. De aici, fara îndoiala, fragezimea îmbietoare si unica a acestei capodopere, pertinenta ei perpetua fata de actualitatea crestina.În sfîrsit, s-ar putea spune ca modernitatea devotiunii propuse de Imitatio Christi provine si din loculaparte acordat persoanei umane în structurile acestui dialog despre perfectiune. Interiorizarea recomandatade autorul Imitatiunii - acea stare de veghe activa si de permanenta interogare a lui Isus Cristos - presupun,nici vorba, asumarea deplina si responsabila a calitatii de interlocutor. Notiunea de persoana trecînd înaintea
 
aceleia de grup; notiunea de evlavie si rugaciune personala si interioara trecînd înaintea exercitiilor colective(cum ar fi pelerinajele, hramurile, marile celebrari si cortegii festive etc.) - acestea sînt tot atîtea accentemoderne, deloc neglijabile, pe care Imitatiunea lui Cristos le pune în lumina plina, ca parte dintr-o conceptiesi dintr-o psihologie pe care ni le simtim, de la Renastere încoace, aproape.De vreo trei secole chestiunea autorului adevarat al Imitatiunii lui Cristos a facut sa curga suficient demulta cerneala. Cum se stie, primele editii ale operei au aparut anonim, numele scriitorului - prin propria savointa - ramînînd învaluit în mister. Era în spiritul umilintei acest anonimat, prin care întreaga slava - ca si încazul constructorilor medievali de catedrale - era adusa lui Dumnezeu. Polemica asupra paternitatii cartii aizbucnit ceva mai tîrziu, în secolul al XVII-lea, stîrnind de atunci începînd pe eruditi si filologi la sustinereamai multor puncte de vedere. O prima ipoteza a atribuit cîndva textul vestitului teolog francez Jean Charlier,supranumit Gerson (1363-1429) cancelar al Universitatii pariziene si unul dintre marii animatori ai sinoduluiecumenic de la Konstantz (1414-1418). Analiza stilistica a demonstrat însa lipsa de fundament a acestei presupuneri. Un examen stilistic la fel de atent a dus, de asemenea, la respingerea altei ipoteze (emisa de parintele iezuit J. Van Ginneken), potrivit careia textul latin al Imitatiunii ar fi, de fapt, o versiune tardivadupa însemnari facute în neerlandeza de magistrul Gerhard Groote însusi, propagatorul miscarii spirituale lacare ne-am mai referit, Devotio Moderna. Un al treilea punct de vedere a sustinut, în sfîrsit, ca autorulformei originale a Imitatiunii ar fi fost Ioannes Gerson, abate benedictin de Vercelli si prieten cu sfintiiAnton din Padova si Francisc din Assisi (+ cca 1243); atît analiza istorica cît si cea filologica si stilistica audemonstrat imposibilitatea materiala a unei atari supozitii.Întemeiata pe o scrutare atenta a codicelor si manuscriselor existente, analizînd cu rigoare întreg aparatulde texte din punct de vedere statistic, stilistic si filologic, cercetarea a izbutit - de cîteva decenii încoace - safaca definitiv lumina în controversata problema. Dificultatea întreprinderii a fost sporita, cum era si firesc,de faptul ca, anterior primelor tiparituri (mai întîi ca incunabul, înainte de 1500) Imitatio Christi a circulatdestul de mult, în mai toate tarile Europei, sub forma de fragmente manuscrise, uneori si ca întreg, dar cuvariatii în titlu* sau cu adnotari, subtitluri, interpolari si glose (uneori derutante) - datorate copistilor.O stabilire temeinica a formei întregi si fidele a textului original a fost si ramîne opera umanistului francezFrançois Joseph Desbillons (1711-1789) care a dat, la 1785, o editie magistrala a Imitatiunii, ce ramîne unmodel de exactitate si eruditie. În aceasta forma a sa, potrivit tuturor argumentelor pe care se poate întemeiastiinta si cercetarea moderna, textul Imitatiunii lui Cristos apartine lui Thomas Hemerken a Kempis (al caruinume se regaseste, de altfel, în 37 din manuscrisele operei) si figureaza pe drept ca atare în monumentalaeditie îngrijita de M. J. Thomas, Hemerken a Kempis Opera omnia (7 vol. Freiburg am Briesgau, 1902-1922). Un pivot important al demonstratiei, venind sa coroboreze toate celelalte argumente ale analizei, afost furnizat filologiei si de studiul unui manuscris olograf din 1414, conservat în Biblioteca Regala dinBruxelles si cuprinzînd textul Imitatiunii de chiar mîna lui Thomas a Kempis (Codex Bruxellensis, MS5855-5861). În 1956, eruditul si filologul L. M. J. Delaissé a demonstrat, într-o ampla teza expusa în douavolume, ca manuscrisul bruxellez nu este o opera de copist (asa cum anumite voci sugerasera cîndva), ci unautograf de autor; un an mai tîrziu, în 1957, specialistii J. Huyben si P. Debougnie puneau capat disputelor, publicînd o sinteza finala a chestiunii în acelasi sens.Thomas Hemerken, intrat în memoria posteritatii sub numele de Thomas a Kempis (dupa Kempen, o micalocalitate din dieceza Köln unde acesta a vazut lumina zilei în 1379), a dus o viata retrasa si modesta,consacrata rugaciunii, educatiei si pregatirii novicilor, la manastirea Sfînta Agnes de pe Munte, lînga Zwolle(tinutul Overijsel), în nordul Tarilor de Jos. Cînd a închis ochii, la vîrsta de 92 de ani, în 1471, Thomas aKempis lasa în urma lui un volum impresionant de scrieri spirituale, dintre care se cuvin mentionate, macar  pentru savoarea evocatoare a titlurilor si marilor teme Sermones ad novicios, De contemptu mundi,Sermones ad fratres, Conciones, Meditationes, Chronicon Canonicorum regularium Montis Sanctae Agnetis,Parvum alphabetum monachi in schola Dei, Orationes de Spiritu Sancto et de sacra conversatione primitivaeEcclesiae, Orationes piae de Passione Domini, Meditationes et orationes de Iesu Christo, Exercitia
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...