moartea - a dorit: "Sa devin intrupat!ť, si a creat ratiunea... A pornit apoi mai departe,laudandu-si nemasurat fapta si din cuvintele lui de lauda s-a nascut apa... Si-a istovitputerile... Prin ratiune el - moartea sau foametea - a facut legatura cu vorbirea. Ceeace era o samanta s-a prefacut in an... El si-a deschis gura ca sa-l manance pe celnascut... S-a gandit: "Daca il omor, imi ramane prea putina hranať. Atunci prin vorbiresi prin trup a creat tot ceea ce exista aici: jerfirea, oamenii, vitele. Tot ceea ce crease,el a hotarat sa devoreze... Si-a exprimat dorinta: "Fie ca acest trup sa-mi fie de folospentru jertfa si ca mijloc de reincarnareť. Atunci acest trup s-a preschimbat in cal;maturizandu-se, devenise bun de ofranda... Dupa un an l-a jertfit Siesi, iar celelaltevite le-a dat zeilor."'Suntem in posesia unei explicatii privind unele convingeri pagane dintre cele maistatornice: in religie si in ritual circula una si aceeasi energie. Gandirii arhaice ii suntinerente doua categorii. Prima este cosmosul, un derivat al verbului grecesc Kosmeo("a impodobi" - de unde provine si cuvantul "cosmetica"). Cea de a doua categorieeste haosul, cu semnificatia de "a se dezvalui, a se casca". Cosmosul are contur, estedivers, diferentiat si, prin urmare, are viata si este structurat. Haosul este sinonim cuindistinctul si de aceea el nu are viata. Intre cosmos si haos se duce o lupta careimplica un consum de energie. Orice gospodina stie ca atunci cand nu faci regulatordine in casa se instaleaza haosul. Un camp neingrijit este napadit de buruieni si nuse mai distinge natura salbatica de cea cultivata. Daca un drum nu este folosit, sesterge. In asemenea cazuri, fizica actuala prefera sa vorbeasca despre proceseentropice. Numai un aflux de energie din exterior ajuta sa fie evitata o "moartetermica", trecerea sistemului intr-o stare in care energia se distribuie uniform, ceeace ar conduce la oprirea in el a tuturor proceselor.Gandirea arhaica, la randul ei, isi dadea seama ca mentinerea ordinii, a cosmosuluinecesita o cheltuire de eforturi. Potrivit acestei gandiri, Divinitatea, creand lumea, isiconsuma in lucrarea ei o mare parte din forte, slabeste, ajunge la capatul puterilor.De aceea, cred paganii, mentinerea in lume a ordinii, salvarea cosmosului de ladezagregarea in "haos" cere o interventie viguroasa a zeilor. Dar puterile zeilor nusunt nelimitate. In primul rand, pentru ca sunt numerosi si, deci, prin aceastapluralitate isi traseaza reciproc limite - ceea ce inseamna ca nici unul nu poate ficonsiderat nelimitat. Rezulta de aici ca energia divina este faramitata si fiecare dintrezei poseda o rezerva limitata de forte. In al doilea rand, insesi divinitatile pagane nusunt transcendente in raport cu cosmosul, dat fiind ca fac parte din el. Dupa cumspunea Aristotel, cosmosul este aidoma unui oras populat de zei si de oameni. Caparte integranta a ceea ce trebuie sa sustina, divinitatile isi pierd, mai devreme saumai tarziu, propriile forte limitate.In acest caz, zeii istoviti de efortul depus pentru apararea cosmosului (ca o creatiearmonios alcatuita) impotriva dezintegrarii, trebuie sa primeasca sprijin din parteaoamenilor. Pentru aceasta, oamenii sunt nevoiti sa aleaga drumul... distrugerii.Distrugand o parte din cosmos, sacerdotul pagan elibereaza din ea energiaconsumata candva de zei pentru a o construi si astfel o redau zeilor sporindu-leputerile. In cadrul ritualului se distruge o parte din univers pentru ca zeitatile care si-au recapatat astfel puterile, sa poata mentine lumea in ansamblul ei si s-o salveze dela o dezintegrare definitiva. In viata noastra de astazi ceva asemanator se poateconstata in munca fizicienilor care au invatat, cu ajutorul dezintegrarii artificialprovocate a atomului, sa elibereze energia si s-o canalizeze in vederea realizarii altorscopuri... Teologia pagana este convinsa ca zeul investeste in creatia sa o parte dinputerile lui si, in consecinta, se epuizeaza. Insa preotul, care distruge opera in fatazeului aducandu-i-o astfel ofranda, intoarce la izvorul initial energia divina, tinutacaptiva in acea parte a cosmosului arsa in focul sacrificial.
Leave a Comment