INTERPRETĂRI ALE TĂCERII INTERPRETĂRI ALE TĂCERII

Comunicarea este adeseori considerată a fi cea mai grea lecţie pe care cineva poate aspirasă o înveţe vreodată: mai grea decât operaţiile matematice, fizica sau chimia. Oare de ce? Pentrucă ai nevoie de ceva mai mult decât de nişte reţete general valabile ale unor specialişti consacraţicare să te ghideze pas cu pas pe drumul labirintic al comunicării. Poţi învăţa reguli, axiome,tehnici de exprimare, dar acestea nu îţi garantează că vei trece proba de foc a confruntării faţă înfaţă cu realitatea şi provocările pe care ea ţi le poate rezerva din punct de vedere comunicaţional.Mai trist este faptul că la tot pasul suntem înconjuraţi de oameni care cred cu tărie căstăpânesc arta comunicării, când de fapt toată experienţa lor se rezumă la jocul cu un număr limitat de cuvinte...tuturor acestora nu pot decât să le spun că greşesc, nedându-şi seama că totceea ce îi înconjoară sunt forme diverse şi nebănuite ale comunicării: banale gesturi, tăceriînţelepte, priviri iscoditoare, zâmbete fără sens...toate acestea pot transmite – pentru cine înţelegecu adevărat mecanismele naturii umane – zeci, sute, mii, milioane de taine şi înţelesuri încomparaţie cu nişte simple cuvinte articulate în grabă.De multe ori mi s-a întâmplat ca aflându-mă într-o situaţie dificilă sau mai puţinfavorabilă (o discuţie contradictorie cu un coleg sau chiar cu un necunoscut) să nu doresc săexprim ce simt în momentul respectiv prin intermediul cuvintelor, gândidu-mă că oricum nu m-aş putea face înţeleasă de interlocutorul meu, care crede că Pământul se va învârti întotdeauna în jurul său.Tăcerea nu înseamnă neapărat că nu ai replică, ci mai degrabă că persoana căreia nu-irăspunzi, nu merită acel răspuns definit prin parametri verbali...Poate că nu merită nici să-ţicitească pe faţă ironia sau dispreţul pentru sufletul mărunt pe care îl ascunde.

Dacă nu-i răspunzicu aceeaşi monedă la cuvintele lipsite de sensibilitate şi bun simţ, este pentru că vezi, dincolo defaţada fragilă şi frumos împodobită, un suflet sterp, o minte goală, care oricum nu ar puteaînţelege nimic din explicaţiile tale.Cuvintele pot răni uneori, dar tăcerea în faţa lor este un răspuns care provoacă o ranănetratabilă...Cel care a vorbit a spus tot ce-a avut de spus şi ce a ştiut să spună, a rămas fărăcuvinte pentru că este sărac din punct de vedere spiritual, cel care a tăcut şi-a exprimat dispreţulşi ironia, şi din priviri a oprit avalanşa de vorbe goale. Tăcerea reprezintă poate cea mai potrivităsoluţie de comunicare într-o luptă în care adversarul tău are impresia că va controla totul până lasfârşit.

„Tăcerea e de aur”

pentru că ea nu poate fi mereu tradusă ca o renunţare la luptă, ca oexpresie a sentimentului de teamă faţă de cel din faţa ta, faţă de reacţia lui violentă la cuvintele