• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
■
VIITORUL E ÎN OUĂ
SAU MARE E GRĂDINA DOMNULUI!
PERSONAJELEJACQUES, JACQUES fiulJACQUELINE, sora luiJACQUES TATĂLJACQUES MAMAJACQUES BUNICULJACQUES BUNICAROBERTAROBERTA TATĂLROBERTA MAMA
 Această piesă reprezintă un fel de continuare la
Jac-
ques sau Supunerea.
 La ridicarea cortinei, Jacques şi Roberta stau pe vine, îmbrăţişaţi, ca în finalul lui
Jacques;
nu sînt  schimbări importante de decor. Pe stînga, înfund, se află acum o mobilă mare, un fel de masă lungă sau un fel de divan, ce serveştedrept instalaţie pentru clocit. Tabloul „care nu exprimă nimic", de pe peretele din fund, din mijloc,este înlocuit în prezent de o ramă mare ce încadrează portretul bunicului Jacques, adică pe bunicul  jacques în persoană. Scaune în jurul mesei pentru clocit. Se aude ploaia. Jacques mama şi tatăl, Roberta mama şi tatăl, Jacque-line, Jacques bunica stau în picioare în jurul lui Jacques fiul şi al  Robertei, privesc în jos către ei, apoi se privesc unul pe altul, dau din cap, ridică din umeri şimurmură: „Nu, nu, aşa nu se mai poate!" Topiţi de dragoste, Jacques fiul şi Roberta nu-i văd.
ROBERTA
: Păsărică... Păsărică... Păsărică... Păsărică... Păsărică... Păsări-i-i-ică...
JACQUES
: Păsărică.
ROBERTA
: Păsărică.
JACQUES
: Păsărică.
ROBERTA
: Păsărică.
JACQUES
: Păsăriiiiică... păsăriiiiiiiiică!.
 Roberta şi Jacques ciripesc.
47
Cei patru părinţi, bunica şi Jacqueline sînt nemulţumiţi.
JACQUES
TATĂL
: E prea de tot...JACQUES
BUNICA
: Pe vremea mea, lumea se mai şigrăbea...
ROBERTA
 
TATĂL
: Se cam întrec cu gluma.
ROBERTA
 
MAMA
,
 soţului ei:
Ăsta-i Jacques, şi pace!
JACQUES
 
MAMA
,
 soţului ei:
Roberta e de vină, îţi spuneu.
JACQUES
 
FIUL
,
topit de dragoste:
Păsssssăriiiică... Păs-sssăriiiică...
ROBERTA
 
 şi
JACQUES
,
acelaşi joc:
Păsssăriiică...
(Gîn- guresc.)
Păsssăriiică...
 
JACQUES
 
TATĂL
: N
U
mai există pic de respect!
JACQUELINE
: Păi, tată, deschide ochii şi vezi ce se-n-tîmplă pe străzi, în metrou... Ăştia tineri numai au reţineri...
ROBERTA
 
MAMA
: N
U
s-ar fi dat Roberta în spectacol...
JACQUES
 
MAMA
: Băiatului meu nu i-ar fi trecut prinminte... JACQUES
 şi
ROBERTA
,
acelaşi joc:
Păsssăriiiică... Cir-rrip... cirrrip... cirrrip...
JACQUES
 
TATĂL
: Spectacol, nespectacol, un singur lucru contează: randamentul... Toate astea nuduc nicăieri!
JACQUES
 
MAMA
,
 soţului ei:
Ai puţină răbdare, Gas-ton, ce naiba...
JACQUES
 
BUNICA
: Fii practic! JACQUES
MAMA
,
 soţului ei:
Prea te pierzi cu firea, adu-ţiaminte că nici la noi n-a dat imediat rezultate.
ROBERTA
 
 şi
JACQUES
,
îmbrăţişaţi:
Păsssăriiiică... Cir-rip... cip... cirrip...48
JACQUES
 
TATĂL
: N-are rost să le iei apărarea...
JACQUES
 
BUNICA
: Păi ce, le-a luat ceva?
ROBERTA
 
TATĂL
,
 soţiei lui:
Eu nu le-aş fi dat voie!
ROBERTA
 
MAMA
,
 soţului ei:
Calmează-te.
JACQUES
 
TATĂL
: Linişte!
JACQUES
 
MAMA
: Vai, ai rămas la fel de rău... tu care eşti atît de bun mereu!
ROBERTA
 
TATĂL
,
 soţiei lui:
Atîta ştie şi mămica Jacques: zbiară ca o vacă. N-a întrebat-o nimeni desănătate.
ROBERTA
 
MAMA
,
 soţului ei:
Mai bine şi-ar ţine gura...
JACQUELINE
,
 soţilor Roberta:
Aţi spus ceva?
ROBERTA
 
TATĂL
: Nu, nu, nimic, adică da, vă vorbeam de bine, draga mea...
ROBERTA
 
 şi
JACQUES
 
FIUL
,
 stînd tot pe vine, îmbrăţişaţi:
Păsssăriiică... cip... cip... cirip...
ROBERTA
 
MAMA
: Mie mi se par tare dulci amîndoi.
JACQUES
 
TATĂL
: Păi asta le şi reproşez eu, în numele tradiţiei... Sînt aşa de dulci că mi se-aplea-că...
JACQUELINE
: Ne-aşteptam la mai mult din partea lor.
JACQUES
 
 şi
ROBERTA
,
acelaşi joc:
Păssăriiică... Cipci-ripcirip...
JACQUES
 
TATĂL
,
către Roberta tatăl:
Domnule, au trecut trei ani de cînd am încheiat nunta! De-a-tuncistau aici şi sclipiciripesc întruna, iar noi stăm şi ne uităm la ei. Aşa n-ajungem nicăieri.JACQUES
MAMA
: Degeaba le-am tot urat şi i-am tot încurajat...
JACQUES
 
TATĂL
: Nimic nu iese de-aici. N-ajungem nicăieri. Noi avem nevoie urgent de rezultate.
ROBERTA
 
TATĂL
,
către Jacques tatăl:
Vă repet. Nu fiica mea e de vină.49JACQUES
TATĂL
,
către Roberta tatăl:
O fi a mea de vină? Ce vreţi să insinuaţi?
ROBERTA
 
TATĂL
,
către facques tatăl:
Ei, n-o luaţi chiar aşa!JACQUES
 şi
ROBERTA
: Cip... cirip... cirip... cirip...
JACQUES
 
BUNICA
: Ca să faci mulţi copii, trebuie o ciorbă bună... ca să-ţi iasă bună ciorba, ai nevoie demulţi copii...JACQUES
 şi
ROBERTA
,
acelaşi joc:
Păssăriică!... Cipci-ripciripcirip...JACQUES
TATĂL
: Trebuie să luăm o hotărîre!... Hai, Jacqueline, vino şi tu cu o idee...
JACQUES
 
 şi
ROBERTA
,
acelaşi joc:
Păsssăriiiică!... Cip-cirrripcirrrip...
JACQUELINE
: Tot eu, de fiecare dată eu!... O la li la la, ia mai păsaţi-mă în lace!JACQUES
TATĂL
,
ameninţător:
Jacqueline! Jacqueline! Jacqueline!
JACQUELINE
,
lăsînd capul în jos:
Hai, tăticule, iar-tă-mă.
ROBERTA
 
MAMA
,
 soţului ei:
Acum ăştia or să se umfle iar în pene!
JACQUELINE
,
către Jacques tatăl:
 Nţeles, tăticule. Bine, tăticule. La ordinele tale, tăticule.JACQUES
BUNICA
: Ce fată grozavă!
JACQUES
 
MAMA
: Fata mea... Ea e marea mea consolidare!
ROBERTA
 
MAMA
,
 soţului ei:
Asta cam aşa e.ROBERTA TATĂL, ROBERTA MAMA, JACQUES TATĂL, JACQUES
BUNICA
,
întinzînd braţele spre Jacqueline, în vreme ce portretul bunicului rămîne nemişcat şi
mut:
Grozavă fată! Grozavă!Grozavă!
50
JACQUELINE
: Ia să-ncercăm noi să-i separăm întîi... ca să-i unim pe urmă mai bine!
 
 Părinţii se îndepărtează puţin. Toţi, chiar şi bunicul, o urmăresc cu privirea pe Jacqueline.
JACQUELINE
,
cuplului de îndrăgostiţi:
Drecţi!!
JACQUES
 ţi
ROBERTA
,
acelaşijoc:
Păssssăriiiică!... păs-ssăriiic... drrripcirrripcirrip...cirrripcirrripcir-rip...
JACQUELINE
 
bate din palme; Jacques şi Roberta tot nu aud şi continuă să ciripească înlănţuiţi tandru:
Des
tul!!... Am zis: destul!...
îi scutură cu putere pe Jacquesfiul şi pe Roberta.
JACQUELINE
: Gata! Gata!
 Jacquesfiul şi Roberta se opresc din ciripit, ca şi cum s-ar trezi cu greu dintr-un somn adînc, o privescmiraţi pe Jacqueline şi fără să şefi dezmeticit încă, nu reuşesc s-o recunoască; au privirea rătăcită, seridică cu greu, rămînînd îmbrăţişaţi.
JACQUELINE
,
aparte:
Uite-o şi pe-asta cum îi decurg toate trei nasurile!
 Apoi, cu mare efort şi cu lovituri scurte, le desprinde braţele, îl separă pe Jacques de Roberta.
JACQUELINE
: Hai... Ia ţineţi-vă voi pe picioare...
Murmure de satisfacţie din partea părinţilor lui Jacques şi ai Robertei.
JACQUES
 
FIUL
: Mi-e foame.
ROBERTA
: Mi-e foame.
JACQUELINE
: V-aţi muiat.51
JACQUES
 
FIUL
: Mi-e frig. Brrrr! Tremui!
ROBERTA
: Mi-e frig. Brrr! Tremuim!
Tremură amîndoi de frig.
JACQUELINE
: Să vă fie de bine!JACQUES
TATĂL
: Aşa le trebuie.
JACQUES
 
FIUL
 
 şi
ROBERTA
: Mi-e foame!
ROBERTA
MAMA: Bieţii mei copilaşi!
ROBERTA
 
TATĂL
,
 soţiei lui:
în casa asta nu li se dă nimic de mîncare.
JACQUELINE
: Ăştia se-nchină numai la strachină. Vă doare-n cot de producţie! De ce nu-i daţi drumul?Altă datorie mai importantă n-aveţi.
JACQUES TATĂL, JACQUES MAMA, JACQUES BUNICA, ROBERTA
MAMA
,
ROBERTA
 
TATĂL
: E datoriavoastră!
JACQUES
,
 Robertei:
E-adevărat, iubito...
în acelaşi timp •
ROBERTA
,
lui Jacques:
E-adevărat,iubitule...
JACQUES
 
 şi
ROBERTA
: E datoria noastră!
JACQUES
 
TATĂL
,
către Jacques şi Roberta:
Păi, şi-a-tunci?...
JACQUES
: Mi-e foame.
ROBERTA
: Mi-e foame.JACQUES
MAMA
: Vai, sărăcuţii mei puiuţi...
(înduioşată)
le e foame!... Vai, micuţii mei, micuţi, mi-cuţi!... drăguţi şi scumpuţi...
ROBERTA
 
MAMA
,
 soţului ei:
Are suflet bun.
ROBERTA
 
TATĂL
,
 soţiei lui:
Te rog, fără concesii! Au şi Roberţii mîndria lor!
JACQUES
 
BUNICA
,
aducînd lui Jacques şi Robertei o strachină din care cei doi vor lua cu degetele, sauvor mînca din palma ei:
Copii, uite, v-am adus cartofi cu slănină, ca la bunica acasă!
înfometaţi, Jacques şi Roberta se aruncă asupra cartofilor.
JACQUES
 
BUNICA
: Mîncaţi! Mîncaţi!JACQUES
MAMA
: Mîncaţi!
JACQUES
,
cuprins brusc de o temere veche, îşi întrerupe timid gestul de a lua cartofi:
 Nu... Eu...
JACQUELINE
,
lui Jacques:
Ce, nu-ţi mai e foame?
ROBERTA
 
MAMA
,
lui Jacques:
Trebuie să vă hrăniţi!ROBERTA,
lui Jacques:
Păssăriiic... Hai... mănîncă... păssăriic! uite, şi eu mănînc!
JACQUES
: Mi-e foame.Se
aruncă asupra mîncării.
ROBERTA
: Mai vreau cartofiori.JACQUES
TATĂL
,
către Jacques mama:
Ce lacomă e!
 Jacques bunica îi dă Robertei cartofi cu slănină.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...