• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
Maria, mama Domnului Isus
Am efectiv un sentiment de teamă să scriu ceva despre mama Domnului şi Mântuitorului nostru IsusHristos, o femeie căreia i s-a făcut har. Cine ar îndrăzni să spună ceva necugetat sau incorect despre aceastăfemeie care a fost aleasă să nască pe Mântuitorul, căreia i-a fost încredinţat El şi pentru care, El, Domnul IsusÎnsuşi a purtat de grijă în viaţa Lui.
Motivul celor scrise
Şi totuşi trebuie să scriu şi anume din următorul motiv: în ultimii 11 ani am călătorit pentru diferitemotive în Spania şi am putut constata că spaniolii sunt un popor de oameni amabili şi demni de iubit. Amconstatat de asemenea că ei, fie că erau religioşi, fie că nu, o venerau pe Maria, mama Domnului nostru. Înfrumosul oraş Milas pe Costa Brava am căutat să intru în legătură cu oamenii. Am vizitat câteva biserici,le-am admirat arhitectura şi măreţia lor; am văzut printre altele o statuie splendidă în care Maria erareprezentată cu o coroană şi o aureolă de sfântă. Alături era un sicriu de lemn şi sticlă în care zăcea un cadavru palid: acesta trebuie să fie Hristos. Mi-au apărut atunci multe gânduri şi întrebări şi nu am putut să mai uit deatunci de acest tablou.Întrebare: este acesta modul corect de a prezenta pe Isus şi Maria? Nu ar fi trebuit să fie invers? Desprecine spune Biblia că a fost încoronat cu glorie şi onoare? (Evrei 2.9). Şi pe cine nu? Acesta este motivul pentru care scriu aceste lucruri. Există însă şi un alt motiv. În ultimii ani am avut privilegiul să particip lastudii biblice la care au venit şi câţiva cunoscuţi romano-catolici. Sinceritatea şi dorinţa lor de a studiaCuvântul lui Dumnezeu fără superficialitate m-au impresionat. Bineînţeles, ei sperau că studiul Bibliei vadovedi că punctele lor de vedere ar fi întotdeauna corecte. Personal am mai mult respect faţă de oameniicărora le pare rău atunci când descoperă că lucruri de pe terenul credinţei pe care ei le apreciază se conving căsunt false, apreciez deci mai mult pe astfel de oameni decât pe aceia pentru care totul este indiferent. Printreaceşti prieteni romano-catolici există copii ai lui Dumnezeu adevăraţi care iubesc pe Domnul Isus Hristos şicare doresc să-L glorifice în viaţa lor. Deoarece am multe rude cu temere de Dumnezeu în Biserica Ortodoxăcoptică, lucrul acesta nu mă surprinde. Scriu deci aceste lucruri şi pentru romano-catolici şi pentru credincioşiiortodoxi.Dorinţa inimii mele este ca Domnul Isus să fie singurul Învăţător şi ca Duhul Sfânt să ne călăuzească în totadevărul. Aceste rânduri sunt scrise cu dragoste faţă de toţi şi fără vreun gând de răutate faţă de cineva.
Frumuseţea morală a Mariei
Relatarea biblică ne descoperă frumuseţea morală şi spirituală a Mariei, mama Domnului Isus. De-alungul secolelor pictorii s-au străduit să reprezinte frumuseţea exterioară a acesteia. Cuvântul lui Dumnezeuînsă nu vorbeşte despre aceasta, dar calităţile ei morale ne sunt prezentate şi ele reprezintă multe lecţii preţioase pentru noi.Însăşi faptul că Dumnezeu a ales-o de a aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu devenit om, dovedeşte poziţia ei privilegiată printre femei. Relatarea biblică din Luca 1 că ea deşi a avut parte de o onoare atât de mare eracuprinsă de un sentiment de nevrednicie personală. Ea vorbeşte despre „starea ei smerită“ şi despre Dumnezeu„Mântuitorul ei“ (Luca 1.47-48). Maria era smerită şi nu este de mirare că Cel pe care L-a adus pe lume a putut să spună: „Eu sunt blând şi smerit cu inima“ (Matei 11.29). „Facă-mi-se după cuvintele Tale“ (Luca1.38). ea s-a supus voii lui Dumnezeu. Ea s-a supus şi nu a pus la îndoială cuvintele îngerului Gabriel.
 
Zaharia, soţul Elisabetei, a replicat la cuvintele îngerului Gabriel. Maria nu a făcut aceasta. De aceea Elisabetao laudă cu cuvintele: „Ferice de aceea care a crezut“ (Luca 1.45).Ea era aşadar smerită, se supunea Cuvântului lui Dumnezeu. Credea Cuvântul Său fără să se îndoiască şi astfela primit cinstea de a deveni mama Domnului nostru Isus atât de mult aşteptatul şi promisul Mesia. Aşadar,urmează ca noi să o venerăm?
Venerarea Mariei
Din secolul al V-lea s-au scris volume în care este lăudată Maria şi căreia i-au fost rezervate multetitluri de onoare. Prezentăm câteva exemple: mama harului dumnezeesc, mama Bisericii, tronul înţelepciunii,izvorul bucuriei, turnul lui David, curcubeul legământului sfânt, poarta cerului, regina cerului, reginaîngerilor, regina apostolilor, regina profeţilor, regina tuturor sfinţilor, regina păcii.Ea a fost în afară de aceasta „mama lui Dumnezeu“, un titlu care conduce desigur spre multe înţelegeri. Unuldin acesta însemnând că ea ar trebui să fie considerată „străbună a lui Dumnezeu“ (cea din care a venitDumnezeu). Se spune despre ea că ea ar fi venit într-un mod supranatural fără să fi avut păcat moştenit. Acestlucru este numit „concepţie imaculată“. Ca rezultat se susţine că ea s-a înălţat la cer fără să moară. În anul1854 Biserica catolică a adoptat oficial dogma „înălţarea la cer a Mariei“.Păcătoşii sunt îndemnaţi să se adreseze Mariei ca izvor de har deosebit. Un scriitor Anselm (1033-1109)spunea: „La timpul respectiv vom fi mântuiţi mai repede dacă vom striga numele Mariei decât dacă vom striganumele lui Isus“. Deoarece ea era numită mama lui Dumnezeu, Biserica catolică dă următoarea învăţătură: de porunca fecioarei ascultă toate lucrurile chiar şi Dumnezeu. Este nevoie să spună doar un cuvânt şi Fiul ei facetotul“ (Bibliografia pentru autenticitate Raccolta, o colecţie de rugăciuni ce sunt recomandate de papă. Citatedin H. A. „Ironoside in Letters to a roman catholic priest, loizeau brothers, neptune”, NJ pagina 27).Mulţi catolici sinceri susţin că bisericile lor nu ar trebui să se roage către Maria, ci mai degrabă cuMaria. Ei însă citează coroana de trandafiri. Coroana de trandafiri este o rugăciune către Maria în care semenţionează despre harul ei în viaţă şi este aclamată în ora morţii. Cum se deosebeşte aceasta de rugăciunealui Ştefan din ora morţii lui, care a spus cu atâta simplitate: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu“ (Fapte 7.59).Este de remarcat că episcopul Stross Mayer din Concilul vaticanic 1870 a exprimat în discursul săudogma infailibilităţii papei, această dogmă ar urma să îl considere pe papă ca Dumnezeu, „el precizând, aşacum noi din fecioară am făcut o dumnezeiţă“. Întrebare importantă care ar decurge din aceasta ar fi: ce neînvaţă Sfânta Scriptură despre Maria ?
Vechiul Testament
În Vechiul Testament există numai o precizare clară despre Maria: „De aceea, Domnul Însuşi vă va daun semn. Iată fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cunoi)“ (Isaia 7.14). Aceast lucru s-a împlinit cu 700 de ani mai târziu prin naşterea Domnului Isus Hristos.Despre Maria însăşi nu se spune de aici mai departe.
Evanghelia după Matei
„Iacov a născut pe Iosif, soţul Mariei din care s-a născut Isus care se cheamă Hristos“ (Matei 1.16).Acest verset spune foarte simplu cine a fost Iosif ca tată. Faptul că în acest verset este prezentat acest „dincare“ arată că Iosif nu a fost tatăl Domnului Isus.
 
„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui era logodită cu Iosif, şi înainte ca să locuiască eiîmpreună ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei era un om neprihănit şi nu voia s-o facă deruşine înaintea lumii. De aceea şi-a pus să o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri i s-aarătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, soţia ta,căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El vamântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestiseDomnul prin profetul care zice: Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu şi-I vor pune numele Emanuel,care tălmăcit înseamnă Dumnezeu este cu noi. Când s-a trezit Iosif din somn a făcut cum îi poruncise îngerulDomnului şi a luat la el pe soţia sa, dar n-a cunoscut-o până ce a născut un Fiu şi el i-a pus numele Isus“(Matei 1.18-25).În aceste versete, recunoaştem că este mai mult vorba de Iosif decât de Maria. Iosif este asigurat căMaria este fecioară şi că ceea ce se petrece este împlinirea profeţiei lui Isaia prin concepţia supranaturală aDomnului Isus. În aceste versete deci nu este vorba de venerarea Mariei.„După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi dinrăsărit la Ierusalim şi au întrebat: Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steauaîn răsărit şi a venit să ne închinăm Lui ... au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncatcu faţa la pământ şi I s-au închinat. Apoi şi-au deschis visteriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă“(Matei 2.1, 2, 11).Unde găsim în aceste versete o închinare în faţa Mariei. O astfel de închinare nu este nici precizată şinici recomandată. Închinarea este adusă Copilului, nu Mariei!„După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arartă în vis lui Iosif şi-i zice: Scoală-te, ia Prunculşi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune Eu, căci Irod are să caute Pruncul să-Lomoare. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui noaptea şi a plecat în Egipt“ (Matei 2.13-14).În acest versete Iosif este mai mult în primul plan decât Maria. Se observă apoi că aici se spune de două ori:copilul şi mama Lui şi nu Maria şi Copilul. Toată atenţia este îndreptată asupra Copilului Isus.În capitolele următoare nu este scris nimic despre Maria. În Matei 3 unde este relatat botezul Domnului Isus,Maria nu este amintită. Nici în capitolul 4, atunci când Domnul Isus este ispitit în pustiu. Acolo se spune în v.24: „I s-a dus vestea în toată Siria şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri, pe ceiîndrăciţi şi pe cei lunatici, şi pe cei slăbănogi. Şi El îi vindeca. Bolnavii erau aduşi direct la El şi nu prinmijlocirea Mariei. În capitolele 5-7, capitole care redau predica de pe munte, Maria nu este amintită, ciDomnul Isus în capitolele 8 şi 9. El face multe minuni dar nu este vorba de Maria. În capitolele 10 şi 11absolut nimic.Abia în capitolul 12 o regăsim: „Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteauafară şi căutau să vorbească cu El. Atunci cineva I-a zis: iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută săvorbească cu Tine. Dar Isus a răspuns celui ce îi adusese ştirea aceasta: Cine este mama Mea? Şi care suntfraşii Mei? Atunci şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi i-a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Căci oricine facevoia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, şi soră, şi mamă“ (v. 46-50).Semnificaţia acestui loc din Cuvântul lui Dumnezeu este remarcabilă, căci aici Domnul Isus spune clar ascultătorilor Săi că relaţia cu ucenicii Lui este cu mult mai mare decât aceea cu mama Lui şi cu fraţii Lui.Maria este amintită şi în Matei capitolul 13.54-56: „A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni însinagogă, aşă că cei care-L auzeau se mirau şi ziceau: De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oarenu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria, mama Lui, şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui? Şisurorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“ Nici aici nu este nici uncuvânt de venerare la adresa Mariei.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...