• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
Download
 
LOGODNĂ, CĂSĂTORIE, CĂSNICIE PRACTICĂ - Georg Von Viebahn
Traducere din limba germană Ion Petru – 2007 - 2008 (s-a folosit Biblia - Traducerea Cornilescu - Ediţia 1921)
Cuvânt introductiv
Această carte este dedicată tinerilor care sunt hotărâţi să meargă cu sinceritate pe singurul drumcare este în deplin acord cu plăcerea Domnului Isus. Pentru astfel de pesoane, cartea de faţă poateconstitui un ajutor deosebit de valoros şi de ajutor în călătoria lor pe acest drum.Alţi tineri, pe care nu îi interesează atât de mult o direcţionare spirituală, care ţine seama de SfântaScriptură şi de voia lui Dumnezeu cea bună şi plăcută - se pot probabil, detaşa de a se apropia de oastfel de carte, şi de citirea temeinică a cuprinsului ei. Astfel de oameni însă, mai devreme sau maitârziu - de cele mai multe ori mai devreme decât era de aşteptat – vor suferi eşecuri şi dezamăgiri - înloc de bucurii şi binecuvântari. Ei vor experimenta nefericiri, îndoieli şi dureri în loc de armonie şi oviaţă de familie fericită.Tema prezentată are în vedere dragostea şi căsătoria – subiecte, care cu siguranţă au fost şirămân încă de actualitate. Autorul acestei cărţi, cunoscutul general locotenent Georg Von Viebahn, aexpus aceste gânduri între anii 1909-1912 - ele fiind adunate în această carte ca şi o colecţie. Pentrusimplul motiv că aceste gânduri se bazează pe neschimbatul, veşnic acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu,cuprinsul acestei cărţi rămâne o dovadă că tot ce are Cuvântul lui Dumnezeu la temelie este şi rămâneo necesitate. Fie ca Domnul Isus să-Şi reverse binecuvântările Lui cereşti şi să însoţească pe cei cevor fi cititorii acestei cărţi.
1. O ultimă frântură din Eden
Cuvântul Dumnezeului cel veşnic  Acolo, în Eden, a fost călcat,Iar omul prin păcat, ajuns nevrednic, A părăsit grădina alungat.Din tot ce-a fost splendoare în grădinăN-a luat nimic, şi n-avea drept să ia! Şi totuşi Dumnezeu, celui din tină,I-a dat o perlă... şi-a plecat cu ea.Un giuvaer din cer, jos pe pământ Izvor de mângâiere,dar etern.Căsătoria - primul legământ,O ultimă frântură din Eden.
2. Căsătoria desfiinţată ! - De ce nu ?
 
Ultimii ani au adus cu ei numerose relatări prin mass-media despre adunări mari în care bărbaţi şifemei şi-au declarat public intenţia de a divorţa. A fost invocată motivaţia iubirii libere şi însoţită depropunerea preluării şi educaţiei copiilor de către stat din fondurile societăţii.Aceste exprimări absurde par a fi la prima vedere nevinovate ! Unii au ajuns la concluzia că lucrulacesta este bun şi au început să spună, precum Bismarck adresându-se unui om care i-a oferit unmanifest socialist cu ocazia alegerilor: „ aşa departe nu am ajuns încă !” Sunt desigur fenomene caretrebuie considerate ca fiind semne ale timpului. Despre duhul acestor timpuri, Cuvântul lui Dumnezeuspune că „lucrează în fiii neascultării ”(Efeseni 2.2). Acest duh anticristic pregăteşte inimile oamenilor conducând la deteriorarea întregii ordini dumnezeieşti şi omeneşti.Pentru a anihila perspectiva căsătoriei, „prinţul lumii” foloseşte tot felul de mijloace de efect, cum ar fi propaganda. El foloseşte literatura larg răspândită, prin romane, nuvele şi pagini ilustrate care înmod planificat şi sistematic blamează instituirea căsătoriei. În acelaşi sens acţionează şi o întreagăserie de piese de teatru moderne; reprezentaţiile acestora pe un ton rafinat şi picant sugereazăpublicului inutilitatea vieţii de căsătorie, ajungând până la a ridiculiza căsătoria respectiv familia. Astfeldevine populară ideea, că infidelitatea în căsătorie (preacurvia) nu ar fi un lucru aşa de grav; şi decicine mai crede că a practica astfel de lucruri nu este loial, este considerat un om depăşit iar o femeiecare mai consideră că soţul ei este fidel nu merită decât să fie dispreţuită.Astfel perspectiva căsătoriei este cufundată în noroi. Aproape nu mai există număr din revistele dinlume care se vând la orice chioşc, care să nu conţină astfel de tendinţe. Numeroase poezii, pagini deumor, poze, postere şi chiar caiete ieftine cu romane poliţiste şi romane ilustrate, propagă în masăideia inutilităţii căsătoriei.Este demn de remarcat că aceste rânduri s-au scris între anii 1909-1912. Cum ar fi reacţionatautorul – generalul Georg von Viebahn, dacă ar fi trăit şi ar fi văzut evoluţia acestor evenimente ces-au precipitat în ultimii 80 de ani ?Să amintim numai afluxul de propagandă antifamilie difuzat prin literatură pornografică,cinematografie, locurile de dezmăţ unde sexualitatea şi perversiunea se expun în mod vizibil cuneruşinare. Să ne gândim la iradierea internaţională a sufletului, care este târât în mocirlă prinprogramele de televiziune, CD-uri sau prin internet. Ce este însă regretabil şi de neînţeles esteimplicarea conştientă sau inconştientă a celor credincioşi în această lucrare a întunericului. Cu totmesajul şi avertismentul din Apocalipsa 3 în scrisoarea adresată credincioşilor din Filadelfia, aproapefiecare familie are câte un cinematograf acasă ! Un televizor sau un computer cu acces la reţelele deinternet (chiar şi mulţi din creştinii născuţi din nou petrec foarte mult timp preţios în faţa monitoarelor,fără să sesizeze că acestea sunt în acelaşi timp mijloace anticristice la îndemâna celor din casele lor).Dar să revenim la subiectul nostru despre căsătorie. Cine ar fi putut sau ar fi vrut să-şi imaginezecă ceea ce se seamănă ar rămâne doar teorie ?Este o realitate vizibilă la tot pasul în marile oraşe, că bărbaţi şi femei trăiesc împreună doar untimp, şi anume până se potrivesc sau până se plac. Aceste lucruri nu se mai fac în ascuns, ele sedesfăşoară în faţa cunoscuţilor, a colocatarilor şi în văzul şi auzul copiilor. Şi până la urmă ei practică în viaţă ceea ce văd la TV sau ceea citesc de la chioşcurile pentru cărţi şi ziare. Căderea morală estefără să exagerăm, dureroasă ! Este evident că popoarele noastre din vest se găsesc într-o decadenţămorală de nestăpânit.Cele mai grave temeri larg răspândite sunt ravagiile provocate de bolile genitale îngrozitoare, carese furişează şi apar în ascuns începând cu toate marile oraşe. La acestea contribuie folosirea tot maiarogantă, a tot felul de mijloace anticoncepţionale. Aceste anticoncepţionale sunt, putem spune,groparul tuturor sentimentelor de ruşine, a otravei împotriva castităţii. Ele urmăresc cu perseverenţădistrugerea vieţii reproductive.
 
 În zilele noastre, fete şi femei căsătorite sau necăsătorite consumă în cantităţi uriaşe tot felul depastile şi astfel, sub o denumire mascată cu neruşinare, este legalizată îngrozitoarea crimă în masă avieţii de fertilitate. Pur şi simplu o astfel de pastilă înlătură tacit apariţia unui om pe care nu ţi-l doreşti.Şi în sfârşit imoralitatea împotriva firii care se răspândeşte pretutindeni fiind scuzată şimuşamalizată de mari oameni de ştiinţă. Despre aceste apariţii neruşinate vorbeşte Cuvântul luiDumnezeu în Romani 1.26-27. Homosexualitatea, despre care se vorbeşte clar în acest loc dinCuvântul lui Dumnezeu, nu se mai consideră păcat, ea este calificată drept o altă „dotare”.De curând, cineva voia să facă un anunţ publicitar într-un ziar din Berna având următorul conţinut:„cine doreşte să participe la înfiinţarea unui grup creştin de homosexuali ?” Acest inserat a fost refuzatde respectivul ziar. Putem spune „felicitări pentru această decizie!”.Dar ziarul lunar al evanghelicilor reformaţi „Semănătorul” a acceptat şi chiar a salutat aceastăinitiaţivă. Iată în ce hal am ajuns în zilele noastre! Se consideră că oamenii dependenţi homosexual,nu au nevoie de mântuire şi nu au nevoie de eliberarea prin Domnul Isus Hristos de chinuitoarea lor povară. Ei pot rămâne aşa cum sunt şi dacă vor, ei pot fi ordinaţi ca pastori, ca şi oameni spirituali,pentru că în fond sunt cotaţi ca oameni onorabili.Când apostolul Petru descrie profetic pe oamenii din creştinismul de nume al timpurilor din urmă, elspune: „...mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupului altuia, şi dispreţuiescstăpânirea” (2 Petru 2.10). În această perpectivă, apar şi alte noţiuni care privesc problema căsătoriei. O problemă dureroasăşi în acelaşi timp una din cele mai demne de remarcat, este mişcarea care susţine limitareaintenţionată a numărului de copii.Numărul divorţurilor este într-o creştere îngrijorătoare. Uşurătatea cu care se ajunge azi la divorţ are explicaţia în înţelegerea superficială a importanţei şi seriozităţii căsătoriei. Se uită că o căsătorieeste de fapt un legământ reciproc al celor două părţi şi că aceasta înseamnă obligaţii de ambele părţi.Dar astfel de cuvinte cum ar fi: obligaţii, eforturi, consacrări, sacrificii, sunt cuvinte pe care oameniimoderni nu voiesc să le mai audă.Şi la aceasta se adaugă scăderea mult mai accentuată a numărului naşterilor. Motivaţia nu poate fi în nici un caz lipsa mijloacelor de trai. Mamonismul, lupta după câştig de bani şi lupta pentruagonisirea de proprietăţi, lupta pentru a savura viaţa la nivel înalt, sunt elemente certe care conduc laevitarea naşterilor în scopul unui trai de huzur. Căsătoriile moderne exclud plăcerea de a creşte şi aeduca copii drăgălaşi ! Ce acuzare clară din partea naturii împotriva noii generaţii, care formeazăsocietatea modernă.Realitatea este că şi printre noi, cei credincioşi, este răspândită ideea că într-o căsătorie trebuie sărezulte cel mult doi copii. Şi astfel lucrurile eu evoluat ajungându-se la o extremă în care familiile careau mai mult de un copil sunt excepţii. Familiile care depăşesc un anumit număr de copii suntridiculizate. Totuşi realitatea este demn de a fi demascată: zgârcenia, teama de a nu cheltui prea multcu creşterea şi educarea copiilor, şi aceasta mai mult din partea soţilor decât a soţiilor, iar dacă ar fi săfacem investigaţii, şi ei la rândul lor ar da vina pe ele. Din partea soţiilor apar încă alte motivaţiiprecum: stressul, renunţarea la confort, renunţarea la viaţa personală etc. Este preferată comoditateaşi libertatea, posibilitatea de a savura viaţa. Nu le mai sensibilizează denumirea de mamă care se jertfeşte şi de mamă şi soţie credincioasă. S-a ajuns astfel ca perechea să se unească şi să decidă: „cu atâţi copii sau … fără copii !”Astfel de puncte de vedere se consideră ca sisteme de viaţă modernă de factură inteligentă. Voi daun exemplu semnificativ: un tată de familie aflat în mari lipsuri vine la un om care avea o poziţieprivilegiată în societate, iar datorită faptului că studiase mult Biblia, făcând studii de teologie eraconsiderat a fi un om de o moralitate deosebită. Tatăl deci se adresează acestui om: „Sunt tată a nouăcopii. Este întrerupt să continue şi i se răspunde: În acest caz nu vă pot ajuta, căci dumneavoastră
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
PAUL.ION

Cu placere Jullien_Alphonse ! O zi buna !

reply08 / 15 / 2009
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...