3Dumnezeu ca mascul şi femelă. Atunci a apărut în el sentimentul de singurătate; pentru el însuşi nu segăsea nici un ajutor care să i se potrivească. Dar deja înainte ca Adam să constate această nevoie la elînsuşi, Dumnezeu spusese: „ Nu este bine ca omul să fie singur. Am să-i fac un ajutor potrivit.”Dumnezeu, Creatorul pusese în inima lui Adam această dorinţă şi El Însuşi voia să o împlinească.După ce El a făcut ca Adam să cadă într-un somn adânc, a luat una din coastele lui, a făcut din ea ofemeie şi a adus-o lui Adam. Ce încântare trebuie să fi umplut sufletul său când a primit din mâna luiDumnezeu această femeie! Este o bucurie care de atunci se repetă în inimile tuturor când ştiu că sunt uniteca perechi prin dragostea lui Dumnezeu.Adam ştia că Dumnezeu o luase pe soţia lui din el. Era întradevăr soţia sa din trupul său. Nu este fărăimportanţă că Dumnezeu a luat lui Adam o coastă. Talmudul iudaic remarcă: Dumnezeu nu a făcut femeiadin capul lui Adam, ca ea să domnească peste el, nici din picioarele lui, ca el să o calce în picioare, ci dincoasta lui, pentru ca el să o iubească. Astfel Adam şi Eva au devenit împreună soţ şi soţie: „Om”.În acesta se ascunde o învăţătură profetică adâncă pe care Pavel o dezvăluie mai târziu. „Bărbaţilor,iubiţi-vă nevestele, cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfiinţească după ce acurăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fărăzbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţiinevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urâtvreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntemmădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup”. (Efeseni 5.25-31).În lumina acestui loc din Scriptură, vedem clar că orice căsătorie trebuie să fie o imagine a relaţieidintre Hristos şi Biserică. Orice gând de poligamie, infidelitate şi divorţ este în contradicţie cu ordinea pecare Dumnezeu a pus-o în creaţie. Asupra acestui lucru vom reveni.Prima pereche trăia într-o armonie desăvârşită. Cei doi nu cunoşteau ruşinea unul faţă de celălalt. Fricade Dumnezeu le era străină, când se bucurau de prezenţa lui Dumnezeu în grădină. Nu exista întrebarea„Cine din cei doi ar avea conducerea?”. Adam putea împărţi cu Eva stăpânirea peste toate lucrurile dingrădină. Ei colaborau desăvârşit. „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l.” (Geneza 1.28).Sarcina de a cultiva grădina Eden şi a o păzi o aveau de îndeplinit împreună. Orice loc al binecuvântării, pe care Dumnezeu l-a dat vreodată omului, este permanent însoţit de responsabilitate. Şi la Adam şi Eva afost valabil acest principiu. Ei nu trebuiau numai să continue dezvoltarea acestei grădini, ci şi să o păzească. Acest lucru putea să se petreacă numai pe drumul ascultării de Dumnezeu, ei nu trebuiau sămănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, în caz contrar ei urmau să moară. Ştim cum i-a reuşit luisatan să o înşele pe Eva şi a condus-o la neascultare. În acest caz ea l-a tras pe soţul ei cu ea. Ei nu au păzitgrădina. Ei nu puteau să o lucreze mai departe, ci au fost izgoniţi din ea. Paradisul a fost pierdut pentru ei pentru totdeauna. Şi cu neascultarea lor ei au adus toată creaţia în teritoriul de sub stăpânirea lui satan, a păcătului şi a morţii.Ce modificări ulterioare a adus însă cu ea această cădere în păcat pentru această pereche de oameni şiapoi cum s-au extins aceste consecinţe asupra întregii omeniri! În locul unei vieţi de bucurie în părtăşie cuDumnezeu, au pătruns printre altele teama şi ruşinea. Când au fost conştienţi de goliciunea lor şi-auconfecţionat haine din frunze de smochin. Dumnezeu le-a înlocuit cu piei de animale. Fără îndoială,aceasta vorbeşte de ispăşire. În felul acesta Dumnezeu voia să facă vizibil prin imaginea unui animalnevinovat sacrificat, că oamenii pot să reziste în faţa Lui numai pe baza morţii unui înlocuitor. În Paradis,munca fusese o binecuvântare plină de bucurie. Pământul în afara grădinii rodea acum spini şi pălămidă.Adam trebuia acum să-l lucreze anevoios, plin de trudă şi să-şi mănânce pâinea cu sudoare. Tot ceea ce aconcurat la căderea în păcat a fost tras la răspundere de Dumnezeu. Fiecare şi-a primit propriacondamnare: satan, şarpele, Eva şi Adam.Vedem de asemenea că în relaţiile dintre aceşti doi soţi au intervenit modificări mari. Aşa cum ştim în1 Timotei 2.13 şi 1 Corinteni 11.8,9, poziţia bărbatului şi a femeii este redată, precizându-se că Adam
Leave a Comment
esti neoprotestant?
Da ! Sunt crestin evanghelic ...
am nevoie sa fac download la aceasta carte pt studiu personal,nu pot sa stau atat de mult sa cietsc pe calculator,am incercat sa printez si nu merge decat 7 pagini ,ma poate ajuta cineva.multumesc
S-a rezolvat acum.. se poate descarca documentul...