Ludwig Witt Gen Stein - Cercetari Filozofice

LUDWIG

WITTGENSTEIN

s-a născut în 1889 la Viena şi a încetat din viaţă în anul 1951 La Cambridge.Viaţa şi activitatea lui s-au desfăşurat alternativ în spaţiul cultural şi intelectual central-european şi în cel anglo-saxon. Astăzi, Wittgenstein este socotit cel mai reprezentativ gînditoral secolului al XX-lea, cel puţin în lumea filozofilor de limbă engleză.Lucrarea sa de tinereţe,

Tractatus Logico-Pbilosopbicus,

foloseşte instrumentele logiciimoderne într-o încercare originală de analiză a limbajului, gîndirii şi a raporturilor lor curealitatea. Distincţia celebră pe care o face aici între a spune şi a arăta exclude orice vorbire cusens despre frumos, bine sau Dumnezeu. în scrierile mai tîrzii, dar mii ales în

Cercetări filozofice

Wittgenstein reuşeşte ceea ce nici un altfilozof nu pare să fi realizat: o ruptură radicală cu vechiul său mod de a vedea, o dată cuinaugurarea unui mod cu totul nou de a practica filozofia. Analiza jocurilor de limbaj în care sîntangajaţi oamenii şi a legăturii lor cu formele de viaţă în care apar devine un mijloc decatapultare în afara sferei locurilor filozofice comune. Sînt astfel scoase în evidenţă şidenunţate supoziţii metafizice care îşi au originea încă la Platon şi stau la baza gîndiriieuropene. Ceea ce face de fapt Wittgenstein este să imagineze o diversitate de situaţiiipotetice a căror analiză este menită să favorizeze eliberarea gîndirii de automatisme adînc în-rădăcinate, întreprindere cu itît mai fascinantă cu cît pune într-o lumină cu totul nouă frumosul,credinţa religioasă sau sensul vieţii — subiecte asupra cărora se instalase tăcerea...

Ludwig WittgensteinCERCETĂRI FILOZOFICE

Traducere din germană de

MIRCEA DUMITRU şi MIRCEA FLONTA, în colaborare cu ADRIAN-PAUL

ILIESCU

Notă istorică de

MIRCEA FLONTA

Studiu introductiv de

ADRIAN-PAUL ILIESCU

HUMANITAS

BUCUREŞTI

CopertaIOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii NaţionaLe a României WITTGENSTEIN, LUDWIG

Cercetări filozofice

/ Ludwig Wittgenstein; trad.: Mircea Dumitru, Mircea Flonta. - Bucureşti:Humanitas, 2004ISBN 973-50-0583-2I. Dumitru, Mircea (trad.) II. Flonta, Mircea (trad.)

LUDWIG WITTGENSTEIN

PHILOSOPHISCHE UNTERSUCHUNGEN/ PHILOSOPHICALINVESTIGATIONS

EDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/222 85 46, fax 021/222 36 32www.humanitas.roComenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/223 15 01,fax 021/222 90 61, www.librariilehumanitas.ro

ISBN

973-50-0583-2

Nota traducătorilor

Ceea ce moştenitorii testamentari ai lui Ludwig Wittgenstein au publicat în1953, doi ani după moartea autorului, sînt însemnări puse pe hîrtie şirevizuite într-o lungă perioadă de timp. Ele constituie munca la o carte desprecare Wittgenstein le-a vorbit adesea celor apropiaţi. Pare sigur că dacă el s-arfi hotărît, în cele din urmă, să publice manuscrisul, atunci textele nu ar firămas în forma în care le-a lăsat. Şi este de presupus că prin modificările pecare le-ar fi suferit, cel puţin unele pasaje ar fi devenit mai clare, maiaccesibile. Aceste circumstanţe agravează dilema obişnuită a traducătoruluiunei opere filozofice: să se menţină în mod consecvent cît mai aproape deoriginal, uneori în detrimentul clarităţii şi naturaleţei expresiei, sau să-şi

îngăduie o transpunere mai liberă, care redă modul cum înţelege el pasajemai puţin transparente. Noi am acordat prioritate celei dintîi cerinţe, cea aredării cît mai fidele a formulărilor autorului. Sîntem conştienţi că neexpunem astfel riscului ca cititorul să ne atribuie doar nouă vina pentru multedin greutăţile pe care le va avea de întîmpinat.Am socotit, totuşi, că nu avem dreptul să facem textul traducerii noastre maiclar decît cel al originalului, condu-cîndu-ne după indicaţii pe care le oferăcontextul sau ur-mînd sugestii din cuprinzătoarea literatură de exegeză şicomentariu a filozofiei tîrzii a lui Wittgenstein. Este ceea ce şi-a putut îngădui, în multe cazuri, Elisabeth Anscom-be — elevă apropiată a lui Wittgenstein —autoarea singurei traduceri engleze. Am utilizat, desigur, această traducere

NOTA TRADUCĂTORILOR

pentru a obţine clarificări asupra sensului unor pasaje. Am tradus însă ceeace a lăsat Wittgenstein, adică texte scrise în limba germană. Este un fapt caremerită să fie subliniat. Căci mulţi cititori ai literaturii filozofice de limbăengleză, de la noi sau din alte părţi, se referă la titlul englez al celei maiimportante lucrări postume a lui Wittgenstein şi par înclinaţi să identificeceea ce a scris Wittgenstein cu traducerea lui Anscombe.Nu avem nici o îndoială în ceea ce priveşte caracterul cu totul perfectibil alrezultatelor muncii noastre. Sarcina pe care şi-o asumă traducătorul uneilucrări cum este cea de faţă e una ingrată. Uneori el nu are efectiv la îndemînă soluţii cu adevărat bune. îmbunătăţirile rămîn, ce-i drept, tot timpulposibile. Dar timpul şi răbdarea traducătorilor sînt, totuşi, limitate.Mulţumim şi pe această cale colegului Alexandru Baum-garten pentrutraducerea fragmentelor din Augustin. Ră-mînem cu deosebire îndatoraţicolegului şi prietenului nostru Adrian-Paul Iliescu, care a citit textul traduceriisem-nalîndu-ne greşeli şi formulînd numeroase sugestii folositoare. Ambeneficiat, de asemenea, de sugestii bine venite de îmbunătăţire stilistică dinpartea redactorului cărţii, domnul Sorin Lavric, pentru care îi sîntemrecunoscători.Aceasta este cea de-a şasea traducere a unei scrieri a-lui Wittgenstein careapare la Editura Humanitas. Nu putem încheia această notă fără a subliniameritul editurii în facilitarea accesului cititorului român interesat de filozofiela opera unuia dintre cei mai originali, profunzi şi provocatori gînditori aisecolului XX. Traducătorii Bucureşti, iulie 2003

Nota editorilor la traducerea engleză

Ceea ce apare drept „Partea I" a acestui volum fusese încheiat pînă în 1945.„Partea a Ii-a" a fost scrisă între 1947 şi 1949. Dacă Wittgenstein însuşi ar fipublicat lucrarea, el ar fi eliminat o mare parte din ceea ce se găseşte înaproximativ ultimele treizeci de pagini ale „Părţii I" şi ar fi elaborat, în schimb,ceea ce este în „Partea a Ii-a", adăugind material.Pe parcursul întregului manuscris, a trebuit să alegem între variante de citirea cuvintelor şi expresiilor. Niciodată alegerea nu a afectat sensul.Pasajele tipărite sub linie în josul unor pagini sînt scrise pe bucăţi de hîrtie, pecare Wittgenstein le tăiase din alte scrieri şi le inserase în aceste pagini, fărănici o altă indicaţie în privinţa locului în care urmau să fie introduse.Cuvintele care se află între paranteze duble sînt referinţele lui Wittgenstein laremarce fie din această lucrare, fie din alte lucrări ale sale, care sperăm căvor apărea mai tîr-ziu.

Ne asumăm răspunderea pentru plasarea fragmentului final al „Părţii a Ii-a" înpoziţia lui prezentă.G. E. M. A

NSCOMBE

R. R

HEES

Notă istorică

în vara anului 1918, Ludwig Wittgenstein a dat forma finală primei salescrieri, lucrarea sa de tinereţe, care a apărut cîţiva ani mai tîrziu înAnglia, sub titlul

Tractatus Lo-gico-philosophicus.

în

Cuvînt înainte,

elscria că „adevărul gîndurilor comunicate aici mi se pare definitiv. Sînt,aşadar, de părere că, în esenţă, am rezolvat problemele în moddefinitiv". într-o scrisoare, din martie 1919, către fostul său profesor dela Cambridge, Bertrand Russell, Wittgenstein, pe atunci prizonier derăzboi în Italia, s-a exprimat în acelaşi sens: „Am scris o carte, cu titlul

Logisch-phi-losophiscke Abhandlung,

care conţine întreaga mea muncădin ultimii şase ani. Cred că am soluţionat, în cele din urmă,problemele noastre. Asta poate să sune arogant, dar mă văd obligat săo cred."Marcată de anii războiului, pe care i-a petrecut în cea mai mare partepe front, ca soldat şi ofiţer al armatei aus-tro-ungare, personalitateatânărului Wittgenstein era caracterizată printr-o profundă seriozitate.Pentru cei care îl cunoşteau bine nu a fost, prin urmare, o surpriză că, în deplină consecvenţă cu asemenea afirmaţii, el a decis săabandoneze orice preocupări filozofice. Nici o existenţă contemplativă,pe care i-ar fi putut-o asigura averea moştenită de la tatăl său, nuputea fi armonizată cu acea atitudine faţă de viaţă la care a fostcondus de experienţele din anii războiului. Wittgenstein a decis sătrăiască de acum încolo în sărăcie, cîştigîndu-şi existenţa printr-oactivitate socială utilă. După eliberarea din prizonierat, în august

NOTĂ ISTORICA

1919, el a comis ceea ce avocatul familiei Wittgenstein a caracterizatdrept o sinucidere financiară: a dăruit partea sa din moştenire surorilorsale Helene şi Hermine şi fratelui său Paul. Imediat după aceea, apărăsit casa părintească şi s-a înscris la Seminarul pedagogic dinViena. Din toamna anului 1920, Wittgenstein a început să lucreze ca în-văţător. Veteranul de război, care trecuse de treizeci de ani, a practicataceastă profesie mai mulţi ani în cîteva sate austriece sărace demunte, la sud de Viena. Privit de oamenii locului cu un amestec decuriozitate şi neîncredere, urmaşul uneia din cele mai bogate familii dinAustria a dus acolo o viaţă pe care sora lui, Hermine, o va descrie dreptcea a unui „sfînt nefericit".Lui Wittgenstein îi făcea desigur plăcere să discute din cînd în cîndteme filozofice cu puţinii săi prieteni, dar el credea ferm că desprefilozofie a spus tot ce a avut de spus. Lui Frank Ramsey, unul dinautorii traducerii engleze a

Tractatus-u\ui,

care îl vizitase în vara anului1923, îi declara că nimeni nu poate să lucreze cu bune rezultate înfilozofie mai mult de 5-10 ani. El însuşi a lucrat 7 ani la cartea sa!Ramsey, care vedea în Wittgenstein un geniu filozofic, îl va asista pe

Category:	Books - Fiction
Rating:	(2 Ratings)
Upload Date:	01/10/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	This document has no tags.

Documents

People