• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
 
Lidia Muraru
Jurnal din India
 
1
Cuvânt înainteAm plăcerea să prezint cititorilor a doua carte a Lidiei Muraru, o creştină din România care a devenit mai cunoscută încomunitatea credincioşilor români atunci când a plecat departe de ţară, e adevărat pentru anumite perioade de timp, mai precis în India,fiind din acest punct de vedere o deschizătoare de drumuri pentru creştinii din generaţia tânără.Începând cu anul 2000, Lidia a făcut mai multe călătorii misionare în această ţară a milioanelor de zei, confruntându-se cu o altălume decât cea cu care se obişnuise ea, şi cu care suntem noi, românii, obişnuiţi. Lucrarea ei, plină de riscuri şi de provocări, care nu aluat sfârşit, a început deja să-şi arate roadele şi sunt convins că ele vor fi mai vizibile pe măsură ce vor trece anii. Dar adevăratadimensiune a acestei lucrări nu se poate măsura în unităţi de măsură pământeşti, pentru că adevăratul impact al ei îl cunoaşte numaiDumnezeu. Ceea ce noi am văzut clar este că în ultimii ani şi alţi români i-au urmat exemplul, cu unii dintre ei făcând echipă în câtevadin deplasările ei acolo.În prima carte a Lidiei Muraru pe care Editura Noua Speranţă a publicat-o, „Potopul iubirii“, am descoperit rădăcinile chemăriispeciale pe care Lidia a avut-o pentru o lucrare specială. În acest „Jurnal din India“ vedem cum Dumnezeu împlineşte următoarea etapăa planului Său în viaţa Lidiei, trimiţând-o într-o lucrare misionară de excepţie, pentru care sunt convins că El i-a dat şi un dar special.Dacă punem alături şi talentul de jurnalist al Lidiei (una dintre profesiile ei) avem imaginea unei creştine pregătite nu numai sămisioneze în India, dar şi să surprindă cât se poate de sugestiv clişee din viaţa de zi cu zi a indienilor, o viaţă cu obiceiuri ciudate şinefireşti pentru noi, dar şi cu religii şi credinţe care, la fel ca în cazul apostolului Pavel, îţi „întărâtă duhul“ şi îţi pune serios la încercarecredinţa în adevăratul Dumnezeu.Această a doua carte a Lidiei, pe care Noua Speranţă o publică, adună articolele publicate în revista devoţională „Jurnalul meu“, păstrând în cea mai mare parte forma şi conţinutul în care ele au fost publicate în mai multe numere ale acestei reviste. PovestirileLidiei sunt doar clişee decupate din viaţa complexă a Indiei, la care ea este un participant activ, dar marea calitate a lor este că, prinlimbajul antrenant, ne face să participăm alături de ea la evenimentele sau stările sufleteşti pe care le descrie.Sperăm ca această carte să capteze interesul tinerilor creştini, iar citirea ei să îi determine să susţină mai mult în rugăciune, şi nunumai, lucrarea misionară a Lidiei Muraru.Tinu Leontiuc Noua Speranţă, Timişoara
Am învăţat...
Am privit peste lumeînvăţând de la toamnăsă las să cadăca şi frunzele ei, peste vremi peste zile şi ani de-a rândulaşa...să las să curgă şi din sufletul meu.Am învăţat de la iarnăaşternându-mă peste lumeaşa...cum ea se lasă picurândîn fulgi,am picurat şi eudin sufletul meu, plângerile.Am scris în cuvinteînvăţând din anotimpuridin înţelepciunea lor 
 
Lidia Muraru
Jurnal din India
 
2
aşa...m-am lăsat să cad,să curg,să m-aştern peste lume-n cuvinte,... sufletul meu.Lidia Muraru
 
Lidia Muraru
Jurnal din India
 
3
Pro-India
India este o ţară idolatră. Sunt recunoscuţi mai mult de 33 milioane de zei. Filozofia reîncarnării este predominantă în religiahindusă. Procentul creştinilor este de doar 2%, 83% din populaţie fiind hinduşi, 11% musulmani, alte 4% incluzând budişti, siki, religiitribale si altele. India este considerată un subcontinent. Populaţia ei a depăşit un miliard de locuitori. Sistemul de caste este încărespectat ca organizare socială. Este una dintre ţările cele mai sărace din lume. Media de vârsta este de 60 ani. Mizeria, boala, sărăcia şilipsa educaţiei sunt greu de imaginat pentru străini.Sărăcia lucie a celor din casta inferioară este de-a dreptul de nedescris. Idolatria şi credinţa în reîncarnare duc la o filozofie a„sorţii“ destinate de zei căreia trebuie să te supui fără drept de replică. Sistemul de caste face imposibilă egalitatea valorilor umane.Săracii trebuie să moară săraci, iar bogaţii se îmbogăţesc prin sclavia supuşilor din casta inferioară. Este respectată căsătoria doar întremembrii aceleaşi caste. Creştinii sunt consideraţi „lepădaţii“, aceştia fiind excluşi din rândul oricărei caste. Se interzice convertirea lacreştinism şi se practică uciderea misionarilor.Câteva aspecte ale culturii sunt vrednice de amintit, ca să ne dea o imagine mai clară asupra a ceea ce înseamnă viaţa indienilor:*Animalele sunt zeificate. Orice animal este văzut ca o persoană umană cu o altă înfăţişare. Hrana vegetariană este justificată de„non-uciderea“ vieţii umane din orice fază a ciclului reîncarnării. Vaca „sfântă“ are drept de dumnezeu.*Cu cât mai mulţi şobolani ai in casă, cu atât casa este mai „binecuvântată“.*Maimuţa este unul dintre zei. Când moare, i se face „înmormântare“ şi i se aduc ofrande. În schimb poţi vedea la orice pasmuritori de foame căzuţi în stradă, acolo unde îşi sfârşesc zilele. Bătrânii şi copiii în special, sunt abandonaţi de către familie, aceştiafiind „destinaţi“ de zei să-şi îndure „karma“. Foamea, durerea, boala, sunt doar „maya“, adică iluzii care trebuiesc supuse uitării.Am fost de mai multe ori în India, unde prin harul Tatălui am avut ocazia să slujesc indienilor. Sigur, despre aceste perioade se potspune multe, dar cred că totul se rezumă la Cinstea, Gloria, Victoria, „Aplauzele“ care aparţin Tatălui meu, Cel care m-a păzit ca luminaochilor, în cea mai curată dragoste. El merită totul! De dragul Lui vreau să fac publică marea Izbăvire, marea Chemare, marea Trimiterede care am avut parte şi eu.A fost greu, deosebit de greu, am fost în groapa morţii printre cadavrele păcatului, idolatriei, sărăciei şi mizeriei lucii, am fostacolo de unde doar mâna Domnului m-a mai putut scăpa. Curajul, puterea, răbdarea, toate resursele necesare au venit de la Domnul, Celcare dă din belşug la toţi cei care I-au spus, „Iată-mă, trimite-mă“.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...

Fericiţi cei săraci cu duhul...călca pe ofrande la sărbătoarea indienilor, "dumnezeii tăi se inchină la dumnezeul meu", ritualuri "inventate"...am fost acolo, am simţit India profundă, sufletul ei, intuiţia excepţională, curiozitate, care par a nu fi la îndemâna misionarei, căreia par a-i lipsi smerenia creştinească, înţelegerea faţă de tradiţiile şi credinţa altora, văzând doar suprafaţa. Păcat!

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...