Lidia Muraru
Jurnal din India
1
Cuvânt înainteAm plăcerea să prezint cititorilor a doua carte a Lidiei Muraru, o creştină din România care a devenit mai cunoscută încomunitatea credincioşilor români atunci când a plecat departe de ţară, e adevărat pentru anumite perioade de timp, mai precis în India,fiind din acest punct de vedere o deschizătoare de drumuri pentru creştinii din generaţia tânără.Începând cu anul 2000, Lidia a făcut mai multe călătorii misionare în această ţară a milioanelor de zei, confruntându-se cu o altălume decât cea cu care se obişnuise ea, şi cu care suntem noi, românii, obişnuiţi. Lucrarea ei, plină de riscuri şi de provocări, care nu aluat sfârşit, a început deja să-şi arate roadele şi sunt convins că ele vor fi mai vizibile pe măsură ce vor trece anii. Dar adevăratadimensiune a acestei lucrări nu se poate măsura în unităţi de măsură pământeşti, pentru că adevăratul impact al ei îl cunoaşte numaiDumnezeu. Ceea ce noi am văzut clar este că în ultimii ani şi alţi români i-au urmat exemplul, cu unii dintre ei făcând echipă în câtevadin deplasările ei acolo.În prima carte a Lidiei Muraru pe care Editura Noua Speranţă a publicat-o, „Potopul iubirii“, am descoperit rădăcinile chemăriispeciale pe care Lidia a avut-o pentru o lucrare specială. În acest „Jurnal din India“ vedem cum Dumnezeu împlineşte următoarea etapăa planului Său în viaţa Lidiei, trimiţând-o într-o lucrare misionară de excepţie, pentru care sunt convins că El i-a dat şi un dar special.Dacă punem alături şi talentul de jurnalist al Lidiei (una dintre profesiile ei) avem imaginea unei creştine pregătite nu numai sămisioneze în India, dar şi să surprindă cât se poate de sugestiv clişee din viaţa de zi cu zi a indienilor, o viaţă cu obiceiuri ciudate şinefireşti pentru noi, dar şi cu religii şi credinţe care, la fel ca în cazul apostolului Pavel, îţi „întărâtă duhul“ şi îţi pune serios la încercarecredinţa în adevăratul Dumnezeu.Această a doua carte a Lidiei, pe care Noua Speranţă o publică, adună articolele publicate în revista devoţională „Jurnalul meu“, păstrând în cea mai mare parte forma şi conţinutul în care ele au fost publicate în mai multe numere ale acestei reviste. PovestirileLidiei sunt doar clişee decupate din viaţa complexă a Indiei, la care ea este un participant activ, dar marea calitate a lor este că, prinlimbajul antrenant, ne face să participăm alături de ea la evenimentele sau stările sufleteşti pe care le descrie.Sperăm ca această carte să capteze interesul tinerilor creştini, iar citirea ei să îi determine să susţină mai mult în rugăciune, şi nunumai, lucrarea misionară a Lidiei Muraru.Tinu Leontiuc Noua Speranţă, Timişoara
Am învăţat...
Am privit peste lumeînvăţând de la toamnăsă las să cadăca şi frunzele ei, peste vremi peste zile şi ani de-a rândulaşa...să las să curgă şi din sufletul meu.Am învăţat de la iarnăaşternându-mă peste lumeaşa...cum ea se lasă picurândîn fulgi,am picurat şi eudin sufletul meu, plângerile.Am scris în cuvinteînvăţând din anotimpuridin înţelepciunea lor
Leave a Comment
Fericiţi cei săraci cu duhul...călca pe ofrande la sărbătoarea indienilor, "dumnezeii tăi se inchină la dumnezeul meu", ritualuri "inventate"...am fost acolo, am simţit India profundă, sufletul ei, intuiţia excepţională, curiozitate, care par a nu fi la îndemâna misionarei, căreia par a-i lipsi smerenia creştinească, înţelegerea faţă de tradiţiile şi credinţa altora, văzând doar suprafaţa. Păcat!