Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Charles Dickens- Marile Sperante

Charles Dickens- Marile Sperante

Ratings: (0)|Views: 51|Likes:
Published by Welly Wesley

More info:

Published by: Welly Wesley on Jul 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/09/2012

pdf

text

original

 
MARILE SPERAN
Ţ
EI
Din numele de familie al tat
ă
lui meu, Pirrip,
ş
i din numele meu de botez, Filip, limba mea de copil n-a izbutit s
ă
scoat
ă
alt cuvânt mai lung
ş
i mail
ă
murit decât Pip.
Ş
i fiindc
ă
eu îmi spuneam Pip, Pip am r 
ă
mas.Sus
ţ
in c
ă
Pirrip este numele de familie al tat
ă
lui meu, bizuindu-m
ă
peautoritatea pietrei de pe mormântul lui
ş
i pe spusele surorii mele, doamna JoeGargery, so
ţ
ia fierarului din satul nostru. Întrucât nu mi-a fost h
ă
ă
zit s
ă
-mi v
ă
dvreodat
ă
p
ă
rin
ţ
ii
ş
i fiindc
ă
nu mi-a c
ă
zut niciodat
ă
în mân
ă
vreun portret de-allor (c
ă
ci au tr 
ă
it amândoi cu mult înainte de epoca fotografiilor), primeleimagini despre ei mi le-am pl
ă
smuit în chip nelogic dup
ă
pietrele de pemormântul lor. E ciudat c
ă
forma literelor de pe piatra tat
ă
lui m
ă
ă
cea s
ă
v
ă
dun om oache
ş
, scurt
ş
i îndesat
ş
i cu p
ă
rul cre
ţ
. Iar tr 
ă
s
ă
turile inscrip
ţ
iei: "Deasemeni
ş
i Giorgiana, so
ţ
ia celui de mai sus", m
ă
duser 
ă
la concluzia c
ă
mamaera pistruiat
ă
 
ş
i boln
ă
vicioas
ă
. Cât despre cele cinci romburi de piatr 
ă
, înalte decâte un picior 
ş
i jum
ă
tate, care se în
ş
irau frumos al
ă
turi de mormântul p
ă
rin
ţ
ilor; în amintirea celor cinci fra
ţ
i ai mei, care au renun
ţ
at foarte detimpuriu s
ă
-
ş
i mai croiasc
ă
drum prin via
ţ
a aceasta de lupte, lor le datorezcredin
ţ
a c
ă
bie
ţ
ii copii s-au n
ă
scut cu to
ţ
ii culca
ţ
i pe spate
ş
i cu mâinileînfundate în buzunarele pantalonilor 
ş
i c
ă
nu
ş
i-au scos mâinile din buzunarecât timp au tr 
ă
it.Locuiam într-un
ţ
inut ml
ăş
tinos, lâng
ă
cotitura cea mai mare din vale afluviului, la 20 de mile dep
ă
rtare de mare. Se pare c
ă
cea mai vie
ş
i mai puternic
ă
impresie despre identitatea lucrurilor de care-mi amintesc, amdobândit-o într-o zi rece, zi ne
ş
tears
ă
din mintea mea, spre sear 
ă
. În ziua decare vorbesc, am descoperit c
ă
locul acela, posomorât
ş
i acoperit cu urzici, ecimitirul; c
ă
ă
 posatul Filip Pirrip
ş
i Georgiana, "so
ţ
ia celui de mai sus" suntmo
ţ
i de-a-binelea
ş
i îngropa
ţ
i; c
ă
Alexandru, Bartolomeu, Avram, Tobias
ş
iRoger, copiii celor mai sus pomeni
ţ
i, sunt mor 
ţ
i
ş
i ei
ş
i îngropa
ţ
i; c
ă
întindereanecultivat
ă
de dincolo de cimitir, str 
ă
 b
ă
tut
ă
de gropi
ş
i pres
ă
rat
ă
cu cantoane, pe care p
ăş
teau cirezi, e
ţ
ara mla
ş
tinilor; c
ă
 
ş
uvi
ţ
a plumburie de la cap
ă
tul ei, efluviul; c
ă
locul îndep
ă
rtat
ş
i s
ă
lbatic de unde n
ă
v
ă
le
ş
te vântul, e marea
ş
i c
ă
  pumnule
ţ
ul acesta de om, care tremur 
ă
 
ş
i scânce
ş
te, înfrico
ş
at de tot ce vede, ePip.- Tac
ă
-
ţ
i gura o dat
ă
, strig
ă
o voce însp
ă
imânt
ă
toare,
ş
i un om se ridic
ă
 dintre morminte, lâng
ă
u
ş
a care d
ă
dea în biseric
ă
. Stai lini
ş
tit, diavole, c
ă
denu, î
ţ
i frâng gâtul!Era un om înfrico
şă
tor, îmbr 
ă
cat într-o hain
ă
grosolan
ă
cenu
ş
ie
ş
i aveao c
ă
tu
şă
mare de fier la picior. P
ă
l
ă
rie nu avea
ş
i ghetele îi erau rupte; era legatla cap cu o basma zdren
ţ
uit
ă
. Ar 
ă
ta ca un om ie
ş
it din ap
ă
sau din noroi, lovit
ş
it
ă
iat de pietre, în
ţ
epat de urzici
ş
i sfâ
ş
iat de m
ă
ă
cini;
ş
chiop
ă
ta, tremura, seholba la mine
ş
i morm
ă
ia tot timpul; din
ţ
ii îi cl
ă
n
ţă
neau, când m
ă
apuc
ă
de b
ă
rbie.- V
ă
rog, domnule, s
ă
nu-mi frânge
ţ
i gâtul, l-am implorat eu. V
ă
rogfrumos.- Cum te cheam
ă
? întreb
ă
omul. Spune iute.
1
 
- Pip, domnule.- Unde locuie
ş
ti? Numaidecât s
ă
-mi spui.Am ar 
ă
tat cu degetul în direc
ţ
ia unde se întindea satul nostru, printreaninii
ş
i plopii de pe malul neted, cam la o mil
ă
dep
ă
rtare de biseric
ă
.Dup
ă
ce m-a privit o clip
ă
, omul m
ă
întoarse cu capul în jos
ş
i cu picioarele în sus
ş
i-mi goli buzunarele. Dar, în afar 
ă
de o bucat
ă
de pâine, nug
ă
si nimic. Când biserica se întoarse din nou în picioare - c
ă
ci omul era atât deiute în mi
ş
c
ă
ri
ş
i atât de puternic, încât r 
ă
suci biserica cu susul în jos, în fa
ţ
amea - cum spun, când biserica se întoarse din nou
 
în picioare, eu
ş
edeamtremurând coco
ţ
at pe o piatr 
ă
înalt
ă
de mormânt, în timp ce el înfuleca pâineacu l
ă
comie.- M
ă
i pu
ş
tiule, f 
ă
cu omul, lingându-
ş
i buzele, dar dolofan obraji mai ai.Cred c
ă
, într-adev
ă
r, aveam obrajii dolofani, de
ş
i pe atunci era cam
 
mititel
ş
i nu prea voinic pentru vârsta mea.- S
ă
fiu al naibii, dac
ă
nu i-a
ş
mânca! spuse omul, cl
ă
tinândamenin
ţă
tor din cap. Z
ă
u dac
ă
n-a
ş
face-o.Mi-am exprimat cu gravitate dorin
ţ
a ca acest lucru s
ă
nu se întâmple
ş
im-am încle
ş
tat cu putere de piatra pe care m
ă
a
ş
ezase omul, întâi ca s
ă
m
ă
 
ţ
inmai bine
ş
i apoi ca s
ă
nu cumva s
ă
încep s
ă
plâng.- Ia spune-mi, f 
ă
cu omul, unde
ţ
i-e mama?- Acolo! am r 
ă
spuns eu.- Omul tres
ă
ri ca
ş
i cum ar fi vrut s-o ia la goan
ă
, se opri, apoi,
ş
i seuit
ă
în urm
ă
.- Acolo, am explicat eu: "deasemeni
ş
i Georgiana", aceea este mama.- A! f 
ă
cu el, întorcându-se;
ş
i
ă
la de al
ă
turi de ea e tat
ă
l t
ă
u?- Da, domnule, am spus eu. "R 
ă
 posat în aceast
ă
parohie".- Aha! bodog
ă
ni omul, gânditor.
Ş
i tu pe lâng
ă
cine tr 
ă
ie
ş
ti acum, dac
ă
 cumva te mai las eu cu zile?- Cu sora-mea, doamna Gargery, nevasta lui Joe Gargery, fierarul.- Fierarul, aha! f 
ă
cu el.
Ş
i-
ş
i privi piciorul.Dup
ă
ce-
ş
i plimb
ă
de câteva ori privirea întunecat
ă
de la picior la mine.se apropie de piatra pe care
ş
edeam eu, m
ă
apuc
ă
de amândou
ă
mâinile
ş
i m
ă
 împinse pe spate,
ţ
inându-m
ă
cât putea mai departe de el; ochii lui se uitau p
ă
trunz
ă
tori în ai mei
ş
i eu îl priveam cu dezn
ă
dejde.- M
ă
i b
ă
ie
ţ
a
ş
, m
ă
întreb dac
ă
s
ă
te las cu zile.
Ş
tii ce-i aia o pil
ă
?-
Ş
tiu, domnule.- Dar haleal
ă
,
ş
tii ce-i?-
Ş
tiu.Dup
ă
fiecare întrebare, m
ă
înghiontea mai tare, ca s
ă
m
ă
fac
ă
s
ă
m
ă
 simt mai slab
ş
i ca s
ă
m
ă
înfrico
ş
eze mai r 
ă
u.- Ai s
ă
-mi aduci o pil
ă
. M
ă
împinse din nou.
Ş
i ai s
ă
-mi aduci haleal
ă
.
Ş
i iar m
ă
smuci. Dac
ă
nu î
ţ
i scot m
ă
runtaiele.
Ş
i m
ă
mai zgâl
ţ
âi pu
ţ
in.Eram atât de îngrozit
ş
i de ame
ţ
it, încât m-am ag
ăţ
at de el cu amândou
ă
 mâinile.- Dac-a
ţ
i fi atât de bun
ş
i m-a
ţ
i l
ă
sa s
ă
stau drept, poate c
ă
n-a
ş
mai fiatât de ame
ţ
it
ş
i a
ş
în
ţ
elege mai bine, îndr 
ă
zni eu.Mi-a dat un ghiont zdrav
ă
n
ş
i m-a r 
ă
sucit din nou
ş
i biserica s
ă
ri dinnou deasupra mori
ş
tii de vânt din vârf. Apoi m-a
ţ
inut în pozi
ţ
ia de drep
ţ
i, pe
2
 
marginea pietrei de mormânt
ş
i mi-a spus aceste cuvinte însp
ă
imânt
ă
toare:- Mâine, dis-de-diminea
ţă
, ai s
ă
-mi aduci pila
ş
i ceva haleal
ă
. Mi leaduci la Baterie, vezi colo. A
ş
a ai s
ă
faci
ş
i nu cumva s
ă
îndr 
ă
zne
ş
ti s
ă
sufli ovorb
ă
cum c
ă
m-ai v
ă
zut. A
ş
a, poate te las cu zile. Dac
ă
-
ţ
i dai în petec
ş
i suflim
ă
car o vorbuli
ţă
, cât o fi ea de mic
ă
, î
ţ
i scot inima
ş
i fica
ţ
ii
ş
i-i m
ă
nânc frip
ţ
i.Acum s
ă
 
ş
tii c
ă
eu nu-s singur. Mai e un b
ă
iat cu mine. Doamne, ce om! Pelâng
ă
el, eu sunt înger. B
ă
iatul acesta aude tot ce spun eu acum. Dânsul are unfel de-al lui s
ă
umble cu pu
ş
tii
ş
i s
ă
le scoat
ă
inima
ş
i fica
ţ
ii. Degeabaîncerci s
ă
te ascunzi de el. Po
ţ
i s
ă
z
ă
vo
ăş
ti u
ş
a, s
ă
te ascunzi în pat, s
ă
teghemuie
ş
ti, s
ă
-
ţ
i tragi a
ş
ternutul peste cap
ş
i, când
ţ
i-e lumea mai drag
ă
s
ă
 crezi c-ai sc
ă
 pat de el, se furi
ş
eaz
ă
b
ă
iatul
ş
i-
ţ
i spintec
ă
burta
ş
i-
ţ
i scoatem
ă
runtaiele. Acum s
ă
 
ş
tii c
ă
abia-abia îl
ţ
in în frâu ca s
ă
nu se repead
ă
la tine.Cu greu îl
ţ
in, c
ă
el vrea mor 
ţ
i
ş
s
ă
-
ţ
i scoat
ă
m
ă
runtaiele. Ei, ce spui?I-am spus c
ă
am s
ă
-i aduc pila
ş
i ce-oi g
ă
si de-ale gurii,
ş
i c
ă
, a doua zi,dis-de-diminea
ţă
, o s
ă
vin cu lucurile la Baterie.- Spune:
ă
m
ă
tr 
ă
 zneasc
ă
Dumnezeu de n-oi face a
 ş
a! se r 
ă
 sti omul.
 Am spus dup
ă
el
ş
i omul m-a luat jos de pe piatr 
ă
.-
Ş
i acum, mai spuse el, s
ă
te
ţ
ii de f 
ă
g
ă
duial
ă
 
ş
i s
ă
nu ui
ţ
i de b
ă
iatul
ă
la. Car 
ă
-te acas
ă
.- Bun
ă
seara, bâigui eu.- N-ar strica s
ă
fie bun
ă
, spuse el, aruncând o privire în jurul lui, pestecâmpia rece
ş
i umed
ă
. Mai bine a
ş
fi broasc
ă
sau pe
ş
te!
Ş
i omul î
ş
i cuprinse trupul cu mâinile încruci
ş
ate la spate,strângându-se de parc
ă
i-ar fi fost team
ă
s
ă
nu se desfac
ă
în dou
ă
buc
ăţ
i
ş
i porni
ş
ontâc, spre gardul bisericii. M
ă
uitam dup
ă
el cum î
ş
i croia drum printreurzicile
ş
i m
ă
ă
cinii care cre
ş
teau pe marginea gropilor, ca
ş
i cum ar fi dat la o parte inile mo
ţ
ilor; care se întindeau din morminte, ca s
ă
-l prind
ă
de glezn
ă
 
ş
i s
ă
-l trag
ă
în
ă
untru.Când ajunse la gard, îl s
ă
ri cu picioarele lui amor 
ţ
ite
ş
i
ţ
epene, apoi seîntoarse spre mine. Când l-am v
ă
zut întorcându-se, m-am îndreptat cu fa
ţ
a sprecas
ă
 
ş
i am luat-o la s
ă
n
ă
toasa. Dar, dup
ă
câteva clipe, m-am uitat în urm
ă
 
ş
il-am v
ă
zut înaintând spre fluviu, strângându-
ş
i trupul cu mâinile ca
ş
i maiînainte
ş
i c
ă
lcând cu picioarele lui julite pe pietroaiele pres
ă
rate prin mla
ş
tini,ca s
ă
se foloseasc
ă
trec
ă
torii de ele, când începeau ploile mari sau în timpulfluxului.B
ă
l
ţ
ile mi se p
ă
reau o dung
ă
dreapt
ă
 
ş
i neagr 
ă
, în timp ce st
ă
team
ş
i m
ă
 uitam dup
ă
el;
ş
i fluviul era o alt
ă
dung
ă
orizontal
ă
, mai îngust
ă
 
ş
i mailuminoas
ă
decât dunga b
ă
l
ţ
ilor, iar cerul era o
ţ
es
ă
tu
ă
de dunguli
ţ
e dese, ro
ş
ii
ş
i negre. Am izbutit cu greu s
ă
deslu
ş
esc, la malul fluviului, dou
ă
lucruri negrecare p
ă
reau c
ă
stau în picioare: unul dintre ele era farul, care foloseamarinarilor la cârmuit; sem
ă
na cu un butoi f 
ă
ă
doage, în vârful unei pr 
ă
 jini
ş
iar 
ă
ta tare urât, când îl vedeai de aproape: cel
ă
lalt era o spânzur 
ă
toare cu ni
ş
telan
ţ
uri ag
ăţ
ate de ea; acolo atârnase, nu demult, un pirat. Omul mergea
ş
chiop
ă
tând spre spânzur 
ă
toare, ca
ş
i cum ar fi fost însu
ş
i piratul, care ar fiînviat, ar fi coborât de pe spânzur 
ă
toare
ş
i s-ar fi dus s
ă
se spânzure din nou.
Ş
icând am v
ă
zut c
ă
vitele din cireada î
ş
i înal
ţă
capetele
ş
i se uit
ă
dup
ă
el, m-amîntrebat dac
ă
nu cumva se gândesc
ş
i ele la acela
ş
i lucru. M-am uitat în jurulmeu ca s
ă
-l v
ă
d pe b
ă
iatul cel înfrico
şă
tor, dar nu era nici
ţ
ipenie de om. Apoim
ă
cuprinse iar 
ăş
i frica
ş
i am pornit-o din nou spre cas
ă
ă
ă
s
ă
m
ă
mai opresc.
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->