observator cu prejudecăţi ar numi sălbăticie la civilizaţie. Este momentul cînd omul începe să aprecieze şi să creeze frumosul. Sculptura şi ceramica din România auacea neasemuită frumuseţe pe care nu o mai întîlnim decît la produsele din bazinulMării Egée. De fapt, putem afirma fără riscuri că în cultura autohtonă se înregistrează două momente de vîrf: unul în epoca neolitică, celălalt în timpul statuluidac independent, cu trei milenii mai tîrziu. “Gînditorul" şi soţia lui (foto 1), descoperitela Cernavoda, lîngă Dunăre, în Dobrogea şi care sînt expuse acum în noul Muzeu deIstorie al Republicii Socialiste România dinBucureşti, reprezintă una din cele mai rafinateperechi ilustrative pentru sculptura neolitică dinRomânia. Statuetele, lucrate din teracotăneagră, lucioasă, n-au nici treisprezececentimetri înălţime, dar sînt înzestrate cu omare forţă expresivă, în spiritul umoruluicaustic al românilor contemporani s-ar puteaspune că nevasta rea de gură îşi cicăleşte soţulrăbdător, care suportă scena ca un înţelept. Dar aceste capodopere minuscule nuexprimă numai atît. Lăsînd deoparte realismul arhaic şi simplitatea liniei demnă deinvidia oricărui sculptor modern (un Henry Moore, de exemplu ) descoperim odimensiune spirituală neîntîlnită în arta de pînă atunci şi rareori atinsă după aceea.Aspectul colţuros aminteşte sculptura în lemn, dar cel mai potrivit termen decomparaţie ni-l oferă statuetele cicladice din alabastru, datînd din aceeaşi epocă -cum este harpistul găsit în insula Amerges şi care se află acum la Muzeul naţionaldin Atena (vezi Paul MacKendrick, The Greek Stones Speak : The Story of Archaeology in Greek Lands (New York, 1962), fig. 1.19. ). Poate că sculptorul de laCernavodă şi patronii lui erau originari din zona Mării Egee, sau poate că, în alpatrulea mileniu î.e.n., existau legături pe mare între bazinul Mării Egee şihinterlandul ţărmului Mării Negre, pe cursul Dunării."Gînditorul" şi nevasta sa aparţin lumii reale. Dar s-au păstrat şi mărturii aledivinităţilor venerate de locuitorii neolitici de pe aceste meleaguri ; deexemplu statueta care, judecînd după exagerarea şoldurilor, trebuie să fireprezentat o zeiţă a fertilităţii (foto 2). Statueta a fost descoperită înbogata aşezare Cucuteni din Moldova, aşezare asupra căreia vom maireveni. Inciziile pictate pe trupul ei reprezintă probabil tatuajul. Estelucrată în perioada 2700 - 2000 î.e.n., deci ceva mai tîrziu decîtGînditorul". Altarul din teracotă (foto 3),de un metru înălţime, de la Truseşti, judeţul Botoşani, oferă o nouă dovadă a predominăriifemeii în religia neolitică, dînd astfel satisfacţiipartizanilor emancipării femeii. Potrivit interpretăriicurente, figura mai înaltă o reprezintă pe Zeiţa Mamă,iar aceea mai scundă pe soţul ei. Ambele poartăcoliere masive, menite să reprezinte aurul. Capetelesînt scobite şi erau folosite probabil pentru ardereatămîii. Statuetele de zeiţe, din os, plate şi cu o formă de vioară, incizate pentru areprezenta tatuajul, sînt asemănătoare cu cele găsite la Troia I (2600 - 2400 î.e.n.).Modelul din teracotă al celor patru sanctuare (foto 4) de la Căscioarele, lîngă
Leave a Comment