Invingatori si invinsi in globalizare AUTOR: TIBERIU BRAILEAN DATA PUBLICARII: 02/09/2009 De la Dehesa vine cu un punct de vedere competent si detasat,

dorit obiectiv. El evalueaza efectele economice ale globalizarii asupra indivizilor, mediului de afaceri, guvernelor si politicilor guvernamentale si statelor. Globalizarea este o tema extrem de provocatoare, o tema grea, ce determina reactii dintre cele mai diverse, puternice si neobisnuite. Guillermo de la Dehesa este, dupa cum depune marturie Paul Krugman in prefata lucrarii autorului spaniol Invingatori si invinsi in globalizare, (Editura Historia, Bucuresti, 2007, traducerea Sanda-Ileana Racoviceanu), unul dintre cei mai buni specialisti contemporani in domeniu. De la Dehesa nu este doar un teoretician, o voce importanta in problemele economice europene si mondiale, ci si un om cu o bogata experienta ca bancher de mare succes, este presedinte al Centrului de Cercetare a Politicii Economice din Londra, membru al Grupului celor treizeci s.a, cu alte cuvinte este o persoana in a carui cunoastere dobindita se poate avea incredere; reputatia sa este in crestere. Sigur ca despre fenomenul complex al globalizarii, in plus, de o plasticitate si dinamicitate aparte, nu se pot spune lucruri definitive, exista prea multa incertitudine in sistem si oameni cu credinte diferite, unii foarte incrincenati, intrun sens sau in altul. Lucrarea prezentata incearca sa le tempereze emotiile si sa ne ofere o mai buna intelegere, bazata pe argumente, a ceea ce este globalizarea si economia globala, actiunea "miinii invizibile" dincolo de frontierele nationale. Globalizarea nu este un joc cu suma nula, ea are invingatori si invinsi si lor le este acordata atentia cea mai mare in lucrare. Cei care cred in virtutile pietelor, in puterea lor de a

ridica tarile sarace si a le aduce in modernitate sint proglobalistii si, de multe ori, invingatorii procesului de globalizare; cei care nu au destula incredere in piata, care sint mai refractari la tot mai intensele desfasurari globale si cred mai mult in virtutile statului, in controlul guvernelor sint mai curind dezamagiti si, de multe ori, invinsii marelui proces.
Printre dezbaterile atit de incinse dintre cele doua parti, cartea lui De la Dehesa vine cu un punct de vedere competent si detasat, dorit obiectiv. El evalueaza efectele economice ale globalizarii asupra indivizilor, mediului de afaceri, guvernelor si politicilor guvernamentale si statelor. Concluzia inevitabila

este aceea ca beneficiile si costurile acestui proces asimetric nu sint distribuite in mod egal, unii cistiga, altii pierd, iar autorul incearca sa-i identifice si pe unii, si pe altii. Lucrarea incepe cu o definitie a globalizarii, care ar fi "un proces dinamic de liberalizare, deschidere si integrare internationala pe o serie larga de piete, de la munca la bunuri si de la servicii la capital si tehnologie" (p. 17). Procesul nu ar fi nou, globalizarea desfasurindu-se in valuri, incepind cu primul (1870-1914), in vreme ce cel actual ar fi debutat in 1950, desfasurindu-se apoi treptat si continuind sa se intensifice. Sint apoi analizate relatiile dintre globalizare si cresterea economica, modele teoretice privind globalizarea comertului si dezvoltarea, globalizarea financiara si crizele financiare, salariile si modul de repartizare a veniturilor, problema ocuparii, a functionarii pietei muncii, a delocalizarii capacitatilor productive, schimbarile tehnologice, migratiile, dezvoltarea companiilor multinationale de diferite tipuri, numarul si marimea statelor, inclusiv fenomenul de eroziune a statului-natiune, rolul si posibilitatile guvernelor si politicilor economice, politica fiscala si protectia sociala, politica monetara, cea a ratelor de schimb, rolul informatiei, riscuri si incertitudini, economiile emergente, problema datoriilor, globalizarea si cultura s.a., autorul tratind fiecare problema atit din punct de vedere teoretic, cit si empiric. Multi politicieni si oameni obisnuiti din tarile slab dezvoltate acuza globalizarea de toate relele pamintului, punindu-i in seama in special crizele financiare generate de plecarea brusca a capitalurilor la primul semn de slabiciune politica sau economica. Pentru sindicate, globalizarea distruge job-urile si face sa creasca inegalitatile, datorita hipercompetitiei globale ce genereaza "dumping social" si conditii de munca inumane. Guvernele acuza globalizarea pentru pierderea suveranitatii nationale fata cu cresterea nestavilita a fortei pietelor financiare si a companiilor multinationale. "Globalofobia" a atins punctul culminant - crede autorul - in 1999, odata cu esecul summit-ului de la Seattle al Organizatiei Mondiale a Comertului, organizat pentru lansarea asanumitului Millenium Round si a continuat apoi cu fiecare reuniune a F.M.I., Bancii Mondiale, G-7 si altor organizatii internationale. Multi politicieni critica globalizarea, dar profita de pe urma ei. Ei sint in special conservatori, cum e britanicul John Grey, sau intelectuali de stinga, cum este americanul William Greider. In ce-i priveste pe economisti, majoritatea acestora apara procesul, chiar daca se pun, fireste, intrebari privind oportunitatea globalizarii financiare si guvernarea ei. Celebrul Jagdish Bhagwati, de pilda, se opune liberalizarii fluxurilor de capital pe termen scurt, pentru evitarea crizelor financiare, care se pot intoarce impotriva liberalizarii comertului, afectind convergenta dintre tari si dezvoltarea acestora. Virusul asiatic a demonstrat corectitudinea observatiei si, totodata, netemeinicia politicilor F.M.I. Dimpotriva, tarile asiatice care nu au fost deschise intrarilor de capital, cum ar fi China si India, au evitat criza.

Invingatori si invinsi in globalizare (II) AUTOR: TIBERIU BRAILEAN DATA PUBLICARII: 09/09/2009 Globalizarea nu reprezinta nici un izvor nesecat de lapte si miere pentru omenire, dar nici nu poate fi facuta responsabila de toate relele din lume. Alti economisti celebri, cum sint Paul Krugman si Bari Eichengreen apara atit globalizarea comerciala, cit si pe cea financiara, dar sint pentru introducerea unor controale selective si temporare asupra circulatiei capitalului pe termen scurt, tot pentru evitarea crizelor. La polul opus, Maurice Allais se opune atit liberalizarii comertului mondial, cit si celei privind circulatia capitalurilor. In fine, Joseph Stieglitz se opune modului in care principalele organizatii internationale interpreteaza globalizarea si modului cum acestea isi implementeaza politicile in tarile in curs de dezvoltare. In general, putini economisti nu sint de acord cu globalizarea, insa nu sint multumiti de lipsa institutiilor de reglementare, supraveghere si control la nivel international si de modul cum functioneaza cele existente. Analiza autorului e destul de tehnica in acest sens, in dorinta declarata de a fi obiectiva, sau macar nepartinitoare. El crede ca, in ansamblu, globalizarea va fi pozitiva pentru dezvoltarea si convergenta economiei mondiale, desi cistigurile si pierderile nu vor fi, nu pot fi, uniforme. In orice proces de schimbare economica exista invingatori si invinsi. In cazul globalizarii, de la dehesa crede ca primii sint mai numerosi. Pe de o parte, globalizarea implica eficienta economica sporita si productivitate crescuta, precum si crestere economica, prin coordonarea cu ultimele valuri ale inovatiei tehnologice. Pe de alta parte insa, ea tinde, de asemenea, sa fragmenteze procesele de productie, pietele muncii, entitatile politice si chiar societatile. Ea combina efectele benefice ale inovatiilor si dinamismului cu impactul negativ al crizelor financiare sau al altor feluri de socuri", arata autorul (p. 12-13), apreciind totusi ca aspectele pozitive sint mult mai importante decit celelalte. Nici globalofobia, nici globalofilia, nu par integral justificate. Globalizarea nu reprezinta nici un izvor nesecat de lapte si miere pentru omenire, dar nici nu poate fi facuta responsabila de toate relele din lume. In lume, totul este relativ doar. Importanta este predominanta consecintelor pozitive, pentru economia mondiala ca intreg. Primul val de globalizare a fost urmat de doua razboaie mondiale si de o mare depresiune, deci alternativa nu s-a dovedit deloc atractiva. Daca istoria se repeta?

Principalii pierdanti ai procesului sint acele tari si popoare care nu se pot alatura globalizarii tot mai accelerate, raminind in urma si asta din cauza ca nu au institutii politice, juridice si economice si sociale credibile. Principalii cistigatori sint cei care au fost deschisi de la inceput, atragind comert, capital si tehnologie de virf. Deci invinsii nu sint neaparat victimele globalizarii, ci mai curind ale lipsei de globalizare.
Este adevarat ca pietele si transnationalele sint la putere, ca ele conduc dansul, dupa bune decenii de dominatie a statelor. E o rotatie ciclica. Altminteri, atit pietele, cit si guvernele sint cu adevarat necesare, chiar daca ambele tind sa inregistreze esecuri. Diferenta e ca pietele corecteaza erorile mai repede si mai bine decit statele, crede autorul. De altfel, sint multe contradictii aici. De pilda, pietele sint guvernate de decizii individuale, in timp ce intr-o democratie predomina deciziile colective. Cum armonizeaza, deci, interesele individuale cu cele comune? O intreaga alchimie institutionala se dezvolta pentru a evita contradictiile si efectele lor. Cum arata Daniel Cohen in Nos temps modernes, Flammarion, Paris, 1999, globalizarea din zilele noastre si tehnologia constituie o revolutie neterminata. Lor le lipseste reglementarea sociala. Pina nu se stabileste un nou cadru global de reguli sociale, va persista actuala stare de neliniste." Oamenii de la Davos", globalizarea este o ocazie excelenta pentru a crea o economie si o societate globale si deschise. Dar aceasta ocazie va fi fructificata numai daca oportunitatile fara precedent ce se creeaza acum pentru cresterea bunastarii vor fi combinate cu o puternica baza etica si responsabilitate mutuala pentru a preveni excluderea unor tari sau a unor indivizi" (p.14). Secolul al XXI-lea va fi dominat de idealuri pragmatice si nu de dogme ideologice, crede Tony Blair. La fel si prietenul sau Bill Clinton. Tarile bogate trebuie sa le ajute mai mult pe cele sarace, sa le reduca datoriile, dar si aici sint limite. De aceea liderii celor din urma tari trebuie sa reduca inegalitatile interne si sa-si creeze institutii deschise si transparente, pentru atragerea investitiilor straine, deschizind astfel usa dezvoltarii. Trebuie sa mizeze mult pe educatie si sa se racordeze la principalele fluxuri comerciale, financiare si inovational tehnologice. Cei care vor intelege noile realitati si vor face aceste lucruri vor putea gusta si ei din beneficiile globalizarii. Cine nu.

Volumul lui Guillermo de la Dehesa publicata la Editura Historia in 2007 atinge problema complicata a globalizarii. Foarte bine documentata si scrisa foarte atent, cartea arata cu date cum economia modiala s-a deschis comparativ cu perioada din inaintea primului razboi mondial sau a perioadei

interbelice.Invingatorii

sunt dupa parerea autorului tarile mici, tarile cu grad ridicat de industrializare sau cu servicii dezvoltate. Pierzatorii sunt comunitatile izolate, monoculturale si monoindustriale.
Una peste alta De la Dehesa considera ca epoca actuala este rodul unui ciclu mondial al istoriei si vede timpul epocii romane ca fiind prima perioada de acest gen. Atunci dezvoltarea a fost incurajata de limba latina si de stabilitatea romana, acum dezvoltarea este incurajata de limba engleza si de tendintele de interconectare datorita noilor tehnologii. Interesant este ca autorul militeaza pentru institutii globale care sa reflecte noile schimbari pentru ca Banca Mondiala si FMI sunt depasite.Autorul militeaza si pentru o moneda mondiala noua destinata schimbului care sa reglementeze situatia instabila de acum de pe piata monetara.Vede caderea dolarului si ascensiunea puternica a euro. Continand 350 de pagini bine argumentate cartea este de un inalt nivel al argumentarii , bazata pe o lectura bogata si sustinand idei si teorii academice.