Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Monumente in Vechea Orsova P I

Monumente in Vechea Orsova P I

Ratings: (0)|Views: 96 |Likes:
Published by albotu4090

More info:

Published by: albotu4090 on Aug 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/21/2012

pdf

text

original

 
 Monumente in vechea Orsova
Alexandru Botu Alexandru Caterin BotuPartea a I-a
Pentru mulţi poate apărea surprinzătoare şi nefondată afirmaţia că este extrem de dificil de inventariat şi de descrismonumentele vechii localităţi Orşova. Dar 
 
aşa este, din mai multe motive.
 
Cel mai important motiv este acela că acele monumente nu mai există, iar al doilea ar fi că şi atunci când au existat,mare parte din acestea au avut existenţe efemere la scară istorică, iar administraţiile schimbatoare nu
le-au respectat
suficient şi conservat ca patrimoniu. Construirea precipitată a Barajului de la Porţile de Fier I a făcut ca şi toateconstrucţiile valoroase şi monumentele existente în oraş la acel moment să fie dezmembrate şi distruse fără
discernamant,
şi fără ca vreunul dintre acestea să fie “mutat” în noul oraş (excepţie o fac parte din crucile din cimitire).
 
Orşova (sub diferitele ei denumiri istorice) ca aşezare a avut deseori un caracter strategic, atât din punct de vederemilitar cât şi comercial, fiind aşezată pe malul stâng al Dunării, fluviu care a fost permanent cale de transport iar, laOrşova, şi de conexiune cu drumurile esenţiale regionale, respectiv linie de demarcaţie între diferiţi stăpânitori, motivpentru care localitatea şi construcţi
ile acesteia au suferit agresiuni extrem de dure din partea atacatorilor, greu de
reparat între două bătălii, mai ales dacă se schimbau prin acele bătălii şi stăpânitorii zonei.O clasificare primară a monumentelor Orşovei vechi ar putea fi făcută cel puţin după caracterul lor:
 -
militar (castre, cetăţi, fortificaţii)
 - religios (monumente de cult)-
civil (clădiri pentru instituţii, lucrări de geniu, case etc)
 -
pentru comemorarea personalităţilor şi evenimentelor (statui, troiţe, plăci, cruci ş.a.)
Dar 
această clasificare ar putea fi nesatisfăcătoare, atunci când caracterul monumentului ar putea fi mixt şi încadrarea
 într-
o singură categorie, fără precizarile care se impun, ar putea să conducă la o descriere parţială, neconcludentă şifără de rigoare. Nici abordarea după vechime nu este productivă din motive care se vor evidenţia singure mai jos.
 
Cu siguranţă ca o tratare exhaustivă a subiectului nu este posibilă, deoarece chiar şi informaţiile existente/disponibile nuau fost până acum sistematizate, o monografie cuprinzătoare a Orşovei nefiind încă finalizată, ambiţia regretatului istoric
Constantin JUAN-PETROI fiind aceea de a publica monografia în minimum patru-cinci volume, pentru a continua opera
altui ilustru om de cultură al localităţii, profesorul
Daniil Laitin
1
.
Există şi o dificultate de alt ordin: monografiile de localităţi şi lucrările scrise pe baza cercetărilor făcute în acele localităţiau ca motivaţie sentimentală continuitatea pe aceiaşi vatra de cultură şi civilizaţie, ceea ce în cazul Orşovei nu se maiaplică, localitatea nouă fiind pusă pe un alt amplasament străin, la o distanţa de câţiva kilometri, cu relief total diferit.
Ba
mai mult, în condiţiile actuale este greu de prevăzut şi de crezut că cineva ar putea relua cercetările arheolo
gice pe
vatra vechii localităţi, pentru a descoperi şi procesa date pe care timpul şi condiţiile existente nu le
-au favorizat atunci,
iar intervalul scurs până acum a accelerat deteriorarea urmelor.
 
Prin diferite prezentări ale Orşovei actuale încă mai regăsim vorbindu
-
se despre o atracţie turistică:
Castrul Dierna
.
Vom începe prezentarea noastră cu acest monument istoric, antic, cu caracter militar. Acesta, pe la începuturi, dupăcucerirea romană a fost construit mai mult pentru a asigura că Tierna
-Dierna
serveşte strategic ca bază şi nod delegătură între cetăţile dunărene şi cele aflate în interiorul teritoriilor cucerite, atât spre nord prin culoarul Cerna
-
Timiş, câtşi spre este către Drobeta şi de aci mai departe spre est şi nord
-
est. Cu siguranţă că
, în acele vremuri, ceea ce mai
târziu a fost recunoscut drept Castrul Dierna nu era construit ca o fortificaţie din prima linie de aparare, care se realizau
 
cu ziduri din piatra şi cărămizi, deoarece localitatea avea un caracter predominant civil, comercial (vama). Există, astfel,afirmaţii nesusţinute de dovezi convingătoare ca prima construcţie fortificată la Orşova ar data de pe vremea împăratului
Titus Aurelius Fulvius, respectiv pe la anul 157. 
După părăsirea Daciei de către Aurelian, sub presiunea migratorilor, fortificaţiile de aparare de pe linia Dunării capată oimportanţă deosebită şi astfel se construieşte primul castru roman realizat să reziste migratorilor (în vremea împăratuluiDiocleţian,
284-305)
. Acesta a fost refăcut
prima dat
ă
de
 împărat
ul
Constantin cel Mare (împărat între 306
-
337), după
1 Daniil Laitin, profesor la
Orşova, cu străluciţi urmaşi î 
n meserie,
a scris ş
i o monograf 
ie a localităţ
i, pe la anul 1790
 
anul 324
2
dându-
i formă
3
, dimensiunile şi construcţia care a fost de mai multe ori afectată de atacurile migratorilor,refăcută sub Justinian (527
-
565) şi distrusă în totalitate de avari (în timpul lui
Justinian al II-
a), în încercările lor de
trecere spre vest
4
.
După câteva sute de ani, reapare o fortificaţie sub forma de cetate la Orşova (Ursua, Vrscia), respectiv o cetate feudală,aparţinând ducelui Glad, stăpânitor al Banatului, presupunându
-se logi
c că aceasta s
-ar suprapune peste castrul roman
. Până la cucerirea efectivă şi instalarea administraţiei maghiare asupra Banatului (după înfrângerea lui Ahtum, urmaş allui Glad) şi un timp după aceasta, cetatea Urscia, folosită iniţial şi ca resedinţă locală de Glad a servit pentruasigurarea închiderii culoarului de penetrare spre vest a pecenegilor (învinşi la Orşova, în 1091), cumanilor şi tătarilor (1241). A trebuit să fie puternic reparată de regele Bela al IV
-lea (rege între 1235-
1270), la câţiva ani după invaziadevastatoare a tătarilor (1244). Cât timp Orşova a fost şi capitala a Banatului de Severin, cetatea a avut o importanţămilitară sporită (este interesant punctul de vedere al lui Iosif Ioan Şchiopul
5
privitor la Banatul de Severin, prin care
afirma că Banatul de Severin a fost o construcţie imaginată de autorităţi sud
-
dunărene şi nu maghiare, readusă în prim
plan de Asan al II-
lea, enumerând multele conflicte militare ale acestuia cu regele Andrei, care îi era socru, şi din carerezultă că de abia după invazia tătară ungurii ar fi administrat efectiv zona. Acelaşi autor pune la îndoiala şi prezenţaefectivă a Cavalerilor ioaniţi, din 1247, în zona. O astfel de concepţie plasează Orşova şi zona înconjuratoare, inclusivcea dinspre vest şi nor 
d-
vest, integrată într 
-
un teritoriu care nu ar mai justifica rolul strategic al Cetăţii Urscia, nici pevremea lui Glad şi nici până spre anul 1250. Dacă s
-
ar admite raţionamentul acesta, atunci ar fi posibil să se susţină şica cetatea Urscia, până la refacerea ei de către Bela al IV
-
lea nu ar fi fost o fortificaţie militară de bază, propriuzisă, cidoar una care putea găzdui curtea şi suita militară a conducătorului Banatului). După dispariţia tăratului romano
-bulgar 
al asaneştilor se termină şi influenţa bulgarilor în nordul Dunării, iar ungurii au găsit căi eficiente să potolească şi
presiunea cumana.
Pericolul turcesc iminent la Dunăre a determinat reconsiderarea rolului acestei cetăţi în sistemul de aparare al maluluistâng al Dunării. Cetatea este astfel metodic şi serios refăcută de regele Ludovic cel Mare
-
Nagy Lajos şi ridicată larangul de cetate regească. Acest rege a făcut mai multe expediţii în Balcani, pentru a bloca avansarea turcilor spre
balcanii de vest.Asupra acestui subiect Maria Rosu
din Arad detaliaza pe blogul său
Istorie povestită
)astfel: 
În 1371 cetatea Severinului era pe mână voievodului Vlaicu
(în actele cancelariei regale: Layk). Pentru a echilibra
 pierderea acestui punct strategic, Ludovic I este nevoit să reconstruiească cetatea Orşovei. Teritoriile vecine cu
 
Severinul erau trecute sub puterea fraţilor Heem (Himfi). Benedict, fostul ban de Vidin, a mobilizat forţa de muncă dincnezatele existente în comitatele Caraş şi Timiş, totodată procurând cantitatea de lemn, ciment şi piatră, necesarădemarării lucrărilor. Circa 60 de cnezate şi cnezi au trimis un număr de 216 oameni la Orşova.......
 
D
ar la data de 22 mai 1372 regele suspendă orice lucrare la Orşova, până când organul legislativ suprem al ţării nu iavreo decizie, fiind vorbă de o lucrare privind securitatea regatului. Ludovic dă dispoziţie lui Benedict Heem să opreascălucrările la cetate, dar să păstreze materialele şi să fie gata oricând pentru reînceperea reparaţiilor (şi îl invită la un „colocviu” 
 
cu împăratul romano
-
german, la Trenčín, pe 20 iunie).
 
2
După anul 324, sub împăratul Constantin cel Mare, a fost
 
construit aici un castru e tip „quadriburgium”, de dimensiuni medii –
60 x 60 metri, cu
ziduri puternice, groase de 2,3 metri, din piatră legată cu mortar şi având intercalări de rânduri din cărămidă. Cetatea avea
 
la colţuri turnuri pătrate
exterioare, caracteristice fiind în cazul Diernei ganguri
le de acces spre turnuri care, spre deosebire de alte cetăţii, aveau o direcţie oblică prin colţulde intrare şi erau construite numai din cărămidă(
.html).3 Dierna castrul, cer 
cetat de arheologi o prea scurtă perioadă
de timp sub presiunea inva
rii zonei
de apele lacului de acumulare, între 1966 şi1971, era o construcţie de formă pătrată
cu dimensiunile 34x35 m (cf.D.Benea) sau
35x36 m (cf.N.Gudea), realizată cu ziduri de piatra alternând cucărămizi (v.Repertoriul fortificaţiilor de pe
pa n
ordică
a limesului
Dunăr 
ii de Jos în epoca romana târzie-Dorel Bondoc-http://apar.archaeology.ro/bondoc.htm), cu laturile orientate
după
punctele cardinale. Grosimea zidurilor este de 2,10 m, iar turnu
rile de colţ, şi ele
trate cu laturile de 9 m, ies mult în a
fără
cadrului incintei. Se presupune ca poarta de acces, neidentificata ca atare, ar fi fost amplasata pe laturasudica, deoarece pe partea estica s-a con
statat o prelungire a fortificaţ
iei cu c
ca 30 de metri. Alţi autori (Arheologie şi istorie (II) Descoperiri dinBanat Autor: Sabin Adrian LUCA. Editura Economică, Sibiu 2005. W
a a lui Marsigli de care pomeneşte ş
i Dorel Bondoc, vorbesc de odimensiune mult mai mare a castrului, respectiv de 64x54 m.
4 Fortificaţia de la Dierna prezintă
în epoca romana târz
ie două
faze, prima datând din perioada tetrarhiei, secunda din cea constantiniana.Di
strugerea sa a survenit la sfârş
itul sec. al IV-lea (N. Gudea) sau începutul sec. al V-
lea (D. Benea); circulaţ
ia monetara se întrerupe
după aceastadată
. În tot cazul, d
istrugerea a fost definitivă ş
i, în pofida faptului ca o refacere a sa în sec. al VI-
lea ar fi plauzibila, totuşi săpă
turile arheologice n-
au pus în evidenţ
ă
un nivel apartinând acestei perioade (O. Toropu, Romanitatea..., p. 36).5
IOSIF IOAN ŞCHIOPUL, ŢĂRILE ROMÂNEŞTI
ÎNAINTE DE SECOLUL AL XIV-LEA-
Cercetări
ș
i comentarii critice -BUCURE
Ș
 
Dacă s
-
a reluat ori nu finalizarea reparării cetăţii este o chestiune nelămurită, căci se pare că interesul pragmatic şipreocuparea administratorilor locali era îndreptată spre vama de sare.
 
Dar turcii, după mai multe încercări, pun şi ei stăpânire pe zona şi pe Orşova (prima dată în 1390, pentru scurt timp, prin
Firuz Bei-beglerberg de Rumelia 
şi cu durate mai mari ulterior 
6
), iar din anul 1524
7
o controleaza pentru aproape 270
8
 
de ani (până în 1791), chiar dacă în acest timp au mai avut loc asedii ale cetăţii şi chiar pierderea de mai multe ori a
controlului turcesc asupra acesteia,
 în special după ultimul asediul al Vienei
9
(1683).Cronologia evenimentelor nu estescopul principal al lucr 
ă
rii, dar este bine s
ă
preciz
ă
m c
ă
 
ş
i Pippo Scolari de Ozora
ş
i Ioan de Hunedoara, ca bani deSeverin, au acordat aten
ţ 
ie sporit
ă
cet
ăţ 
ilor dun
ă
rene pe care le-au consolidat, printre acestea
ş
i cet
ăţ 
ii Or 
ş
ovei. 
Orşova devine pe timpul Vilayetului de Timişoara (1552
-1716) capitala de Sangeac, din 1660 (v.http://www.banater 
). Localitatea din preajma cetăţii este în aceastăperioada un sat de pescari şi de agricultori.
 
Deşi nesemnificatia pentru istoria Cetăţii Orşovei, trebuie spus că aceasta a fost şi sub stăpânirea unor conducători aiWalahiei (Muntenia, Ţara Romanească), cu sau voia maghiarilor: Vlaicu Voda, Mircea cel Batran. Sigismund de
Louxemburg înglobeaza pentru prima ora Banatul în regatul maghiar.
In 13 august 1688 Or 
ş
ova a fost cucerit 
ă
de austrieci 
ş
i in iulie 1689 a fost reocupat 
ă
de otomanii condu
şi de Ali 
Pa
şa sprijinit de
Tököly. Austriecii au recucerit curând Or 
ş
ova, înt 
ă
rind 
ş
i cetatea din insula de la gura Cernei. Descriind 
acel moment, cronicarul turc Mehmed Rasid scria: : „
 Afurisi 
ţ 
ii de austrieci au construit cu palisade (sarampoi) un puternic 
ş
an
ţ 
(sanis) pe insula Ada [Kale], aflat 
ă
la mijlocul fluviului Dun
ă
rea, iar inl 
ă
untrul ei au pus tunuri 
ş
i lupt 
ă
tori, si prin aceeaei au impiedicat trecerea vaselor de zaherea spre Belgrad; ocuparea ei fiind important 
ă
, oastea imparateasc 
ă
s-a indreptat spre Vidin
“.
 Or 
ş
ova
ş
i insula ei au c 
ă
zut din nou când în mâna otomanilor, când în cea a austriecilor, pân
ă
în anul 1692. De dataaceasta, înt 
ă
rirea Or 
ş
ovei 
ş
i a insulei au reintrat direct în aten
ţ 
ia generalului Graf Veterani, care a extins fortifica
ţ 
iile
ş
i la pe
ş
tera Piscabara (cunoscut 
ă
dup
ă
aceste evenimente
ş
i sub numele Veterani) din Cazanele Dun
ă
rii. Fortificarea insulei 
ş
i terenului din jur a creat un obstacol pentru ambarca
ţ 
iunile otomane, deoarece în toat 
ă
zona se crea o pânz 
ă
de foc eficace. Aici aveau s
ă
aib
ă
loc lupte deosebit de crâncene între sfâr 
ş
itul lunii martie
ş
i 2 mai 1692, când garnizoanaimperial 
ă
, incercuit 
ă
, a trebuit s
ă
capituleze
10
.
Faptul că cetatea nu era foarte “încăpătoare” este dovada că garnizoana în timp de pace era constituită din mai puţin de200 de ostaşi, iar în timpul batăliilor cetatea era apărată de valuri exterioare de fortificaţii, în spatele cărora puteau să
 
acţioneze doar câteva mii de soldaţi.După trecerea sub stăpânire austriacă, caracterul militar al localităţii se estompează şi peste ruinele cetăţii feudale seconstruiesc clădiri pentru instituţiile care administrau transportul şi comertul pe Dunăre
11
.Despre antichitatile de lâng
ă
Dun
ă
re, respectiv
ş
i despre cele de la Or 
ş
ova am g
ă
sit o int
eresantă descriere din careredă
m:
Vechiul castru roman,
ale că
rui substructiuni 
intinse s'au întrebuinţat la
 
zidirea cetăţii mai recente, era situat în
apropierea
gureî riuleţ 
uluî Gradiscei,
deloc lângă Dunăre, unde
 
se află astăzi zidirile întinse şi magazinile soţietăţiî 
 
vapoarelor dunărene, se trăgea spre nord pană în
 
 „strada de sus" (obere Gasse) mai conţ 
inea pla
ţ 
ul cel mare a lui Joh.
Müller şi apoi se întorcea cu
frontul de
cătră
 
răsărit pană
la m
alul Dună
rii, aici 
se văd încă şi astăzi pe stradă
urmele dezidiri romane. Π
ncă
cu vreo 50 de ani înainte se deosebiau
bine conturile fostei cetăţi, care era jur împrejur 
 
ocolită cuapă, şi încă şi astăzi se cunosc fundamentele
 
 pătrate pe lâugâ toate săpăturile, grămădirile
 
şi zidirile nuoî, ce s'au făcut 
de atunci. La zidirea cassei 
Iul Müller, ale că
rei loc 
âliţăţ 
i sp
aţ 
ioase subterane sunt s
ăpate
în
 
ş
an
ţ 
ul bastionului de nord 
,
apoi cu ocasiunea nivelării curţii acestei case,
s'au
 
aflat o mulţime atât de mare de cără
mizi, încât s'au putut pardosi cu
ele podul bucătăriei 
 
şi 
 
coridoarele
 
casei.
 Adeseori se află şi ţigle cu inscripţiunl,
s
.
a, 1. LEG. XIII. GEM. 2. COH TBR.
Multe dintre aceste cărămizi ş
i alte obiecte,
încă chiar fragmentele unei statue; se zice, că le
-ar;
fi trimes agenţiasoţietăţiî dunărene la Viena.
De
 present se mal află acolo încă o bucată de 2 m.
de
lungă a unei columne cu capitelul 
 doric, ceva peste
50 cm. diametru. Adeseori se află monete romane
 
de pe timpul lui Nero până
 
la Gallien şi Aurelian,
 
 încă şi afară
de teritoriul castrului
e pământul plin
 
de rămăşiţe antice romane.
 
6
Bătă
lia de la Nicopole din 1396 a constituit un mare success otoman care
 
i-
a mobilizat să avanseze spre vest ş
i nord.
 
Doar războiul cu Tamerlanş
i moa
rtea lui Baiazid Fulgerul au amânat penetrarea rapidă
a turcilor spre Belgrad. Apoi au intervenit campanii în Asia, Eg
ipt, Albania, războaielecu veneţ
ienii.
 
Până
la cucerirea Ungariei
,
numai
câţiva conducă
tori crestini au repurtat succese notabile, prin
tre aceş
tia: Mircea cel Batran, Ioan deHunedoara
,
Vlad Tepeş, Ş
tefan cel Mare.7
Ioan Hategan ş
i
 
Constantin JUAN-PETROI considera ca
Orşova a fost cucerită de Bali Beg î 
nainte de 15228
Se consideră
 
stăpânire neîntreruptă doar 164 de ani, î 
ntre 1554 si 17189
Timp de câţiva ani, zona Orşovei a fost teatru de război între cele două imperii, ceea ce a dus la rapida decădere a localităţii şi distrugerea cetăţii.„Orşova,,, acum e părăsită”
-
nota Ioan Komaromy în anul 1697, fortificaţiile fiind distruse alternativ, când de către turci, când de austrieci (conf.
Constantin JUAN-PETROI).
11
Prima clădire în stil central
-
european, cu etaj şi faţada de forme clasice a fost cea a Societăţii de navigaţie austriacă. Aceasta a fost construită în
anii 1850-
1851 peste ruinele cetăţii antice şi medievale de pe malul Dunării (conf. Constantin JUAN
-PETROI).

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->