cestora? Tot acest „metabolism psihic", rezultat din osmoza dintre procesele educaţionale şi personalitatea celuicare învaţă, trebuie să intereseze în gradul cel mai înalt deopotrivă pe psihologi şi pedagogi, pe părinţi şi profesori, aici fiind implicate probleme de vîrstă şi de particularităţi individuale, de geneză şi creştere, dematurizare şi dezvoltare.Cunoaştem că, din diferite cauze, unul dintre cele mai importante „minusuri" ale proceselor de instruire şiînvăţare rezultă din cazurile de preluare mecanică, prin memorare directă a conţinuturilor comunicate de profesor. Nu puţini sînt elevii — şi nu numai ei, ci şi omologii lor mai mari, studenţii ■— care se comportă casimpli „bureţi" absorbanţi de informaţie, ca nişte „recipiente" bune doar de a capta şi a depozita cunoştinţele primite, sau, cum spunea, plastic, Eminescu, ca nişte „hamali" care-şi încarcă memoria cu „saci de coji" ale unor idei străine. Şi dacă învăţarea mecanică, „toceala" a fost dintotdeauna păgubitoare pentru mintea şi personalitateaşcolarului, ea este cu atît mai dăunătoare astăzi, cînd se pune un accent deosebit pe viabilitatea şi funcţionalitatea practică a cunoştinţelor şi a normelor dobîndite prin învăţare.De ce se învaţă încă mecanic? Pentru că nu este generalizată priceperea de a învăţa logic, prin gîndire. Şi aceastadatorită faptului că modelele de instruire şi educare — impregnate încă de verbalism şi intelectualism, de spiritabstract şi narativ — nu-1 pun în suficientă măsură pe elev în situaţia de a-şi apropria cunoştinţele prin co-investigaţie, prin re-facere şi re-invenţie a acelor trasee de activitate care au dus Ia descoperiri şi formulări de principii, norme şi categorii ştiinţifice. Ca să combatem memorarea mecanică este, aşadar, nevoie să lichidăm, în primul rînd, pasivitatea elevului, poziţia sa de spectator asistînd de la distanţă la demonstraţiile, acţiunile şicunoaşterile derulate de profesor în faţa lui. El trebuie să devină un co-participant la producerea cunoştinţelor,implicîndu-se acţionai şi motivaţional în ac-.9tele de re-descoperire şi re-creaţie cognitivă, construin-du-şi, totodată, în focul acestei creaţii, propriile „spaţii" şistructuri mentale, propria „competenţă" faţă de solicitări. Aceasta ne-a îndemnat ca pasul următor în explorarea problematicii învăţării şi dezvoltării să fie aşezarea ei pe baze acţionate şi tratarea ei din perspectiva angajăriioptime a activismului personal al elevului.Activismul personal, învăţarea ca activitate proprie a copilului ne apare drept cadrul concret în care se realizeazădezvoltarea, formarea proceselor şi a capacităţilor psihice şi, totodată, aşa cum cititorul îşi va da seama dinlectura lucrării, drept veriga de legătură dintre influenţele instructiv-educative şi personalitatea celui care sedezvoltă. Din această perspectivă, drumul spre dezvoltare ni se înfăţişează ca avînd multiple medieri, în care potfi identificate cel puţin două mari momente de sinteză: cuplarea factorilor ereditari şi a condiţiilor de mediu înstructurile modelatoare ale educaţiei şi cuplarea acestora din urmă cu componentele învăţării în structurilerezultaţive ale dezvoltării. Pentru a contura această linie ierarhică şi evolutivă se impune cu necesitate reperareaunui suport comun al transmutărilor şi transformărilor care se produc de la o etapă la alta. Astfel, am ajuns ladesprinderea acţiunii ca model tridimensional, susceptibil să opereze atît în ipostaza de variabilă „de intrare", cîtşi în aceea de variabilă intermediară şi „de ieşire". Această optică tridimensională asupra acţiunii permitedepăşirea limitelor unor serii de modele, clasice sau moderne, asupra învăţării şi dezvoltării. Ca variabilă „deintrare" în sistemul personalităţii elevului, acţiunea, în ipostaza ei practică materială, face posibilă depăşirea pasivităţii în învăţare, permitînd, totodată, intervenţii, programări, optimizări din partea educatorului; ca variabilăintermediară, în ipostaza de mecanism constructiv intern, acţiunea asigură valorificarea si traducerea datelor învăţării în fenomen al dezvoltării, permitînd structurări şi organizări lăuntrice, înălţarea elevului din sferainformaţională a cunoştinţelor în sfera structurilor gîndirii „pure", logice şi reflexive, aparent lipsite de conţinut,şi din sfera motivaţiei externe în sfera motivaţiei interne, a atracţiei şi a plăcerii pentru învăţare (învăţarea capătă,astfel, un alt cadru conceptual, metodologic şi valoric, dezvăluindu-şi o complexitate care merge dincolo deschema simplistă — la care adesea e redusă de mulţi10autori — a asociaţiei, a condiţionării pur externe, pe scurt, a dresajului); în sfîrşit, ca variabilă „de ieşire", înipostaza de fapt comportamental efectiv, acţiunea asigură traducerea în practică a competenţei interne asubiectului pentru sarcini, adecvarea achiziţiilor învăţării la cerinţele echilibrării cu ambianţa.Aşadar, cunoştinţele pot fi dobândite nu numai şi nu atît prin memorarea lor directă, iar învăţarea nu trebuievăzută doar ca o tezaurizare de date, ci şi, mai ales, ca proces formativ, de redescoperire a cunoştinţelor pe caleastructurării unor mecanisme de operare activă cu ele. Unul dintre obiectivele fundamentale ale lucrării de faţă îlconstituie tentativa de a investiga evenimentele de învăţare, care debutează ca fapte externe, pînă la transpunerealor în configuraţii endogene, în calităţi şi caracteristici mentale care să-i permită copilului să treacă el însuşi lastructurarea realului (a sarcinilor cu care interacţioneaza) potrivit schemelor sale interne. Atît timp cît dinamicadezvoltării, ca atare, nu poate fi sesizată prin intermediul observaţiei directe, învăţarea apare, pe drept cuvînt, adocumentarul, „cartea deschisă" a dezvoltării, cheia ei explicativă, patentul după care o putem descifra, înţelegeşi influenţa.Desigur, învăţarea şi dezvoltarea nu trebuie nici supraestimate, nici subestimate, nici izolate, nici substituite una prin alta — cum au încercat să facă diferite şcoli şi curente —■ şi nu trebuie văzute nici doar în simple şi rigideraporturi de precesiune sau succesiune, de genul „întotdeauna învăţarea (sau dezvoltarea) determină, iar
Leave a Comment