• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
PANTELIMON GOLU ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARES5SPANTELIMON GOLUÎNVĂŢAREŞI DEZVOLTARE9(2)EDITURA ŞTIINŢIFICA ŞI ENCICLOPEDICA BUCUREŞTI, 1985, 0]Coperta: PETRE HAGIURedactor: DINU GRAMA Tehnoredactor: ANGELA ILOVANColi de tipar: 19 Bun de tipar: 5.09. 1985întreprinderea poligrafică SibiuŞos. Alba Iulia nr. 40Republica Socialistă RomâniaComanda nr. 80CUPRINSIntroducere ..................................................................... 7Partea Intli 1NVĂŢABEACapitolul I. Conceptul de învăţare ....................................... 19Capitolul II .Latura obiectuală şi latura acţională a învăţării....., 311. Conceptul de „obiect al învăţării" ................................. 312. învăţarea ca activitate ................................................ 463. Momentele „microgenetice" fundamentale ale acţiunii de învăţare şi parametrii ei definitorii.............................. 50Partea a doua DEZVOLTAREAA. Direcţii de analiză şl particularităţi definitorii ale dezvoltării psihice..................................................................... 61Capitolul III. Factorii dezvoltării psihice ,............................. 631. Rolul eredităţii ......................................................... 632. Rolul mediului ......................................................... 723. Rolul educaţiei ...................................................... 83Capitolul IV. Forţa motrice a dezvoltării psihice şi mecanismeleei de realizare ............................................................... 88B. Repere psihogenetice şi psihopcdagogke ale procesului dezvoltării....................,...................................................... 109Capitolul V. Stadii şi perioade de vîrstă în dezvoltarea psihică acopilului ..................................................................... 1091. Perspectiva psihogenetică.......................................... 1122. Perspectiva psih oeducaţ tonala" L. .„_.„.„.^.ît................... 1365Partea n treiaRAPORTURILE DE UNITATE ŞI DE INTERACŢIUNE DINTRE INFLUENŢELE INSTRUCTIV-EDUCATIVE, ÎNVĂŢARE ŞI DEZA'OLTARECapitolul VI. De la modelul instruetiv-educativ la actul deînvăţare........................................................................... 1681. Modele de instruire şi învăţare .................................... 1692. Variabile aleatoare şi variabile controlabile în procesul instruetiv-educativ...................................................... 1783. Modelarea opcraţional-acţională a instruirii şi a învăţării ... 184
 
4. Metoda ca ..program operativ" şi deosebirile individualedintre elevi............................................................ 194Capitolul VII. De la actul de învăţare la efectul de dezvoltare ... 2051. Etapa iniţierii subiectului în sarcina de învăţare ............ 205a. Orientarea în sarcina de învăţare a unor noţiuni matematice .....................................................................215 b. Specificul iniţierii în sarcinile de fizică şi chimie............... 231c. Particularităţi psihologice ale introducerii elevilor în sarcinile de gramatică şi literatură ...................................238d. Specificul psihologic al orientării elevilor în noţiunile de biologie.................................................................. 2562. Etapa însuşirii cunoştinţelor cuprinse în sarcina de învăţare ........................................................................263a. Lucrul nemijlocit cu obiectele sau cu înlocuitori materialiai acestora ............................................................... 264 b. De la sprijinul pe obiecte la sprijinul pe structurile verbale .....................................................................281Abstract........................................................................ 300INTRODUCEREProblema căilor şi a mijloacelor de modelare a o-mului în vederea optimizării potenţialului său creator tinde săocupe astăzi un loc prioritar în ansamblul preocupărilor ştiinţei şi practicii sociale. Ea se pune cu deosebităacuitate în sistemul societăţii noastre socialiste, care-şi propune conştient, deliberat, făurirea omuluimultidimensional, capabil, la rîndul lui, să făurească socialismul multilateral dezvoltat şi comunismul.Este vorba de un profil uman complex, în care să se îmbine armonios conştiinţa profesională cu competenţa profesională, orizontul cultural-ştiinţific larg cu a-titudinea politică înaintată, pregătirea de specialitate riguroasăcu spiritul îndrăzneţ, novator, cutezător. Un tip uman înzestrat cu multe cunoştinţe, dar şi cu structuri de gîndiresolide, un om cu trăsături moral-politice superioare, dar şi cu moduri eficiente de acţiune.Cine plămădeşte acest om nou? Desigur, la aceasta contribuie foarte mult — şi într-un mod nemijlocit — munca, practica, relaţiile cotidiene cu ceilalţi, pe scurt, însuşi modul de viaţă socialist, luat în sensul său larg, problemeleeducaţionale fiind, în prezent, cum nu o dată se subliniază în documentele de partid, în aceeaşi măsură alefiecăruia şi ale întregii societăţi. Societatea noastră nu dispune însă numai de acest „canal" de influenţare şi nu-şireduce demersurile educative la mesajele, mai mult sau mai puţin spontane, izvorîte din relaţiile cotidiene. Un roldeosebit revine, în opera de „dăltuire" a omului, subsistemelor sociale specializate în a interveni educaţional şi,în primul rînd, învăţămîntu-lui, cu multitudinea de instituţii aferente lui.Şcoala, concepută şi organizată în spiritul legăturii strînse cu practica, cu viaţa, cu munca productivă, devine principalul „atelier" de elaborare, organizată pe pe temeiuri ştiinţifice, a personalităţii multilaterale, întrunind,deopotrivă, atributul culturii şi al inteligenţei, al trăirii şi al acţiunii, al aspiraţiei anticipatoare şi al performanţeiefective. Iar sarcina de a forma personalităţi prin procese de influenţare organizată devine, poate, una dintre celemai atrăgătoare, dar şi dintre cele mai pline de răspundere. Dacă atracţia derivă mai ales din ineditul actuluiformativ, din satisfacţia pe care ne-o procură fie şi numai faptul de a ne reprezenta frumuseţea imaginii posibile acelui modelat prin educaţie şi învăţare, răspunderea se leagă îndeosebi de complexitatea acestei întreprinderi, dedificultatea fiecărui pas, de eventualele erori, cu consecinţe greu sau, uneori, imposibil de îndreptat.Copilul şi tînărul de astăzi cheltuiesc o mare parte din durata vieţii lor ca subiecţi supuşi actului instruc-tiv-educativ, venind în contact cu variate domenii de cunoaştere şi trebuind să înveţe tot atît de variate tipuri denoţiuni şi cunoştinţe. Ani de-a rîndul ei trebuie să depună eforturi, să cheltuiască energic, să muncească îndîrjit pentru a face faţă unor solicitări care nu stau nici ele pe loc. Problema este foarte serioasă şi a ne limita, înmaterie de determinare a eficienţei şcolare, doar la calcularea efectului instructiv este extrem de puţin. Educaţia,instrucţia, învăţarea trebuie să fie utile, rodnice pentru personalitatea celui care învaţă, iar utilitatea şi rodnicia nu pot fi măsurate în acest caz de-oît după eficienţa lor psihologică, după noile procedee, structuri şi organizări(perceptive, logice, mnezice, mo-tivaţionale, imaginative) cîştigate, adică după totalitatea progreselor dezvoltăriirealizate prin educaţie şi învăţare. Tată de ce, în lucrarea de faţă, ne-am propus ca problemele învăţării să letratăm în strînsă legătură şi în unitate cu problemele dezvoltării.Devenind şcolar, copilul realizează pentru prima dată experienţa contactului cu acele nuclee informaţionale,elaborate şi sistematizate teoretic, care sînt cunoştinţele ştiinţifice. Ca preşcolar, el era, prin excelenţă, ancorat înactivitatea practică. Noile condiţii ale învăţării şcolare îl obligă să ocupe o poziţie de mic „teoretician", într-uncontext de relaţii în care totul arată altfel, parcămai elevat. Ne referim atît la relaţia cu profesorul prin actul de comunicare interpersonala, cît şi la semnificaţiarezultatelor pe care şcolarul le obţine. Cum se raportează elevul la comunicările, informaţiile care se succed înflux continuu de la catedră spre el? Poate el să le asimileze? Dacă da, ce „energii" dobîndeşte de pe urma a-
 
cestora? Tot acest „metabolism psihic", rezultat din osmoza dintre procesele educaţionale şi personalitatea celuicare învaţă, trebuie să intereseze în gradul cel mai înalt deopotrivă pe psihologi şi pedagogi, pe părinţi şi profesori, aici fiind implicate probleme de vîrstă şi de particularităţi individuale, de geneză şi creştere, dematurizare şi dezvoltare.Cunoaştem că, din diferite cauze, unul dintre cele mai importante „minusuri" ale proceselor de instruire şiînvăţare rezultă din cazurile de preluare mecanică, prin memorare directă a conţinuturilor comunicate de profesor. Nu puţini sînt elevii — şi nu numai ei, ci şi omologii lor mai mari, studenţii ■— care se comportă casimpli „bureţi" absorbanţi de informaţie, ca nişte „recipiente" bune doar de a capta şi a depozita cunoştinţele primite, sau, cum spunea, plastic, Eminescu, ca nişte „hamali" care-şi încarcă memoria cu „saci de coji" ale unor idei străine. Şi dacă învăţarea mecanică, „toceala" a fost dintotdeauna păgubitoare pentru mintea şi personalitateaşcolarului, ea este cu atît mai dăunătoare astăzi, cînd se pune un accent deosebit pe viabilitatea şi funcţionalitatea practică a cunoştinţelor şi a normelor dobîndite prin învăţare.De ce se învaţă încă mecanic? Pentru că nu este generalizată priceperea de a învăţa logic, prin gîndire. Şi aceastadatorită faptului că modelele de instruire şi educare — impregnate încă de verbalism şi intelectualism, de spiritabstract şi narativ — nu-1 pun în suficientă măsură pe elev în situaţia de a-şi apropria cunoştinţele prin co-investigaţie, prin re-facere şi re-invenţie a acelor trasee de activitate care au dus Ia descoperiri şi formulări de principii, norme şi categorii ştiinţifice. Ca să combatem memorarea mecanică este, aşadar, nevoie să lichidăm, în primul rînd, pasivitatea elevului, poziţia sa de spectator asistînd de la distanţă la demonstraţiile, acţiunile şicunoaşterile derulate de profesor în faţa lui. El trebuie să devină un co-participant la producerea cunoştinţelor,implicîndu-se acţionai şi motivaţional în ac-.9tele de re-descoperire şi re-creaţie cognitivă, construin-du-şi, totodată, în focul acestei creaţii, propriile „spaţii" şistructuri mentale, propria „competenţă" faţă de solicitări. Aceasta ne-a îndemnat ca pasul următor în explorarea problematicii învăţării şi dezvoltării să fie aşezarea ei pe baze acţionate şi tratarea ei din perspectiva angajăriioptime a activismului personal al elevului.Activismul personal, învăţarea ca activitate proprie a copilului ne apare drept cadrul concret în care se realizeazădezvoltarea, formarea proceselor şi a capacităţilor psihice şi, totodată, aşa cum cititorul îşi va da seama dinlectura lucrării, drept veriga de legătură dintre influenţele instructiv-educative şi personalitatea celui care sedezvoltă. Din această perspectivă, drumul spre dezvoltare ni se înfăţişează ca avînd multiple medieri, în care potfi identificate cel puţin două mari momente de sinteză: cuplarea factorilor ereditari şi a condiţiilor de mediu înstructurile modelatoare ale educaţiei şi cuplarea acestora din urmă cu componentele învăţării în structurilerezultaţive ale dezvoltării. Pentru a contura această linie ierarhică şi evolutivă se impune cu necesitate reperareaunui suport comun al transmutărilor şi transformărilor care se produc de la o etapă la alta. Astfel, am ajuns ladesprinderea acţiunii ca model tridimensional, susceptibil să opereze atît în ipostaza de variabilă „de intrare", cîtşi în aceea de variabilă intermediară şi „de ieşire". Această optică tridimensională asupra acţiunii permitedepăşirea limitelor unor serii de modele, clasice sau moderne, asupra învăţării şi dezvoltării. Ca variabilă „deintrare" în sistemul personalităţii elevului, acţiunea, în ipostaza ei practică materială, face posibilă depăşirea pasivităţii în învăţare, permitînd, totodată, intervenţii, programări, optimizări din partea educatorului; ca variabilăintermediară, în ipostaza de mecanism constructiv intern, acţiunea asigură valorificarea si traducerea datelor învăţării în fenomen al dezvoltării, permitînd structurări şi organizări lăuntrice, înălţarea elevului din sferainformaţională a cunoştinţelor în sfera structurilor gîndirii „pure", logice şi reflexive, aparent lipsite de conţinut,şi din sfera motivaţiei externe în sfera motivaţiei interne, a atracţiei şi a plăcerii pentru învăţare (învăţarea capătă,astfel, un alt cadru conceptual, metodologic şi valoric, dezvăluindu-şi o complexitate care merge dincolo deschema simplistă — la care adesea e redusă de mulţi10autori — a asociaţiei, a condiţionării pur externe, pe scurt, a dresajului); în sfîrşit, ca variabilă „de ieşire", înipostaza de fapt comportamental efectiv, acţiunea asigură traducerea în practică a competenţei interne asubiectului pentru sarcini, adecvarea achiziţiilor învăţării la cerinţele echilibrării cu ambianţa.Aşadar, cunoştinţele pot fi dobândite nu numai şi nu atît prin memorarea lor directă, iar învăţarea nu trebuievăzută doar ca o tezaurizare de date, ci şi, mai ales, ca proces formativ, de redescoperire a cunoştinţelor pe caleastructurării unor mecanisme de operare activă cu ele. Unul dintre obiectivele fundamentale ale lucrării de faţă îlconstituie tentativa de a investiga evenimentele de învăţare, care debutează ca fapte externe, pînă la transpunerealor în configuraţii endogene, în calităţi şi caracteristici mentale care să-i permită copilului să treacă el însuşi lastructurarea realului (a sarcinilor cu care interacţioneaza) potrivit schemelor sale interne. Atît timp cît dinamicadezvoltării, ca atare, nu poate fi sesizată prin intermediul observaţiei directe, învăţarea apare, pe drept cuvînt, adocumentarul, „cartea deschisă" a dezvoltării, cheia ei explicativă, patentul după care o putem descifra, înţelegeşi influenţa.Desigur, învăţarea şi dezvoltarea nu trebuie nici supraestimate, nici subestimate, nici izolate, nici substituite una prin alta — cum au încercat să facă diferite şcoli şi curente —■ şi nu trebuie văzute nici doar în simple şi rigideraporturi de precesiune sau succesiune, de genul „întotdeauna învăţarea (sau dezvoltarea) determină, iar 
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...