DREPT IN ECONOMIE

CUPRINS CAPITOLUL I PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI 1. Consideratii generale....................................................................................................................6 2. Cadrul legal...................................................................................................................................6 3. Notiunea de procedura a reorganizarii judiciare si a falimentului n reglementarea legala n vigoare...............................................................................................................................................6 3.1. Definitie legala...........................................................................................................................6 3.2. Insolventa...................................................................................................................................6 4. Caracterele procedurii..................................................................................................................6 5. Conditiile aplicarii procedurii.......................................................................................................6 5.1. Conditii cu privire la persoanele carora li se aplica procedura..................................................6 5.2. Conditii cu privire la insolventa.................................................................................................7 5.3. Conditii cu privire la bunurile asupra carora se aplica procedura.............................................7 6. Organele care aplica procedura.....................................................................................................7 7. Declansarea procedurii. Aspecte procedurale.............................................................................12 7.1. Cererea de deschidere a procedurii..........................................................................................12 7.2. Opozitii la cererea de deschidere a procedurii.........................................................................14 8. Efectele deschiderii procedurii....................................................................................................14 8.1. Deschiderea procedurii............................................................................................................14 8.2. Efectele deschiderii procedurii asupra debitorului, administratorilor statutari ai acestuia. Efecte neretroactive asupra patrimoniului debitorului....................................................................14 8.3. Efectele deschiderii procedurii fata de creditori......................................................................15 9. Efectele retroactive ale deschiderii procedurii cu privire la actele ncheiate anterior deschiderii procedurii........................................................................................................................................15 9.1. Anularea actelor frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor creditorilor ...15 9.2. Anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti..................................................................................................................................................16 9.3. Regimul juridic al actelor/contractelor aflate n curs de derulare............................................16 10.Reorganizarea............................................................................................................................16 10.1. Primele masuri.......................................................................................................................16 10.2. Planul de reorganizare............................................................................................................19 10.3. Executarea planului de reorganizare......................................................................................22 10.4. ncetarea reorganizarii............................................................................................................22 11. Falimentul.................................................................................................................................23 11.1. Cazuri de declansare a procedurii falimentului.....................................................................23 11.2. ncheierea prin care se decide intrarea n faliment................................................................23 11.3. Masurile procedurale care urmeaza intrarii n faliment.........................................................24 11.4. Efectuarea lichidarii...............................................................................................................24 11.5. Distribuirea sumelor realizate n urma lichidarii...................................................................25 11.6. Raportul final asupra lichidarii..............................................................................................26 11.7. nchiderea procedurii.............................................................................................................26 11.8. Efectele nchiderii procedurii.................................................................................................27 12. Raspunderea membrilor organelor de conducere......................................................................27

CAPITOLUL II OBLIGATIILE COMERCIALE 1. Notiuni generale........................................................................................................................28 2. Reguli privind formarea obligatiilor comerciale.........................................................................29 2.1. Momentul formarii contractului. Teorii...................................................................................29 2.2. Oferta..........................................................................................................................30 2.3. Acceptarea ofertei.......................................................................................................30 3. Reguli speciale n executarea obligatiilor comerciale...................................................30 3.1. Solidaritatea ntre debitori..........................................................................................30 3.2. Regimul juridic al dobnzilor.....................................................................................30 3.3. Termenul de gratie......................................................................................................31 3.4. Retractul litigios..........................................................................................................31 3.5. Data actelor comerciale...............................................................................................31 3.6. Stabilirea adevaratului pret sau pretului curent..........................................................32 3.7. Locul de executare a obligatiilor comerciale..............................................................32 3.8. Probele n materie comerciala.....................................................................................32 3.9. Prescriptia extinctiva n materie comerciala...............................................................32 3.10. Suspendarea si ntreruperea prescriptiei...................................................................32 CAPITOLUL III CONTRACTE COMERCIALE 1. Consideratii generale privind contractele comerciale....................................................33 2. Contractul de vnzare-cumparare comerciala................................................................34 2.1. Notiunea contractului de vnzare-cumparare comerciala...........................................34 2.2. Caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumparare comerciala....................34 2.3. Delimitarea contractului de vnzare-cumparare comerciala de alte contracte...........35 2.4. Comercialitatea contractului de vnzare-cumparare comerciala................................35 2.5. Conditiile de validitate ale contractului de vnzare-cumparare comerciala...............35 2.6. Efectele contractului de vnzare-cumparare comerciala............................................36 2.7. Consecintele nerespectarii obligatiilor comerciale.....................................................38 2.8. Executarea coactiva....................................................................................................40 2.9. Reguli speciale privind anumite vnzari.....................................................................40 3. Contractul de mandat comercial....................................................................................41 3.1. Consideratii generale..................................................................................................41 3.2. Notiune si definitie.....................................................................................................41 3.3. Natura juridica si caracterele contractului de mandat comercial................................41 3.4. Delimitarea contractului de mandat comercial de alte contracte................................41 3.5. Conditiile de valabilitate ale mandatului comercial....................................................41 3.6. Efectele contractului de mandat comercial.................................................................42 3.7. ncetarea contractului de mandat comercial...............................................................42 4. Contractul de comision..................................................................................................43 4.1. Consideratii generale..................................................................................................43 4.2. Notiune si definitie.....................................................................................................43 4.3. Natura juridica si caracterele contractului de comision..............................................43 4.4. Conditiile de valabilitate ale comisionului.................................................................43 4.5. Efectele contractului de comision...............................................................................43 4.6. Efectele executarii contractului de comision..............................................................43 4.7. ncetarea contractului de comision.............................................................................43 5. Contractul de consignatie..............................................................................................44 5.1. Consideratii generale..................................................................................................44 5.2. Notiune si definitie.....................................................................................................44 5.3. Natura juridica si caracterele contractului de consignatie..........................................44

5.4. Conditiile de valabilitate ale contractului de consignatie...........................................44 5.5. Efectele contractului de consignatie...........................................................................44 5.6. ncetarea contractului de consignatie..........................................................................45 6. Contractul de cont curent...............................................................................................46 6.1. Notiunea contractului de cont curent..........................................................................46 6.2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent....................................................46 6.3. Efectele contractului de cont curent............................................................................46 6.4. ncheierea contului curent...........................................................................................46 6.5. ncetarea contractului de cont curent..........................................................................46 7. Contractul de report.......................................................................................................46 7.1. Notiunea contractului de report..................................................................................46 7.2. Conditiile reportului....................................................................................................46 7.3. Natura juridica a contractului de report......................................................................46 7.4. Efectele contractului de report....................................................................................46 7.5. ncetarea contractului de report..................................................................................46 8. Contractul de garantie reala mobiliara...........................................................................47 9. Contractul de leasing.....................................................................................................47 9.1. Contractul de leasing financiar...................................................................................48 9.2. Contractul de leasing operational...............................................................................48 CAPITOLUL IV TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE 1.1. Consideratii generale..................................................................................................49 1.2. Caracteristici comune ale titlurilor de valoare............................................................49 1.3. Utilitatea comerciala a titlurilor de valoare................................................................49 1.4. Clasificarea titlurilor de valoare..................................................................................49 2. Cambia...........................................................................................................................51 2.1. Consideratii generale..................................................................................................51 2.2. Caractere juridice........................................................................................................51 2.3. Conditii de validitate ale cambiei...............................................................................52 2.4. Cambia n alb..............................................................................................................53 2.5. Transmiterea cambiei (girul).......................................................................................53 2.6. Acceptarea cambiei.....................................................................................................54 2.7. Avalul cambiei............................................................................................................54 2.8. Plata cambiei si consecintele neplatii acesteia............................................................54 2.9. Exceptiile cambiale.....................................................................................................55 2.10. Prescriptia.................................................................................................................55 3. Biletul la ordin...............................................................................................................55 3.1. Consideratii generale..................................................................................................55 3.2. Conditii de forma si de executare...............................................................................55 4. Cecul..............................................................................................................................55 4.1. Consideratii generale..................................................................................................55 4.2. Conditii de valabilitate si de executare.......................................................................55

CAPITOLUL I PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI 1. Consideratii generale Din punct de vedere etimologic, denumirea de procedura a falimentului deriva din faillir, cuvnt care nseamna n limba franceza a esua si din cuvntul latinesc fallo fallere, cu sensul de a nsela, a nu izbuti, a gresi. Reorganizarea judiciara si falimentul reprezinta o institutie juridica complexa de drept comercial (fiind aplicabila exclusiv comerciantilor), care, pe de o parte, se refera la starea si capacitatea persoanelor, iar pe de alta parte, se refera direct la bunurile acestor persoane, asupra carora instituie un regim de indisponibilizare si le afecteaza scopului procedurii, fie de redresare, fie de lichidare a activului n vederea acoperirii pasivului. 2. Cadrul legal Legea nr. 64/1995- denumita n continuare Legea publicata n M.Of. 130/29.06.1995 a reprezentat introducerea unei reglementari unitare n materie. Legea nr. 64/1995 a fost modificata prin O.G. 38/1996, abrogata prin O.U.G. 58/1997 si ulterior prin Legea nr. 99/1999. n baza art. XI din Legea 99/1999, Legea nr. 64/1995 a fost republicata n M. Of. Nr. 608/13.12.1999, rectificata n M.Of. 89/28.02.2000, iar ulterior a mai fost modificata prin O.G. 38/2002 (aprobata prin Legea nr. 82/2003). n temeiul dispozitiilor art. VIII alin. (1) din Legea nr. 149/2004, Legea 64/1995 a fost republicata n M.Of. 1066/17.11.2004, ulterior fiind modificata prin Legea nr. 249/2005, publicata n M.Of nr. 678/28.07.2005. 3. Notiunea de procedura a reorganizarii judiciare si a falimentului n reglementarea legala n vigoare 3.1. Definitie legala. Conform Legii (art. 2.), procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este acea procedura instituita n vederea acoperirii pasivului debitorului, n insolventa, prin reorganizarea comerciantului si a activitatii acestuia, prin lichidarea unor bunuri din averea lui pna la stingerea pasivului sau prin faliment. 3.2. Insolventa. Notiunea de insolventa implica o situatie patrimoniala dificila sau de criza a unui comerciant, determinnd imposibilitatea ndeplinirii de catre acesta la termen si n bune conditii a obligatiilor de plata asumate. Conform legii, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile art. 1 alin (2) din Lege. 4. Caracterele procedurii Caracter colectivist, de aparare n comun a intereselor tuturor creditorilor comerciantului aflat n stare de insolventa, prin efectuarea unei publicitati avnd ca scop informarea creditorilor n scopul nscrierii acestora la masa credala. Prin aceasta, procedura falimentului se deosebeste de procedura executarii silite, exercitata n conditiile Codului de Procedura Civila n mod individual de fiecare creditor. Caracter generalizat. Procedura falimentului este o procedura care vizeaza ntreaga avere a debitorului, si nu doar unul sau unele bunuri din patrimoniul acestuia,

cum este cazul executarii silite mobiliare sau imobiliare de drept comun. Legea precizeaza n art. 3: Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia inclusiv cele dobndite n cursul procedurii stabilite de prezenta Lege care pot face obiectul unei executari silite, n conditiile Codului de procedura civila. Remarcam faptul ca procedura falimentului se poate aplica si asupra unor bunuri, care la data declansarii procedurii nu se mai afla n patrimoniul debitorului, dar care sunt readuse cu efect retroactiv prin anularea unor acte suspecte ncheiate de catre debitor n perioada anterioara deschiderii procedurii. Caracter egalitar. Egalitatea de tratament a creditorilor este realizata prin acordarea tuturor creditorilor a posibilitatii de a participa concomitent la masa credala si de a-si satisface creantele proportional cu ponderea pe care fiecare dintre acestia o detine n pasivul patrimoniului debitorului. Caracter unitar. Procedura falimentului este unica si se desfasoara simultan pentru toate creantele detinute mpotriva patrimoniului debitorului. Nu se poate concepe desfasurarea n acelasi timp a doua sau mai multe proceduri cu privire la averea aceluiasi debitor. De asemenea, procedura are un caracter unic sau unitar, n sensul ca este aceeasi pentru oricare comerciant, indiferent de forma de organizare sau de marimea patrimoniului acestuia, cu exceptia unor cazuri reglementate expres, cum ar fi procedura falimentului bancilor. Caracter judiciar. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se realizeaza prin intermediul si cu participarea organelor judecatoresti, fiind astfel o procedura judiciara fortata n cadrul careia de cele mai multe ori se realizeaza n mod colectiv o executare silita a activelor din patrimoniul debitorului. Caracter profesionist. Se aplica persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de comerciant, dar si persoanelor fizice care lucreaza n mod individual, asociatiilor familiale si societatilor agricole. 5. Conditiile aplicarii procedurii 5.1. Conditii cu privire la persoanele carora li se aplica procedura Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica exclusiv comerciantilor persoane fizice sau juridice, notiunea de comerciant avnd sensul conturat de prevederile Codului Comercial. Art. 1 din Legea nr. 64/1995 defineste sfera de aplicare a procedurii, prin mentionarea categoriilor de comercianti fata de care aceasta se aplica. Articolul mentionat prevede: Procedura se aplica oricareia dintre urmatoarele categorii de comercianti, aflati n insolventa si denumiti debitori: a) comerciantii; b) societatile agricole; c) grupurile de interes economic. Din dispozitiile textului de lege rezulta ca pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, legea impune doua conditii: - debitorul sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica procedura; - debitorul sa se afle n insolventa. Legea nr. 64/1995 se aplica urmatoarelor categorii de comercianti: 1) societatile comerciale; 2) cooperativele de consum si cooperativele mestesugaresti, denumite organizatii cooperatiste, asociatiile teritoriale ale cooperativelor de consum si mestesugaresti, constituite potrivit Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti, cu modificarile ulterioare, respectiv Legii nr. 109/1996

privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit, cu modificarile ulterioare, precum si societatile cooperative; 3) persoanele fizice care actioneaza individual sau n asociatii familiale. 4) orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice. Aceasta prevedere ,, orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice a fost introdusa prin Legea nr. 249/2005. Anumite categorii de comercianti sunt exceptate de la aplicarea procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, fiind supuse unor reglementari legale specifice, dupa cum urmeaza: a) societati comerciale cu capital majoritar de stat; b) regiile autonome conform art. 149 din lege, procedura aplicabila regiilor autonome aflate n stare de insolventa se va stabili prin lege speciala; c) societatile bancare procedura de reorganizare judiciara si faliment a bancilor se realizeaza n baza unei legi speciale Legea nr. 83/1998; d) societatile de asigurari n baza Legii nr. 32/2000 cu modificarile ulterioare. 4) societatilor agricole, constituite si functionnd n baza Legii nr. 36/1991, si celor care exercita profesiuni liberale (avocati, medici, meseriasi, agricultori etc.), care nu sunt considerati comercianti. Procedura se poate aplica si unui comerciant strain, persoana fizica sau juridica, n cazul n care are n Romnia un sediu secundar o sucursala, agentie, reprezentanta, carora le sunt aferente bunuri aflate n Romnia. Grupurile de interes economic (GIE) constituie o entitate noua, reglementata prin Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 118 din Lege, grupul de interes economic este o asociere ntre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice , constituita pe o perioada determinata, n scopul nlesnirii sau al dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al mbunatatirii rezultatelor activitatii respective. Potrivit art. 127 din Lege, grupul de interes economic poate avea calitatea de comerciant sau de necomerciant, n functie de caracterul comercial sau necomercial al activitatii pe care o desfasoara. n temeiul art. 1 din Legea nr. 64/1995, grupul de interes economic este supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, att n cazul n care are calitatea de comerciant, ct si n cazul n care are calitatea de necomerciant. 5.2. Conditii cu privire la insolventa Procedura se aplica exclusiv comerciantilor aflati n insolventa definita de lege ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile art. 1 alin (2) din Lege. Insolventa exista chiar n cazul n care, din lipsa de disponibilitati banesti, nu poate fi achitata o singura datorie scadenta. Sarcina probei starii de insolventa incumba persoanei care afirma existenta acesteia. Starea de insolventa poate fi probata prin orice mijloace de proba admisibile n dreptul comercial. Definirea notiunii de insolventa se bazeaza pe notiunea relativa de incapacitate vadita de plata. 5.3. Conditii cu privire la bunurile asupra carora se aplica procedura Procedura se aplica asupra ntregii averi a debitorului. Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia inclusiv cele dobndite n cursul procedurii stabilite de prezenta lege care pot face obiectul unei executari silite, n conditiile Codului de procedura civila art. 3 din Lege. Averea debitorului cuprinde att bunurile si drepturile aflate n patrimoniul debitorului la data declansarii procedurii, ct si bunurile iesite din patrimoniul debitorului, dar readuse n acesta ca urmare a procedurii.

6. Organele care aplica procedura Organele care aplica procedura (art. 5 alin 1 din Lege) sunt: instantele judecatoresti; judecatorul-sindic; administratorul judiciar si lichidatorul. Organele mentionate au ndatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si a operatiunilor prevazute de lege, precum si realizarea n conditiile legii, a drepturilor si obligatiilor participantilor la aceste acte si operatiuni. La realizarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului participa si alte persoane: adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor si reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor. Potrivit legii (art. 6), procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este de competenta exclusiva a tribunalului n a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, astfel cum figureaza acesta n registrul comertului, respectiv n registrul societatilor agricole, si sunt exercitate de un judecator-sindic desemnat de presedintele tribunalului. n afara de tribunal, competenta este si Curtea de apel. Potrivit art. 8 alin. 1 din lege, Curtea de apel este instanta de recurs, pentru hotarrile date de judecatorul-sindic. Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotarrii, daca legea nu prevede altfel (art. 8 alin. 2). Recursul va fi judecat de complete specializate, n termen de 30 de zile de la nregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin publicitate. n vederea solutionarii recursului, se trimit la curtea de apel n copie certificata, sub semnatura grefierului-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza rezolvarea recursului (art. 8 alin. 3). Hotarrile judecatorului-sindic nu vor putea vi suspendate de instanta de recurs (art. 8 alin. 4). Prevederile alin. (4) nu se aplica n cazul judecarii recursului mpotriva urmatoarelor hotarri ale judecatorului-sindic: a) hotarrea de respingere a contestatiei debitorului; b) hotarrea prin care se decide intrarea n faliment; c) hotarrea de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din ncasarea de creante (art. 8 alin. 5). Judecatorul-sindic are statutul juridic al unui judecator al tribunalului. Conform art. 9 din Legea nr. 64/1995, republicata, astfel cum a fost acest articol modificat prin Legea nr. 249/2005, judecatorul-sindic este nominalizat, n fiecare caz, n conformitate cu prevederile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara, cu modificarile si completarile ulterioare, dintre judecatorii desemnati ca judecatori sindici, n temeiul art. 47 din aceasta lege. Articolul 47 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata prevede ca presedintii instantelor desemneaza judecatorii care urmeaza sa ndeplineasca, potrivit legii, si alte atributii dect cele privind activitatea de judecata. n temeiul acestei dispozitii a legii, presedintele tribunalului i desemneaza pe judecatorii tribunalului care vor avea calitatea de judecator-sindic si, deci, vor exercita atributiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Potrivit art. 11 alin. 1, Principalele atributii ale judecatorului-sindic, n cadrul prezentei legi, sunt: a) darea hotarrii de deschidere a procedurii; b) judecarea contestatiei debitorului mpotriva cererii introductive a creditorilor pentru nceperea procedurii;

c) desemnarea administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora, controlul asupra activitatii lor si, daca este cazul, nlocuirea lor. Desemnarea are caracter provizoriu pna la prima adunare a creditorilor, care poate decide mentinerea sau schimbarea administratorului ori a lichidatorului numit de judecatorul sindic. Pentru desemnarea provizorie, judecatorul sindic tine cont de eventuale cereri ale creditorilor petenti si poate respinge aceste cereri numai motivat; d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea; e) judecarea actiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; f) judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor mpotriva masurilor luate de administrator sau de lichidator; g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori; h) hotarrea de a se continua activitatea debitorului, n caz de reorganizare; i) solutionarea obiectiilor la rapoartele administratorului sau lichidatorului; j) autentificarea actelor juridice ncheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica; k) darea hotarrii de nchidere a procedurii. Potrivit art. 12, ,,hotarrile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs. Administratorul. Potrivit art. 23 alin. 1 din Lege, ,, n cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator - persoana fizica sau societate comerciala -, stabilindu-i si remuneratia. Potrivit art. 23 alin. 4 ,,administratorul, persoana fizica sau societate comerciala, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician n reorganizare si lichidare, n conditiile legii. ,,Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizica care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) si art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata (art. 23 alin. 5). ,,nainte de desemnarea sa administratorul trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile care sa acopere eventualele prejudicii cauzate n ndeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului pe perioada exercitarii calitatii sale. (art. 23 alin. 7) ,,Este interzis administratorului, sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii eventualelor prejudicii cauzate, sa diminueze, n mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare (art. 23 alin. 8). Art. 24 din Legea nr. 64/1995 stabileste ca ,, Principalele atributii ale administratorului, n cadrul prezentei legi, sunt: a) examinarea activitatii debitorului n raport cu situatia de fapt si ntocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si mprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu

permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic ntr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului; b) ntocmirea actelor prevazute la art. 33 alin. (1), n cazul n care debitorul nu si-a ndeplinit obligatia respectiva nauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse n actele respective, cnd acestea au fost prezentate de debitor; c) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, n functie de cuprinsul raportului mentionat la lit. a) si n conditiile si termenele prevazute la art. 91; d) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului; e) conducerea integrala, respectiv n parte, a activitatii debitorului, cu precizarea expresa, n acest caz, a atributiilor sale si a conditiilor de efectuare a platilor din contul averii debitorului; f) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor; g) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale ncheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor; i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic n cazul n care constata ca nu exista bunuri n averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative; j) mentinerea sau denuntarea unor contracte ncheiate de debitor; k) verificarea creantelor si, atunci cnd este cazul, formularea de obiectiuni la acestea; l) urmarirea ncasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor nainte de deschiderea procedurii; m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, ncheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale; n) sesizarea judecatorului-sindic n legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta; o) orice alte atributii stabilite prin ncheiere de catre judecatorul-sindic, cu exceptia celor prevazute de lege n competenta exclusiva a acestuia. Conform art. 25 alin. 1 ,,administratorul va depune la dosarul cauzei un raport lunar, cuprinznd descrierea modului n care s-a achitat de atributiile sale, precum si justificarea cheltuielilor efectuate. ,,Debitorul persoana fizica, reprezentantul membrilor sau al asociatilor/actionarilor, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie mpotriva masurilor luate de administrator. (alin. 2) Potrivit alin. 3, ,,contestatia trebuie sa fie nregistrata n termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut la alin. (1). ,,Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, n termen de 10 zile de la nregistrarea ei, n Camera de consiliu, cu citarea contestatorului si a administratorului, putnd, daca va considera necesar, sa suspende executarea masurii contestate (alin. 4). ,,Judecatorul-sindic va sanctiona cu amenda judiciara de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei refuzul, fara motive temeinice, al practicianului n reorganizare si lichidare de a accepta desemnarea ca administrator. (art. 26 alin. 1)

,,Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ncepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre persoanele abilitate de lege. n exercitarea atributiei de control prevazute la art. 11 alin. (1) lit. c) judecatorul-sindic poate desfiinta masurile ilegale luate de administrator, chiar daca nu au fost contestate, putnd, daca va considera necesar, sa citeze n Camera de consiliu administratorul si persoanele interesate. (alin. 2) ,,n orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate dispune, prin ncheiere, nlocuirea administratorului. (alin. 3) ,,n vederea adoptarii masurii mentionate la alin. (3), judecatorul-sindic i va cita n Camera de consiliu pe administrator si comitetul creditorilor. (alin. 4) ,,Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul cu amenda judiciara de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei n cazul n care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu si ndeplineste sau ndeplineste cu ntrziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic. (alin. 5) ,,Daca prin fapta prevazuta la alin. (5) administratorul a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa-l oblige pe administrator la acoperirea prejudiciului produs. (alin. 6) Potrivit art. 27, ,,n vederea ndeplinirii atributiilor sale administratorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea si nivelul retributiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii judecatorului-sindic. Lichidatorul. n cazul cnd se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui lichidator, care sa realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului. n cazul n care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator. Atributiile administratorului nceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic (art. 28 alin. 2 din lege). Poate fi desemnat lichidator si administratorul desemnat anterior (alin. 3). Potrivit art. 29, ,,principalele atributii ale lichidatorului, n cadrul prezentei legi, sunt: a) examinarea activitatii debitorului n raport cu situatia de fapt si ntocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si mprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic ntr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese ntocmit anterior de administrator; b) conducerea activitatii debitorului; c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale ncheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor; e) mentinerea sau denuntarea unor contracte ncheiate de debitor; f) verificarea creantelor si, atunci cnd este cazul, formularea de obiectiuni la acestea; g) urmarirea ncasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta naintea deschiderii procedurii; h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor n contul averii debitorului;

i) vnzarea bunurilor din averea debitorului n conformitate cu prevederile prezentei legi; j) ncheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic; k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta; l) orice alte atributii stabilite prin ncheiere de catre judecatorul-sindic. Potrivit art. 30 alin. 1, ,,actele ncheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic. Potrivit art. 30 alin. 2, ,,judecatorul-sindic va pronunta o ncheiere de autentificare, n baza careia actul va putea fi nscris n registrele de publicitate. Adunarea creditorilor. Potrivit art. 14 alin. 1, ,,adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de catre administrator sau, dupa caz, de catre lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este n sarcina administratorului sau, dupa caz, a lichidatorului. ,,Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administrator sau de lichidator n cazurile prevazute de lege si ori de cte ori va fi necesar (alin. 2). ,,Adunarea creditorilor va fi convocata si la cererea creditorilor detinnd creante n valoare de cel putin 30% din valoarea totala a acestora (alin. 3). Conform art. 15 alin. 1, ,,convocarea creditorilor va trebui sa cuprinda ordinea de zi a sedintei. ,,Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse n convocare este nula, cu exceptia cazului n care la sedinta participa titularii tuturor creantelor. (alin. 2) ,,Creditorii pot fi reprezentati n adunare prin mputerniciti, pentru fiecare adunare, cu procura speciala si legalizata sau, n cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii. (alin. 3) ,,Nu se va tine seama de declaratiile scrise trimise de creditori, cu exceptia cazurilor n care legea admite votul prin adeziune. n cazul n care este permisa votarea prin corespondenta, creditorii si pot transmite votul printr-un nscris n format electronic caruia i s-a ncorporat, atasat sau asociat o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat valabil (alin. 4) ,,La sedintele adunarii creditorilor vor participa 2 delegati ai salariatilor debitorului, votnd pentru creantele reprezentnd salariile si alte drepturi banesti. (alin. 5) ,,Daca examinarea chestiunilor supuse deliberarii creditorilor nu se poate finaliza ntr-o singura zi, deliberarea va continua de drept n prima zi lucratoare urmatoare, fara o noua nstiintare, procedndu-se astfel n continuare pna la rezolvarea tuturor chestiunilor. (alin. 6) ,,Procesul-verbal al adunarii creditorilor va fi semnat de presedintele sedintei si va cuprinde n rezumat dezbaterile tinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune si deciziile adoptate. (alin. 7) Comitetul creditorilor. Potrivit art. 16 alin. 1, ,,n cadrul sedintelor adunarii creditorilor acestia vor putea desemna un comitet al creditorilor si vor avea dreptul sa analizeze situatia debitorului, rapoartele ntocmite de comitetul creditorilor, masurile luate de administrator sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri.

,,Cu exceptia cazurilor n care legea cere o majorare speciala, sedintele vor avea loc n prezenta titularilor de creante nsumnd cel putin 30% din valoarea totala a creantelor mpotriva averii debitorului, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul titularilor unei majoritati, prin valoare, a creantelor prezente (alin. 2). ,,Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. (2) mpotriva averii debitorului se va determina prin raportare la urmatoarele criterii: a) ulterior afisarii tabelului definitiv si pna la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv; b) ulterior confirmarii planului de reorganizare si pna la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat; si c) ulterior afisarii tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia. (alin. 3) ,,Planul de reorganizare va fi supus votului adunarii creditorilor. (alin. 4) Potrivit art. 17 alin. 1, ,,judecatorul-sindic va desemna, daca este necesar, n raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creantele garantate si chirografare cele mai mari, prin valoare. ,,Desemnarea se va face fie prin hotarrea de deschidere a procedurii, fie dupa prezentarea sau ntocmirea listei de creditori, daca lista nu este disponibila la data deschiderii procedurii (alin. 2). ,,n cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor acestia vor putea alege un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, care se ofera voluntar; comitetul astfel desemnat va nlocui comitetul desemnat anterior de judecatorulsindic. (alin. 3) ,,Daca nu se va obtine majoritatea necesara, judecatorul-sindic va putea desemna comitetul potrivit criteriilor prevazute la alin. (1) sau va putea mentine comitetul desemnat anterior (alin. 4). ,,n cursul activitatii sale judecatorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia (alin. 5). Potrivit art. 18 alin. 1, ,,comitetul creditorilor face parte dintre cei ndreptatiti ca, atunci cnd debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare n conditiile art. 33, respectiv art. 39, ori nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare, sa ceara judecatorului-sindic sa ridice debitorului dreptul de administrare. ,,Comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecatorul-sindic sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - facute de debitor n frauda creditorilor -, atunci cnd astfel de actiuni nu au fost introduse de administrator sau de lichidator (alin. 2). Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor. Potrivit art. 19. alin. (1), ,, pe perioada desfasurarii procedurii prevazute de prezenta lege adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata ori de cte ori se va considera necesar si va fi prezidata de administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune altfel. ,,Adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata si la cererea asociatilor/actionarilor reprezentnd cel putin 10% din capitalul social sau o cota mai mica, daca n actul constitutiv se prevede astfel. (alin. 2) ,,Prevederile alin. (1) si (2) se aplica n mod corespunzator adunarii generale a membrilor grupurilor de interes economic si, respectiv, ai societatilor cooperative; n

cazul acestor persoane juridice, procentul prevazut la alin. (2) se raporteaza la numarul membrilor acestora. (alin.3) ,,Membrilor sau, dupa caz, asociatilor/actionarilor li se vor notifica, n conditiile legii, n mod obligatoriu: a) hotarrea de deschidere a procedurii; b) propunerea de ndeplinire a unor acte, operatiuni si plati care depasesc conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente; c) solicitarea de intrare n faliment, precum si hotarrea judecatorului-sindic de intrare n faliment a debitorului; d) propunerea de vnzare n bloc sau de vnzare a imobilelor; e) raportul final si bilantul general, ntocmite de lichidator; f) hotarrea de nchidere a procedurii (alin. 4). Potrivit art. 20 alin. 1, ,,n cadrul sedintelor adunarii generale a membrilor sau, dupa caz, a asociatilor/actionarilor, acestia vor desemna, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, care sa le reprezinte interesele si vor avea dreptul sa analizeze situatia debitorului, rapoartele ntocmite de reprezentantul membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, masurile luate de administrator sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri. ,,Cu exceptia cazurilor n care legea cere o majoritate speciala, sedintele vor avea loc n prezenta asociatilor/actionarilor reprezentnd cel putin jumatate din capitalul social, iar deciziile se adopta cu majoritate simpla, raportata la capitalul social reprezentat. n toate cazurile nsa deciziile se adopta doar cu votul asociatilor/actionarilor reprezentnd cel putin o treime din capitalul social (alin. 2). ,,Comunicarea sau notificarea oricarui act de procedura catre membri sau, dupa caz, asociati/actionari se realizeaza la adresa reprezentantului membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, aleasa de acesta (alin. 4). ,,Reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor este mputernicit sa exercite orice drepturi ori atributii pe care le poate exercita debitorul persoana fizica, cu exceptia cazurilor n care legea prevede ca acestea vor fi exercitate de membri sau, dupa caz, asociati/actionari, individual ori n alte conditii (alin. 5). ,,n cazurile prevazute la art. 19 alin. (4) lit. b), c), d) si e), reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor va putea formula obiectii n conditiile stabilite de lege, dar nu va participa la exercitarea votului pentru aprobarea masurilor respective, daca un astfel de vot este prevazut de lege (alin. 6). Conform art. 21 alin. 1, ,,judecatorul-sindic va desemna un reprezentant dintre primii 3 asociati/actionari titulari ai partilor sociale/actiunilor cele mai mari, prin valoare. ,,Desemnarea se va putea face fie prin hotarrea de deschidere a procedurii, fie ulterior (alin. 2) ,,n cadrul primei sedinte a adunarii generale a asociatilor/actionarilor sau ulterior, acestia vor putea alege, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoana fizica sau juridica; reprezentantul astfel desemnat va nlocui reprezentantul desemnat anterior de judecatorul-sindic (alin. 3) ,,n cursul activitatii sale judecatorul-sindic va putea cere asistenta reprezentantului asociatilor/actionarilor sau a unui delegat al acestuia (alin. 4). Potrivit art. 22, ,,reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor poate ndeplini urmatoarele atributii:

a) propunerea de desemnare a unui administrator; b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfasurarea si administrarea procedurii; c) examinarea actelor savrsite de debitor, administrator sau lichidator, a activitatii si situatiei financiare a debitorului, precum si a posibilitatii de continuare a activitatii acestuia; d) formularea si negocierea unui plan de reorganizare, precum si informarea si consilierea membrilor sau, dupa caz, a asociatilor/actionarilor cu privire la continutul oricarui alt plan propus; e) efectuarea oricaror alte activitati necesare pentru protejarea intereselor membrilor sau, dupa caz, ale asociatilor/actionarilor 7. Declansarea procedurii. Aspecte procedurale 7.1. Cererea de deschidere a procedurii Procedura reorganizarii judiciare si falimentului se declanseaza n baza unor cereri adresate tribunalului de la sediul debitorului de catre (A) debitor sau (B) creditori. Prin art. 31 alin. 2, se da o competenta speciala, n sensul ca ,,Banca Nationala a Romniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor vor putea introduce cerere mpotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea si controlul acestora, care, potrivit datelor de care autoritatile respective dispun, ndeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevazute de prezenta lege. Aceste cereri sunt denumite de lege cereri introductive. 7.1.1. Cererea debitorului A. Obligativitatea introducerii cererii. n forma initiala a Legii nr. 64/1995 era prevazuta posibilitatea acordata debitorului de a formula o cerere de declansare a procedurii, dar n reglementarea actuala aceasta posibilitate a devenit o obligatie. De altfel, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, ,,debitorul aflat n stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, n termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Exista, de asemenea, posibilitatea formularii unei cereri de declansare a procedurii de catre debitorul care nu se afla n insolventa, dar care cunoaste ca aparitia starii de insolventa este iminenta. Pentru a mpiedica cererile de declansare a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului care ar putea fi introduse cu rea-credinta de catre un comerciant, pentru a ntrzia sau a se sustrage de la ndeplinirea obligatiilor asumate, Legea nr. 64/1995 prevede n art. 32 alin. 4 ca introducerea prematura, cu rea-credinta sau tardiva de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau a reprezentantilor legali ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile pricinuite. B. Conditii cu privire la cerere si la admisibilitatea acesteia. Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, debitorul aflat n stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor acestei legi. Prin urmare, daca debitorul constata ca, datorita starii n care se afla patrimoniul sau, este n incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile, el trebuie sa ceara tribunalului sa fie supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Cererea trebuie facuta n 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

Legea permite deschiderea procedurii chiar nainte de ivirea starii de insolventa, daca aceasta este iminenta. Dar, n acest caz, cererea este facultativa, fiind lasata la aprecierea debitorului. Potrivit art. 33 alin. 1, ,, Cererea debitorului va trebui sa fie nsotita de urmatoarele acte: a) bilantul si copii de pe registrele contabile curente; b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluznd toate conturile si bancile prin care debitorul si ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate; c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratndu-se suma, cauza si drepturile de preferinta; d) o lista cuprinznd platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor n cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive; e) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii; f) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile n nume colectiv si cele n comandita; g) o declaratie prin care debitorul si arata intentia de intrare n faliment sau de reorganizare,conform unui plan, prin restructurarea activitatii sau prin lichidarea, n tot sau n parte, a averii, n vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pna la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezuma ca debitorul este de acord cu nceperea falimentului; h) o declaratie pe propria raspundere sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului n a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de prezenta lege ntr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive. Conform art. 35 din Lege, nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor care n ultimii 5 ani precedenti au mai facut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori. 7.1.2. Cererea creditorilor A. Creditorii ndreptatiti sa formuleze o cerere introductiva. Cererea introductiva poate fi nregistrata de catre orice creditor al debitorului, comerciant sau necomerciant, fara a se face n aceasta faza nici o diferentiere ntre creditorii chirografari si creditorii ai caror creante sunt garantate (art. 36). Legea nu impune conditia existentei unei pluralitati de creditori si nici cerinta formularii cererii de catre mai multi creditori. Pe cale de consecinta, cererea poate fi formulata doar de un singur creditor n mod independent si indiferent daca mai exista sau nu si alti creditori. B. Conditii de admisibilitate. Admisibilitatea cererii creditorului este conditionata de ndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: Conditii cu privire la creanta: a) Caracterele creantei. Cererea creditorului este admisibila numai n masura n care creanta acestuia este certa, lichida si exigibila; b) Cuantumul creantei. Admisibilitatea cererii introductive a creditorului este conditionata de importanta valorica a creantei. Cuantumul creantei care conditioneaza admisibilitatea cererii introductive difera n functie de raportul juridic din care izvoraste creanta: daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii nsumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite n conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive

(art. 36 alin. 1 lit. a din Legea 64/1995); n celelalte cazuri, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului n lei al sumei de 3.000 euro (art. 36 alin. 1 lit. b), calculat la data formularii cererii introductive; n cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate, cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii nsumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite n conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive (art. 36 alin. 1 lit. c). Conform art. 36 alin. 2, ,,daca ntre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul sindic va dispune conexarea acestora si va stabili ndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor n raport cu valoarea nsumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri. Conditii cu privire la debitor. Pe lnga conditionarile privind creanta, legea continua sa mentina conditia cu privire la ncetarea platilor de catre debitor timp de cel putin 30 de zile. 7.2. Opozitii la cererea de declansare a procedurii 7.2.1. Opozitia creditorilor la cererea introductiva a debitorului Creditorii debitorului pot depune opozitie mpotriva deschiderii procedurii. Legea nu prevede termenul n care trebuie formulata opozitia, ci doar faptul ca, n cazul n care creditorii se opun deschiderii procedurii n termen de 15 zile de la publicarea notificarii, judecatorul-sindic va tine, n termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, n urma careia va solutiona, deodata, printro sentinta, toate opozitiile (art. 38 alin. 1 din Lege). 7.2.2. Contestatia debitorului fata de cererile introductive ale creditorilor Debitorul poate face contestatie n termen de 5 zile de la primirea copiei cererii creditorului/creditorilor, care este comunicata de catre judecatorul sindic. La cererea debitorului, pentru motive temeinice, judecatorul sindic i poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, n termen de maximum 15 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, ca urmare a introducerii cererii. n cazul cnd cautiunea nu este consemnata n termen, cererea introductiva va fi respinsa (art. 38 alin. 4 din Lege). 8. Efectele deschiderii procedurii Potrivit Legii nr. 64/1995, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului produce anumite efecte juridice. Efectele nu privesc persoana debitorului, ci patrimoniul sau. Aceste efecte se refera la drepturile si obligatiile debitorului, precum si la drepturile tertilor privind valorificarea creantelor mpotriva debitorului. 8.1. Deschiderea procedurii Daca cererea debitorului ndeplineste conditiile de admisibilitate judecatorul sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii, data deschiderii procedurii fiind data pronuntarii sentintei. 8.2. Efectele deschiderii procedurii asupra debitorului, administratorilor statutari ai acestuia. Efecte neretroactive asupra patrimoniului debitorului

8.2.1. Obligatiile debitorului derivnd din deschiderea procedurii: a) obligatia de a comunica acte si informatii; b) obligatia de publicitate fata de terti a deschiderii procedurii. 8.2.2. Indisponibilizarea actiunilor sau partilor sociale detinute de catre administratori. Dupa deschiderea procedurii, administratorii statutari ai societatii comerciale debitoare pot nstraina actiunile sau partile lor sociale, detinute la debitorul care face obiectul procedurii, numai cu acordul judecatorului sindic. 8.2.3. Ridicarea dreptului de administrare a activitatii si averii debitorului. Ridicarea dreptului de administrare intervine numai atunci cnd: debitorul nu a declarat intentia de reorganizare; judecatorul sindic a dispus nceperea falimentului; la cererea creditorilor, comitetului creditorilor, a reprezentantului membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, avnd ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate(art. 50 alin. 5 din Lege). Potrivit alin. 6 al art. 50 din Lege, judecatorul-sindic va examina n termen de 15 zile cererea de ridicare a dreptului de administrare al debitorului , ntr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor. Dreptul de administrare al debitorului nceteaza de drept la data la care se dispune nceperea procedurii falimentului. n toate cazurile de ridicare a dreptului debitorului de administrare a averii, judecatorulsindic va da dispozitie tuturor bancilor la care debitorul are disponibil n conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al sau sau al administratorului/lichidatorului (art. 51 alin. 1 din Lege). ncalcarea acestor dispozitii ale judecatorului-sindic atrage raspunderea bancilor, precum si o amenda judiciara de la 4.000.000 lei la 10.000.000 lei (art. 51 alin. 2 din Lege). 8.2.4. Supravegherea activitatii. Dupa deschiderea procedurii, desfasurarea activitatii debitorului se afla sub supravegherea creditorilor, a adunarii actionarilor si a judecatorului sindic, indiferent daca administrarea activitatii debitorului a fost ridicata sau nu. 8.2.5. Interdictia constituirii de garantii Potrivit art. 55 din Legea nr. 64/1995, republicata, bunurile nstrainate de administrator sau lichidator, n exercitiul atributiilor sale prevazute de aceasta lege, sunt dobndite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori masuri asiguratorii. 8.2.6. ntocmirea unui raport asupra cauzelor care au condus la ncetarea platilor 8.3. Efectele deschiderii procedurii fata de creditori 8.3.1. Suspendarea tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale Art. 42 din Lege prevede ca de la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.Din textul legal rezulta ca toate actiunile individuale, anterioare deschiderii procedurii, avnd ca scop realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, vor fi suspendate pe data nceperii procedurii. Deci, ca efect al nceperii procedurii, orice urmarire individuala mpotriva debitorului se suspenda. Efectul suspensiv al nceperii procedurii are menirea sa protejeze pe creditori. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este o procedura colectiva, prin care se

urmareste redresarea debitorului si plata pasivului sau lichidarea patrimoniului debitorului, prin procedura falimentului, n vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Avnd n vedere acest scop al procedurii, de la data nceperii ei, nu mai sunt posibile urmari individuale, deoarece ele ar leza interesele colective ale creditorilor. n conceptia Legii nr. 64/1995, suspendarea interzice continuarea actiunilor ncepute si, cu att mai mult, nceperea unor actiuni noi. Conform art. 43 alin. 1 din lege, creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii actiunii cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, n cadrul procedurii, a bunului asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, n una din urmatoarele situatii: - atunci cnd valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si partilor de creante garantate cu acel obiect; - obiectul garantiei nu prezinta o importanta vitala pentru reusita unei reorganizari care, n cazul concret, ar avea sanse efective de realizare; - atunci cnd nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate n raport cu obiectul garantiei datorita: - diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobnzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior; - lipsei unei asigurari a obiectului garantiei mpotriva riscului pieirii sau deteriorarii. 8.3.2. Suspendarea cursului prescriptiei Pentru a proteja pe titularii actiunilor care au fost suspendate, legea reglementeaza si suspendarea cursului prescriptiei privind aceste actiuni. Potrivit art. 44 din lege, deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale. 8.3.3. Suspendarea curgerii dobnzilor creantelor negarantate Articolul 45 din Legea nr. 64/1995 prevede ca nici o dobnda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii, n afara de cazul n care, prin programul de plata a creantelor cuprins n planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus. Prin urmare, deschiderea procedurii are efecte diferite asupra curgerii dobnzilor, majorarilor si penalitatilor privind creantele nascute anterior deschiderii procedurii. Dupa deschiderea procedurii curg si, deci, se iau n considerare la stabilirea drepturilor creditorilor, numai dobnzile, majorarile si penalitatile aferente creantelor garantate, nu si n privinta creantelor chirografare, afara de cazul cnd prin planul de reorganizare s-a stabilit altfel. Aceeasi distinctie opereaza si n privinta cheltuielilor. 8.3.4. Interdictia nstrainarii actiunilor sau partilor sociale Potrivit art. 46 alin. 1 din lege, dupa deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice sa nstraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile

ori partile lor sociale sau de interes, detinute la debitorul care face obiectul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului . Interdictia nstrainarii actiunilor si partilor sociale sau de interes de catre prsoanele mentionate are drept scop protejarea creditorilor. Pentru a asigura o eficienta acestei interdictii, alin. 2 al art. 46 din lege prevede ca judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor ori a partilor sociale sau de interes n registrele speciale de evidenta sau n conturile nregistrate electronic. Actele facute cu ncalcarea interdictiei sunt lovite de nulitate. 9. Efectele retroactive ale deschiderii procedurii cu privire la actele ncheiate anterior deschiderii procedurii 9.1. Anularea actelor frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor creditorilor Art. 60 din Lege da administratorului sau, dupa caz, lichidatorului posibilitatea de a initia actiuni pentru anularea actelor frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor creditorilor, pe parcursul unei perioade de 3 ani, perioada anterioara deschiderii procedurii. 9.2. Anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti 9.2.1. Actele a caror anulare se poate cere A. Acte de transfer cu titlu gratuit efectuate n cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu exceptia sponsorizarilor n scop umanitar, inclusiv actele simulate cum ar fi donatiile deghizate n masura n care se poate proba simularea. B. Operatiuni comerciale n care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate n cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. C. Acte ncheiate de debitor cu intentia de a leza drepturile creditorilor. Sunt anulabile actele de orice natura ncheiate de catre debitor n cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. D. Transferuri de proprietate din perioada imediat anterioara deschiderii procedurii. Se poate solicita anularea actelor de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau n folosul acestuia, efectuate n cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina n caz de faliment al debitorului este mai mica dect valoarea actului de transfer. E. Constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, n cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. F. Platile anticipate ale datoriilor, efectuate n cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii. G. Operatiuni comerciale, ncheiate, n anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate n raporturi juridice cu debitorul, daca sunt n paguba intereselor creditorilor. 9.2.2. Situatia tertilor dobnditori si subdobnditori n cazul anularii actului (art. 64 si 65) A. Tertul dobnditor de buna-credinta n cadrul unui transfer patrimonial, anulat de catre tribunal, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor. Ca urmare a acestei restituiri, tertul dobnditor va obtine o creanta mpotriva averii debitorului de aceeasi valoare cu restituirea, avnd alaturi de ceilalti creditori dreptul de a o recupera ca urmare a procedurii colective.

B. Tertul dobnditor de rea-credinta n cadrul unui transfer patrimonial va restitui bunul sau valoarea acestuia la data transferului fara a avea posibilitatea nregistrarii creantei sale mpotriva averii debitorului. C. Tertul dobnditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile n starea n care se gasesc, iar n lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a mbogatit. D. Tertul dobnditor cu titlu gratuit de rea-credinta va restitui, n toate cazurile, bunul sau ntreaga valoare, precum si fructele percepute. E. Tertul subdobnditor va putea fi obligat sa restituie bunul sau valoarea acestuia n cazul ndeplinirii cumulative a doua conditii: o conditie obiectiva: nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului; o conditie subiectiva: cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. 9.3. Regimul juridic al actelor/contractelor aflate n curs de derulare Legea consacra un drept de optiune al administratorului sau, dupa caz, al lichidatorului de a mentine sau denunta contractele aflate n curs de executare, care au fost ncheiate de catre debitor anterior deschiderii procedurii. Legea face diferentieri pe categorii de contracte si precizeaza care sunt drepturile corelative ale cocontractantilor debitorului. 10. Reorganizarea Procedura reorganizarii consta fie n reorganizarea activitatii debitorului, fie n lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului. Legea consacra principiul preeminentei reorganizarii fata de faliment. 10.1. Primele masuri Art. 75 din lege prevede ca, n urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati n lista depusa de debitor n conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, dupa caz, ntocmita n conditiile art. 40, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este nmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Daca creditorii cu sediul sau cu domiciliul n strainatate au reprezentanti n tara, notificarea va fi trimisa acestora din urma. Notificarea prevazuta se va publica totodata, pe cheltuiala averii debitorului, ntr-un ziar de larga circulatie. Conform art. 76 alin. 1, notificarea va cuprinde: a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotarrea de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, n conditiile art. 38 alin. (1), precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora; b) termenul limita pentru nregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta nregistrata sa fie considerata valabila; c) termenul de verificare a creantelor, ntocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b); d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c); e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor. Daca debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau nregistrarii n registrele de publicitate, va fi trimisa instantelor, autoritatilor sau institutiilor care tin aceste registre o copie de pe hotarrea de deschidere a procedurii, spre a se face mentiune.(art. 77)

Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi nregistrate de administrator conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor n termenul fixat n hotarrea de deschidere a procedurii; declaratiile de creante vor fi nregistrate ntr-un registru care se va pastra la grefa tribunalului. (art. 78 alin. 1). (2) Prevederile alin. (1) se aplica, n mod corespunzator, titularilor de actiuni la purtator. (3) Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu. (4) Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi ndreptatite sa participe la distribuiri de sume n masura ngaduita de prezenta lege. (5) Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate mpotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal. Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii. (art. 79 alin.1). La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii (alin.2). (3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtator pot solicita administratorului restituirea titlurilor originale si pastrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul va face mentiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartitie de sume ntre creditori, precum si la exercitarea votului n adunarea creditorilor. Potrivit art. 80 alin.1, toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultnd dintr-un titlu executoriu necontestat n termenele prevazute de legi speciale. (3) Prin creante bugetare, n sensul prezentei legi, se ntelege creantele izvorte din impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora, respectiv dobnzi, penalitati si penalitati de ntrziere. (4) Toate creantele prezentate pentru a fi admise si nregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori. Conform art. 81 alin. 1, administratorul va proceda de ndata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va putea efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante. (2) n vederea ndeplinirii atributiei prevazute la alin. (1), administratorul va putea solicita explicatii de la debitor, va putea sa poarte discutii cu fiecare creditor, solicitndui, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare. Art. 82. - Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate, care nu sunt scadente la data nregistrarii cererii de admitere, vor fi nscrise n tabelul de creante cu ntreaga lor valoare, nsa, n cursul falimentului, orice distribuire de suma pentru astfel de creante se va face cu observarea dispozitiilor art. 124. Art. 83. - (1) Creantele constnd n obligatii, care nu au fost calculate n valoare monetara sau a caror valoare este supusa modificarii, vor fi calculate de catre

administrator si nscrise n tabelul de creante cu valoarea nominala pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii. Judecatorul-sindic va decide asupra oricarei contestatii mpotriva calculului facut de administrator pentru astfel de creante. (2) Creantele exprimate n valuta vor fi nregistrate la valoarea lor n lei, la cursul Bancii Nationale a Romniei existent la data deschiderii procedurii. Art. 84. - O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi nscrisa n toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pna va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute n tabelul de creante nu va fi facuta n vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pna ce creditorul a fost deplin satisfacut, n numerar sau n bunuri. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, n toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care i este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite n plus, care vor fi renscrise ca fonduri n averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat. Art. 85. - (1) Un creditor care, nainte de nregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta nscrisa n tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a ncasato nca. (2) Un codebitor sau un fidejusor, care este ndreptatit la restituire ori la despagubire din partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut n tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului. n acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plateasca, pna la achitarea integrala a creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau fidejusorului, ramnnd creditor al acestuia doar pentru suma neachitata. (3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia un drept de garantie, concura la masa credala, pentru a face posibila realizarea garantiei sale, dar pretul obtinut din vnzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scazndu-se din suma ce este datorata. Art. 86. - (1) Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul va ntocmi si va nregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinznd toate creantele mpotriva averii debitorului, preciznd ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente si aratnd pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma pentru care s-a cerut verificarea si suma cu care a fost trecut n tabel. (2) La creantele garantate cu un drept de preferinta se vor arata titlul din care izvoraste preferinta, rangul acesteia si motivele pentru care creantele sau drepturile de preferinta au fost trecute partial n tablou sau au fost nlaturate. (3) Tabelul preliminar va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, ntocmindu-se n acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. (4) O data cu afisarea tabelului, administratorul va trimite imediat notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial n tabelul preliminar sau nlaturate, preciznd totodata si motivele. Art. 87. - (1) Debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administrator n tabelul preliminar al creantelor. (2) Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile nainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante. (3) La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta,

toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; n acest din urma caz, judecatorul-sindic poate sa admita, n tot sau n parte, creantele, n mod provizoriu, la masa credala, att n ceea ce priveste deliberarile, ct si repartitiile. (4) Daca se admite creanta fara dreptul de preferinta pretins, aceasta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor negrevate de garantii. (5) Din sumele care s-ar obtine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinta contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creante. Art. 88. - (1) Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul va nregistra, de ndata, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor mpotriva averii debitorului, aratnd suma, prioritatea si situatia - garantata sau negarantata - a fiecarei creante. (2) Dupa nregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor nregistrate n tabelul definitiv pot sa participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunarile creditorilor si la orice repartitii de sume n caz de faliment. Art. 89. - (1) Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 87 alin. (2), si pna la nchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie mpotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta n tabloul definitiv al creantelor, n cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si n cazul descoperirii unor titluri hotartoare si pna atunci necunoscute. (2) Judecarea contestatiei se va face de judecatorul-sindic, dupa citarea contestatorului si a celorlalte parti interesate. (3) Pna la judecarea irevocabila a contestatiei, judecatorul-sindic va putea declara creanta sau dreptul de preferinta contestat ca admis numai provizoriu. Art. 90. - (1) Cu exceptia cazului n care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu ncalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pna la expirarea termenului prevazut la art. 76 alin. (1) lit. b), este decazut, ct priveste creantele respective, din urmatoarele drepturi: 1. dreptul de a participa si de a vota n cadrul adunarii creditorilor; 2. dreptul de a participa la distribuirile de sume n cadrul reorganizarii si falimentului; 3. dreptul de a-si realiza creantele mpotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare, ulterior nchiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase. (2) Decaderea va putea fi invocata oricnd, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie. 10.2. Planul de reorganizare Reorganizarea se efectueaza n baza unui Plan de reorganizare a activitatii sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului propus de participanti, publicat, votat de catre creditori si confirmat de catre judecatorul sindic. Art. 91. - (1) Urmatoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare n conditiile de mai jos: a) debitorul, o data cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, pna la afisarea tabelului definitiv al creantelor, daca acesta si-a prezentat intentia de reorganizare n conditiile prevazute la art. 33, respectiv art. 39;

b) administratorul, de la data desemnarii sale si pna la mplinirea unui termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor; c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, n termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor. (2) La cererea oricarei parti interesate, judecatorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevazute la alin. (1). (3) Planul va prevedea fie reorganizarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia. (4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, ntr-un interval de 5 ani anterior formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite n baza prezentei legi si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de ncredere, nselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute n Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare. (5) Nerespectarea termenelor prevazute la alin. (1) conduce la decaderea partilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la faliment. Art. 92 (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 2 ani, socotiti de la data confirmarii. (4) Planul de reorganizare va mentiona: a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate; b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate; c) daca si n ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societatile n nume colectiv si asociatii comanditati din societatile n comandita vor fi descarcati de raspundere; d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, n comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire n caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula la data propunerii planului. Art. 95. - (1) Se prezuma ca o categorie de creante este defavorizata de plan daca, pentru oricare dintre creantele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia. (2) Nu se considera modificare a creantei sau a conditiilor de realizare a acesteia situatia n care planul propus prevede revenirea la conditiile de realizare a creantei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea conditiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente ale unui mprumut, la termenele si n conditiile stipulate n contract, care conduce la accelerarea platii ntregului rest al mprumutului. (5) Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa n aplicare, cum ar fi: A. pastrarea, n ntregime sau n parte, de catre debitor, a conducerii activitatii sale, inclusiv dreptul de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitatii sale de catre un administrator desemnat n conditiile legii; B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta ale acestora; C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului catre una sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmarii planului;

D. fuziunea debitorului, n conditiile legii; E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau n bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora catre creditorii debitorului, n contul creantelor pe care acestia le au fata de averea debitorului; F. modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, n beneficiul creditorului garantat, a unei garantii sau protectii echivalente, n conditiile prevazute de art. 43 alin. (2) lit. c); G. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobnzii, penalitatii sau a oricarei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale; H. modificarea actului constitutiv al debitorului, n conditiile legii; I. emiterea de titluri de valoare de catre debitor sau oricare dintre persoanele mentionate la lit.C si D, n conditiile prevazute de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si de Legea nr.297/2004 privind piata de capital. Pentru nscrierea n plan a unei emisiuni de titluri de valoare, este necesar acordul expres, n scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise, acord ce se va da nainte de admiterea planului de catre judecatorul-sindic, n conformitate cu prevederile art.97 alin.(3). a) n schimbul urmatoarelor categorii de bunuri: numerar, drepturi reale principale, drepturi de proprietate intelectuala, titluri de valoare; b) prin conversie a creantelor; sau c) prin orice alta metoda adecvata; J. inserarea n actul constitutiv al debitorului - persoana juridica -sau al persoanelor mentionate la lit. C. si D. a unor prevederi: a) de prohibire a emiterii de actiuni fara drept de vot; b) de determinare, n cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii corespunzatoare a votului ntre aceste categorii; si c) n cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fata de alte categorii de actiuni, de reglementare satisfacatoare a numirii administratorilor reprezentnd categoriile de actiuni respective n ipoteza neonorarii obligatiei de plata a dividendelor. Art. 96. - Daca proiectul planului de reorganizare, n vederea redresarii prin continuarea activitatii, prevede restrngeri de personal din ratiuni economice, se vor indica masurile deja luate si se vor expune actiunile si perspectivele de natura sa duca la reorientarea profesionala a personalului. Art. 97. - (1) Cte o copie de pe planul propus va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, dupa caz, la registrul societatilor agricole si va fi comunicata debitorului, administratorului, comitetului creditorilor si reprezentantului membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/ actionarilor. (2) Judecatorul-sindic va convoca o sedinta, n termen de 20 de zile de la nregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citati cei care au propus planul si persoanele mentionate la alin. (1) si n care planul va fi admis sau respins de judecatorul-sindic, dupa audierea persoanelor citate. (3) Judecatorul-sindic va putea admite un plan propus de partile legal ndreptatite, care contine toate informatiile si care denota sanse obiective de realizare. Judecatorul-sindic poate sa ceara parerea unui expert practician n reorganizare si lichidare autorizat, confirmnd posibilitatea de realizare a planului, nainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportata din averea debitorului.

(4) Daca mai multe planuri au fost propuse si admise la intervale relativ scurte de timp, judecatorul-sindic va cauta sa le supuna mpreuna la vot n adunarea creditorilor. Art. 98. - (1) Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune convocarea adunarii creditorilor ntr-un termen cuprins ntre 30 si 45 de zile, dar nu mai devreme de afisarea tabelului definitiv al creantelor. Debitorul si administratorul vor fi convocati. (2) Judecatorul-sindic va dispune, n termen de 48 de ore de la admitere, publicarea unui anunt referitor la propunerea planului n Monitorul Oficial al Romniei, Partea a IVa, si n doua ziare cu larga raspndire, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cnd se va vota cu privire la plan si a faptului ca este admisibila votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnaturii creditorului de catre notarul public, comunicata prin orice mijloace si nregistrata la tribunal cu cel putin 5 zile nainte de data fixata pentru exprimarea votului, precum si a datei de confirmare a planului, care va avea loc n maximum 15 zile de la data exprimarii votului asupra planului. (3) Actionarii si creditorii cu titluri de valoare la purtator vor trebui sa depuna originalele la administrator cu cel putin 5 zile nainte de data fixata pentru exprimarea votului, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a vota. (4) Din momentul publicarii, toate partile interesate vor fi socotite ca au cunostinta despre plan si data de exprimare a votului. n toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultarii planului la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului. Art. 99. - (1) La nceputul sedintei de vot administratorul judiciar va informa creditorii despre voturile valabile exprimate n scris. (2) Urmatoarele categorii de creditori vor vota separat: a) creditorii titulari de creante garantate; b) creditorii bugetari; c) creditorii chirografari. Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori daca titularii majoritatii creantelor din acea categorie voteaza n favoarea planului. (21) Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, n sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar n cazul n care acesta le acorda mai putin dect ar primi n cazul falimentului. (3) Nu vor fi incluse n cvorum si nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoana fizica, creantele al caror titular este sot, ruda sau afin, pna la gradul al patrulea inclusiv, cu debitorul. (4) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia l exercita n categoria de creante din care face parte creanta respectiva. (5) abrogat priun dispozitiile art. unic, pct. 13 din Legea nr. 249/2005. (6) Creantele urmatoarelor categorii de persoane vor constitui categorii distincte de creante si vor participa la vot, n cazul n care titularii acestora sunt ndreptatiti sa voteze conform alin. (2): a) titularii fiecarei categorii de creante subordonate, n conformitate cu prevederile art. 122 pct. 9; b) membrii, asociatii si actionarii, pentru drepturile reziduale derivnd din calitatea lor. (7) Un plan va fi socotit acceptat de catre o categorie de creante daca n categoria respectiva planul este acceptat n urmatoarele conditii cumulative: a) de catre o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor din acea categorie;

b) de catre cel putin jumatate din numarul titularilor de creante din categoria respectiva. (8) abrogat priun dispozitiile art. unic, pct. 13 din Legea nr. 249/2005. (9) n cazul n care planul prevede ca, pentru creantele dintr-o anumita categorie, nu se va primi nimic, se considera ca acestea au respins planul si nu e necesara votarea planului de catre creantele categoriei respective. Art. 100. - La data stabilita, un plan va fi confirmat de catre judecatorul-sindic, daca sunt ntrunite urmatoarele conditii: A. cel putin doua dintre categoriile de creante mentionate la art.99 alin.(2) accepta planul; B. n situatia n care exista doar doua categorii de creditori planul este acceptat de creditorii care detin 2/3 din valoarea masei credale; C. daca exista o singura categorie de creditori planul este acceptat de creditorii care detin 75% din valoarea masei credale. Art. 101. - (1) Cnd hotarrea care confirma un plan intra n vigoare, activitatea debitorului este reorganizata n mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut n plan. n cazul unei executari silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarre definitiva mpotriva debitorului. (2) Creditorii conserva actiunile lor, pentru ntreaga valoare a creantelor, mpotriva codebitorilor si fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului. (3) Daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan, n conditiile art. 91, a expirat, judecatorul-sindic va dispune nceperea de ndata a procedurii falimentului, n conditiile art. 106 si urmatoarele. (4) Remuneratiile persoanelor angajate n temeiul art. 10, al art. 23 alin. (1), al art. 27, al art. 28 si al art. 97 alin. (3) si alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevazut, dupa caz, de lege, cu exceptia cazurilor n care partile interesate ar accepta, n scris, alte termene de plata. Planul trebuie sa precizeze cum va fi asigurata aceasta plata. (5) Plata va putea fi facuta trimestrial, pe baza de acte legale 10.3. Executarea planului de reorganizare 10.3.1. Obligatia ndeplinirii masurilor stabilite prin planul confirmat de reorganizare n ndeplinirea planului de reorganizare, debitorului i revin anumite obligatii. n primul rnd, activitatea debitorului trebuie reorganizata corespunzator planului; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate trebuie modificate astfel cum s-a prevazut n plan (art. 101 din lege). n cazul unei executari silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarre definitiva mpotriva debitorului. n al doilea rnd, debitorul este obligat sa puna n practica masurile avute n vedere pentru redresarea activitatii. Este vorba de masurile organizatorice, economice, financiare, juridice, care sunt menite sa duca la nsanatosirea activitatii debitorului si, implicit, la asigurarea resurselor necesare pentru plata creantelor creditorilor. n acest sens, art. 102 alin. 3 din lege prevede ca debitorul va fi obligat sa ndeplineasca, fara ntrziere, schimbarile de structura prevazute n plan. 10.3.2. Administrarea activitatii si averii debitorului pe perioada reorganizarii Art. 102 alin. 1 din lege prevede ca, n urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul si va conduce activitatea sub supravegherea administratorului si n conformitate cu planul confirmat.

Deci, n cursul reorganizarii, debitorul are dreptul de a-si conduce activitatea, dar sub supravegherea administratorului. Se ntelege ca dreptul de conducere a activitatii trebuie exercitat n sensul aducerii la ndeplinire a prevederilor planului de reorganizare. n cazul reorganizarii unei persoane juridice, conducerea se asigura de catre persoanele legal mputernicite sa le reprezinte, sub supravegherea administratorului. Atributiile administratorului privind supravegherea sunt cele stabilite de judecatorulsindic. Legea (art. 102 alin. 2) prevede ca actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul sa intervina n conducerea activitatii ori n administrarea averii debitoarei, cu exceptia si n limita cazurilor expres si limitativ prevazute n lege si n planul de reorganizare. Dreptul de conducere al debitorului nceteaza atunci cnd judecatorul-sindic dispune, motivat, ncetarea reorganizarii si trecerea la procedura falimentului, n conditiile art. 106 si urm. din lege. 10.3.3. Furnizarea utilitatilor pe parcursul reorganizarii Conform art. 103 alin. 1 din lege, n cursul reorganizarii, furnizorii de servicii electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice si alte asemenea nu au dreptul sa schimbe, sa refuze sau sa ntrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea acestuia. Evident, aceste interdictii sunt menite sa asigure debitorului conditiile pentru continuarea activitatii si realizarea masurilor stabilite prin planul de reorganizare. Potrivit legii (art. 103 alin. 2), la cererea furnizorului de servicii, judecatorul-sindic poate sa dispuna ca debitorul sa depuna o cautiune la o banca, ca o conditie pentru ndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale n cursul desfasurarii procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995. Cautiunea nu va putea depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate. 10.3.4. Obligatii de raportat n cursul reorganizarii, debitorul sau, dupa caz, administratorul, trebuie sa prezinte judecatorului-sindic anumite rapoarte privind desfasurarea activitatii debitorului. Astfel, debitorul sau, dupa caz, administratorul trebuie sa prezinte trimestrial rapoarte asupra situatiei financiare a averii debitorului. Aceste rapoarte sunt nregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, dupa caz, administratorul va notifica aceasta tuturor creditorilor, n vederea consultarii rapoartelor respective. Apoi, administratorul este obligat sa prezinte situatia cheltuielilor efectuate pentru desfasurarea activitatii, n vederea recuperarii lor, n conditiile art. 101 alin. 4 din lege. 10.4. ncetarea reorganizarii Procedura reorganizarii nceteaza n urmatoarele doua situatii: a) planul de reorganizare a fost n ntregime adus la ndeplinire, creditorii recuperndu-si creantele conform planului (art. 130); b) intrarea debitorului n faliment. Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul sau oricare dintre creditori poate solicita judecatorului sa aprobe intrarea n faliment. 11. Falimentul Legea nr. 64/1995 reglementeaza, pe lnga procedura reorganizarii judiciare, procedura falimentului. Falimentul se aplica n cazurile prevazute de lege si are drept scop prefacerea n bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, n vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Procedura falimentului consta ntr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc: hotarrea de intrare n faliment; stabilirea masei active; efectuarea lichidarii bunurilor din patrimoniul debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului; nchiderea procedurii falimentului. Toate actele juridice si operatiunile pe care le implica procedura falimentului sunt realizate de organele abilitate de lege cu aplicarea acestei proceduri. 11.1. Cazuri de declansare a procedurii falimentului: Art. 106 alin. 1 din lege, judecatorul-sindic va decide, prin ncheiere, intrarea n faliment n urmatoarele cazuri: A.a) debitorul si-a declarat intentia de a intra n faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare; si b) nici unul dintre celelalte subiecte ndreptatite nu a propus un plan de reorganizare, n conditiile prevazute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat; B.a) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat; si b) nici unul dintre celelalte subiecte ndreptatite nu a propus un plan de reorganizare, n conditiile prevazute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat; C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt ndeplinite, n conditiile stipulate prin planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului n decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale; D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea n faliment a debitorului, potrivit art. 57. 11.2. ncheierea prin care se decide intrarea n faliment Potrivit art. 106 alin. 2 din legea nr. 64/1995, prin ncheierea prin care se decide intrarea n faliment, judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune: a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului; b) desemnarea unui lichidator, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia, n conformitate cu criteriile aprobate prin hotarre a Guvernului; c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator, mpreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii, mentionata la art. 49 alin. (2); d) ntocmirea si predarea catre lichidator, n termen de maximum 10 zile de la intrarea n faliment, a unei liste cuprinznd numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii n faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii; e) notificarea intrarii n faliment. Potrivit alin. 3 din lege, ncheierea va indica si termenele prevazute la art. 107 alin. (2). Conform art. 107 alin. 2, notificarea va cuprinde: a) termenul-limita pentru nregistrarea cererii de admitere a creantelor mentionate la alin. (3), n vederea ntocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrarii n faliment, precum si cerintele pentru ca o creanta nregistrata sa fie considerata valabila;

b) termenul de verificare a creantelor mentionate la alin. (3), ntocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al acestora, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. a); c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de cel putin 10 zile nainte de data stabilita, prin ncheierea de intrare n faliment, pentru definitivarea tabelului suplimentar; d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor mentionate la alin. (3) si de ntocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b). Potrivit art. 107 alin. 3, vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii. Art. 108. - n cazul intrarii n faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creantelor participa la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate n planul confirmat, mai putin cota ncasata n cursul reorganizarii. Art. 109. - Garantiile reale si personale constituite pentru ndeplinirea obligatiilor asumate prin planul de reorganizare ramn valabile n favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare. Art. 110. - (1) Creditorii nu sunt obligati sa restituie sumele ncasate n cursul reorganizarii. (2) Actele cu titlu gratuit, efectuate ntre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea n faliment, vor fi anulate. (3) Celelalte acte efectuate n intervalul mentionat la alin. (2), exceptndu-le pe cele facute cu respectarea dispozitiilor art. 52 alin. (1) si (2) si pe cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind n frauda creditorilor si vor fi anulate, cu exceptia cazului n care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul ncheierii actului. 11.3. Masurile procedurale care urmeaza intrarii n faliment Intrarea debitorului n faliment este urmata de masuri procedurale desfasurate sub supravegherea judecatorului sindic si care vizeaza n principiu: notificarea creditorilor cu privire la intrarea debitorului n faliment; sigilarea bunurilor debitorului; inventarierea bunurilor din patrimoniul debitorului; stabilirea masei credale. n sens juridic, obiectul procedurii falimentului l constituie masa activa, formata din totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale cuprinse n patrimoniul debitorului. n masa activa intra nu numai bunurile si drepturile existente n patrimoniul debitorului la data deschiderii procedurii, ci si cele dobndite de debitor n cursul procedurii, prin valorificarea unor creante ale debitorului, anularea unor acte juridice ncheiate anterior procedurii etc. n masa activa sunt cuprinse numai bunurile si drepturile patrimoniale ale debitorului care sunt susceptibile de executare silita, n conditiile Codului de procedura civila. n masa pasiva sunt cuprinse datoriile debitorului. Art. 111. - (1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile apartinnd averii debitorului. (2) Nu vor fi puse sub sigilii: a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare; b) registrele de contabilitate;

c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente n scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi ncasate sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute; d) numerarul pe care lichidatorul l va depune la banca n contul averii debitorului. (3) Cnd debitorul are bunuri si n alte judete, judecatorul-sindic va trimite notificari tribunalelor din acele judete, n vederea sigilarii de urgenta a bunurilor. (4) Documentele ntocmite de alte tribunale, certificnd ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecatorului-sindic. (5) n timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor. Art. 112. - (1) Daca averea debitorului poate fi inventariata complet ntr-o singura zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile. n toate celelalte cazuri el va proceda la inventariere n cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui sa fie de fata si sa asiste la inventar, daca judecatorul-sindic dispune astfel. Daca debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar. (2) Lichidatorul, pe masura desfasurarii inventarierii, ia n posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar. Art. 113. - (1) Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar si pe cele nepuse sub sigiliu, si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. La cererea comitetului creditorilor sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor. (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor si de expert, daca este cazul 11.4. Efectuarea lichidarii Lichidarea bunurilor debitorului va ncepe imediat dupa afisarea tabelului creantelor definitiv consolidat si va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului sindic, cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege. Lichidarea se realizeaza prin vnzarea bunurilor debitorului. Modalitati de vnzare a bunurilor (a) Bunurile pot fi vndute n bloc, ca un ansamblu n stare de functionare. Daca bunurile nu se pot vinde prin licitatie publica, acestea vor fi vndute prin negociere directa (art. 114 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, modificat prin dispozitiile art. unic, pct. 16 din Legea nr. 249/2005). (b) Vnzarea bunurilor n mod individual. n masura n care nu se aproba vnzarea bunurilor n bloc sau, daca este mai profitabil ca bunurile sa fie vndute separat, lichidatorul va vinde bunurile n mod individual. (c) Vnzarea directa a imobilelor se poate face doar n baza aprobarii judecatorului sindic, pe baza propunerii lichidatorului, n care sunt identificate bunul si sarcinile de care este grevat. (d) Bunurile vor fi vndute prin negociere directa, iar daca aceasta nu se poate, atunci vor fi vndute la licitatie. (a se vedea art. 115 alin. 2 litera c din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificat prin art. unic, pct. 17, din Legea nr. 249/2005). (e) Valorile mobiliare vor fi vndute n conformitate cu reglementarile privind pietele de capital si valorile mobiliare. Evaluarea bunurilor

Potrivit art. 114 alin. 3 din legea nr. 64/1995, lichidatorul va angaja n numele debitorului un evaluator, persoana fizica sau juridica, ce va evalua bunurile din averea debitorului, n conformitate cu standardele internationale de evaluare. Colectarea sumelor care rezulta n urma vnzarii bunurilor Contractele de vnzare-cumparare vor fi ncheiate de catre lichidator. Sumele realizate din vnzari vor fi depuse n contul deschis n conformitate cu art. 4 alin. (2) din Lege, recipisele fiind predate judecatorului sindic. Veniturile obtinute din administrarea cladirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse n contul averii acestuia si vor fi mpartite creditorilor n acelasi timp cu pretul obtinut din vnzarea acelor bunuri. 11.5. Distribuirea sumelor realizate n urma lichidarii 11.5.1. Planul de distribuire Fondurile obtinute din vnzarea bunurilor debitorului se distribuie catre creditori La fiecare 3 luni, calculate de la data nceperii lichidarii, lichidatorul va prezenta judecatorului sindic un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din ncasarea de creante si un plan de distribuire ntre creditori. Raportul va prevedea si plata retributiei sale si a celorlalte cheltuieli cu taxele, timbrele si altele similare aferente procedurii. 11.5.2. Ordine de distribuire n elaborarea planului de distribuire se va tine cont de ordinea platii creantelor indicata de art. 122. Potrivit art. 122, Creantele vor fi platite, n cazul falimentului, n urmatoarea ordine: 1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate n conditiile prevazute de lege; 2. creantele reprezentnd creditele, cu dobnzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultnd din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii; 3. creantele izvorte din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii; 4. creantele bugetare; 5. creantele reprezentnd sumele datorate de catre debitor unor terti n baza unor obligatii de ntretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; 6. creantele reprezentnd sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru ntretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica; 7. creantele reprezentnd credite bancare, cu cheltuielile si dobnzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii; 8. alte creante chirografare; 9. creantele subordonate, n urmatoarea ordine de preferinta: a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinnd cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot n adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic; b) creantele izvornd din acte cu titlu gratuit; 10. abrogat prin dispozitiile art. unic, pct. 18 din Legea nr. 249/2005. 11.5.3. Principiile dupa care se realizeaza distribuirea

A. Principiul egalitatii creditorilor din cadrul aceleiasi categorii. Conform art. 123, creditorii cu acelasi rang de prioritate vor primi din sumele obtinute, ca urmare a lichidarii, sume proportionale cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul definitiv consolidat. Altfel spus, creditorii din aceeasi categorie sunt tratati n mod egal, participnd la distribuire proportional cu ponderea pe care o detin creantele lor n cadrul tabelului consolidat. n cazul insuficientei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cota falimentara, reprezentnd suma proportionala cu procentul pe care creanta lor l detine n categoria creantelor respective. (art. 124 alin 2). B. Principiul satisfacerii n ntregime a creantelor din categoria ierarhic superioara. Titularii de creante dintr-o categorie vor participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare numai dupa satisfacerea n ntregime a titularilor de creante din categoria ierarhic superioara, potrivit ordinii prevazute la art. 122. 11.5.4. Distribuirea fondurilor obtinute din vnzarea bunurilor debitorului, grevate, n favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare (art. 120) Art. 120 alin. 1 din Lege prevede ca fondurile obtinute din vnzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, n favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie, de orice fel, vor fi distribuite n urmatoarea ordine: 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vnzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate n conditiile art. 28; 2. creantele creditorilor garantati, cuprinznd tot capitalul, dobnzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile. Conform art. 120 alin. 2, n cazul n care sumele realizate din vnzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata n ntregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni n concurs cu cele cuprinse n categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art. 122. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. (1) rezulta o diferenta n plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, n contul averii debitorului. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 120, un creditor cu creanta garantata este ndreptatit sa participe la orice distribuire de suma, facuta naintea vnzarii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi ndreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vnzarea bunului supus garantiei sale, daca aceasta este necesar pentru a mpiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult dect ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vndut anterior distribuirii. 11.6. Raportul final asupra lichidarii Art. 128. - (1) Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final mpreuna cu un bilant general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile nainte de data convocarii. (2) La data sedintei, judecatorul-sindic va solutiona, prin ncheiere, toate obiectiunile la raportul final, l va aproba sau va dispune, daca este cazul, modificarea corespunzatoare a acestuia.

(3) Creantele care la data nregistrarii raportului final vor fi nca sub conditie nu vor participa la vreo distribuire. Art. 129. - Dupa ce judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidatorului acesta va trebui sa faca distribuirea finala a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate n termen de 90 de zile de catre cei ndreptatiti la ele vor fi depuse de catre lichidator la banca, n contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. 11.7. nchiderea procedurii falimentului Art. 130. - n orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de nchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri n averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare. Art. 131. - (1) O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi nchisa, printr-o sentinta, n urma ndeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate n planul confirmat. Daca o procedura ncepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi nchisa n conformitate cu alin. (2). (2) O procedura de faliment va fi nchisa atunci cnd judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cnd toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cnd fondurile nereclamate au fost depuse la banca. n urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, nchiznd procedura, iar n cazul persoanelor juridice dispunnd si radierea acestora. Art. 132. - Judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de nchidere a procedurii chiar nainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate n ntregime, daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute. Art. 133. - (1) n cazul procedurii deschise n urma formularii cererii introductive de catre debitor, n conditiile art. 32, daca judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru nregistrarea cererilor de admitere a creantelor, ca nu s-a depus nici o cerere, va pronunta o sentinta de nchidere a procedurii si de revocare a hotarrii de deschidere a procedurii. (2) n cazul prevazut la alin. (1), nchiderea procedurii nu produce efectele prevazute la art. 136. Cu toate acestea, operatiunile de administrare, legal facute asupra averii debitorului, si vor produce efectele, iar drepturile dobndite pna la revocare ramn neatinse. Art. 134. - Sentinta de nchidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic debitorului, tuturor creditorilor, membrilor sau, dupa caz, asociatilor/actionarilor, directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este nmatriculat, pentru efectuarea mentiunii, si se va afisa n extras la sediul tribunalului. 11.8. Efectele nchiderii procedurii 11.8.1. Fata de judecatorul sindic, administrator si lichidator (Art. 135). Prin nchiderea procedurii judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice ndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati. 11.8.2. Fata de debitor (Art. 136). (1) Prin nchiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe care le avea nainte de intrarea n faliment, nsa sub rezerva de a nu fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase; n astfel de situatii el va fi descarcat de obligatii numai n masura

n care acestea au fost platite n cadrul procedurii, cu exceptia cazului prevazut la art. 90 alin. (1) pct. 3. (2) Nu beneficiaza de descarcarea de obligatii prevazuta la alin. (1) debitorul persoana fizica care a beneficiat, ntr-o procedura de reorganizare sau de faliment anterioara, de o masura similara, intervenita cu cel mult 5 ani anterior deschiderii procedurii subsecvente. (3) Pe data confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea nainte de confirmarea planului si cea prevazuta n plan, cu exceptia cazului n care sunt ndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) planul de reorganizare al debitorului persoana fizica prevede lichidarea totala sau substantiala a bunurilor din averea debitorului; b) planul prevede ca debitorul nu va mai continua activitatea comerciala dupa executarea planului; si c) la momentul confirmarii planului, debitorul nu ar beneficia de masura descarcarii de obligatii n cazul n care s-ar afla ntr-o procedura de faliment. (4) Descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau codebitorului principal. 11.8.3. Fata de creditori Cu exceptia celor trei cazuri n care debitorul nu este descarcat de obligatiile sale, creditorii care au participat la procedura falimentului nu-si vor mai putea recupera partea din creante nesatisfacute n cadrul procedurii. Creditorii care nu au luat parte la procedura si la distribuirea sumelor rezultate nu-l vor mai putea urmari pe debitor, n conditiile dreptului comun, pentru recuperarea creantelor anterioare deschiderii procedurii. 12. Raspunderea membrilor organelor de conducere Judecatorul sindic poate dispune ca o parte a datoriilor debitorului persoana juridica sa fie acoperite de catre membrii organelor sale de conducere care prin fapta lor au generat starea de insolvabilitate a debitorului. Aceasta prevedere legala este o aplicare a principiului repararii prejudiciului cauzat, urmnd practic regulile raspunderii civile delictuale. n masura n care faptele persoanelor din conducerea debitorului constituie infractiuni, acestea vor avea, evident, si o raspundere penala, care se cumuleaza cu cea civila. Raspunderea pentru acoperirea unei parti a pasivului debitorului intervine n cazul savrsirii urmatoarelor fapte enumerate limitativ de art. 137 din lege: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice n folosul propriu sau n cel al unei alte persoane; b) au facut acte de comert n interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, n interes personal, continuarea unei activitati care ducea n mod vadit persoana juridica la ncetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea n conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, n mod fictiv, pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, n scopul ntrzierii ncetarii de plati; g) n luna precedenta ncetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, n dauna celorlalti creditori.

2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu nlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni. Art. 138. - Sumele depuse potrivit art. 137 alin. (1) vor intra n averea debitorului si vor fi destinate, n caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar n caz de faliment, acoperirii pasivului. Art. 139. - n vederea luarii masurilor prevazute la art. 137, judecatorul-sindic va dispune masuri asiguratorii, din oficiu sau la sesizarea facuta de catre administrator/lichidator, de catre oricare dintre creditori, membri sau, dupa caz, asociati/actionari. Art. 140. - (1) Executarea silita mpotriva persoanelor prevazute la art.137 alin.(1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc conform Codului de procedura civila. (2) Dupa nchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, n conformitate cu prevederile prezentei legi, n temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispozitia sa de catre lichidator. CAPITOLUL II OBLIGATIILE COMERCIALE 1. Notiuni generale Una dintre problemele mult discutate n literatura de specialitate este existenta unei teorii generale a obligatiilor specifica obligatiilor comerciale. Dupa cum am vazut, raportul juridic comercial prezinta o serie de particularitati, impuse ndeosebi de cerintele si exigentele comertului, exprimate succint n sintagma Credit, Celeritate, Securitate. Raspunsul la problema sus-mentionata poate fi dat numai tinnd seama de cele doua mari tendinte ale dreptului comercial: n cazul n care nu se recunoaste autonomia dreptului comercial, cum ar fi n sistemul englez sau n cel elvetian, unde exista un unic Cod al obligatiilor, evident nu se recunoaste existenta unei teorii a obligatiilor distincte si specifice dreptului comercial. n sistemul de drept francez, german si roman, unde exista o reglementare distincta a raporturilor juridice comerciale sub forma unor coduri comerciale, care subliniaza si particularitatile obligatiilor comerciale, au fost unii autori partizani ai existentei unei teorii generale a obligatiilor comerciale specifice si distincte de dreptul privat. Codul Comercial n vigoare cuprinde un titlu relativ restrns intitulat Despre obligatii comerciale n general (art.46-59), care contine o serie de reglementari derogatorii de la dreptul civil al obligatiilor, n special referitoare la executarea contractului. n afara de aceasta scurta reglementare, Codul Comercial mai cuprinde si o serie de reglementari dedicate unor contracte, precum vnzarea-cumpararea, mandatul etc., care sunt cunoscute si n dreptul civil, dar adaptate nevoilor comertului prezinta anumite particularitati. Exista si unele reglementari date prin legi speciale unor contracte care, prin esenta si finalitatea lor, au caracter comercial si care constituie un important izvor al dreptului comercial, cum ar fi contractul de consignatie, leasing, gaj comercial, franciza etc. Toate aceste contracte urmeaza a fi examinate pe scurt n continuare, dupa ce, n prealabil, vom evidentia trasaturile si reglementarile specifice dreptului comercial n domeniul obligatiilor. 2. Reguli privind formarea obligatiilor comerciale 2.1. Momentul formarii contractului. Teorii Stabilirea cu exactitate a momentului ncheierii contractului are o deosebita importanta. Daca, n cazul contractelor ncheiate ntre prezenti, nu se ridica probleme n ceea ce

priveste momentul formarii contractului, n schimb, n situatia contractelor ncheiate prin corespondenta sau inter absentes, problema momentului formarii contractului a suscitat o serie de discutii si teorii. Momentul formarii contractului este important, pentru ca n raport cu acesta se vor aprecia o serie de elemente esentiale, cum ar fi: capacitatea partilor pentru ca respectivul contract sa fie valabil ncheiat; existenta viciilor de consimtamnt; tardivitatea revocarii ofertei sau acceptarii; efectele pe care urmeaza sa le produca contractul; termenele stipulate n contract, precum si prescriptia extinctiva; determinarea pretului, daca pretul este cel curent din ziua contractarii; solutionarea conflictelor de legi n timp (tempus regit actum); determinarea locului contractului. n legatura cu formarea contractelor s-au emis mai multe teorii, si anume: a.Teoria declaratiunii acceptarii. Conform acestei teorii, con-tractul se considera ncheiat n momentul n care destinatarul ofertei si manifesta vointa sa de acceptare. n acest sens, pentru existenta consimtamntului este suficient ca cele doua vointe identice sa existe fara a fi necesara si o informare reciproca a celor doua parti. b.Teoria expeditiunii acceptarii. n temeiul acestei teorii, se considera ca un contract este format n momentul n care acceptarea a fost expediata sau, n orice caz, acceptantul a ndeplinit toate formalitatile necesare pentru ca acceptarea sa ajunga la ofertant. Fundamentul acestei teorii este acelasi ca si n cazul teoriei declaratiunii acceptarii, fiind suficient ca cele doua vointe identice sa existe pentru ca, astfel, contractul sa fie format. Aceasta teorie a fost adoptata de numeroase legislatii, argumentele n favoarea ei fiind, n primul rnd, o oarecare certitudine cu privire la momentul formarii contractului. c.Teoria receptiunii acceptarii. Conform acestei teorii, contractul se considera ncheiat n momentul n care acceptarea ajunge n sfera de activitate a ofertantului. Temeiul acestei teorii l reprezinta faptul ca, din momentul n care acceptarea a ajuns la destinatar, depinde numai de ofertant sa ia cunostinta de acceptare. d.Teoria informatiunii. n temeiul acestei teorii, contractul nu este considerat ca ncheiat pna cnd acceptarea nu a ajuns la cunostinta ofertantului. Ea se bazeaza pe considerentul ca ntlnirea vointelor, necesara pentru formarea contractului, nu are loc mai nainte ca ofertantul sa fi luat cunostinta de acceptare, deoarece pentru a exista consimtamntul ambelor parti trebuie sa existe o informare reciproca cu privire la vointele celor doua parti. Aceasta teorie a fost adoptata si de sistemul romn de drept, art.35 din Codul Comercial consacrnd teoria informatiunii. 2.2. Oferta Oferta reprezinta comunicarea pe care o persoana o adreseaza alteia n vederea ncheierii unui contract. Aceasta manifestare de vointa, prin nsasi finalitatea ei, nu poate produce efectele specifice dect n masura si din momentul n care este adusa la cunostinta celeilalte parti. Oferta trebuie sa fie ferma, adica sa ateste vointa autorului sau de a se angaja, sa fie precisa si completa, adica sa precizeze suficient toate elementele contractului spre a carui ncheiere tinde, astfel nct sa se poata realiza perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare. Cu privire la forma ofertei exista numeroase divergente ntre diferite sisteme de drept. Astfel, unele legislatii prevad forma scrisa necesara ad validitatem n privinta contractelor comerciale, iar n alte legislatii, forma scrisa este necesara numai spre a putea fi prezentata instantelor de judecata n caz de litigiu (ad probationem). nsa practica celor

mai multe state a statuat n sensul ca pentru contracte comerciale nu se cere nici o conditie de forma. Ca urmare, oferta poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, inclusiv martori, daca partile nu adopta o alta solutie, regula sus-mentionata fiind dispozitiva. n ceea ce priveste revocarea ofertei, de asemenea, exista practici diferite, n functie de momentul la care destinatarul a luat cunostinta de aceasta revocare. Astfel, cele mai multe legislatii admit revocabilitatea ofertei, continund traditia dreptului roman, unde revocarea ofertei se justifica prin absenta unui act formal (stipulatio), singurul care putea genera actiunea n dreptul comun. Legislatia altor state consacra principiul irevocabilitatii ofertei, care statueaza ca oricine accepta o oferta n termenul prevazut de ofertant trebuie sa considere ca, prin efectul acceptarii sale, contractul este format. Solutia acceptata de practica este urmatoarea: revocarea ofertei nu poate sa produca efecte dect daca soseste la destinatar mai nainte ca acesta sa fi expediat acceptarea ori sa fi savrsit un act echivalent, desi contractul nu este nca ncheiat. Oferta este irevocabila numai cnd ea contine un termen de acceptare sau arata n mod expres ca este ferma sau irevocabila si cnd revocarea nu e facuta cu buna-credinta. 2.3. Acceptarea ofertei Acceptarea consta, n genere, ntr-o declaratie adresata de destinatarul ofertei catre ofertant. Ea poate fi expresa sau sa conste dintr-un alt fapt care sa exprime vointa de acceptare a destinatarului ofertei, cum ar fi nceputul de executare a unui contract, expedierea lucrului ori a pretului sau promisiunea de expediere a acestuia si orice alt act care ar putea fi considerat ca echivalent al declaratiei de a accepta oferta. Vointa de a accepta trebuie sa rezulte n toate cazurile dintr-un fapt pozitiv, care sa o exprime n mod clar, si nu dintr-o atitudine pasiva a destinatarului sau din tacerea sa, deoarece, n acest din urma caz, ar fi foarte greu sa se constate vointa de acceptare si mai ales sa se poata preciza momentul acceptarii.Conform art. 39 din Codul comercial, ,,acceptarea conditionata sau limitata se considera ca un refuz al primei propuneri si formeaza o noua propunere. n ceea ce priveste continutul sau, acceptarea, spre a-si produce efectele specifice, trebuie sa corespunda n mod exact ofertei. Aceasta decurge din nsasi esenta contractului, care reprezinta ntlnire de vointe identice n continutul lor. 3. Reguli speciale n executarea obligatiilor comerciale Obligatiile comerciale sunt prevazute n titlul V din Codul comercial romn (art. 35-59), titlu intitulat ,,Despre obligatiile comerciale. Codul comercial consacra anumite reguli speciale privind executarea obligatiilor. Aceste reguli derogatorii de la dreptul comun se justifica prin considerente care tin de specificul activitatii comerciale: asigurarea creditului, a celeritatii executarii obligatiilor etc. 3.1. Solidaritatea ntre debitori Cu privire la obligatiile comerciale, art. 42 din Codul Comercial instituie principiul solidaritatii debitorilor. Astfel, codebitorii se prezuma ca s-au obligat solidar, fiecare din acestia fiind obligati la plata ntregii datorii. Dupa cum se observa, acest principiu este diferit de prevederile art.1041 din Codul Civil, care stabileste ca solidaritatea nu se presupune si ca ea trebuie sa rezulte dintr-un text al legii sau din conventia expresa a partilor, astfel nct debitorii raspund n raporturile civile numai pro parte si pot n consecinta sa invoce att beneficiul diviziunii, ct si beneficiul discutiunii. n temeiul alin. 2 al art. 42 Cod com., solidaritatea se extinde si la fidejusorul necomerciant care garanteaza personal o obligatie comerciala. n schimb, art.42 alin.3 din

Codul Comercial restrnge sfera solidaritatii, stipulnd ca prezumtia solidaritatii nu se aplica debitorilor necomercianti. 3.2. Regimul juridic al dobnzilor Conform art. 43 Cod com., Datoriile comerciale lichide si platibile n bani produc dobnda de drept din ziua cnd devin exigibile. n consecinta, nu este necesara punerea n ntrziere ca n dreptul civil. Astfel, dobnzile aferente ntrzierilor la plata curg de drept n favoarea creditorului obligatiei comerciale (Dies interpelat pro hominem), deoarece n materie comerciala se aplica regula: Banii au valoare prin detinerea lor. De asemenea, n relatiile comerciale, spre deosebire de cele civile, este permis anatocismul (calcularea si perceperea dobnzilor la dobnda). Conform art. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobnzii legale pentru obligatii banesti, partile sunt libere sa stabileasca n conventii rata dobnzii pentru ntrzierea n plata unei obligatii banesti. Art. 2 din acelasi text de lege precizeaza ca, n cazul n care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobnzi fara sa se arate rata dobnzii, se va plati dobnda legala. Art. 3. - Dobnda legala se stabileste, n materie comerciala, cnd debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romniei. Potrivit art. 7 din Codul comercial, sunt comercianti cei care fac fapte de comert, avnd comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale. n toate celelalte cazuri dobnda legala se stabileste la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romniei, diminuat cu 20%. Nivelul taxei oficiale a scontului, n functie de care se stabileste dobnda legala, este cel din ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru, valabil pentru ntregul trimestru urmator. Nivelul taxei oficiale a scontului se publica n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, prin grija Bancii Nationale a Romniei. Art. 4. - n relatiile de comert exterior sau n alte relatii economice internationale, atunci cnd legea romna este aplicabila si cnd s-a stipulat plata n moneda straina, dobnda legala este de 6% pe an. Art. 5. - n raporturile civile dobnda nu poate depasi dobnda legala cu mai mult de 50% pe an. Dobnda trebuie sa fie stabilita prin act scris. n lipsa acestuia se datoreaza numai dobnda legala. Art. 6. - Prin dobnda se ntelege nu numai sumele socotite n bani cu acest titlu, dar si alte prestatii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obliga drept echivalent al folosintei capitalului. Art. 7. - Plata anticipata a dobnzilor se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobnda astfel ncasata ramne bine dobndita creditorului, indiferent de variatiile ulterioare. Art. 8. - Dobnda se va calcula numai asupra cuantumului sumei mprumutate. Cu toate acestea, dobnzile se pot capitaliza si pot produce dobnzi n temeiul unei conventii speciale ncheiate n acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobnzi datorate pe cel putin un an. Dispozitiile alin. 1 si 2 nu se aplica contractului de cont curent, precum si atunci cnd prin lege s-ar dispune altfel. Art. 9. - n raporturile civile obligatia de a plati o dobnda mai mare dect cea stabilita n conditiile prezentei ordonante este nula de drept.

Art. 10. - Dobnzile percepute sau platite de Banca Nationala a Romniei, de banci, de Casa de Economii si Consemnatiuni, de cooperativele de credit - banci populare - si de Ministerul Finantelor, precum si modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice. Conform reglementarilor n vigoare (O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002), dobnda legala este stabilita n materie comerciala pentru platile n lei la nivelul dobnzii de referinta a Bancii Nationale a Romniei, comunicata lunar de aceasta institutie. 3.3. Termenul de gratie Conform art. 44 Cod com., judecatorul nu poate acorda n obligatiile comerciale termenul de gratie prevazut de art. 1021 Cod civil. Potrivit art. 1021 Cod civil, ,,partea n privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cnd este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea cu daune-interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara naintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate. Interdictia aplicarii termenului de gratie are ca principal scop si efect asigurarea executarii la termen si ntocmai a obligatiilor comerciale. Din art. 44 Cod com. Rezulta conditiile n care opereaza interdictia legala a acordarii termenului de gratie: a) obligatia debitorului sa aiba caracter comercial; b) obligatia debitorului sa rezulte dintr-un contract sinalagmatic; c) contractul trebuie sa prevada un termen ferm de executare. 3.4. Retractul litigios Art. 45 din Codul comercial prevede interdictia aplicarii retractului litigios, prevazut de art. 1402, 1403 si 1404 Cod civil cesiunilor de drepturi derivnd din fapte comerciale. n materie comerciala, cesiunea creantelor litigioase este curenta si, n aceste conditii, retractul litigios (posibilitatea unui debitor a carui creanta a fost cedata de a se elibera de ntreaga sa obligatie prin plata catre cesionar a pretului cesiunii, a spezelor contractului si a dobnzii ulterioare cesiunii) ar fi mpotriva principiilor comertului, care prezuma scopul speculativ, de obtinere a unui profit, al operatiunilor comerciale. 3.5. Data actelor comerciale n dreptul comercial este permisa proba datei actelor prin orice mijloc de proba admis de lege (art. 57 Cod com.). Art. 57 alin. 1 Cod com. prevede ca ,,data actelor si contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna si anul. Admitnd n dreptul comercial orice mijloc de proba admis de legea civila, inclusiv prezumtiile, si statund ca data din titlurile la ordin (cambie, bilet la ordin, cec) si girurile lor se prezuma adevarate pna la proba contrara art. 57, alin. 3, Cod com. (prezumtie relativa), sistemul nostru de drept comercial sporeste ncrederea si puterea circulatorie a titlurilor la ordin si usureaza proba actelor comerciale. 3.6. Stabilirea adevaratului pret sau pretului curent Pretul este un element esential al contractelor bilaterale (sinalagmatice), inclusiv al contractelor comerciale. Potrivit art. 1302 C. civ., ,,vinderea facuta pe ncercate este ntotdeauna presupusa conditionala pna la ncercare. Ca element al contractului, pretul se stabileste de catre partile contractante sau de un tert (art. 1303 si 1304 Cod civil). n contractele comerciale, partile se pot referi la pretul curent sau adevaratul pret, care poate fi determinat n functie de preturile de bursa sau dupa mercurialele locului unde contractul a fost ncheiat. n lipsa acestora, pretul poate fi determinat prin orice mijloc de proba (art. 40, 41, art. 60, 61 Cod comercial), n unele cazuri chiar de instanta de judecata. Daca pretul este stabilit n moneda straina, iar cursul acesteia nu a fost stabilit

de parti n contract, plata va putea fi facuta si n moneda tarii respective, dupa cursul de schimb din ziua scadentei, la locul platii. 3.7. Locul de executare a obligatiilor comerciale Conform art. 59 Cod com., obligatiile comerciale se executa la locul stabilit n contract sau la locul rezultat din natura operatiunii sau din intentia partilor. Locul poate fi stabilit expres sau tacit. n lipsa unei clauze exprese, contractul se va executa la sediul, domiciliul sau resedinta debitorului. Art. 1104 Cod civil stabileste locul platii doar la domiciliul debitorului: ,,plata se face n locul aratat n conventie. Daca locul nu este aratat, plata se va face n locul n care se gasea obiectul obligatiei n timpul contractarii. n orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. 3.8. Probele n materie comerciala Art. 46 Cod comercial enumera unele din mijloacele de proba, cu precizarea ca n materie comerciala nu se aplica interdictia probarii cu martori n contra sau peste cuprinsul unui nscris a carui valoare depaseste 250 lei, interdictie prevazuta de art. 1191 Cod civ. Pe lnga mijloacele de proba admise de legea civila (nscrisuri, martori, prezumtii), n dreptul comercial exista si mijloace specifice de proba, si anume: facturile acceptate (nscrisuri constatatoare, ntr-o anumita forma, care prevede livrarea produsului, precum si pretul, TVA-ul, etc.), corespondenta (prin mihjloace clasice sau prin mijloace moderne de comunicare telegrame, fax, e-mail) si registrele comerciantilor. Cu privire la registrele pe care trebuie sa le tina comerciantii (registrele comerciantilor), acestea sunt reglementate de Legea contabilitatii, Legea nr. 82/1991 si sunt urmatoarele: registruljurnal, registrul-inventar, registrul copier si registrul cartea mare. Aceste registre, daca sunt tinute n regula, pot constitui probe n justitie n favoarea comerciantului. Conform art. 52 C. com., ,,registrele comerciantilor, chiar netinute n regula, fac proba contra lor (comerciantilor respectivi). Restrictii cu privire la probe: a) judecatorul poate primi proba cu martori (acceptarea sau nu a probei cu martori este lasata la aprecierea judecatorului); b) proba cu martori este admisa pentru actele unde este ceruta forma scrisa. n materie comerciala modalitatile de proba sunt diverse, tinnd cont de faptul ca legiuitorul comercial este mai putin formalist. Cu toate acestea, exista aspecte specifice dreptului comercial, n care forma scrisa a actului este ceruta ad validitatem: cambia si biletul la ordin, cecul, contractul de societate, contractul de nrolare, contractul de mprumut maritim. n cazul altor acte comerciale, forma scrisa este ceruta doar ad probationem: contractul de asociere n participatiune, contractul de asigurare, contractul de gaj si contractul de consignatie. 3.9. Prescriptia extinctiva n materie comerciala Codul comercial cuprinde n Cartea a IV-a, Titlul II ,,Despre prescriptie (art. 945- 956 C. com.), anumite dispozitii privitoare la prescriptia extinctiva n materie comerciala. Decretul nr. 167/1958 reprezinta dreptul comun n materia prescriptiei, acest act normativ abrognd n mod expres o serie de articole din Codul comercial (cele care reglementau termene de prescriptie mai lungi de 3 ani). Cu toate acestea, au ramas n vigoare unele dispozitii care stabilesc termene speciale de prescriptie n materie comerciala, adica termenele de 3 ani si mai scurte. Codul comercial stabileste si anumite termene speciale de prescriptie: a) Art. 952 C.com. stabileste un termen de prescriptie de 2 ani pentru actiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor.

b) Art. 956 C.com. reglementeaza termene de prescriptie privind actiunile contra carausului n temeiul contractului de transport: 6 luni, daca expedierea a fost facuta n Europa; un an, daca expedierea s-a facut n tari extra-europene. Alte reglementari specifice dreptului comercial prevad termene speciale de prescriptie, dupa cum urmeaza: termenul de 6 luni pentru actiunile n daune ale fondatorilor mpotriva societatii (art. 34 din Legea nr. 31/1990), termen care curge de la data publicarii n Monitorul Oficial al Romniei, Partea a IV-a, a hotarrii adunarii generale a actionarilor care a decis dizolvarea anticipata; termenul de 3 ani pentru restituirea dividendelor fictive (art. 67 din Legea nr. 31/1990), termenul de un an pentru actiunea n daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta neloiala (art. 12 din Legea nr 11/1991). 3.10. Suspendarea si ntreruperea prescriptiei Prescriptia se suspenda n conditiile stabilite de art. 13-15 din Decretul nr. 167/1958. Astfel, prescriptia se suspenda: - pe perioada ct cel mpotriva caruia curge este mpiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de ntrerupere; - pe timpul ct creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romniei, care sunt pe picior de razboi; - pna la rezolvarea reclamatiei administrative; Prescriptia se ntrerupe prin: recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta n folosul celui caruia curge prescriptia; introducerea unei cereri de chemare n judecata ori de arbitrare; act ncepator de executare. Prescriptia curge de cnd se naste dreptul la actiune. CAPITOLUL III CONTRACTE COMERCIALE 1. Consideratii generale privind contractele comerciale Contractul, respectiv acordul de vointa al partilor trbuie sa ndeplineasca conditiile prevazute de art. 942-969 C. civ., dobndind nsa natura juridica de contract comercial, datorita faptului ca obiectul pe care l trateaza este comercial. Codul comercial exprima n mod sintetic acelasi punct de vedere n cele doua alineate ale art. 1. Astfel, n primul alineat, referindu-se la obiectul codului comercial, se face precizarea de principiu conform careia: ,,n comert se aplica legea de fata. Codul comercial, n enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operatii pe care le considera comerciale se refera si la anumite contracte (art. 374-490). Pentru constituirea lor, este nsa nevoie sa se recurga la codul civil, condul comercial preciznd n alineatul 2 al primului articol ca: ,,Unde ea (legea, respectiv codul comercial) nu dispune, se aplica Codul civil. n concluzie, n materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept civil, dar sub aspect substantial este de drept comercial. Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la origine au fost civile, si gasesc explicatia n incompatibilitatea acestora cu functia economica a comertului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vnzare-cumparare, mandat sau comision. Aceste contracte civile pot sa ndeplineasca si una din functiile economice ale comertului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost nsa necesar ca regulile sale originare sa se

modifice pentru ca activitatea contractuala sa devina compatibila cu functia economica a comertului. Or, comertul are nevoie de reguli juridice si de institutii favorabile celeritatii tranzactiilor si sigurantei creditului, ceea ce nu ofera dreptul comun. 2. CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPARARE COMERCIALA 2.1. Notiunea contractului de vnzare-cumparare comerciala Din punct de vedere economic, vnzarea este o varianta mai evoluata a schimbului, n care si are originea. Datorita importantei sale pentru activitatea comerciala, contractul de vnzare-cumparare comerciala face obiectul unei reglementari legale speciale, sediul materiei acestui contract regasindu-se numai n parte n Codul comercial, regulile generale fiind cuprinse n Codul civil, Cartea a III-a, Titlul V (art. 1294-1404). Distinct de regulile aplicabile oricarui contract de vnzare-cumparare comerciala, unele legi speciale reglementeaza si reguli specifice privind anumite vnzari. n concluzie, contractul de vnzare-cumparare comerciala este supus unei duble subordonari legale, civila si comerciala, dupa principiul instituit de art. 1 C.com. Codul comercial nu ofera o definitie a contractului de vnzare-cumparare comerciala, astfel ca, apelnd la Codul civil (art. 1294 C.civ.), vom defini contractul de vnzarecumparare comerciala ca un contract prin care o parte (vnzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se obliga n schimb sa plateasca vnzatorului o suma de bani drept pret, adaugnd la aceasta elementul de comercialitate prevazut de art. 3 C.com., si anume intentia de revnzare si obtinerea de profit. 2.2. Caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumparare comerciala Din definitia data mai sus rezulta ca acest contract este sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual si translativ de proprietate. Vnzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin ncheierea sa da nastere la obligatii reciproce ntre partile contractante. Vnzatorul are obligatia sa predea efectiv marfa vnduta; sa-l asigure pe cumparator de conformitatea marfii predate cu clauzele contractuale si sa-i predea vnzatorului documentatia tehnica (pentru bunuri de folosinta ndelungata, de ex.: televizor, computer, bunuri electrocasnice robot de bucatarie). Cumparatorul are doua obligatii: plata pretului si luarea n primire a lucrului vndut. Vnzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent n schimbul prestatiei la care se obliga. Vnzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar cumparatorul urmarste sa primeasca bunul cumparat n schimbul pretului stabilit. Vnzarea este un contract comutativ, deoarece existenta si ntinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti din momentul ncheierii contractului si nu depind, ca n contractele aleatorii, de un eveniment viitor si incert, care ar face sa existe sanse de cstig si pierdere pentru ambele parti contractante. Vnzarea este un contract consensual, putnd fi ncheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara ndeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului (marfii) vndut si a pretului n momentul ncheierii contractului (,,vinderea este perfecta...ndata ce partile s-au nvoit... art. 1295 C. civ.). Prin exceptie de la principiul consensualismului, n cazurile special prevazute de lege vnzarea devine un contract solemn. De exemplu, terenurile indiferent ca sunt situate n intravilanul ori extravilanul localitatilor pot fi nstrainate (dobndite) prin acte juridice

ntre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute (virtuale), numai daca actul a fost ncheiat n forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991). Notiunea de ,,nstrainare (a terenurilor) vizeaza transmiterea proprietatii. Astfel fiind, pentru constituirea sau transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate (uzul; uzufructul; dreptul de abitatie; dreptul de servitute; dreptul de superficie) nu se cere respectarea formei autentice. Forma autentica nu este ceruta nici n cazul nstrainarii dreptului de proprietate asupra constructiilor, care nu au fost scoase niciodata din circuitul civil general. Daca nstrainarea are ca obiect o constructie cu terenul aferent, dar contractul nu a fost autentificat, cumparatorul dobndeste numai un drept de superficie (drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asupra terenului), n privinta proprietatii terenului actul valornd numai ca un antecontract de vnzare-cumparare. Vnzarea este un contract translativ de proprietate din momentul ncheierii lui. Aceasta nseamna ca, prin efectul realizarii acordului de vointa (solo consensu) si independent de predarea lucrului vndut si de plata pretului, se produce nu numai ncheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate de la vnzator la cumparator. Pentru a fi translativ de proprietate, un contract de vnzare-cumparare trebuie sa ndeplineasca mai multe conditii: - obiectul contractului sa-l formeze bunuri individual determinate (res certa), pentru ca n cazul unor bunuri determinate numai generic (res genera), dreptul de proprietate se transfera n momentul individualizarii bunului; - vnzatorul sa fie proprietarul lucrului vndut; - partile sa nu fi amnat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment ulterior ncheierii contractului. Din momentul dobndirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului, potrivit principiului res perit domino (lucrul piere pentru stapn, pentru proprietar), daca vnzatorul-debitor al obligatiei de predare dovedeste intervertirea unei cauze straine exoneratoare de raspundere, adica natura fortuita, iar nu culpabila, a pieirii lucrului. n cazul cnd cauza straina a fost dovedita, vnzatorul va suporta riscurile numai daca a fost pus n ntrziere cu privire la executarea obligatiei de a preda lucrul vndut (art. 1074 alin. 2 C. civ.) si nu reuseste sa dovedeasca faptul ca lucrul ar fi pierit si la cumparator daca l-ar fi predat la termen (art. 1156 alin. 2 C. civ.). 2.3. Delimitarea contractului de vnzare-cumparare comerciala de alte contracte Pentru a ntelege mai bine natura contractului de vnzare-cumparare comerciala este necesar ca acesta sa se delimiteze de alte contracte asemanatoare, cum ar fi: contractul de schimb; contractul de report; aportul de bunuri adus n societatile comerciale; contractul de antrepriza; contractul de furnitura; contractul de leasing. 2.4. Comercialitatea contractului de vnzare-cumparare comerciala Vnzarea-cumpararea comerciala se distinge prin elemente de comercialitate din care decurg particularitati ce i sunt proprii si care o individualizeaza ca institutie juridica distincta fata de vnzarea-cumpararea din dreptul civil. Trasatura caracteristica a vnzarii-cumpararii comerciale o constituie intentia interpunerii n schimbul marfurilor, materializata prin intentia de revnzare. Cumpararea este facuta n scop de revnzare sau nchiriere, iar vnzarea este precedata de o cumparare facuta n scop de revnzare (art. 3 pct. 1 si 2 C.com.). Deosebirea ntre cele doua tipuri de vnzari nu este scopul imediat de dobndire a bunului n schimbul pretului, ci scopul mediat, care

este revnzarea bunului si care confera caracter de comercialitate contractului, fiind evidenta functia economica a acestui contract de interpunere n schimbul bunurilor. Conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca, cumulativ, intentia de revnzare sunt: sa existe n momentul cumpararii; sa fie cunoscuta cocontractantului; sa priveasca, n principal, bunul cumparat. Bunurile ce pot face obiectul vnzarii-cumpararii comerciale sunt numai bunurile mobile (cuprinse n prevederile art. 3 C.com. si 963 C.civ.), ntruct operatiunile cu imobile sunt considerate nca civile. 2.5. Conditiile de validitate ale contractului de vnzare-cumparare comerciala Conform art. 948 C.civ., conditiile de validitate ale oricarui contract sunt consimtamntul partilor, capacitatea acestora de a contracta, obiectul determinat si cauza licita. n continuare vom expune numai aspectele care difera de cele ale contractului de vnzarecumparare civila si care intereseaza astfel activitatea comerciala. A. Consimtamntul partilor. Promisiunea de vnzare sau de cumparare. Dintre viciile de consimtamnt, numai dolul mbraca o forma speciala n materia vnzarii comerciale. Particularitatile dolului n materie comerciala deriva din faptul ca acesta nu se apreciaza cu aceeasi rigoare ca n dreptul civil, instanta de judecata fiind chemata sa aprecieze calitatea mijloacelor folosite de vnzator pentru a-si vinde marfa. Reticenta (tacerea) este sanctionata ca dol numai atunci cnd vnzatorul nu a adus la cunostinta cumparatorului faptul determinant n darea consimtamntului. Promisiunea de vnzare este un antecontract care se ncheie n vederea perfectarii n viitor a contractului de vnzarecumparare propriu-zis. B. Capacitatea partilor. Pe lnga conditiile generale privind capacitatea de a ncheia acte juridice, contractul comercial de vnzare-cumparare este supus unor interdictii speciale, cum ar fi interdictia ncheierii de catre prepus a unor operatiuni de natura comertului cu care este nsarcinat art. 397 C.com. si interdictia ncheierii de catre asociati cu raspundere nelimitata a unor operatiuni care ar atinge interesele societatii comerciale art. 82 din Legea nr. 31/1990. C. Obiectul contractului. Se aplica, n acest sens, conditiile generale n materie civila, cu precizarea ca bunurile imobile nu pot face obiectul contractului comercial, cu exceptia mentionata (categoria imobilelor prin destinatie). Astfel, obiectul contractului l formeaza marfa vnduta (bunul vndut), n schimbul careia cumparatorul ploateste vnzatorului pretul stabilit. Ex. de bunuri mobile: producte, marfuri, obligatii ale statului (titluri de credit) sau alte titluri de credit (mobiliare) care circula n comert. Obiectul contractului de vnzare-cumparare poate fi, astfel cum prevede art. 1310 C.civ., orice bun care este n comert si care are o valoare de schimb, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta. De la regula libertatii depline de vnzare a bunurilor care sunt n comert si care pot forma obiect de cesiune, codul comercial a consacrat doua derogari, si anume: operatiile asupra bunurilor imobile si vnzarea lucrului altuia. Jurisprudenta si doctrina, n absenta unei interdictii a vnzarii lucrului altuia au statuat ca vnzarea lucrului altuia poate avea loc n cazul vnzarii lucrurilor mobile ,,de gen, cnd transferul proprietatii are loc prin ,,numarare, cntarire, masurare. n recunoasterea vnzarii lucrului altuia, jurisprudenta romna a socotit ca transmisiunea proprietatii nu este de esenta vnzarii. Pozitia vnzarii lucrului altuia a fost transata n mod diferit n legislatia italiana. Codul civil italian nu preia n art. 1429 opinia transata din art. 1599 Cod civil francez, dar

instituie o nulitate relativa. Solutia este nsa total diferita n materie comerciala. Codul comercial italian, n art. 59, legalizeaza vnzarea lucrului altuia. n sistemul dreptului civil romn, care nu a reprodus nulitatea unei astfel de conventii, s-a facut aplicatia art. 1306 si 1310, acceptndu-se tacit valabilitatea unei astfel de conventii. Solutia a fost teoretic argumentata pe coexistenta, n momentul vnzarii, a doua obligatii. Prima, obligatia de a da (de predare a lucrului) si a doua, obligatia de a procura bunul care a format obiectul unei astfel de vnzari, obligatia de a face. Adevarata dimensiune a problemei validitatii vnzarii lucrului altuia a aparut n materie comerciala.Codul comercial romn nu contine o prevedere care sa reglementeze o astfel de vnzare, desi ea este frecventa n materie comerciala. Datorita dezvoltarii comertului si n scopul legalizarii unei practici n materie comerciala, proiectul din anul 1940 al Codului comercial a introdus o prevedere care sa legitimeze vnzarea lucrului altuia. Astfel, art. 397 prevedea ca: ,,Vnzarea lucrului altuia este valabila. Vnzatorul este obligat sa dobndeasca bunul si sa-l predea cumparatorului; n caz contrar, raspunde de daune. Textul respectiv a fost inspirat de proiectul franco-italian al obligatiei, care a instituit o nulitate relativa. S-a argumentat ca n interesul comertului este valabila o astfel de obligatie a vnzatorului de a procura lucrul vndut, contractul reziliindu-se n caz de neexecutare. Proiectul de cod comercial din 1940, care, datorita evenimentelor nu a mai putut fi aplicat, consacra, n acelasi ritm cu evolutia comertului modern, legitimarea n materie comerciala a vnzarii lucrului altuia. Bunul vndut este obiectul prestatiei vnzatorului si trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: - bunul trebuie sa existe; - vnzatorul sa fie proprietarul bunului vndut; - pretul sa fie sincer (real, pe care partile sa-l fi stabilit nu n mod fictiv, ci n scopul de a fi cerut si platit n realitate) si serios (adica sa nu fie derizoriu, disproportionat n raport cu valoarea lucrului vndut). 2.6. Efectele contractului de vnzare-cumparare comerciala Efectele juridice produse de contractul comercial, desi sunt aceleasi ca n dreptul civil, prezinta totusi unele particularitati: A. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor Partile contractante pot cadea de acord ca numai dupa plata integrala a pretului lucrului asupra caruia s-a convenit, iar proprietatea poate trece din acel moment de la vnzator la cumparator. n materie comerciala, unde obiectul conventiei consta ntotdeauna dintr-un bun imobil, conventia pactum reservati domini este frecvent aplicata. Validitatea conventiei de rezerva a dreptului de proprietate pna la plata pretului sau pna la plata ultimei rate, cnd s-a convenit ca plata pretului se face n acest mod, poate gasi numeroase justificari legale. Astfel, poate fi invocata existenta unei clauze suspensive care produce, temporar, efectul stoparii conventionale a transmisiunii de drept a proprietatii. Derogarea de la regula de drept comun, n materie comerciala, a transferului de drept a proprietatii, poate avea consecinte directe asupra riscului provenit prin disparitia lucrului. Astfel, n cazul clauzei de rezerva a proprietatii pna la plata pretului, riscul va fi suportat de vnzator fiindca nu si-a pierdut dreptul de proprietate.

O particularitate n materie comerciala are loc n cazul transmiterii dreptului de proprietate ulterior ncheierii contractului pentru bunuri determinate generic apartinnd vnzatorului ori procurate de acesta. n acest caz, se face distinctia ntre bunuri de gen nelimitat si bunuri de gen limitat. Sunt de gen nelimitat acele bunuri determinate prin anumite calitati particulare si de gen limitat cele care sunt astfel specificate, nct se deosebesc de genul caruia apartin (fara a se confunda cu bunurile individual determinate), mprumutnd efecte juridice si de la cele de gen nelimitat si de la cele individual determinate (exemplu: produse ale unei anumite fabrici). Conform art. 62 C.com. (care se refera la bunuri de gen nelimitat exemplu: produse comercializate de un distribuitor), putem concluziona ca imposibilitatea subiectiva de executare nu exonereaza de raspundere, n schimb cea obiectiva si absoluta antreneaza asemenea efecte. Pentru bunurile de gen limitat, vnzatorul este nsa exonerat de raspundere n caz fortuit. Alte reguli speciale stabilite de Codul comercial se refera la transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor produsa ntr-un moment diferit de acela al acordului de vointa ntre parti: n cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului si n cazul marfurilor care se transporta pe apa. Pentru prima situatie, transferul proprietatii si al riscurilor se efectueaza n momentul predarii bunurilor catre caraus, n vederea transportului. Individualizarea marfurilor se face la predarea lor pentru transport carausului, aceasta operatiune producnd efecte si n raporturile dintre vnzator si cumparator, opernd transmiterea proprietatii si a riscurilor n baza contractului de vnzare-cumparare comerciala. Astfel, daca bunurile pier fortuit n cursul transportului, riscul este suportat de catre cumparator. Cea de a doua situatie este reglementata de art. 63 C.com., care consacra conditia suspensiva a sosirii n buna stare a vasului transportator la destinatie. n consecinta, daca bunurile pier fortuit n cursul transportului riscurile cad n sarcina vnzatorului (art. 1018 C.civ.). Pentru producerea acestor efecte sunt necesare anumite conditii stipulate n art. 63-66 C.com. n legatura cu desemnarea vasului si termenul pentru sosirea la destinatie. Aceste reguli sufera modificari n cazul aplicarii conditiilor INCOTERMS CIF si FOB. B. Obligatiile partilor n afara de obligatiile reglementate de dreptul comun n materie (art. 1313 C.civ.), partile, prin vointa lor, pot stabili si alte obligatii n sarcina lor. a) Obligatiile vnzatorului Obligatiile vnzatorului sunt urmatoarele: obligatia de predare si obligatia de garantie. n afara acestor obligatii, vnzatorul mai are o obligatie subsidiara. El va trebui sa conserve lucrul pna la preluarea acestuia fata de catre cumparator, devenind un simplu detentor precar, deoarece a pierdut proprietatea. Aceasta este o obligatie accesorie obligatiei principale de predare. Ea instituie pe ,,debitor ntr-un ,,custode al bunului. ncetarea starii de custodie intervine n momentul n care creditorul obligatiei de predare se prezinta sa ridice bunul. n privinta obligatiei de predare a lucrului, Codul comercial, n art. 59, prevede ca aceasta trebuie executata ,,la locul aratat n contract sau la locul care ar rezulta din natura operatiei sau din intentia partilor contractante... Sintetiznd ampla redactare a art. 59 se desprinde ca acesta are n vedere trei situatii de predare a lucrului: a) la locul aratat n contract sau care rezulta din intentia partilor sau din natura contractului;

b) la locul unde cel obligat si avea stabilimentul sau comercial sau cel putin domiciliul ori resedinta la data semnarii contractului; c) la locul unde se gasea lucrul n momentul contractarii, daca nu s-a dispus altfel. Obligatia de garantie Modul de realizare a acestei obligatii este precizat de art. 1336 C.civ. si consta n asigurarea linistitei posesiuni a lucrului, precum si de raspundere pentru viciile lucrului. n materia dreptului comercial aceasta obligatie are unele particularitati. a) Asigurarea linistitei posesii a lucrului Obligatia de asigurare a linistitei posesii a lucrului este definita de art. 1337 C.civ. ca fiind raspunderea de evictiune. b) Situatia speciala a raspunderii pentru evictiune n cazul bunurilor mobile, respectiv n materia dreptului comercial. Obiectul garantiei de evictiune are n vedere numai bunurile imobile, nu si bunurile mobile. Acest lucru este confirmat de prezumtia de proprietate a bunurilor mobile, rezultnd din faptul posesiunii. Conform art. 1909 C.civ., ,,lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere n timp. n aceste conditii nu poate subzista obligatia de garantie pentru bunurile mobile vndute, daca acestea sunt bunuri corporale, ct timp cumparatorul nu poate invoca prevederile art. 1909 C.civ. Per a contrario, o astfel de raspundere subzista nsa n cazul vnzarii bunurilor mobile incorporale, cum ar fi fondul de comert, universalitati de drept, drepturi de proprietate intelectuala, drepturi de proprietate industriala, brevete de inventie. c) Raspunderea de viciile lucrului vndut Normele de drept civil, nscrise n art. 1352-1359, referitoare la raspunderea vnzatorului de viciile lucrului vndut sunt completate n materia comerciala cu prevederile art. 70 C.com. Desi acest text se refera la ,,marfuri sau producte din alta piata, el completeaza prevederile dreptului comun, adaugnd un element deosebit de nsemnat, referitor la viciile lucrului, derognd de la dreptul civil. Conform art. 1352 C.civ. vnzatorul este raspunzator de viciile ascunse ale lucrului vndut. Art. 70 C.com. extinde raspunderea vnzatorului , n cazul buunurilor provenind din alta piata, si la viciile aparente. Pentru a exista raspunderea comerciala, att pentru viciile ascunse, ct si pentru cele aparente, este nevoie ca, din cauza acestora, lucrul sa nu mai poata fi ntrebuintat potrivit destinatiei sale, sau ntrebuintarea sa fie micsorata astfel nct cumparatorul nu l-ar fi cumparat. Raspunderea specifica dreptului comercial, prevazuta de art. 70 C.com. Textul respectiv este derogator de la prevederile Codului civil, el instituind o raspundere a vnzatorului si pentru viciile aparente ale lucrului. Prevederea respectiva se refera la situatia cumparatorului unor bunuri, marfuri sau producte provenind din alta piata. Astfel, daca viciile sunt aparente, cumparatorul trebuie sa le denunte vnzatorului n termen de 2 zile de la primire. De asemenea, n acelasi termen de 2 zile el trebuie sa denunte si viciile ascunse. Pentru verificarea calitatii si starii n care se afla lucrul vndut, la cererea cumparatorului sau a vnzatorului, instanta judecatoreasca competenta teritorial va dispune, conform art. 71 C.com., numirea unui expert sau indisponibilizarea lucrului la un depozitar public.

Obligatia de informare a cumparatorului Alaturi de obligatiile prevazute, tind sa obtina o individualitate proprie alte doua obligatii ale vnzatorului: obligatia de informare a cumparatorului si obligatia de securitate, reglementate prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor n vederea asigurarii calitatii produselor si serviciilor. n general, obligatia de informare este considerata ca fiind accesorie obligatiei de predare sau chiar de prelungire a acesteia. b) Obligatiile cumparatorului Cumparatorul are trei obligatii: a) preluarea bunului cumparat; b) plata spezelor de ncheiere a contractului si de preluare a lucrului; c) plata pretului a) Obligatia de preluare a bunului Obligatia de preluare este o consecinta fireasca si directa a consensualitatii contractului de vnzare. Conform art. 1295 C.civ., ,,vinderea este perfecta ntre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, ndata ce partile s-au nvoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul nca nu se va fi predat si pretul nca nu se va fi numarat. Din momentul perfectarii acordului de vointa, vnzatorul devine un detentor precar al lucrului, iar cumparatorul, ca titular al dreptului de proprietate, trebuie sa se ngrijeasca de lucrul devenit proprietatea sa si sap suporte riscul pierderii lucrului. Preluarea bunului devine astfel ,,cherabila. b) Plata spezelor de ncheiere a contractului de vnzare-cumparare, precum si spezele referitoare la preluarea bunului vor fi suportate de cumparator, astfel cum dispun prevederile art. 1305 si 1317 C.civ. c) Obligatia de plata a pretului Principala obligatie a cumparatorului, nscrisa n art. 1361 C.civ. consta n plata pretului. Aceasta este obligatia sa corelativa fata de dobndirea dreptului de proprietate asupra lucrului care a format obiectul vnzarii. Codul comercial contine, ntr-o anumita masura, norme deosebite fata de cele ale dreptului civil. Prevederile art. 1303 si 1304 C.civ. sunt nsa cele aplicabile si n materie comerciala, pretul urmnd sa fie serios si determinat de parti sau de un arbitru. Deosebirea fata de prevederile amintite este evidentiata de art. 60 C.com. care prevede ca: ,,vnzarea facuta pe un pret nedeterminat n contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina. Prevederea respectiva constituie o derogare de la regula nscrisa n art. 1303 C.civ. conform careia n mod riguros ,,pretul vnzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti. Derogarea facuta de catre Codul comercial evidentiaza particularitatile modului de constituire a contractului comercial. n caz de neplata a pretului, conform art. 43 C.com., cumparatorul urmeaza a fi obligat sa plateasca dobnzi, care vor curge de drept. Totodata, este ndreptatit sa ceara rezolutiunea contractului n conditiile art. 1021 C.civ. Dovada platii se poate face de catre cumparator n conditiile art. 46 C.com., cu mentiunea ca dovada platii nu se poate face prin dispozitie de plata n copie, ci numai prin extrase de cont care dovedesc efectuarea platii prin virament.

2.7. Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale Exceptia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) Definitia Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic, n cazul n care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii. Prin invocarea acestei exceptii, partea care o invoca obtine, fara interventia instantei judecatoresti, o suspendare a executarii propriilor obligatii, pna n momentul n care cealalta parte si va executa obligatiile ce-i revin. De ndata ce aceste obligatii vor fi ndeplinite, efectul suspensiv al exceptiei de neexecutare a contractului nceteaza. Reglementare n codul nostru civil nu exista un text general care sa reglementeze exceptia de neexecutare a contractului, dar ea este consacrata n cteva cazuri, n materie de vnzare, de schimb si depozit remunerat. Vnzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vnzator un termen pentru plata, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumparatorul are si el dreptul de a opune exceptia de neexecutare. n cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat n schimb de catre cealalta parte, fara ca acesta sa fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constrnsa sa predea lucrul pe care, la rndul sau, l-a promis, ci numai sa ntoarca pe cel primit (art. 1407 Cod civil). n materia contractului de depozit, depozitarul poate sa opreasca depozitul pna la plata integrala cuvenita din cauza depozitului(art. 1619 Cod civil). Temeiul juridic n doctrina, exceptia de neexecutare a contractului este fundamanetata, de majoritatea autorilor, pe reciprocitatea si interdependenta obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice., dar este sustinut si punctul de vedere potrivit caruia fundamentul exceptiei de neexecutare este principiul bunei-credinte si echitatii, n baza caruia nici una dintre parti nu ar putea solicita celeilalte parti executarea angajamentelor sale, fara a oferi si ea ce datoreaza. Conditiile invocarii exceptiei de neexecutare a contractului Pentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului se cer ntrunite urmatoarele conditii: -obligatiile reciproce ale partilor sa-si aiba temeiul n acelasi contract. De exemplu, cumparatorul nu poate refuza sa plateasca pretul pe motiv ca vnzatorul i datoreaza o suma de bani pe care i-a mprumutat-o; -este necesar ca din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta; -neexecutarea sa nu se datoreze faptei nsesi a celui ce invoca exceptia, fapta ce l-a mpiedicat pe celalalt sa-si execute obligatia; -partile sa nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligatiile reciproce. Daca un astfel de termen a fost convenit, nseamna ca partile au renuntat la simultaneitatea de executare a obligatiilor si deci nu mai exista temeiul pentru invocarea exceptiei de neexecutare;

-pentru invocarea exceptiei de neexecutare nu se cere ca debitorul sa fi fost pus n ntrziere. Invocarea exceptiei de neexecutare are loc direct ntre parti, fara a fi necesar sa se pronunte instanta judecatoreasca. Este nsa posibil ca partea careia i se opune aceasta exceptie sa sesizeze instanta judecatoreasca ori de cte ori pretinde ca invocarea ei s-a facut n mod abuziv. Exceptia de neexecutare poate fi opusa nu numai celeilalte parti, ci tuturor persoanelor ale caror pretentii se ntemeiaza pe acel contract. Asadar, ea poate fi invocata si fata de un creditor al celeilalte parti care solicita obligarea la executare pe calea actiunii oblice. n schimb nu poate fi opusa acelor terti care invoca un drept propriu si absolut distinct nascut din contractul respectiv. Efectul invocarii exceptiei de neexecutare a contractului Efectul invocarii exceptiei de neexecutare a contractului consta n suspendarea obligatiei asumate de partea care foloseste aceste mijloc de aparare, pna la momentul la care cealalta parte si va ndeplini obligatia a carei neexecutare a determinat invocarea exceptiei. Rezolutiunea contractului se produce de drept cnd o parte ofera executarea si cealalta nu si executa obligatia sa. Clauzele contractuale exprese prin care partile prevad rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu conditia rezolutorie expresa care constituie o modalitate a contractului. n cazul conditiei rezolutorii, rezolutiunea depinde de un eveniment viitor si nesigur, strain de comportamentul debitorului si nu are caracter sanctionator. Dimpotriva, n cazul pactului comisoriu, rezolutiunea se datoreaza neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitor si se pune n valoare la initiativa creditorului. Avnd n vedere consecintele lor asupra fiintei contractelor, pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciara restrictiv si cu mai mare severitate. Intentia partilor de a stipula o asemenea clauza trebuie sa rezulte fara echivoc din cuprinsul actului juridic. Dupa modul n care sunt redactate, respectiv intensitatea cu care produc efectele rezolutiunii, pactele comisorii sunt de patru tipuri: a)Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuala prin care partile prevad ca, n cazul n care una dintre ele nu executa prestatiile ce le datoreaza, contractul se desfiinteaza; b)Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care partile convin ca n cazul n care o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte este n drept sa considere contractul ca desfiintat. Instanta sesizata de partea care nu si-a executat obligatia va putea totusi sa constate ca, desi obligatia nu a fost ndeplinita la termen totusi ea a fost executata nainte de a fi avut loc declaratia de rezolutiune. Astfel, instanta nu poate acorda un termen de gratie, dar va putea sa constate ca rezolutiunea nu a avut loc; c)Pactul comisoriu de gradul III consta n clauza prin care se prevede ca, n cazul n care una dintre parti nu si va executa obligatiile sale, contractul se considera rezolvit de plin drept. Aceasta nseamna ca instanta de judecata nu este ndreptatita sa acorde termen de gratie si sa se pronunte referitor la oportunitatea rezolutiunii contractului. d)Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauza contractuala prin care partile prevad ca, n cazul neexecutarii obligatiei, contractul se considera desfiintat de drept, fara a mai fi

necesara punerea n ntrziere si fara interventia instantei de judecata. O asemenea stipulatie are drept efect desfiintarea neconditionata a contractului, de ndata ce a expirat termenul de executare, fara ca obligatia sa fi fost adusa la ndeplinire. Instanta de judecata sesizata de una dintre parti nu va avea alta posibilitate dect aceea de a constata faptul ca rezolutiunea contractului a operat de plin drept. n legatura cu toate pactele comisorii este necesar a fi facuta observatia generala ca singurul n drept a aprecia daca este cazul sa se aplice rezolutiunea este creditorul care sia executat sau se declara gata sa-si execute obligatiile. nscrierea n contract a unui pact comisoriu expres nu nlatura posibilitatea acestuia de a cere executarea silita a contractului si de a nu se ajunge la rezolutiune. Debitorul care nu si-a executat obligatiile nu are dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului, chiar daca n cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Reguli speciale sunt reglementate de Codul comercial cu privire la rezolutiunea contractului prin art. 67, care stabileste conditiile ce trebuie ndeplinite pentru ca rezolutiunea de drept sa opereze. Astfel, ,,cnd, mai nainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiei, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vndut sau plata pretului si acesta nu-si ndeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se nedeplineste de drept n favoarea partii care si executase obligatiunea sa. De asemenea, art. 69 C.com. reglementeaza aplicarea art. 1370 C.civ. n comercial (rezolutiunea pentru nerespectarea termenului esential). Pentru a deveni operanta rezolutiunea de drept prevazuta de art. 69 este necesar ca fie vnzatorul, fie cumparatorul sa se afle n fata unui contract care contine o data fixa pentru executarea obligatiei de plata a pretului sau de predare a marfii vndute. n aceste conditii, mai nainte de scadenta obligatiei si de plata sau de livrarea marfii, contractantul care urmareste executarea contractului trebuie sa ofere executarea la termen a prestatiei sale. Daca partea cocontractanta nu vine n ntmpinarea partenerului de contract care a facut propria sa oferta, contractul se considera rezolutionat de drept, rezolutiunea opernd ca si cum ar fi intervenit un pact comisoriu de gradul II-III. n alineatele 2 si 3 ale art. 67 se prevede ca, n cazul n care a intervenit ntre parti o astfel de oferta, n conditiile precizate, rezolutiunea nu va putea fi dispusa dect prin hotarre judecatoreasca, prin aplicatiunea reguliiu de drept comun a conditiei rezolutorii tacite. 2.8. Executarea coactiva Codul comercial, prin art. 68, reglementeaza executarea coactiva (participarea partii interesate n obtinerea executarii obligatiei). Sunt reglementari speciale att pentru situatia neexecutarii de catre vnzator a obligatiei de predare a lucrului, ct si pentru situatia neexecutarii de catre cumparator a obligatiei de a lua n primire lucrul vndut. Astfel, conform art. 68 C.com., ,,cnd cumparatorul uhnui lucru miscator nu-si ndeplineste obligatia sa, vnzatorul are facultatea sau a depune lucrul vndut la o casa acreditata de comert, pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde. Din acest text de lege rezulta ca executarea coactiva nu este obligatorie. Precizam ca aceasta executare coactiva trebuie sa aiba loc imediat dupa ndeplinirea termenului. Potrivit art. 69 C.com., ,,daca termenul stipulat ntr-un contract de vnzare a unui lucru imobil este esential naturii operatiei, partea care voieste executarea conventiei fara sa tina seama de expirarea termenului stipulat n favoarea sa, trebuie sa nstiinteze pe cealalta parte n

termen de 24 de ore de la expirarea termenului. Singurul element nou care l aduce art. 69 pentru institutia vnzarii coactive este urgentarea procedurii vnzarii lucrului. Sensul de termen esential nscris n art. 69 este o consecinta a caracterului sau conventional, fixat de parti prin conventii. Prin analogie, n afara caracterului conventional constituie termen esential si acela care este intim legat de executarea obligatiei. Termenul ,,esential constituind o exceptie de la regula nscrisa n art. 68, este de stricta interpretare. n caz de dubiu, vnzarea coactiva trebuie facuta cu ndeplinirea procedurii prevazute de art. 68. 2.9. Reguli speciale privind anumite vnzari n anumite cazuri, datorita particularitatilor lor, exista unele reglementari specifice, cum ar fi pentru vnzarea dupa greutate, numar si masura (se are n vedere vnzarea bunurilor determinate generic), vnzarea pe ncercate si vnzarea cu plata pretului n rate, aceasta din urma fiind reglementata de HG nr. 280/1990 (vnzarea afectata de modalitati), vnzarea drepturilor litigioase, vnzarea n afara spatiilor comerciale, reglementata prin OG nr. 106/1999. 3. CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL 3.1. Consideratii generale n vederea dezvoltarii comertului sau, n conditiile unei piete concurentiale deschise, si n vederea optimizarii randamentului factorilor de productie, comerciantul a simtit nevoia crearii si dezvoltarii unor relatii bazate pe ncredere, ce implica participarea unui numar diversificat de persoane la realizarea activitatii sale comerciale. Importanta si rolul acestor persoane auxiliare n materia obligatiilor comerciale implica reglementarea n Codul comercial a contractului de mandat comercial si de comision. 3.2. Notiune si definitie Mandatul comercial se deosebeste de cel reglementat n materie civila nu prin structura, ct prin functie. Mandatului comercial i sunt astfel aplicabile principiile generale referitoare la mandatul civil, cu specificatia ca functia deosebita a mandatului comercial este de a mijloci afaceri comerciale. Pentru aceasta, normele speciale ce reglementeaza mandatul comercial sunt cuprinse n art. 374 391 C. com. Conform art. 374 C.com., ,,mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si pe socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit. 3.3. Natura juridica si caracterele contractului de mandat comercial a)Caracterul civil sau comercial al contractului de mandat se determina n functie de obiectul acestuia. Mandatul civil are ca obiect ncheierea actelor juridice, pe cnd mandatul comercial are ca obiect ncheierea unor acte juridice care sunt fapte de comert pentru mandant. Asadar, deosebirea consta n natura actelor juridice pe care mandatarul urmeaza sa le ncheie cu tertul. b) Dupa scopul urmarit de parti, mandatul comercial este ntotdeauna cu titlu oneros, fiecare parte urmarind procurarea unui avantaj. Deci, mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit niciodata si chiar daca n contract nu a fost stabilita o suma pentru remuneratia mandatarului, aceasta se poate determina de catre instanta, conform art. 386 Cod comercial. c) Dupa continutul contractului, mandatul comercial este un contract sinalagmatic (bilateral). Mandatul civil, fiind n principiu un contract cu titlu gratuit, este considerat un

contract sinalagmatic imperfect, deoarece obligatia mandantului de a plati remuneratia datorata pentru executarea mandatului nu se naste din contractul nsusi, chiar daca se naste cu ocazia contractului. d) Dupa modul de formare, este un contract consensual, care se ncheie prin simplul acord de vointa al partilor. De retinut nsa ca daca mandantul l nsarcineaza pe mandatar cu ncheierea unor acte pentru care este ceruta forma scrisa solemna ad validitatem, contractul de mandat trebuie sa respecte aceeasi forma solemna, de regula forma autentica. n practica, mandatul este constatat de obicei printr-un nscris numit procura sau mputernicire. e) Mandatul nu se confunda cu reprezentarea. Mandatul civil implica n mod obisnuit reprezentarea, pe cnd mandatul comercial se poate executa att prin reprezentare, ct si fara reprezentare, caz n care mandatarul ncheie acte juridice n nume propriu (cazul contractului de comision). f) O alta deosebire a mandatului comercial fata de cel civil se refera la puterile mandatarului. n civil, puterile mandatarului trebuie sa fie riguros reglementate, mandatul fiind de doua feluri: general si special. Si mandatul comercial poate fi de doua feluri: general, cnd mandatul se da pentru toate afacerile mandantului, sau special, cnd mandatul se da pentru o anumita afacere n particular a mandantului. Art. 375 alin. 3 C.com. prevede ca ,,mandatul pentru o anume afacere cuprinde mputernicire si pentru toate actele necesare executarii lui chiar cnd nu ar fi anume aratate. Puterile mandatarului nu sunt la fel de riguros delimitate n mandatul comercial, acesta conferind mandatarului o mai mare libertate de actiune si independenta dect n cel civil, libertate reclamata de natura si cerintele activitatii comerciale. 3.4. Delimitarea contractului de mandat comercial de alte contracte: fata de contractul de comision; contractul individual de munca; contractul de antrepriza; contractul de agent; contractul de management. 3.5. Conditiile de valabilitate ale mandatului comercial Conform art. 948 C.civ., pentru a fi valabil ncheiat, contractul de mandat comercial trebuie sa respecte conditiile cerute pentru validitatea oricarui contract: consimtamntul partilor, capacitatea acestora de a contracta, obiectul determinat si cauza licita. n cele ce urmeaza, vom evidentia numai unele aspecte specifice. a) Capacitatea partilor. ndeplinirea conditiilor cerute de lege impune ca mandantul sa aiba capacitatea deplina de exercitiu necesara ncheierii de catre el nsusi a actelor juridice (fapte de comert pentru mandant) ce formeaza obiectul contractului, deci capacitatea de a ncheia acte de comert, si ca mandatarul sa aiba capacitate deplina de exercitiu (pentru a-si exprima un consimtamnt valabil) n ncheierea actelor de comert. b) Consimtamntul partilor. Precum am mentionat mai sus, mandatul comercial se ncheie prin acordul de vointa al ambelor parti. Specific mandatului comercial este faptul ca, potrivit art. 376 Cod comercial, comerciantul care nu vrea sa primeasca nsarcinarea mandantului are obligatia sa nstiinteze pe acesta de refuzul sau ct mai urgent posibil. Legea l considera mandatar chiar daca nu a acceptat mandatul, obligndu-l sa pastreze bunurile care i s-au expediat si sa le conserve pe cheltuiala mandantului, pna cnd acesta va putea sa ia masurile necesare. c) Obiectul contractului. Acest aspect a fost tratat mai sus la punctul 3, a). Precizam ca actele juridice care se ncheie n baza mandatului privesc, cel mai adesea, vnzareacumpararea de marfuri.

3.6. Efectele contractului de mandat comercial Efectele contractului de mandat comercial ridica trei probleme: obligatiile partilor, privilegiul mandatarului si efectele pe care le produce executarea mandatului. a) Obligatiile partilor. ntocmai ca orice contract, si contractul de mandat comercial da nastere la obligatii n sarcina partilor contractante, obligatii ce sunt att cele prevazute la contractul de mandat civil, ct si cele prevazute de Codul comercial. Obligatiile mandatarului sunt: i) obligatia de a executa mandatul; ii) obligatia de a si ndeplini obligatiile izvorte din contract cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar; iii) obligatia de a aduce la cunostinta tertului cu care ncheie actul mputernicirea n baza careia actioneaza (contemplatio domini); iv) obligatia de a face cunoscuta mandantului executarea contractului; v) obligatia de a plati dobnzi la sumele cuvenite mandantului. Obligatiile mandantului sunt: i) obligatia de a pune la dispozitia mandatarului toate mijloacele necesare executarii mandatului; ii) obligatia de a plati remuneratia datorata mandatarului pentru executarea contractului; iii) obligatia de a restitui cheltuielile facute de mandatar pentru executarea mandatului. b) Privilegiul mandatarului. Acest privilegiu special de retentie asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le detine n vederea executarii contractului, sau care se gasesc la dispozitia sa, sau pentru care poate proba prin posesiunea legitima a politei de ncarcare sau a celei de transport ca i s-au expediat, este prevazut n art. 387 C.com., care prevede totodata ca acest privilegiu persista chiar n cazul vinderii lucrurilor, purtnd n continuare asupra pretului. Conform dispozitiilor legale, creantele amintite au precadere asupra oricaror creante mpotriva mandantului sau chiar vnzatorului care revendica, desi platile si cheltuielile au fost facute nainte sau dupa ce lucrurile au intrat n posesia mandatarului. Valorificarea privilegiului de catre mandatar se face conform art. 388 C.com. c) Efectele executarii mandatului. ncheierea de catre mandatar a actelor juridice n baza contractului de mandat comercial creeaza raporturi juridice ntre mandant si tert, dar numai n limita puterilor conferite mandatarului sau a ratificarii mandantului a celor facute peste aceste limite. 3.7. ncetarea contractului de mandat comercial Contractul nceteaza conform art. 1552 C.civ. si art. 390 C.com., art. 391 C.com. reglementnd si situatia renuntarii sau revocarii contractului fara justa cauza, caz n care ntreruperea executarii contractului conduce la raspundere pentru prejudiciile cauzate cu daune-interese. ntruct ncrederea care este baza mandatului nu se poate impune, singurul drept al mandatarului, cnd contractul este arbitrar retras, este o actiune n daune, nu n reintegrare. Art. 391 alin. 2 C.com. dispune ca, n cazul ncetarii contractului prin moartea unei parti, retributia cuvenita mandatarului va fi determinata dupa ceea ce sa executat, proportional cu ceea ce s-ar fi datorat pentru executarea integrala a mandatului. 4. CONTRACTUL DE COMISION 4.1. Consideratii generale n realizarea activitatii lor, comerciantii folosesc n multe ocazii un mandat special, fara reprezentare, denumit contract de comision, acesta fiind specific dreptului comercial si reglementat de art. 405-412 C.com.

4.2. Notiune si definitie Conform art. 405 C.com., comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar n socoteala comitentului. Acest contract comercial presupune ca o persoana (comitentul) sa dea altei persoane (comisionarul), care accepta, mputernicirea de a face un act sau o serie de acte comerciale n nume propriu, dar n interesul acestui comitent. n aceste conditii, comisionarul se afla exclusiv n raporturi cu reprezentantul (comitentul), n timp ce n relatiile cu tertii actioneaza n nume propriu, ca si cum ar fi vorba despre actiunea comisionarului. 4.3. Natura juridica si caracterele contractului de comision Caracterele juridice ale contractului de comision reies din definitia de mai sus si din dispozitiile legale n materie si sunt, succint, urmatoarele: a) contract (sinalagmatic) bilateral; da nastere la drepturi si obligatii n sarcina ambelor parti, att a comisionarului, ct si a comitentului; b) contract cu titlu oneros; prin ncheierea contractului, ambele parti urmaresc procurarea unui avantaj patrimonial; c) contract consensual; se ncheie prin simplul acord de vointa al partilor. 4.4. Conditiile de valabilitate ale comisionului Conform art. 948 C.civ., pentru a fi valabil ncheiat, contractul de comision trebuie sa ndeplineasca conditiile cerute pentru validitatea oricarui contract: consimtamntul partilor, capacitatea acestora de a contracta, obiectul determinat si cauza licita. Aspectele specifice sunt asemanatoare cu acelea de la contractul de mandat, cu mentiunea expresa ca pentru comisionar este necesara capacitatea sa deplina de exercitiu (pentru ca ncheie acte juridice proprio nomine), el dobndind astfel si calitatea de comerciant. 4.5. Efectele contractului de comision Se creeaza doua categorii de raporturi juridice: ntre comitent si comisionar si ntre comisionar si tert (comisionarul se obliga direct si personal fata de terti), fiindca ntre comitent si tert nu se nasc nici un fel de raporturi juridice. Obligatiile comisionarului sunt: i) obligatia de a executa mandatul ncredintat de comitent; ii) obligatia de a-si ndeplini obligatiile izvorte din contract cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar; iii) obligatia de a da socoteala comitentului asupra ndeplinirii mandatului primit. Obligatiile comitentului sunt: i) obligatia de a plati remuneratia (comisionul) datorata comisionarului pentru executarea contractului; ii) obligatia de a restitui cheltuielile facute de comisionar pentru executarea contractului. 4.6. Efectele executarii contractului de comision Comisionarul ncheie acte juridice n nume propriu, actionnd n baza mputernicirii primite si, conform art. 406 C.com., fiind parte contractanta cu tertul, are calitatea de debitor sau creditor fata de tert. n baza contractului de comision, ntre comitent si tert nu se stabilesc nici un fel de raporturi juridice, n cazul nerespectarii obligatiilor din contractul ncheiat ntre comisionar si tert, raspunderea apartinnd partii contractante n culpa. n situatia nerespectarii obligatiei de catre tert, comitentul poate cere comisionarului, n temeiul contractului de comision, sa intenteze actiunea corespunzatoare mpotriva tertului sau sa-i cedeze lui aceasta actiune. Mentionam ca legea dispune raspunderea comisionarului fata de comitent numai pentru ncheierea actelor juridice, nu si pentru executarea lor, conform art. 412 C.com. Tot acest articol prevede posibilitatea stabilirii de catre parti prin contract a unei obligatii de garantie a executarii contractului, numita provizionul star del credere sau pentru credit.

4.7. ncetarea contractului de comision Fiind vorba de o varietate a contractului de mandat, se aplica identitatea cauzelor de ncetare a comisionului cu cele ale mandatului, datorita naturii juridice a comisionului ca mandat fara reprezentare. 5. CONTRACTUL DE CONSIGNATIE 5.1. Consideratii generale Codul comercial nu contine nici o reglementare referitoare la contractul de consignatie. S-a elaborat o reglementare detaliata prin Legea nr. 178 din 30 iulie 1934, pentru contractul de consignatie, publicata n Monitorul Oficial nr. 173/1934 si modificata ulterior prin Legea nr. 34/1936, publicata n Monitorul Oficial nr. 77 din 1 aprilie 1936, care este si n prezent n vigoare. 5.2. Notiune si definitie Art. 1 din Legea 178/1934 defineste contractul de consignatie ca fiind conventia prin care una din parti, numita consignant, ncredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, marfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului. Caracteristica acestei forme de vnzare consta n interpunerea n raporturile dintre proprietarul-furnizor si cumparator a consignatarului, care ndeplineste functii de intermediar. Din punctul de vedere aratat, consignatia se analizeaza ca o specie a contractului de comision, deoarece cosignantul detine, analogic vorbind, pozitia de comitent, iar consignatarul pe cea de comisionar. Pe baza acestor elemente, contractul de consignatie poate fi definit ca acel contract prin care o parte, numita consignant, ncredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vndute, n nume propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a-i restitui bunul nevndut. 5.3. Natura juridica si caracterele contractului de consignatie Contractul de consignatie, asa cum este reglementat de Legea 178/1934, a fost caracterizat n doctrina vremii ca fiind un contract consensual, oneros, sinalagmatic, de comandament, ncheiat intuitu personae, principal, comutativ si, n sfrsit, comercial. Contractul de consignatie se ncheie n scris, deoarece, potrivit art. 2 din Legea 178/1934, el se poate dovedi numai prin proba scrisa. Deci, forma scrisa a contractului este ceruta ad probationem. Delimitarea contractului de consignatie de alte contracte: a) fata de contractul de comision; b) fata de contractul de mandat comercial; c) fata de contractul de depozit; d) fata de contractul de vnzare sub conditie. 5.4. Conditiile de valabilitate ale contractului de consignatie Pentru a fi valabil ncheiat, contractul de consignatie trebuie sa ndeplineasca conditiile cerute pentru validitatea contractului de comision, cu observatia ca art. 1 din Legea nr. 178/1934 se refera numai la marfuri sau obiecte mobile. 5.5. Efectele contractului de consignatie Contractul de consignatie da nastere la anumite obligatii ntre partile contractante. Totodata, prin ncheierea actelor de vnzare-cumparare se nasc anumite obligatii ntre consignatar si terti. a) Obligatiile partilor. ntre parti se nasc raporturi juridice asemanatoare celor izvorte din contractul de mandat privitor la raporturile dintre mandant si mandatar. n acest sens, pot fi invocate dispozitiile art. 405 alin. 2 C.com., care, desi se refera la contractul de comision, sunt aplicabile si contractului de consignatie.

Obligatiile consignantului sunt: i) obligatia de a preda consignatarului bunurile care urmeaza sa fie vndute; ii) obligatia de a plati remuneratia datorata consignatarului pentru executarea contractului; iii) obligatia de a restitui cheltuielile facute de consignatar cu ndeplinirea nsarcinarii primite. Obligatiile consignatarului sunt: i) obligatia de a lua masurile necesare pentru pastrarea si conservarea bunurilor primite (art. 5-9 din Lege); ii) obligatia de a executa mandatul dat de consignant (art. 11-14 din Lege); iii) obligatia de a da socoteala consignantului asupra ndeplinirii mandatului sau. Sanctiuni Conform art. 23 din Legea nr. 178/1934 ,,se va pedepsi cu nchisoare de la 2 luni pna la 2 ani si cu amenda de la 10000 - 100000 lei, fara a se putea acorda circumstante atenuante, consignatarul: 1. Care-si va insusi bunurile ncredintate n consignatie, sau le va instraina n alt mod sau n alte conditiuni dect acelea prevazute n contract, sau nu le va restitui consignantului la cerere. 2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile ncasate sau primite de el, drept pret al bunurilor vndute. 3. Care la cererea consignantului nu va face de ndata notificarile prevazute la art. 13, al. 3 din prezenta lege. Art. 24. - Se va pedepsi cu nchisoare de la o luna pna la un an, fara a se putea acorda circumstante atenuante, consignatarul: 1. Care, cu rea credinta, nu va face consignantului nstiintarile prevazute la art. 18 din prezenta lege. Se considera de rea credinta consignatarul care, n termen de trei zile libere de la cererea scrisa a consignantului, nu i-a facut nstiintarea sus aratata. 2. Care, cu buna stiinta, va face consignantului nstiintari neexacte privitoare la situatiunea vnzarilor si incasarilor facute de el 3. Care nu va notifica consignantului orice urmarire indreptata asupra bunurilor ncredintate lui in consignatie sau asupra valorilor rezultate din vnzarea lor, de indata ce va fi avut cunostinta de acele urmariri. 4. Care va inlatura, va distruge, va deteriora sau va face sa se inlature, distruga sau deterioreze ambalajele, etichetele, marcile sau orice alte semne exterioare aplicate de consignant asupra marfurilor incredintate n consignatie. 5. Care va depozita sau muta marfurile ncredintate lui n consignatie n contra dispozitiunilor contractului 6. Care nu va pune la dispozitia consignantului, la cererea acestuia, registrele speciale de consignatie n cazul cnd contractul prevede tinerea unor asemenea registre. b) Efectele executarii contractului de consignatie. n cazul efectelor executarii contractului de consignatie sunt aplicabile regulile comisionului. Prin intermediul reprezentarii indirecte se realizeaza o transmitere automata catre reprezentat a drepturilor dobndite de catre comisionar de la tert. Nerespectarea obligatiilor din contractul de consignatie atrage raspunderea partii n culpa. Potrivit legii, aceasta raspundere este o raspundere civila sau o raspundere penala. 5.6. ncetarea contractului de consignatie n privinta ncetarii contractului de consignatie, avnd n vedere natura sa juridica si caracterul intuitu personae, sunt aplicate regulile mandatului.

6. CONTRACTUL DE CONT CURENT 6.1. Notiunea contractului de cont curent Institutie tipica comertului de banca, contractul de cont curent reglementeaza creantele reciproce n afaceri. Sub aspect juridic, acest contract este cel prin care doua persoane care se gasesc n raporturi de afaceri (de regula, o banca si clientul ei), denumiti corentisti, se nvoiesc ca n loc sa-si remita reciproc si succesiv bani sau alte valori izvorte din prestatiile facute de una catre alta, sa le nscrie ntr-un cont, n partide de debit si credit, iar la nchiderea contului, la un anumit termen, soldul creditor rezultat din compensare sa fie achitat de partea debitoare. Prestatiile sau transmisiunile de valori care se concretizeaza prin creante n favoarea uneia dintre parti, care sunt depuse n contul curent, se numesc remize sau rimese, care pot fi obligatorii sau facultative. Dupa trecerea rimesei n contul curent, aceasta ia denumirea de post, partida sau articol. Contractul de cont curent este reglementat de art. 370-373 C.com., care se refera la efectele pe care le produce ntre partile contractante, fiind mentionat si n art. 6 C.com., care stabileste ca contractul de cont curent este civil sau comercial, dupa calitatea persoanelor contractante si cauza pentru care a fost ncheiat. Contractul de cont curent se deosebeste de alte operatiuni juridice sau contracte cu functiuni apropiate, cum ar fi contractul de deschidere de credit sau de deschidere de credit n cont curent, contractul de depozit n cont curent etc. 6.2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent: contract consensual: contract cu titlu oneros; contract sinalagmatic (bilateral); contract neformal; contract de executare succesiva; contract accesoriu. 6.3. Efectele contractului de cont curent Contractul de cont curent produce efecte juridice principale (esentiale) transferul de proprietate, novatia, indivizibilitatea si compensatia si efecte juridice secundare dobnzile, comisionul si diverse cheltuieli. 6.4. ncheierea contului curent ncheierea contului curent spre a se constata care dintre corentisti este creditor si pentru ce suma (sold creditor) se realizeaza la scadenta termenelor stabilite prin conventie si, n lipsa, la 31 decembrie, n fiecare an. 6.5. ncetarea contractului de cont curent Acest contract poate nceta de drept n cazurile expres prevazute de lege si la cererea unei parti, conform art. 373 C.com. 7. CONTRACTUL DE REPORT 7.1. Notiunea contractului de report Contractul de report este folosit n general n situatia n care o persoana proprietara a unor titluri de credit are nevoie de numerar. Conform art. 74 C.com., contractul de report consta n cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit care circula n comert si revnzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie. Acest contract se dovedeste a fi un contract juridic complex, o dubla vnzare, cea de a doua fiind cu termen si la un pret determinat. Persoana care vinde (temporar) sau da n report se numeste reportat, iar cea care cumpara reportator. Reportatorul primeste de la reportat o remuneratie, denumita pret de report sau premiu, care constituie pretul serviciului prestat de reportat. Diferenta dintre suma data si cea ncasata de reportator (profitul) poarta denumirea de report.

7.2. Conditiile reportului: a) sa existe acordul de vointa al ambelor parti; b) manifestarile de vointa sa fie simultane si sa aiba loc ntre aceleasi persoane; c) vnzarea si revnzarea sa aiba ca obiect titluri de credit care circula n comert. 7.3. Natura juridica a contractului de cont curent Acest contract este unul sui generis, deosebit de vnzare-cumparare prin faptul ca necesita remiterea materiala a titlurilor de credit, opernd un dublu transfer de proprietate ntre aceleasi persoane si la termene diferite asupra unor titluri de credit de aceeasi specie. 7.4. Efectele contractului de report Contractul de report produce efecte juridice privitoare la transferul de proprietate asupra titlurilor de credit si fructele civile ale acestora. Daca n privinta efectului translativ de proprietate sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, referitor la fructele civile produse de titlurile de credit precizam ca acestea se cuvin reportatorului (el a devenit proprietarul acestora) n lipsa de stipulatie contrara ntre parti n cadrul contractului. 7.5. ncetarea contractului de report Acest contract nceteaza ca urmare a producerii efectelor sale, partile putnd opta pentru prelungirea contractului pentru unul sau mai multe termene succesive (art. 75 C.com)., dar cu pastrarea conditiilor initiale. 8. CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA Contractul de garantie reala mobiliara, cunoscut si sub numele de contract de gaj, reprezinta un contract numit, n baza caruia debitorul constituie n favoarea creditorului o garantie asupra unui bun mobil corporal sau ncorporal n vederea garantarii executarii unei obligatii civile sau comerciale. Garantia reala mobiliara este reglementata n Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice (Legea), care a abrogat n mod expres prevederile din Codul Comercial referitoare la gaj si are urmatoarele caractere juridice: a) este un contract solemn n sensul ca este necesara forma scrisa a acestuia ad validitatem; b) este un contract unilateral, crend obligatii numai n sarcina debitorului obligatiei de garantie; c) este un contract cu titlu oneros comutativ, n baza acestui contract urmarinduse crearea unor avantaje materiale uneia dintre partile la acest contract; d) este un contract constitutiv de drepturi reale; e) este un contract accesoriu contractului prin care se creeaza obligatia principala; f) contractul este un titlu executoriu prin efectul legii. Conform prevederilor Titlului VI din Legea 99/1999, garantia reala mobiliara are urmatoarele caracteristici: a) reprezinta un drept real creat n vederea garantarii ndeplinirii unei obligatii; b) garantia se poate constitui cu sau fara deposedarea proprietarului bunului respectiv; c) confera creditorului garantiei dreptul de a urmari bunul respectiv n minile oricarei persoane s-ar afla respectivul bun; d) garantia poate avea ca obiect orice tip de obligatie, inclusiv obligatii viitoare sau sub conditie, determinata sau determinabila; e) garantia astfel creata acopera att obligatia garantata, ct si accesoriile acesteia: dobnzi, penalitati sau alte costuri. Obiectul garantiei reale mobiliare l constituie orice bun mobil corporal sau incorporal, conform art. 6 alin. 1 din Lege, ca si bunurile enumerate n acest scop n art. 6 alin. 5, cum ar fi: stocurile de marfa, soldurile creditoare ale conturilor bancare, certificate de depozit, actiunile si partile sociale; drepturi de proprietate intelectuala; instrumente negociabile, politele de asigurare, drepturile de creanta garantate, fondul de comert sau universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, inclusiv bunurile viitoare, echipamente,

masini agricole. mpreuna cu bunurile afectate garantiei, legea considera constituita garantia si asupra produselor obtinute din valorificarea acestor bunuri. Garantia reala mobiliara se constituie de regula printr-un nscris sub semnatura privata sau ncheiat n forma autentica. n cazul unor bunuri al caror regim juridic este n mod special reglementat de alte acte normative, n afara formalitatilor precizate n Lege, este necesara si ndeplinirea unor formalitati specifice. De exemplu, n cazul actiunilor afectate unei obligatii de garantie, acestea vor fi indisponibilizate potrivit regulilor pietei pe care sunt tranzactionate sau prin mentiune n registrul actionarilor societatii conform regulilor de drept comun. n principal, ca efect al contractului de garantie, creditorul are dreptul sa intre n posesia bunului, sa l retina si sa l valorifice n cazul n care debitorul nu si executa obligatiile astfel garantate la termen sau n conditiile agreate. Mai mult, creditorul are dreptul de a inspecta bunul pe durata contractului si dreptul de a trece la executarea garantiei daca are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul este pus n pericol sau plata este pe cale a fi mpiedicata. Debitorul, avnd posesia bunului, are dreptul de a administra bunul pe toata durata contractului si de a dispune de acesta si de produsele acestuia, inclusiv prin nchiriere, constituirea unei alte garantii sau vnzarea acestuia. Debitorul are obligatia de a pastra bunul n cele mai bune conditii si de a evita orice degradare sau depreciere a acestuia, sa ntretina si sa foloseasca bunul cu diligenta unui bun proprietar si sa tina o evidenta clara a bunului si a produselor acestuia, daca este cazul. Contractul de garantie nceteaza prin executarea obligatiei al carei accesoriu este, prin actul eliberator al creditorului sau prin hotarre judecatoreasca. Legea stabileste un anumit sistem specific de publicitate a garantiilor reale mobiliare prin intermediul Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) un sistem informatic de evidenta a prioritatii garantiilor reale mobiliare structurat pe persoane si bunuri. n cazul nendeplinirii sau ndeplinirii defectuoase a obligatiei garantate, creditorul poate trece la executarea garantiei, Legea punnd la dispozitia sa doua posibilitati: fie procedura de executare mobiliara reglementata de Codul de Procedura Civila, fie procedura speciala reglementata de Lege. 9. CONTRACTUL DE LEASING Contractul de leasing este un contract prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite, pentru o perioada determinata, dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfrsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a nceta raporturile contractuale. Contractul de leasing este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 51 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing aprobata n baza prevederilor Legii nr. 90/1998 si modificata n baza prevederilor Legii nr. 99/1999. Contractul de leasing are urmatoarele caractere juridice: este un contract consensual, n sensul ca forma scrisa a acestuia nu este necesara ad validitatem; este un contract bilateral, crend obligatii numai n sarcina debitorului obligatiei de garantie; este un contract cu titlu oneros comutativ, n baza acestui contract urmarindu-se crearea unor avantaje materiale uneia dintre partile la acest contract; contractul este titlu executoriu

prin efectul legii n cazul n care utilizatorul nu preda bunurile la sfrsitul perioadei de leasing. Obiect al contractului de leasing l pot constitui bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosinta ndelungata, aflate n circuitul civil, cu exceptia nregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor. Din punct de vedere al legislatiei fiscale din Romnia, sunt identificate doua tipuri de contracte de leasing, si anume: 9.1. Contractul de leasing financiar, care reprezinta orice contract de leasing ce ndeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii: a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul cnd contractul de leasing produce efecte; b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului; c) perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; n ntelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit. 9.2. Contractul de leasing operational orice contract de leasing ncheiat ntre locator si locatar, care nu ndeplineste conditiile contractului de leasing financiar. n calitate de utilizator poate figura orice persoana fizica sau juridica romna sau straina, iar n calitate de finantator, orice societate de leasing persoana juridica romna sau straina care ndeplineste conditiile prevazute de lege n acest sens obiectul de activitate al societatii este unic, activitati de leasing, si capitalul social este de minimum 500 milioane lei. n conformitate cu art. 6 din OG 51/1997 republicata, contractul de leasing trebuie sa prevada n mod obligatoriu urmatoarele clauze: partile, obiectul contractului, valoarea totala a contractului, valoarea ratelor de leasing, perioada de utilizare n sistem de leasing a bunului, clauza privind obligatia asigurarii bunului. n principal, n baza contractului de leasing, locatorul are obligatia de a respecta dreptul utilizatorului de a-si alege furnizorul si asiguratorul bunului, sa ncheie contractul de vnzare-cumparare al bunului cu furnizorul indicat de utilizator; sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului la ncetarea contractului; sa garanteze folosinta linistita si utila a bunului. La rndul sau, utilizatorul are obligatia de a primi bunul obiect al contractului de leasing, de a exploata bunul conform destinatiei acestuia, de a achita ratele de leasing, sa suporte cheltuielile de ntretinere a bunului, sa nu greveze bunul respectiv cu sarcini fara acordul finantatorului. Raspunderea partilor este reglementata n mod separat si se refera att la cauzele exprese de raspundere stabilite de lege n sarcina finantatorului, ct si la cazurile de raspundere ale utilizatorului, att n ceea ce priveste raspunderea contractuala, ct si raspunderea pentru bunul obiect al contractului de leasing. n afara de prevederile exprese ale legii n acest sens, partile sunt libere sa stabileasca att alte clauze aditionale n cadrul contractului de leasing, ct si clauze de agravare a raspunderii acestora n ceea ce priveste executarea obligatiilor decurgnd din respectivul contract. CAPITOLUL IV TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE 1.1. Consideratii generale Titlurile de valoare sau de credit reprezinta nscrisuri care ncorporeaza anumite valori patrimoniale si care constata existenta unei obligatii comerciale sau drept de creanta pe

care posesorul acestuia l poate executa dupa trecerea unui anumit interval de timp. Circulatia acestor titluri care ncorporeaza valori patrimoniale nu este conditionata de efectuarea unor formalitati, cum ar fi cele prevazute de legislatia civila pentru cesiunea de creanta, ci, prin ncorporarea drepturilor n titlu, se simplifica circulatia acestora, iar exceptiile personale ale debitorului fata de titularul initial nu mai pot fi ridicate. Emiterea si circulatia titlurilor de valoare sau a titlurilor de credit reprezinta fapte de comert obiective, conform prevederilor art. 3 din Codul Comercial. 1.2. Caracteristici comune ale titlurilor de valoare: a) caracter constitutiv dreptul de creanta este ncorporat direct n titlul de valoare respectiv si poate fi exercitat numai n temeiul nscrisului respectiv; b) caracter formal nscrisul care constata dreptul respectiv trebuie sa mbrace o anumita forma si sa contina toate mentiunile prevazute cu caracter obligatoriu de lege; c) caracter literal ntinderea si natura dreptului continut n titlu se pot determina numai n masura si n conditiile mentionate n nscrisul respectiv. Astfel, nu pot fi admise nici un fel de alte mijloace de proba n vederea determinarii cuprinsului sau ntinderii obligatiilor/drepturilor respective n afara titlului nsusi. Titlul confera posesorului legitim certitudinea dreptului sau n conditiile mentionate n acesta; d) titlul confera un caracter autonom creantei respective dupa emiterea titlului, emitentul acestuia nu este obligat n virtutea raportului juridic originar (fundamental), ci exclusiv n virtutea semnarii titlului. Mai mult, n circulatia titlului, fiecare nou posesor este considerat a avea un drept nou, originar propriu, autonom si nu un drept cedat. Deci, dobnditorul are un drept autonom, adica un drept care este independent fata de dreptul transmitatorului. Ca o consecinta a acestui fapt, dobnditorului titlului nu se pot opune exceptiile care puteau fi opuse transmitatorului. 1.3. Utilitatea comerciala a titlurilor de valoare: a) instrumente de plata pot servi la stingerea unei obligatii banesti; b) instrumente de credit pot fi cedate nainte de scadenta fie n proprietate, fie n garantie, pentru a se obtine un credit, mobiliznd o creanta baneasca; c) instrumente de garantie avnd n vedere caracterul constitutiv si autonom al titlurilor de valoare, acestea pot fi folosite ca mijloace alternative de garantare a executarii unor obligatii comerciale, aceasta fiind functia cea mai des utilizata n practica pentru titlurile de valoare. 1.4. Clasificarea titlurilor de valoare: a)Dupa continutul acestora: titluri de valoare care dau dreptul la plata unei sume de bani efecte de comert, negociabile, care reprezinta si titluri de credit: cambia, biletul la ordin si cecul; titluri care confera drepturi complexe patrimoniale si nepatrimoniale valorile mobiliare, n principal actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale detinute public; titluri de valoare care confera dreptul la anumite cantitati de marfuri titluri reprezentative ale marfurilor: conosamentul, recipisa de depozit, warantul. Conosamentul este nscrisul eliberat de comandantul sau armatorul navei cu care se transporta marfurile, care atesta ncarcarea marfurilor pentru a fi transportate. Posesorul legitim al nscrisului este considerat proprietarul marfurilor. Recipisa de depozit este un nscris care confera titularului dreptul de proprietate asupra marfurilor depozitate n magazii specializate (docuri, antrepozite etc.). Warantul este nscrisul care confera calitatea de titular al unui drept de garantie reala mobiliara asupra marfurilor depozitate.

b) Dupa modul de circulatie al acestora: titluri nominative, n cuprinsul carora este mentionat numele posesorului legitim. Potrivit legii, titlul nominativ se poate transmite prin cesiune. Cesiunea consta n nscrierea n titlu a numelui cesionarului si predarea titlului; titlurile la ordin titlurile care cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de catre o anumita persoana si care se transmit prin gir cambia si biletul la ordin. Operatiunea girului, prin care se realizeaza transmiterea titlului, consta dintr-o mentiune translativa de drepturi facuta de posesorul titlului, chiar n titlu, cu precizarea numelui dobnditorului; titlurile la purtator, care nu determina persoana titularului drepturilor si care se transmit prin simpla traditiune a titlului respectiv (transmiterea materiala a nscrisurilor). c) Dupa cauza: titlurile cauzale, care mentioneaza cauza obligatiei actiunile, conosamentul; titlurile abstracte, care ncorporeaza dreptul respectiv, fara a mentiona cauza obligatiei, avnd valoare juridica prin ele nsele cambia, biletul la ordin, cecul. n activitatea comerciala sunt folosite unele nscrisuri care nprumuta anumite caracteristici ale titlurilor de valoare, fara a fi veritabile titluri comerciale de valoare. De aceea, ele sunt denumite titluri de valoare improprii. Sunt avute n vedere: biletele de calatorie cu mijloacele de transport (metrou, tranvai, troleibuz, autobuz, tren etc.), biletele de loterie, biletele pentru statiunea de odihna, biletele de intrare la teatru etc. 2. CAMBIA 2.1. Consideratii generale Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate n activitatea comerciala. Cambia este un titlu de valoare n baza caruia o persoana, numita tragator, da ordin unei alte persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o anumita suma de bani unei terte persoane beneficiar sau la ordinul acesteia. Asa cum rezulta din definitie, cambia implica participarea a trei persoane: tragatorul (emitentul), trasul si beneficiarul. Tragatorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el da dispozitia sa se plateasca o suma de bani. Prin semnatura sa, tragatorul si asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul nscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece ,,trage titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata. Trasul este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani. Beneficiarul este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata catre tras. Cambia este emisa sau transmisa n principal n scopul stingerii unui raport juridic fundamental izvort dintr-un contract comercial. n cadrul mecanismului cambial, un rol important este jucat nu numai de catre raportul fundamental n baza caruia cambia a fost emisa initial, dar si de functia acesteia de titlu de valoare formal si complet. Astfel, n baza raportului fundamental, debitorul urmarit poate opune creditorului o exceptie specifica raporturilor lor personale, dar fiecare semnatar ulterior al cambiei, n virtutea titlului nsusi, este tinut raspunzator de plata acestuia fata de posesorul legitim al cambiei. Pe de alta parte, raportul juridic fundamental n baza caruia cambia a fost emisa este exterior si, de regula, preexistent fata de raportul juridic cambial. Prin emiterea cambiei catre beneficiar se sting, de fapt, doua obligatii: obligatia trasului fata de tragator, ca si obligatia tragatorului fata de beneficiar. Beneficiarul poate stinge mai departe alte obligatii ale sale prin transmiterea cambiei prin gir n favoarea creditorului sau, nscriind pe spatele acesteia ordinul de a se plati acea suma de bani creditorului sau. Noul raport juridic de drept cambial nu antreneaza desfiintarea raportului fundamental, astfel ca posesorul cambiei accepta un instrument de plata simplificat, dar nu renunta la garantiile suplimentare ce pot fi atasate raportului fundamental. n acest fel se poate

explica faptul ca obligatia cambiala, desi este o obligatie abstracta, este nula daca este semnata fara cauza sau daca se bazeaza pe o cauza ilicita. Legislatia aplicabila n materie este Legea nr. 58/1934, care corespunde principiilor fundamentale mentionate n Conventia Internationala referitoare la legea uniforma a cambiei si biletului la ordin din 1930, semnata la Geneva,cuprinznd legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin, modificata si completata de catre Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 mpreuna cu reglementarile specifice emise de catre Banca Nationala a Romniei. 2.2. Caracterele juridice Pe lnga caracterele generale ale titlurilor de valoare, cambia are si urmatoarele caractere proprii: a) titlu de credit utilizat ca efect de comert sau efect financiar datorita caracterului abstract si literal al nscrisului; b) are ca obiect ntotdeauna plata unei sume de bani; c) este un titlu complet n sensul ca va trebui sa cuprinda toate mentiunile necesare pentru identificarea obligatilor cambiali sau a sumelor de bani ce vor fi platite; lipsa unor astfel de mentiuni nu poate fi suplinita cu alte documente, iar calitatea obligatului cambial mentionata pe titlu nu poate fi contestata; d) titlu la ordin , transmisibil prin gir. Dreptul cuprins n cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana careia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza ,,la ordin este subnteleasa n orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizeaza pe posesorul ei sa o transmita altei persoane oricnd doreste si la infinit. Legea permite transmiterea cambiei si pe calea dreptului comun a cesiunii de creanta. n acest scop, n cambie trebuie sa se faca mentiunea ,,nu la ordin; e) titlu abstract n sensul ca, odata emisa cambia, drepturile si obligatiile decurgnd din aceasta devin independente de raportul juridic fundamental n baza caruia cambia a fost emisa; f) creeaza obligatii autonome, n sensul ca obligatiile create n baza raportului juridic cambial sunt independente, fiecare semnatura pusa pe cambie fiind sursa unui nou raport juridic distinct; g) creeaza obligatii neconditionale, n sensul ca obligatiile create n baza raportului juridic cambial nu pot fi afectate de nici un fel de conditie; h) creeaza obligatii juridice solidare n sensul ca, prin transmiterea cambiei pe calea girului, ultimul posesor legitim al acesteia poate cere plata sumei de bani prevazute n cambie de la oricare dintre semnatarii acesteia, fara a exista o ordine prestabilita. Functiile cambiei sunt urmatoarele: a) instrument de schimb valutar. Cambia a aparut ca o necesitate impusa de nevoile existentei unui instrument juridic prin care sa se realizeze schimbul valutar. Notiunea de cambie este preluata din dreptul italian si are la baza cuvntul ,,cambio, care nseamna schimb. n dreptul francez se foloseste expresia ,,lettre de change, care nseamna ,,scrisoare de schimb. Deci, cambia era menita sa realizeze un schimb. La origine era vorba de un schimb de moneda. Functia cambiei de instrument de schimb valutar are, n prezent, o valoare istorica. Ea ar mai putea prezenta interes n raporturile comerciale internationale. b) instrument de credit. Principala functie a cambiei este aceea de instrument de credit. ntr-adevar, deoarece suma de bani prevazuta n cambie nu trebuie achitata imediat, ci la

un anumit termen, prin intermediul cambiei se acorda debitorului un credit pe intervalul de timp determinat de acesta. c) instrument de plata. Cambia are si functia de instrument de plata. Aceasta functie este asemanatoare functiei pe care o ndeplineste moneda. Cambia prezinta nsa avantajul ca evita folosirea de numerar. 2.3. Conditiile de validitate ale cambiei 2.3.1. Conditiile emiterii cambiei: 2.3.1.1. Conditii de fond: sunt supuse legilor comerciale, cambia fiind, n baza art. 3 din Codul Comercial, o fapta de comert. Trebuie ndeplinite conditiile prevazute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimtamntul, capacitatea, obiectul si cauza (art. 948 C.civ.). Astfel, conditiile de fond ale cambiei sunt: consimtamntul si cauza; capacitatea si obiectul. a) Consimtamntul si cauza cambiei prezinta o particularitate. n aprecierea lor trebuie avut n vedere caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale. Orice obligatie cambiala se desprinde de cauza care i-a dat nastere si se manifesta ca o obligatie de sinestatatoare. b) Capacitatea ceruta pentru asumarea unor obligatii cambiale este cea prevazuta de dispoizitiile Decretului nr. 31/1954 pentru ncheierea actelor juridice. ntr-adevar, Codul comercial contine dispozitii speciale pentru capacitatea ceruta persoanei fizice pentru a fi comerciant, dar nu reglementeaza nici o conditie de capacitate pentru ncheierea actelor juridice comerciale. c) Obiectul cambiei l constituie prestatiile la care se obliga persoanele implicate n raporturile cambiale. Fiecare obligatie cambiala are un obiect concret, care este determinat de natura obligatiei asumate (tragator, tras, avalist etc.). Nerespectarea conditiilor pentru validitatea cambiei atrage dupa sine sanctiunea nulitatii, n conditiile reglementate n dreptul comun. 2.3.1.2. Conditii de forma: 2.3.1.2.1. Forma scrisa. Legea nr. 58/1934 nu prevede n mod expres conditia formei scrise. Aceasta conditie este subnteleasa de vreme ce art. 1 din lege se refera la ,,textul nscrisului, iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin semnatura. Cambia poate fi scrisa n limba romna ori ntr-o limba straina, indiferent daca persoanele implicate cunosc ori nu aceasta limba. O cambie trebuie scrisa doar ntr-o singura limba (romna sau straina) pentru a nu crea confuzii. O cambie poate fi scrisa de mna, batuta la masina ori tiparita. Se admit si formularele tipizate, care se completeaza n spatiile libere. n toate cazurile nsa, semnatura trebuie sa fie manuscrisa, adica sa apartina persoanei care semneaza. 2.3.1.2.2. Mentiunile obligatorii: a) denumirea de cambie ntruct legea impune ca n nscris sa fie inclusa mentiunea de cambie, nseamna ca nu sunt admise expresii echivalente. n consecinta, nu ar putea fi folosite notiunile de ,,trata sau ,,polita, care erau folosite de reglementarile anterioare, chiar daca n trecut erau larg cunoscute ; ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinate. Ordinul de plata trebuie exprimat sub forma unui ordin propriu-zis (,,platiti, ,,veti plati etc.) sau n alta forma ,,mai politicoasa, ,,va autorizez sa platiti etc. Daca suma de bani a fost aratata n cifre si litere, n caz de necponcordanta ntre ele prevaleaza suma aratata n litere (art. 6 din lege).

b) numele trasului Legea cere ca nscrisul sa prevada numele persoanei care trebuie sa execute plata, adica numele trasului. Se are n vedere numele si prenumele persoanei fizice sau, dupa caz, denumirea (firma) persoanei juridice. n cazul neindicarii trasului, cambia este lovita de nulitate. n calitate de tras poate fi indicata orice persoana fizica sau juridica. Potrivit legii, n calitate de tras poate fi indicat nsusi tragatorul (art. 3). Legea permite si posibilitatea indicarii mai multor persoane n calitate de tras, dar n mod cumulativ, adica numai daca fiecare din aceste persoane accepta plata ntregii sume (obligatie solidara); indicarea scadentei. Potrivit legii, nscrisul trebuie sa indice scadenta, adica data la care obligatia cambiala devine exigibila si posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani mentionata n nscris. Scadenta trebuie sa fie unica. Legea interzice cambia cu plata n rate. O cambie cu scadente succesive este lovita de nulitate (art. 36 din lege). Modalitatile de stabilire a scadentei sunt prevazute de lege. Art. 36 din Legea nr. 58/1934 prevede ca o cambie poate fi trasa: la vedere; la un anume timp de la vedere; la un anumit timp de la data emisiunii; la o zi fixa. c) indicarea locului unde trebuie facuta plata. nscrisul trebuie sa prevada locul unde debitorul (trasul) va face plata. ntruct legea cere sa se indice locul platii, se considera ca trebuie sa se arate numai localitatea, iar nu domiciliul ori sediul debitorului. Deci, n cambie trebuie precizata localitatea unde se va face plata si nu adresa completa a debitorului (strada, nr. etc.). Legea permite indicarea mai multor locuri de plata. n acest caz, posesorul cambiei o poate prezenta pentru acceptare sau plata la oricare idntre aceste locuri (art. 2 alin. 5 din lege). n lipsa unei mentiuni privind locul unde trebuie facuta plata, legea prezuma ca loc al platii, locul aratat lnga numele trasului, care este considerat si loc al domiciliului trasului (art. 2 alin. 5 din lege). d) numele celui caruia sau la ordinul caruia se va face plata Potrivit legii, n cambie trebuie sa se arate persoana careia i se va face plata sau la ordinul careia plata trebuie facuta. n cambie pot fi indicati mai multi beneficiari, n mod cumulativ ori alternativ. De asemenea, tragatorul este ndreptatit sa se indice pe sine n calitate de beneficiar (art. 3 din lege). e) data si locul emiterii nscrisul trebuie sa cuprinda data si locul emiterii cambiei de catre tragator. Data se indica prin ziua, luna si anul emiterii cambiei. n cazul cnd n titlu nu figureaza data de emisiune, cambia este lovita de nulitate. Totodata, precizarea datei emiterii cambiei permite stabilirea capacitatii tragatorului n momentul tragerii cambiei. n cambie ttrebuie sa se mentioneze locul emisiunii. Deci, nscrisul ntrebuie sa cuprinda localitatea n care a fost emisa cambia. Mentionarea locului emiterii cambiei prezinta interes pentru determinarea legii aplicabile pentru formarea cambiei (locus regit actum). f) semnatura tragatorului Faptul ca vointa exprimata n cambie apartine tragatorului este atestat de semnatura acestuia pe nscrisul n cauza. De aceea, pentru a produce efecte, cambia trebuie semnata de tragator. n absenta semnaturii tragatorului, cambia este lovita de nulitate. Semnatura trebuie sa fie autografa (manu proprio). Ea se compune din numele si prenumele ori numele si initiala prenumelui, respectiv firma tragatorului (art. 8 din legea nr. 58/1934). 2.3.1.2.3. Mentiunile facultative 1) Clauze care influenteaza obligatia cambiala. Legea permite mentionarea unor clauze care influenteaza obligatia cambiala.

a) clauza ,,nu la ordin. O atare caluza are ca efect interzicerea transmiterii cambiei prin gir. n acest caz, cambia este transmisibila numai n forma si cu efectele unei cesiuni din dreptul comun (art. 13 alin. 2 din lege). b) clauza ,,fara cheltuieli sau ,,fara protest. Aceasta clauza nscrisa n cambie scuteste pe beneficiarul cambiei de obligatia de a aresa protestul de neacceptare sau neplata, care este cerut pentru exercitarea actiunii n regres (art. 51 din lege). 2) Clauze care nu influenteaza obligatia cambiala. a) clauza ,,fara procura. Aceasta caluza confirma ca posesorul cambiei pretinde suma mentionata n titlu n virtutea unui drept propriu. b) clauza ,,valoare data n garantie. O asemenea mentiune atesta faptul ca titlul a fost dat n scopul garantarii executarii altei obligatii. Deci, clauza arata cauza transmiterii titlului, dar nu are nici un efect asupra obligatiei cambiale. 3) Clauze considerate nescrise. Legea interzice includerea n cambie a unor mentiuni. Dar, ntruct aceste mentiuni nu sunt n contradictie cu obligatiunile cambiale, aceste mentiuni sunt considerate nescrise. Clauza de descarcare a tragatorului de obligatia de plata. Potrivit legii, tragatorul raspunde de acceptarea si plata cambiei. El se poate descarca de raspunderea pentru acceptarea cambiei de catre tras, nu nsa si de raspunderea pentru plata cambiei. Orice clauza prin care tragatorul se descarca de raspunderea de plata a cambiei se socoteste nescrisa (art. 11 din lege). 4) Clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale. Unele clauze altereaza natura obligatiilor cambiale si, n consecinta, ele conduc la nulitatea cambiei. Fac parte din aceasta categorie: clauza prin care se stipuleaza o conditie a obligatiei cambiale; clauza privind plata cambiei printr-o alta prestatie n locul sumei de bani; clauza privind completarea elementelor esentiale ale cambiei prin alte nscrisuri etc. 2.4. Cambia n alb Cambia poate fi emisa de tragator, n mod deliberat, fasa a cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, urmnd ca acestea sa fie completate ulterior, cu excluderea interventiei tragatorului, de catre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia (art. 12 din lege). Di dispozitiile legii rezulta ca poate fi lasata n alb oricare dintre mentiunile obligatorii, cu exceptia semnaturii tragatorului. Fara semnatura tragatorului nu poate exista o obligatie cambiala. Cambia n alb este completata fie de primitorul ei, fie de posesorul succesiv al cambiei. Temeiul juridic al completarii este dreptul de completare care se transmite dobnditorului odata cu remiterea titlului. Acest drept poate fi exercitat n limitele ntelegerii dintre tragator si primitorul cambiei (contract de completare). ntelegerea de completare poate fi expresa ori tacita, n acest din urma caz ntelegerea poate rezulta din celelalte mentiuni ale cambiei ori din cuprindul raportului fundamental care a determinat emiterea cambiei. Cambia n alb poate fi completata oricnd, nsa nainte de prezentarea ei la plata. Dreptul de completare trebuie exercitat n termen de 3 ani de la data emiterii titlului (art. 12 din lege). Dupa expirarea acestui termen, posesorul cambiei decade din dreptul de completare. 2.5. Transmiterea cambiei girul Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei girant transmite altei persoane giratar printr-o declaratie scrisa si semnata pe cambie si prin predarea titlului, toate drepturile izvornd din titlul respectiv. Girantul este persoana titulara a dreptului, legitimata n conditiile legii si care este posesoarea titlului. Giratarul poate fi orice

persoana, indiferent daca este o persoana straina sau care este implicata n raportul cambial (tragator, tras etc.). La fel cum emiterea cambiei se justifica prin existenta prealabila a unor raportri juridice ntre persoanele implicate n raportul cambial (raporturi juridice fundamentale), tot astfel si girul are la baza un raport juridic preexistent ntre girant si giratar. Prin gir, beneficiarul ordona trasului sa plateasca suma de bani nscrisa pe titlu giratarului sau altei persoane desemnate la ordinul acestuia. Prin gir se creeaza un nou raport juridic distinct prin care se garanteaza si plata de catre obligatul principal catre giratar a sumei de bani nscrise pe cambie. ntre gir si cesiune exista importante deosebiri. Astfel, prin gir, giratarul dobndeste un drept propriu si autonom, fara sa i se poata opune exceptiile care puteau fi opuse girantului; n cazul cesiunii, cesionarul dobndeste drepturile pe care le-a avut cedentul si deci exceptiile pe care debitorul le putea invoca cedentului pot fi opuse si cesionarului. Apoi, prin gir, girantul garanteaza plata de catre obligatul principal (trasul) a sumei de bani fata de giratar; n cesiunea de creanta, cedentul garanteaza numai existenta creantei, iar nu si insolvabilitatea debitorului. Girul este trecut pe titlu, pe cnd n cazul cesiunii este necesara notificarea catre debitor sau acceptarea din partea acestuia. Pentru a fi valabil, girul trebuie sa ndeplineasca anumite conditii de forma, si anume, trebuie scris pe cambie sub forma unui ordin de plata a sumei de bani adresat debitorului principal. Efectele girului sunt urmatoarele: a) efectul translativ ca efect al legii, prin gir se transmit toate drepturile izvorte din cambie, inclusiv eventualele drepturi accesorii acesteia; b) efectul de garantie n baza girului, girantul si asuma obligatia de a garanta acceptarea la plata a cambiei de catre tras astfel fiind tinut personal pentru plata sumei de bani n cazul n care trasul refuza acceptarea la plata; c) efectul de legitimare ca efect al girului, giratarul este legitimat n calitate de creditor al sumelor mentionate n cambie si este socotit ca un posesor legitim al acesteia. 2.6. Acceptarea cambiei Acceptarea la plata a cambiei reprezinta manifestarea de vointa a trasului n sensul asumarii si executarii la scadenta a obligatiei de a plati suma de bani mentionata n cambie. Prezentarea cambiei la acceptare este o obligatie facultativa a posesorului cambiei, astfel nct cambia poate fi prezentata de catre posesorul ei legitim la plata fara o acceptare prealabila a acesteia. n cazul n care scadenta cambiei este precizata ca fiind la un anumit timp de la vedere, prezentarea cambiei spre acceptare este obligatorie. De asemenea, aceasta formalitate este obligatorie n cazul n care tragatorul sau girantul au inserat n titlu o clauza speciala n acest sens. Cambia se prezinta spre acceptare de catre posesorul acesteia catre tras pna la data scadentei, cu exceptia cazurilor n care acceptarea este obligatorie. Prezentarea cambiei spre acceptare se face la domiciliul trasului. Acceptarea se va nscrie pe cambie prin cuvntul acceptat sau orice alta expresie echivalenta. Simpla semnatura a trasului poate echivala cu acceptare. Acceptarea cambiei la plata trebuie sa fie neconditionata. 2.7. Avalul cambiei Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoana, numita avalist, se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Plata unei cambii poate fi garantata de catre un tert, pentru ntreaga suma prevazuta n cambie sau pentru o parte din ea. Avalul este deci o garantie nscrisa pe cambie, asumata de un semnatar al cambiei sau de o terta persoana de a plati integral sau partial suma

mentionata pe cambie, n aceleasi conditii ca si cel garantat. Avalul reprezinta o garantie pentru plata sumei de bani, si nu pentru persoana debitorului. Spre deosebire de gir, al carui scop principal este transmiterea cambiei si numai n subsidiar garantarea acceptarii la plata, unicul scop al avalului l reprezinta constituirea unei garantii. Prin aval se creeaza un nou raport juridic independent, de garantare a platii cambiei. 2.8. Plata cambiei si consecintele neplatii acesteia Cambia trebuie prezentata la plata n mod obligatoriu de catre posesorul legitim al titlului catre tras, chiar n cazul n care acesta a refuzat acceptarea cambiei, sau avalistului, trasului sau altor debitori n regres daca s-au ndeplinit formalitatile legale. Plata cambiei se poate cere la scadenta, care este determinata de la emiterea titlului sau determinabila ulterior de catre posesorul acesteia. Cambia trebuie prezentata la plata n ziua scadentei sau n maximum doua zile lucratoare dupa expirarea scadentei acesteia. n cazul scadentei la vedere, cambia trebuie platita la prezentare. Locul si adresa platii sunt cele indicate n titlu, iar n lipsa acestora, plata se face la locul si adresa indicate lnga numele trasului. Pentru a fi valabila, plata trebuie sa fie facuta de o persoana capabila si care nu a fost declarata n faliment. Plata la scadenta, n conditiile legii, facuta de catre trasul acceptant duce la stingerea obligatiei cambiale a trasului, ca si a celor ale tuturor debitorilor cambiali. Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevazuta n cambie poate obtine satisfacerea dreptului sau prin mijloace cambiale actiunile cambiale sau prin mijloace extracambiale, care sunt de fapt actiuni n justitie reglementate de dreptul comun (mbogatirea fara justa cauza, actiunea cauzala formulata n baza raportului juridic fundamental). Actiunile cambiale pot fi actiuni directe, ndreptate mpotriva celor direct obligati la plata, si anume acceptantul la plata si avalistul acestuia, sau actiuni n regres, care sunt actiuni contra oricarui alt obligat cambial, adica mpotriva tragatorului, girantilor si avalistilor acestora. Avnd n vedere ca, n temeiul legii, cambia reprezinta titlu executoriu, posesorul cambiei are la ndemna executarea cambiala ca o forma specifica de executare a obligatiilor asumate n baza raportului juridic cambial. n aceste conditii, odata ndeplinite formalitatile pentru constituirea dreptului de regres, cambia poate fi nvestita cu formula executorie de catre judecatoria locului platii si, pe baza cambiei astfel investite, se poate trece direct la executarea silita a debitorului. 2.9. Exceptiile cambiale Debitorul cambial se poate opune pretentiilor posesorului prin invocarea anumitor exceptii, limitate nsa de caracterul autonom al cambiei ca titlu de valoare. Exceptiile cambiale sunt de doua tipuri: a) exceptii cambiale obiective: absolute cele pe care le poate invoca orice debitor mpotriva oricarui creditor (prescriptia, nevalabilitatea formala a cambiei etc.) sau relative cele pe care numai anumiti debitori le pot invoca mpotriva oricaror posesori ai cambiei (falsificarea semnaturilor, nevalabilitatea obligatiei cambiale etc.); b) exceptii cambiale subiective: absolute pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei (lipsa de legitimare, incapacitatea posesorului cambiei etc.) sau relative care privesc un anumit raport cambial si pot fi invocate de un anumit debitor si de un anumit posesor al cambiei (vicii de consimtamnt sau exceptii privind raportul juridic fundamental).

2.10. Prescriptia Actiunile cambiale directe se prescriu n termen de 3 ani de la data scadentei cambiei. Actiunile de regres se prescriu n termen de un an de la data protestului de neacceptare a platii. Actiunile exercitate de debitorii de regres contra altor debitori de regres se prescriu n termen de 6 luni de la data platii cambiei sau de la data actiunii n regres mpotriva respectivului debitor. 3. BILETUL LA ORDIN 3.1. Consideratii generale Biletul la ordin este nscrisul prin care emitentul (debitorul) se obliga sa plateasca beneficiarului sau la ordinul beneficiarului o suma de bani la locul si scadenta aratata n titlu. Biletul la ordin este un titlu de valoare asemanator cambiei. De aceea, biletul la ordin este reglementat, ca si cambia, de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata si completata de catre Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, mpreuna cu reglementarile specifice emise de catre Banca Nationala a Romniei, printr-un numar restrns de articole art. 104-107. n art. 106 se precizeaza n mod expres ca, n masura n care nu sunt incompatibile, toate dispozitiile relative la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin. 3.2. Conditii de forma si de executare Conditiile esentiale pe care trebuie sa le ndeplineasca biletul la ordin sunt aceleasi ca si cele prevazute pentru cambie, cu exceptia faptului ca ntr-un bilet la ordin nu va figura numele trasului si biletul la ordin nu poate fi acceptat la plata. Mentiunile obligatorii ale biletului la ordin Biletul la ordin trebuie sa cuprindamentiunile prevazute de art. 104 din lege. Aceste mentiuni sunt urmatoarele: a) denumirea biletului la ordin b) promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata c) indicarea scadentei d) locul unde trebuie facuta plata e) numele aceluia caruia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata f) data si locul emiterii biletului la ordin g) semnatura emitentului. nscrisul trebuie sa poarte semnatura personala a emitentului (manu proprio). 4. CECUL 4.1. Consideratii generale Cecul, ca titlu de credit, este folosit de catre titularii de conturi bancare; prin intermediul lor, tragatorul (titularul de cont) da ordin bancii la care are un disponibil banesc, sa plateasca la prezentarea titlului o anumita suma de bani. n vederea emiterii unui cec, tragatorul acestuia trebuie sa aiba disponibil n contul bancar (acoperire). Suma de bani trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si asupra acesteia tragatorul (emitentul) sa aiba dreptul de a dispune prin cec. Emiterea unui cec fara acoperire reprezinta infractiune. Mai mult, ntre tragator si banca trebuie sa existe o conventie cu privire la dreptul acestuia de a emite cecuri pe formularele special puse la dispozitia sa de catre banca. Regimul juridic al cecului este reglementat de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 si normele speciale emise n acest sens de catre Banca Nationala a Romniei.

4.2. Conditii de valabilitate si executare Cecul trebuie sa fie emis n forma scrisa, eventual pe formularele special emise de catre banci n acest sens si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: denumirea de cec, ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani, numele celui care trebuie sa plateasca, locul platii, data si locul emiterii, semnatura emitentului. Cecul este transmisibil prin gir, care trebuie scris pe cec si semnat de catre giratar. Daca titlul contine clauza nu la ordin, atunci acesta poate fi transmis prin cesiune pe calea dreptului comun. Cecul la purtator se transmite prin simpla traditiune a titlului. Avalul reprezinta o garantie a platii integrale sau partiale a cecului. Nu se admite un aval din partea bancii asupra careia cecul este tras deoarece legea interzice n mod expres acceptarea de catre banca a cecului tras asupra ei. Avalul trebuie dat n scris pe titlu prin cuvintele pentru aval sau alte expresii echivalente. Avalistul este tinut responsabil pentru plata cecului n acelasi mod ca si persoana pentru care a dat avalul. Plata cecului nu este supusa nici unei formalitati de acceptare la plata, cecul fiind un instrument de plata la vedere. Prezentarea cecului la plata se face la banca, n termenele stabilite de lege: 8 zile de la emitere daca este platibil n localitatea n care a fost emis, si 15 zile n cazul n care cecul este platibil n alta localitate dect cea n care a fost emis. Termenele se calculeaza de la data mentionata pe cec ca si data a emiterii cecului. n cazul n care cecul nu este platit la prezentare, beneficiarul acestuia nu are actiune directa mpotriva trasului, adica a bancii la care tragatorul si are deschise conturile. Refuzul la plata da dreptul beneficiarului platii la formularea actiunilor n regres mpotriva girantilor, tragatorilor si celorlalti obligati de regres. Pentru exercitarea acestor actiuni, cecul trebuie sa fi fost prezentat la plata n termenele prevazute de lege si refuzul de plata al trasului (bancii) sa fie constatat printr-o declaratie oficiala a bancii semnata si datata pe cec. Aceste formalitati trebuie ndeplinite nainte de expirarea termenului de prezentare. Beneficiarul cecului refuzat la plata are la dispozitie aceleasi mijloace ca si n materie cambiala pentru a solicita executarea obligatiilor asumate de catre obligati n baza titlului. Cecul reprezinta titlu executoriu pentru suma nscrisa pe acesta si pentru accesorii. Competenta pentru nvestirea cu formula executorie este judecatoria de la locul platii.