Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
27Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Carlos Castaneda - Latura Activa a Infinitatii

Carlos Castaneda - Latura Activa a Infinitatii

Ratings:

4.5

(4)
|Views: 8,134|Likes:
Published by kalimatx

More info:

Published by: kalimatx on Jan 13, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See More
See less

04/14/2013

 
„Orice războinic are datoria de onoare de a colecţiona ceva special, continuă don Juan, un album care să-idescopere personalitatea şi împrejurările vieţii sale. [...] Evenimentele remarcabile din albumul unui şaman trectestul timpului tocmai pentru că nu au nimic de-a face cu el, el fiind totuşi în mijlocul lor. El va fi întotdeauna înmijlocul lor pentru tot restul vieţii şi chiar şi după moarte, deşi nu într-un mod personal. [...] Evenimenteleremarcabile de care avem noi nevoie poartă amprenta întunecată a impersonalului. Această amprentă le pătrunde. Nu ştiu altfel cum să-ţi explic acest lucru."
CARLOS CASTANEDALATURA ACTIVĂ AINFINITĂŢII
rao internaţional publishing company
RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAO CP. 2-124, Bucureşti, RomâniaCARLOS CASTANEDA
The Active Side oflnfmity
© 1998 by Laugan ProductionsAH rights reservedTraducere din limba engleză RALUCAPOPACoperta seriei DONE STANEdiţia I© RAO International Publishing Company 2003 pentru versiunea în limba românaTiparul executat de ALFOLDINYOMDA AGmartie 2003
ISBN: 973-576-444-x
CUPRINS
Sintaxa / 9 Cealaltă sintaxa / 11Introducere / 13O MIŞCARE ÎN AER / 41O călătorie a puterii / 43Intenţia infinităţii / 58Cine era, de fapt, don Juan Matus? / 82SFÎRŞITULUNEIEPOCI / 93Preocupările profunde ale vieţii de zi cu zi / 95 Imaginea pe care nu o puteam suferi / 107 Inevitabila întîlnire / 115Punctul de ruptura / 124 Măsura cunoaşterii / 138 A le mulţumi celorlalţi / 152DINCOLO DE SINTAXA / 165 Călăuza / 167 Ansamblul de energie de la orizont / 189
Călătorii prin
marea întunecată a conştientizării
/ 208 Conştientizarea netrupeascâ / 221 Clarviziunea / 237 Umbre întunecate / 253ÎNCEPUTUL CĂLĂTORIEI FINALE / 275 Saltul în abis / 277 întoarcerea / 305
 Dedic această carte celor doi oameni care mi-au dat energia şi mijloacele de a face muncă de teren antropologică - pro- fesorului universitar Clement Meighan şi profesorului universitarHarold Garfmkel.Urmîndu-le sugestiile, am început o căutare pe care nu am mai terminat-o niciodată. Dacă nu am reuşit să respect spiritul învăţăturii lor, îmi pare rău. Dar o foiţă mai mare, pe care şamanii o numesc infinitate, m-a înghiţit înainte
ca eu să
reuşesc să formulez enunţuri clare, demne de un om de ştiinţă.
Sintaxa
Un om care se holba la ecuaţiile luiA spus că universul are un început.„Fusese o explozie, a zis.Big-bang-ul cel mare şi universul s-a născut.Şi se extinde", a mai zis.Chiar îi calculase lungimea vieţii:Zece miliarde de rotiri ale Pămîntului în jurul Soarelui.Tot globul 1-a aplaudat.Şi toţi i-au declarat calculele ca fiind ştiinţă. Nici unul nu s-a gîndit că, dacă omul spusese că universula început,El nu făcuse decît să ilustreze sintaxa limbii sale materne: O sintaxă care are nevoie de începuturi, ca viaţa, Dedezvoltări, ca maturizarea, Şi de sfîrşituri, ca moartea, ca exprimarea faptelor. „Universul a început, Şi
 
îmbătrîneşte, ne-a asigurat omul, Şi va muri, aşa cum mor toate fiinţele", , Aşa cum el însuşi a murit după ce aconfirmat matematic Sintaxa limbii sale materne.
Cealaltă sintaxă
Universul chiar are început?Este, oare, adevărată teoria big-bang-ului?Acestea nu sînt întrebări, chiar dacă par a fi.Este, oare, sintaxa care are nevoie de începuturi, dezvoltăriŞi sfirşituri singura sintaxă?Aceasta este adevărata întrebare.Există şi alte sintaxe.Există una, de exemplu, care cere ca tipuri diferiteDe intensitate să fie luate drept realităţi.în această sintaxă nimic nu începe şi nimic nu se sfîrşeşte;Astfel, naşterea nu este un eveniment clar, bine definit,Ci doar un anume tip de intensitate,Şi la fel sînt şi maturizarea, şi moartea.Un om al acestei sintaxe, verificîndu-şi ecuaţiile, descoperă căA calculat destule tipuri de intensitatePentru a spune cu autoritateCă universul nu a început niciodatăŞi nu se va sfîrşi niciodată,Ci doar a trecut, şi trece, şi va mai trecePrin nenumărate fluctuaţii de intensitate.Acel om ar putea foarte bine să spună că universul însuşi Nu este decît caleaşca intensităţiiŞi că ar putea să îl închirieze cineva Pentru a călători prin schimbări fără sfîrşit. Va trage această concluzie şiîncă multe altele, Poate fără să înţeleagă Că nu face altceva decît să confirme Sintaxa limbii sale materne.
INTRODUCERE
Această carte este o înşiruire a evenimentelor remarcabile din viaţa mea. Le-am adunat la recomandarea lui donJuan Matus, un şaman indian yaqui din Mexic. în calitatea sa de profesor, el s-a străduit timp de treisprezece anisă îmi dezvăluie
lumea cognitivă 
a şamanilor care trăiau în Mexic în timpurile străvechi. Don Juan Matus mi-asugerat să întocmesc această suită de fapte remarcabile de parcă ar fi fost vorba despre ceva obişnuit, ca şi cumar fi fost un gînd ce îi venise pe moment. Acesta era stilul său de a te învăţa. Ascundea importanţa metodelor saleîn aparenţele cotidianului. Ascundea, astfel, semnificaţia finalităţii, înfâ-ţişînd-o ca pe ceva ce nu era cu nimicdiferit de preocupările vieţii de zi cu zi.Don Juan mi-a dezvăluit, în timp, faptul că şamanii vechiului Mexic se gîndeau la această suită de evenimentedeosebite ca la o modalitate de a stîrni energia ascunsă, stocată înlăuntrul sinelui. Ei spuneau că aceste stocurisînt compuse din energia ce-şi are originea chiar în trup şi care se împrăştie, devenind inaccesibilă din cauzaevenimentelor de zi cu zi. Astfel, pentru don Juan şi pentru şamanii din spiţa sa, această suită de fapteremarcabile era modul de a-şi
redirecţiona
energia nefolosită.
14
CARLOS CASTANEDALATURA ACTIVĂ A INFINITĂŢII15Condiţia esenţială pentru întocmirea acestei suite era actul sincer şi extenuant de a aduna totalitatea emoţiilor şiîmplinirilor cuiva, fără a omite nimic. Conform spuselor lui don Juan, strămoşii săi şamani erau convinşi căaceastă înşiruire a evenimentelor remarcabile era mijlocul de pregătire emoţională şi energetică necesar pentru ate aventura -în termenii percepţiei - în necunoscut.Don Juan descria scopul ultim al cunoaşterii şamanice deţinute de el ca fiind pregătirea pentru
călătoria finală:
călătoria pe care fiecare om trebuie să o facă la sfîrşitul vieţii. El spunea că, prin disciplina şi hotărirea lor,şamanii erau capabili să îşi conserve după moarte conştiinţa lor individuală şi hotărirea. Pentru ei, starea vagă şiidealizată pe care omul modern o numeşte „viaţa de după moarte" era un spaţiu concret plin de lucruri practicede o altă natură decît lucrurile practice din viaţa de zi cu zi, care aveau totuşi o funcţionalitate asemănătoare. DonJuan credea că, pentru şamani, a-şi insuma faptele remarcabile constituia pregătirea pentru intrarea in acel ţinutconcret pe care ei îl numeau
latura activă a infinităţii.
într-o după-amiază, vorbeam cu don Juan sub
ramada
sa, o construcţie încropită din stîlpi subţiri de bambus.Părea o verandă acoperită care era parţial ferită de soare, dar care nu proteja deloc de ploaie. Erau şi cîteva cutiimici şi zdravene, dintre acelea care se foloseau, de obicei, pentru transportul mărfii, pe post de bănci. Etichetelelor nu se mai desluşeau şi păreau, mai degrabă, ornamente decît semne de identificare. Stăteam pe una dintreaceste cutii, sprijinit de zidul din faţă al casei. Don Juan stătea pe o altă cutie, sprijinit de unul din stîlpii care
 
susţineau
ramada.
Tocmai ajunsesem cu maşina. Fusese o călătoriecare îmi luase o zi întreagă, pe o vreme fierbinte şi umedă. Eram nervos, agitat şi transpirat.Don Juan începu să îmi vorbească de îndată ce m-am aşezat confortabil. Cu un zîmbet larg, comenta că oameniigraşi nu prea ştiu cum să lupte cu greutatea. Zîmbetu] de pe buzele sale mă făcu să înţeleg că nu glumea. Pur şisimplu, îmi spunea, într-un mod cît se poate de direct şi de indirect, în acelaşi timp, că eram supraponderal.M-am enervat aşa de tare, că am răsturnat cutia pe care stăteam şi m-am izbit cu spatele de peretele subţire alcasei. Lovitura a cutremurat casa pînâ în temelii. Don Juan s-a uitat la mine mirat, dar, în loc să mă întrebe dacămă simt bine, el m-a asigurat că nu darîmasem casa. Apoi, s-a apucat să îmi explice pe larg că această casă eradoar o locuinţă temporară şi ca, de fapt, locuia în altă parte. Cînd l-am întrebat unde locuia, de fapt, m-a privitfix. Nu părea pus pe ceartă, dar privirea sa arăta că pusesem o întrebare nepotrivită. Nu înţelegeam ce voia. Eram pe punctul de a-1 întreba acelaşi lucru, dar el mă opri:- Nu se pun astfel de întrebări pe aici, îmi spuse el ferm. Poţi întreba orice privitor la idei sau proceduri. Atuncicînd voi fi gata să îţi spun unde locuiesc, dacă acest lucru se va întîmpla vreodată, o să-ţi spun fără să mă întrebitu.Brusc m-am simţit respins. Fără să vreau, m-am înroşit. Fusesem, în mod clar, jignit. Risul lui don Juan îmi sporidurerea. Nu numai că mă respinsese, dar mă şi insultase şi apoi rîsese de mine.- Locuiesc aici doar temporar, continuă el fără să-i pese de starea mea jalnică, pentru că acesta este un loc magic.De fapt, locuiesc aici datorită ţie.Aceste cuvinte veniră ca să-mi dezlege un mister. Nu puteam să cred. M-am gîndit că îmi spunea, probabil,aceste cuvinte ca să mă liniştească şi să uit că fusesem jignit.16CARLOS CASTANEDA- Chiar locuieşti aici datorită mie? l-am întrebat într-un final, nefiind în stare să mă abţin.- Da, a spus el calm. Trebuie să te pregătesc. Tu eşti ca mine. îţi voi spune din nou ceea ce ţi-am mai spus deja:căutarea oricărui nagual sau conducător din fiecare generaţie de şamani sau vrăjitori se orientează spre găsireaunui bărbat sau a unei femei care să aibă o structură energetică dublă; eu
am văzut 
acest lucru în tine cînd amfost împreună în staţia aceea de autobuz din Nogales. Cînd îţi
văd 
energia,
vad 
doua cercuri luminoase suprapuseunul peste altul şi acest lucru ne uneşte. Nu-ţi pot refuza nimic, aşa cum nici tu nu îmi poţi refuza mie.Cuvintele sale mi-au produs o nelinişte stranie. Cu cîteva secunde în urma fusesem furios, acum îmi venea să plîng.Continuă spunînd că voia să mă pornească pe un drum pe care şamanii îl numeau
drumul războinicilor,
ajutatfiind de puterea locului în care trăia, acesta fiind centrul unor emoţii şi reacţii foarte puternice. Oameni luptătorilocuiseră acolo timp de mii de ani, îmbibînd pămîntul cu
 preocuparea
 pe care o aveau pentru război.în acea vreme, don Juan locuia în statul Sonora din nordul Mexicului, cam la o sută şaizeci de kilometri la sud deoraşul Guaymas. Mergeam mereu să-l vizitez acolo, ajutat fiind de faptul că îmi făceam munca de teren.- Trebuie să intru în luptă, don Juan? l-am întrebat eu, sincer îngrijorat după ce mi-a spus că, într-o bună zi, preo-cuparea pentru război era ceva de care voi avea nevoie, învăţasem deja să primesc cu cea mai mare seriozitate totce îmi spunea el.- Fără îndoială, îmi răspunse el, convins. După ce vei învăţa tot ce trebuie să înveţi aici, eu o să plec. Nu aveam de ce să mă îndoiesc de ce spunea, dar, pur şi simplu, nu mi-l puteam imagina locuind în altă parte.Făcea,LATURA ACTIVĂ A INFINITĂŢII17efectiv, parte din tot ce îl înconjura. Totuşi, casa lui avea aspectul unei locuinţe temporare. Era o colibăcaracteristică indienilor yaqui: era făcută din argilă, cu un acoperiş drept din paie. Avea o cameră mare pentrumîncat şi dormit şi o bucătărie fără acoperiş.- E greu să ai de-a face cu oameni supraponderali, spuse el. Părea a fi vorba despre un
non sequitur 
1
 ,
dar nu eraaşa.Don Juan revenea doar la subiectul pe care îl abordase înainte ca eu să mă lovesc de perete.- Acum un minut, mi-ai lovit casa de parcă ai fi fost o grenadă, spuse el, dînd uşor din cap. Ce lovitură! Unimpact demn de un om greoi.Aveam sentimentul neplăcut că îmi vorbea de parcă nu îl mai interesam. Imediat am început să mă apăr. Asculta,zîmbind ironic, explicaţiile mele repezite cum că greutatea mea era normală pentru structura mea osoasă.- Aşa este, cedă el, fâcînd pe amuzatul. Ai oase mari. Ai putea avea în plus încă cincisprezece kilograme şinimeni, te asigur, dar absolut nimeni, nu şi-ar da seama. Eu unul nu mi-aş da seama.Zîmbetul său batjocoritor îmi spunea clar că sînt grăsun. Apoi, mă întrebă despre sănătatea mea, în general, şi eucontinuam să vorbesc, încercînd disperat să scap de subiectul greutăţii mele corporale. Don Juan schimbă chiar el subiectul:- Ce se mai aude cu excentricităţile şi aberaţiile tale? întrebă el fără nici o expresie a feţei.I-am răspuns stupid că sînt în regulă. „Excentricităţile Şi aberaţiile" se refereau la interesul meu de colecţionar.

Activity (27)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Madia liked this
Dumitru Roset liked this
costica73 liked this
FangedNimph liked this
marianghinea2006 liked this
teleiothes liked this
JoAnne liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->