Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
46Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Plutarh - Vietile paralele

Plutarh - Vietile paralele

Ratings:

2.0

(1)
|Views: 5,090 |Likes:
Published by Oprea Dumitru Horia
Plutarh - Vietile paralele
Plutarh - Vietile paralele

More info:

Published by: Oprea Dumitru Horia on Aug 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/11/2013

pdf

text

original

 
ANTONIU
(86 sau 83 — 30 îH.)Bunicul lui Antoniu a fost oratorul Antoniu, partizan al lui Sylla, pe care 1-a
ucis Marius. Tatăl
 
sau, Antoniu, numit şi Cretanul , n
-a fost om de frunte întreburile politice nici un nume faimos; a fost om de
ispravă, însă, cinstit si tare
filotim.cum se
 poate vedea din întâmplarea următoare: n
-avea cine
ştie ce bogăţii şi de aceea
nevasta-
1 silea să fie mai
 
strâns la mână. Veni odată un prieten şi
-i ceru împrumut o
sumă. El bani n
-avea, dar îi porunci unui rob
din casa să pună apă î
ntr-un pahar de argint
şi să i
-l
aducă, îi aduse robul apa şi dânsul îşi săpuni barba ca şi cum ar fi vrut să se radă.îi făcu drum apoirobului din odaie după altă treabă şi
-i
dădu paharul
prietenului zicându-i
să facă ce
-o vrea cu el.
Văzu
 
însă se face multă zarvă în casă pentru paharul
 
acela şică nevasta sa, mânioasă, e gata să pună la
cazne robii, î 
i mărturisi fapta si
-
o rugă să
-lierte.
Soţ
ia lui era Iulia, din familia Caesarilor, femeie
cuminte şi frumoasă cum nu se
mai afla pe atunci alta. Dânsa 1-
a crescut pe Antoniu, băiatul său, şi s
-a
măritat a douaoară, după ce i
-
a murit soţul, cu Cor 
nelius Lentulus, cel care i-a f 
ost tovarăş lui Catilina
 
1) Tată
l lui Antoniu a fost ucis la Creta în 75 îll El începuse cucerirea insulelor (care va fi
desăvârşită de Quintus
Matchis) si de aici supranumele de
Cretanul
şi a căzut ucis de Cicero pentru asta. De la acest
omor, pare-se, a pornit întâi
nestâmpârata ură a lui Antonia împotriva lui Cicero. Antoniu pretindea chiar că nu li s
-a
dat rudelor nici leşul lui Lentulus până
ce nu a rugat-
o mama sa pe soţ
ia lui Cicero Darasta-
i scorneală; toţi cei pedepsiţ
i atunci de consul au
tost îngropaţ
i.Crescuse Auto
niu un flăcăiandru tare frumos; dar avu nenorocul să dea pesteCurion si să se împrietenească cu dânsul. Tânărul acela plin de patimi, ca să
-
1 aibă peAntoniu în palmă, îl lua cu sine la beţii, îl ducea la femei şi
-l
îndemna la cheltuieli mari şi
grele, di
n care se alese la vârsta lui cu o datorie de două sute cincizeci de talanţi, pe care,fireşte, o garantase Curion. Părintele acestuia află şi nu
-1 mai
 primi în casă
pe Antoniu.
El se alipi câtva timp de Claudiu, cel mai îndrăzneţ şi mai neobrăzat demagog
ce tulbura
Roma pe vremea aceea. Curând, însă, se sătura de nebuniile acestuia şi, speriat de potrivnicii lui Claudiu, părăsi Italia şi trecu în Elada. Acolo îşi deprindea trupul cuostenelile războiului şi studia elocitnţa. Îi plăcea cu deosebire genul de oratorie asiatică,toarte la modă pe atunci, care se potrivea cu felul său de viaţă pompos şi trufaş, plin dedeşartă mândrie şi nestatornică ambiţie.
 Trecu într-
o zi pe acolo proconsulul Gabinius,care mergea în Siria, şi
-
1 pofti să vină
cu sine. Nu
voi să plece ca simplu om de rând. Atunci, Gabinius
îl numi comandantulcavaleriei ceeea ce primi cu
 plăcere. Acolo s
-a distins. Astfel, trimis împotriva IuiAristobulus, ce-
i răsculase pe iudei, a pus cel dintâi
piciorul pe zidul celei mai puternice
fortăreţe şi a
 
izbutit să
-
1 gonească din toate cetăţile. Pe urmă, începu
lupta î 
n regulă şi,cu o mână de oameni numai a
 
risipit duşmanul, mult mai numeros, şi i
-
a prăpădit şi
 
oaste multă, însuşi Arist
obulos cu feciorul sau au fost
 prinşi.
 
 Nu mult după asta veni Ptolemeu şi încercă să
-l înduplece cu zece mii de tala
nţi pe Gabinius meargă cu oaste în Egipt şi să
-
l aşeze în scaunul
domniei pierdute.Proconsulul
era cu totul ameţit d
e
suma cea mare; stătea însă în cumpănă, căci mai toţi
 
generalii săi erau împotrivă.
Atunci Antoniu, dornic
de lucruri mari şi de hatârul luiPtolemeu, îl convinse pe Gabinius şi porniră. Calea spre Pelusium îi înspăimântamai mult decât războiul însuşi, căci drumul merge prin nisipuri adânci şi uşoare, prin
pustiuri
(fără apă, pe lângă râpele si bălţile Serbonidei, pe care egiptenii le numescrăsuftatoiile lui Typhori, dar care par a fi o infiltrare a Mării Roşii ce se revarsă printr 
-uncanal
subpământean în locul unde partea mai îngustă a istmului o desparte de MareaMediterană.
 
Antoniu, trimis în fruntea călărimii înainte, nu numai că ocupă trecătorile, cicuprinse şi Pelusium. oraş important, a cărui garnizoană o asedie. Prin aceas
ta asigura
armatei drumul si generalului nădejdea izb
ân
zii. Iubirea lui de laudă le
-a folositlocuitorilor: a stat
împotrivă şi l
-a oprit pe Ptolemeu, care decum a intrat în Pelusiump
urcese plin de ură şi mânie să
-l omoare pe egipteni. În luptele de
seamă, în hărţuielilenumeroase şi aprige ce au urm
at, Antoniu s-
a arătat un luptător îndrăzneţ şi un general priceput; dreaptă cinste însă şi vrednică răsplată a dobândit el, mai ales în
lupta în care i-
a înconjurat şi lovit pe duşmani din spate, dând a
stfel
 biruinţa celor ce luptau în faţă
. De
asemenea, toţi au admirat omenia lui pentru Archelaos
. Silit de nevoie, a luptat împotriva
fostului său prieten şi oaspe; dar după ce a căzut Archelaos,
g
ăsindu
-i trupul, l-a împodobit si l-a îngropat ca pe un dom
n. Fapta lui a lăsat o frumoasă amintire printre
alexan
drienii şi romanii ce erau cu el în oaste, care s
-au deprins a vedea în el pe soldatulcu
adevărat generos.
 
Se vedea şi în trasaturile feţei sale nobilul de rasă veche: barba lui frumoasă, fru
ntea
lată, nasul de vultur şi ceva bărbătesc în totul îi dădea o asemănare eu Hercule, aşa cum eacesta înfăţişat în tablouri si statui. Era şi o veche legenda că alde Antoniu sunt
herculeeni, pogorându-se din Anton, feciorul lui Herc
ule. Antoniu credea că frumuseţeatrupului sau şi îmbrăcămintea vor da mai multă crezare acestei legende. De aceea,totdeauna când avea să se arate în mulţime, îşi încingea tunica peste brâu, atârna lacoapsă o sabie mare şi
-
şi arunca pe umeri o manta de lână proastă.
Cu toate acestea, chiar
şi fanfaronada lui, glumele sale batjocoritoare, paharele băute în
 
văzul lumii, obiceiul luide a se aşeza la masă alături de soldaţi şi a se preface că se ospătează cu dânşii din masaostăşească, toate aceste lucruri, ce altora le păreau grosolănii, pe soldaţi îi umpleau de oneînţeleasă dragoste şi admiraţie. Până si amorurile lui îi încântau. Câte inimi nu şi
-a
câştigat, ajutându
-
i pe îndrăgostiţi şi ascultând cu deliciu glume asupra aven
turilor saleamoroase! Începutul puterii sal
e a fost însă mai ales dărnicia lui şi mâna sa care nu eraniciodată econoamă ori zgârcită pentru prieteni si soldaţi. Dărni
cia asta a lui i-a netezit
drumul spre putere şi, când
a ajuns mare, l-
a făcut mai mare, cu toate greşelile
sale. Voi
da o pildă
:
A poruncit odată să i se dea unui prieten un milion de sesterţi. Intendentul său semiră şi turna banii în mijlocul odăii, ca să
-
i dea a înţelege că
-i prea mare darul. Trecu
Antoniu şi
-
1 întrebă: "Ce
-i asta?" —
"Banii pe care ai poruncit să
-
i dăruim", răspunseintendentul. Antoniu îi pricepu gândul şi
-i zise: "Cre
deam că un milion sunt bani mulţi,dar e prea puţin
mai pune încă pe
-atât!"Î
ntâmplarea asta a fost însă mai târziu, nu atunci. Pe vremea aceea, Roma eraîmpărţită în două tabere: de o parte aristocraţii strânşi în jurul lui Pompei, atunci, de faţă,în oraş, şi de, alta democraţii ce
-1 chemau pe Caesar, care era cu ostile în Galia. Cunoii,
 prietenul lui Antoniu, trecuse în partidul lui Caesar şi
-
1 atrăsese şi pe el. Curion, prin
 
elocinţa sa puternică şi prin banii lui Caesar pe care
-
i risipea din belşug în dreapta şi înstânga, ajunsese stăpânul plebei: ci făcu din Antoniu întâi tribun al plebei şi apoi augur.
 Imediat ce a intrat în magi
stratură, Antoniu f 
u de mare folos politicii cezareice. Mai întâi s-a opus con
sulului Marcelus, când acela a propus să i se dea lui Pompei legiunile
adunate, cu împuternicirea de a re
cruta şi altele; Antoniu ceru ca armata deja mobilizatăsă plece în Siria, să întărească trupele l
ui Bibulus ce
începuse războiul cu parţii şi nici unsoldat recrutat de Pompei să nu rămână sub comanda lui. Apoi, cum Senatul nu dorea şinici nu îngăduia să se citească scrisorile lui Caesar, dânsul le
-
a citit, căci avea dreptulacesta, şi i
-
a făcut pe mulţi să
-
şi schimbe părerea, fiindcă li se părea, din cele ce scria, că pretenţiile
sale erau modeste si drepte. Î
n fine. se discutau în Senat două propuneri: unadacă Caesar, alta dacă Pompei trebuia să plece din fruntea armatelor. Si p
e când foarteputini îi pret
indeau lui Pompei să se demită, mai toţi cereau plecarea lui Caesar; atunci,
Antoniu
se sculă si întrebă: "Nu
-
i mai bine să părăsească ambii deodată comanda si sătrimită ostile acasă?" Toţi fură încântaţi de părere; îl lăudară pe Antoniu şi cerură s
-ovoteze.
Consulii însă refuzară
. Atunci, partizanii lui
Caesar formulară alte cereri şi maicumpătate; se opuse însă Cato, iar con
sulul Lentulus
îl dădu afară din Senat pe Antoni
u
Acesta ieşi cu gura plină de blesteme, se îmbrăcă în
haine de rob, închirie o
căruţă si plecă la Caesar întovărăşit de Cassius
.
Cum au ajuns acolo, au început să strige că nu maieste ordine în Roma, că tribunii nu mai sunt liberi, că
-
si primejduieşte viata oricine se
pune chezas pentru dreptateÎ
n urma acestor fapte Caesar ridică oastea si intră în Italia De aceea scri
e Cicero înale sale Filipice
că, precum Elena a fost pricina războiului troian, tot astfel Antoniu acăşunat războiul civil
. Fru
moasă si neadevărată poveste! Parcă aşa de uşurel l
a minte era
Caius Caesar, parcă aşa de lesne putea mânia să
-
i strice socotelile, încât să aruncedeodată patria sa în război civil, numai fiindcă 1
-
a văzut pe
Antoni
u îmbră
cat ca un rob sivenind la el într-
o căruţă de împrumut cu Cassius! Er 
a el dinainte
hotărât si asta n
-a fostdecât un pretext mai decent, pe care-
1 aştepta de multă vreme
.
ci pe dânsul, ca si peAlexandru mai înainte, ca
si pe Cyrus odinioară, îl schimbase în vrăjmaşul omen
irii
nepotolita sete de domnie ş
i nebunescul dor de a fi cel dintâ
i si cel mai mare; ş
i nu puteaajunge la A
sia până ce Pompei nu era doborât
.
Cum sosi, puse stă
pânire pe Roma si-l
alungă din Italia pe Pompei; hotărî să plece
 întâi asupra armatelor
 pompeiene dm Spania, apoi
-
şi pregătească flo
ta spre a merge împotriva lui Pompei
. Lăsă, deci,
Roma pe seama l
ui l qmlus, pretor, iar Italia şi oş
tile peseama lui Antoniu, tribun al plebei.
Acesta, luând parte la exerciţiile ostăşeşti, trăindalături cu soldaţii şi împărţindu
-le bani, curând fu foarte iubit de ei,
toată lumea cealaltă îl
ura,
însă, cu înverşunare
.
Căci privea cu o leneşă nepăsare orice nedreptate, ascultasupărat şi plictisit pe oricine cuteza să i se plângă şi se ţinea de femeile oamenilor 
.
Dacăstăpânirea lui Caesar, oricât s
-a fer
it dânsul, păru a nu li decât o tiranie, aceasta fu maiales din vina purtăm prietenilor săi
.
Mai vinovat însă era Antoniu, fiindcă greşelile saleerau măsurate după mărimea puterii încredinţate lui
.
Totuşi, Caesar, întorcându
-se din Spania, trecu peste
învinuirile aduse lui Antoniu ş
i
nu se înşelă
folosindu-l
în război ca pe un general harnic si viteaz
.
Căci el de la
 
Brundissium străbătu cu puţini soldaţi Marea Ionică ş
i tri
mise corăbiile înapoi, luiGabuius ş
i Ant
oniu, cu porunca să se îmbarce ş
i
să treacă în
graba oastea în MacedoniaGabuius nu s-
a lăsat ispitit a trece marea primejdioasă pe vreme de iarnă, ci
a dus armatape uscat f 
ăcând un lung ocol
.
Antoniu însă. speriat, căci Caesar era împresurat de

Activity (46)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ionut Badea liked this
linecad liked this
Alina Breahna liked this
J.W.. liked this
J.W.. liked this
J.W.. liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->