TEHNICA 1.

SCHIMBAREA PATULUI CU BOLNAVUL IN PAT MATERIALE NECESARE: cearsaf simplu cearsaf plic 2 fete de perna 2 perne 1,2 paturi paravan sac de rufe Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii impaturita in felul urmator: patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in 3(in forma de armonica). aleza se ruleaza impreuna cu musamaua (pe latime sau pe lungime). cearsaful se pliaza in lungime, cand schimbarea patului se executa pe lungime si in latime, cand schimbarea lenjeriei se executa pe latime. SCHIMBAREA LENJERIEI PE LUNGIME: Bolnavul poate fi intors in decubit lateral stang sau drept. In acest caz schimbarea lenjeriei se va efectua pe lungimea patului(avem nevoie de 2 asistente). Se vor aseaza asistentele medicale de o parte si de alta a patului bolnavului, acesta ramanand acoperit pana la schimbarea cearsafului de sub perna. Marginile cearsafului murder, se desfac de sub saltea, de jur-imprejur, apoi bolnavul este intors in decubit lateral. Asistenta medicala din dreapta prinde bolnavul cu mana dreapta din regiunea axilara dreapta a bolnavului, il ridica usor, iar mana stanga a acesteia o introduce sub umerii lui(regiunea omoplatilor), sprijinindu-i capul pe antebrat, apoi cu mana dreapta trasa de sub axila, indeparteaza usor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat usor in actiune directa. Asistenta se aseaza in dreptul genunchilor bolnavului, introduce mana stanga sub genunchii acestuia(regiunea poplitee), flectandu-i putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse. Din aceasta pozitie, se intoarce bolnavul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor(bolnavul se mentine acoperit). Asistenta medicala din stanga, ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza pana la spatele bolnavului(asistenta medicala are imbracate manusile de protectie). Sulul de lenjerie curata se afla langa sulul de lenjrie murdara, iar fara a se atinge cearsafurile intre ele, se va indeparta
1

sulul de lenjerie murdara. Vom intinde sulul de lenjerie curata, vom schimba fata de perna, si la final se aduce bolnavul in decubit dorsal cu multa blandete si delicatete, sprijinindul in regiunea omoplatilor si regiunea poplitee( regiunea genunchilor). SCHIMBAREA LENJERIEI PE LATIME: Bolnavul poate fi intors in pozitia sezand. In acest caz, schimbarea lenjeriei se va face in latimea patului. Rularea si impaturirea lenjeriei se face ca la schimbarea lenjeriei de pat pe lungime. Tehnica va fi efectuata de 2 asistente. Una dintre asistente, va sprijini bolnavul, iar cealalta, va rula lenjeria murdara, dupa ce in prealabil s-a spalat pe maini cu apa si sapun si a imbracat manusile de protectie. Bolnavul este acoperit si este ridicat de asistenta medicala din dreapta in pozitie sezand. Cu manusi curate, se va derula lenjeria de pat curata, de la spatele bolnavului, unde cele 2 cearsafuri se vor intalni fara a se atinge. Se va avea grija ca lenjeria curata sa ajunga la mijlocul patului, pentru a se putea introduce sub saltea, de ambele margini. Dupa intinderea lenjeriei pe suprafata libera a saltelei, bolnavul este culcat. Daca starea lui i-o permite este rugat sa ridice regiunea bazinului. Daca insa aceasta nu este posibila, sau este contraindicata, atunci cele 2 asistente vor introduce mainile, dinspre capatul proximal al patului(capul bolnavului), cu palmele suprapuse sub bazinul lui, si il vor ridica, iar cu una din mainile libere ramase, se va indeparta lenjeria murdara in sac, derulandu-se imediat lenjeria curata. Dupa efectuarea tehnicii, asistenta medicala, se asigura ca bolnavul este asezat cat mai confortabil. In unele cazuri, aleza se va schimba de mai multe ori pe zi, nefiind nevoita sa schimbe si lenjeria de pat.

TEHNICA 2. MOBILIZAREA SCOP: Miscarea bolnavului pentru a preveni complicatiile cum ar fi:tromboze, escare, pneumonii, ce pot aparea din cauza imobilizarii, pentru recunoasterea starii de independenta si grabirea procesului de vindecare. OBIECTIVELE MOBILIZARII SUNT: NORMALIZAREA TONUSULUI MUSCULAR MENTINEREA MOBILITATII ARTICULARE STIMULAREA METABOLISMULUI ASIGURAREA STARII DE BINE SI A INDEPENDENTEI BOLNAVULUI STIMULAREA CIRCULATIEI SANGVINE PREVENIREA TROMBOZELOR, PNEUMONIILOR, ESCARELOR ACCELERAREA PERISTALTISMULUI INTESTINAL FAVORIZAREA ELIMINARILOR PRINCIPII CE TREBUIESC RESPECTATE: Mobilizarea se face in functie de natura bolii, starea generala a bolnavului, tipul de reactivitate a bolnavului. Exercitiile fizice se fac inainte de masa. Bolnavul trebuie educat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitiile de respiratie. Se stabileste impreuna cu bolnavul un exercitiu pentru relaxare. Momentul in care se va incepe mobilizarea, cat si ridicarea si ritmul in care sunt efectuate, vor fi hotarate de medic, iar executarea in bune conditii tine de competenta asistentului medical. Bolnavul este pregatit psihic, explicandu-i-se tehnica, cat si importanta acesteaia in grabirea procesului de vindecare. Inainte de a mobiliza bolnavul, cat si dupa mobilizare, ii vom masura tensiunea, pulsul, frecventa respiratorie, faciesul bolnavului cat si starea acestuia. Mobilizarea face parte din terapia prescrisa de medic, in functie de afectiunile si starile bolnavului, aceasta facandu-se progresiv. Se va incepe cu miscari ale capului (miscari pasive/miscari active), miscari ale degetelor si incheieturilor (miscari pasive/miscari active), miscarea si schimbarea pozitiei membrelor inferioare si superioare, miscari de flexie si extensie, bolnavul pastrand pozitia decubit dorsal (miscari pasive/miscari active).
3

Urmeaza asezarea bolnavului in pozitia sezand in pat(miscari pasive/miscari active), in pozitia sezand la marginea patului(miscari pasive/miscari active) si apoi ridicarea bolnavului in pozitia ortostatica(miscari pasive/miscari active). OBSERVATIE!!!!!!! DOAR IN PREZENTA MEDICULUI, BOLNAVUL VA EFECTUA PRIMII PASI. TEHNICA 3. CAPTAREA SCAUNULUI LA PAT SCOP: Evacuator in cazul bolnavilor independenti si pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice si analiza lor in vederea precizarii diagnosticului. MATERIALE NECESARE: paravan masca manusi de protectie plosca musama si aleza cearsaf sau invelitoare hartie igienica foaie de temperatura pix de culoare albastra TEHNICA: Se comunica cu bolnavul pentru a fi relaxat. Se aseaza paravanul in jurul patului; se realizeaza o rulare a paturii si a cearsafului la picioarele bolnavului; se protejeaza patul cu musama si aleza; se dezbraca bolnavul in partea inferioara si il rugam sa-si flecteze genunchii si sa-i indeparteze. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie si masca, iar plosca o incalzeste in apa fierbinte si o usuca. Se protejeaza patul cu musama si aleza. Plosca a fost dezinfectata prin SUMERJARE (scufundare). Cu mana stanga ridicam bazinul bolnavului, si introducem plosca cu mana dreapta, din partea laterala a patului, sub fesele bolnavului dupa care se roteste intre coapsele acestuia. Se acopera bolnavul cu cearsaful sau invelitoarea si asistenta se indeparteaza, pentru a lasa intimitatea bolnavului. Cat timp bolnavul va elimina, asistenta va fi prin salon(nu va parasi salonul), iar cand bolnavul a terminat, acesta o striga. Vom scoate plosca in linie dreapta, dupa ce in prealabil l-am sters in
4

regiunea perianala cu hartie igienica. Plosca se va acoperi cu capacul sau invelitoarea si se va indeparta pentru deversare la toaleta sau daca medical recomanda, se va recolta cu coprorecoltor, fragmente din materiile fecale pentru coprocultura. Se imbraca bolnavul, se acopera, se aeriseste salonul. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, dupa ce in prealabil a indepartat materialele din salon si a dezbracat manusile. Va nota in foaia de temperatura scaunul, precum si valorile lui fiziologice. TEHNICA 4. CAPTAREA VARSATURII SCOP: Pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice ale varsaturilor si descoperirea modificarii lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului. MATERIALE NECESARE: manusi de protectie????? musama si aleza 2 tavite renale pahar cu apa aromata prosop foaie de temperatura 3 pixuri(verde, rosu, albastru)-in functie de culoarea varsaturii TEHNICA: Materialele au fost pregatite si trasportate la patul bolnavului, pe masuta protejata de un CAMP STERIL. In timp ce bolnavul varsa, il vom incuraja, pentru a nu intra in panica. Pregatirea fizica consta in pozitionarea acestuia in decubit dorsal cu capul in lateral (pozitia de siguranta). Daca starea generala i-o permite acesta mai poate ocupa si pozitia sezand in pat sau la marginea patului. In pozitia de siguranta, vom impiedica bolnavul sa aspire continutul gastric in caile respiratorii. Se protejeaza perna bolnavului cu musama si aleza iar lenjeria de corp, cu un prosop asezat in jurul gatului bolnavului. Daca acesta are proteza, o vom indeparta in pahar. I se ofera bolnavului tavita renala daca este capabil sa si-o sustina, daca nu o vom sustine noi, asistentii medicali. Asistenta medicala sprijina cu cealalta mana fruntea bolnavului, il incurajeaza pe bolnav, il educa sa inspire mai profound pe nas si sa expire pe gura. I se ofera bolnavului un pahar cu apa aromata pentru a-si clati gura,
5

indeparteaza continutul in cealalta tavita renala. Asistenta medicala, sterge gura bolnavului cu prosopul de eventualele mucozitati, aplica comprese pe frunte, ofera bolnavului lichide reci in cantitati reduse incepand cu o lingurita si apoi cantitatea crescand progresiv. Se indeparteaza materialele folosite, daca e nevoie si varsatura, daca nu va fi pastrata pentru vizita medicului. Se va nota in foaia de observatie tehnica, numele asistentei medicale si ora, iar in foaia de temperatura, varsatura si culoarea acesteia. Se supravegheaza bolnavul in continuare, se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 5. CAPTAREA URINEI SCOP: Evacuator, pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice. MATERIALE NECESARE: paravan manusi de protectie urinar musama si aleza comprese sterile TEHNICA: Urinarele sunt confectionate din plastic sau sticla, pentru barbati au un orificiu mai ingust iar pentru femei au un orificiu mai larg in forma de floare. Dupa pregatirea materialelor, le vom transporta la patul bolanvului. Montam paravanul, rulam patura la picioarele bolnavului, asezam musamaua si aleza, pentru a proteja patul, ne spalam pe maini cu apa si sapun si apoi imbracam manusile de protectie. Se aseaza urinarul intre coapsele bolnavului, iar cu o compresa se apuca penisul si se introduce in urinar. Dupa eliminare, cu alta compresa sterila se sterg picaturile de urina ramase si se indeparteaza urinarul. Daca lenjeria s-a murdarit se va schimba, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun dupa ce in prealbil a dezbracat manusile. Va nota in foaia de temperatura cantitatea de urina. Se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 6. CAPTAREA SPUTEI SCOP: 1. drenajul secretiilor bronsice 2. examen flora banala 3. examen bacteriologic MATERIALE NECESARE: pahar sau cutie Petri 2-3 scuipatori TEHNICA: Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului. Este pregatit fizic si psihic. Este instruit sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa nu o expectore in batista sau prin salon, ci sa colecteze in scuipatorile speciale, pentru a preveni infectiile nozocomiale. I se asigura cel putin 2-3 scuipatori de rulaj. Acestea sunt schimbate in functie de cand trebuie prezentate medicului. Se educa bolnavul sa nu arunce corpuri straine in scuipatoare. Se trece la reorganizarea locului de munca. Definitia sputei: Sputa reprezinta totalitaea substantelor ce se expectoreaza din caile respiratorii prin tuse. Prin expectoratie se intelege eliminarea sputei din caile respiratorii superioare(C.R.S.). In conditii fiziologice, mucoasa cailor respiratorii secreta o cantitate mica de mucus, necesara protejarii suprafetei interioare a organelor respective fata de efectul nociv al aerului, prafului si fata de uscaciune. In conditii patologice se aduna in CAILE RESPIRATORII SUPERIOARE o cantitate variabila de sputa care actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei. Sputa este alcatuita din secretia si exudatia patologica a mucoaselor bronhopulmonare din descuamatia epiteliilor pulmonare dar si din substante straine inhalate(praful). Expectoratia are o mare importanta pentru stabilirea multor diagnostice. Pentru determinarea cantitatii se vor folosi vase gradate acoperite cu placi de sticla, in vas se afla o cantitate fixa de substanta dezinfectanta de lizol 5%sau fenol 100g sau permanganat de potasiu, care trebuie scazuta din cantitatea de sputa colectata in vas(recipient). Daca sputa se capteaza pentru aprecierea aspectului se utilizeaza scuipatoare emailata cu capac(fara a se adauga o alta substanta in vas, care ar putea denatura aspectul sputei.

TEHNICA 7. SCHIMBAREA POZITIEI BOLNAVULUI SCOP: Pentru prevenirea complicatiilor. Aceste schimbari pot fi: pasive si active. Schimbarile pasive se efectueaza la bolnavii imobilizati, adinamici, inconstienti, paralizati sau cei cu gips. Pentru efectuarea schimbarilor de pozitie sunt necesare 1-2 asistente medicale. Acestea trebuie sa adopte o pozitie potrivita pentru a putea ridica bolnavul cu mai multa usurinta si efort fizic redus. Bolnavul este prins precis cu o singura mana, palma sa fie asezata pe suprafata corpului bolnavului, astfel incat suprafata de contact sa fie mai mare, asistenta sa fie asezata mai aproape de patul bolnavului din decubit dorsal in decubit lateral stang sau drept si revenirea in pozitia initiala. Asezarea bolnavului in pozitia sezand si readucerea bolnavului la locul initial pentru cei ce au alunecat jos de pe perna. TEHNICA 8. ALIMENTATIA BOLNAVILOR PASIV Cand starea generala a bolnavului nu ii permite sa se alimenteze singur, intervine alimetarea pasiva, cu ajutorul asistentei medicale. Acesta trebuie sa fie ajutat, astfel vor fi alimentati bolnavii imobilizati, adinamici, cu tulburari de deglutitie si cu afectiuni in stare grava. MATERIALE NECESARE: tavita cana cu supa farfurie cu desert si felul 2 tacamuri servet sau prosop din panza pahar pentru apa vaza cu flori Se imbraca halatul de protectie peste uniforma, se aranjeaza boneta sau calota astfel incat parul sa nu cada in alimentele bolnavului. Se roaga bolnavul sa se spele cu apa si sapun, se sterge cu un prosop. Asistenta medicala se spala cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, se aseaza bolnavul ce poate fi imobilizat, in pozitia semisezand cu ajutorul rezematoarelor de la pat, sau cu ajutorul pernelor, sau mai poate ocupa
8

pozitia decubit lateral cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a-i usura deglutitia. Se protezeaza lenjeria de pat cu o aleza iar lenjeria de corp cu un prosop. Se aduce masuta speciala la patul bolnavului. Se aseaza mancarea pe tava, daca nu dispune de masuta, se va aseza pe noptiera sau pe u scaun langa pat, astfel incat bolnavul sa vada ce ii intra in gura. Asistenta medicala se aseaza in partea dreapta a bolnavului, pe un scaun. Cu mana stanga se ridica usor capul, si i se serveste supa cu ajutorul lingurei. Se vor taia alimentele solide in prezenta bolnavului, iar lichidele se ofera din recipiente semiumplute sau din cani cu cioc, pt a putea vedea si bolnavul respectiva mancare. La cei adinamici si cei in stare grava, se supravegheaza lichidul care intra in gura bolnavului pentru a evita incarcarea peste posibilitatea lui de deglutitie. Se verifica temperatura alimentelor. Bolnavilor aflati in stare grava, precum si cei cu tulburari de deglutitie, lichidele se vor administra cu lingurita sau lingura, pe buza inferioara a bolnavilor, se deschide cavitatea bucala, in mod reflex, si se introduce usor lingura sau lingurita dincolo de arcada dentara si ridicam concomitent coada acesteia, continutul varsandu-se in gura bolnavului. Bolnavul aflat in stare grava, va fi alimentat cu pipeta. Dupa terminarea alimentelor, se sterge bolnavul la gura, se indeparteaza eventual resturile alimentare pentru a evita aparitia escarelor. Daca este nevoie se schimba lenjeria de pat, bolnavul este asezat in pozitie comoda, se asigura confort termic si fizic placut, se aeriseste salonul, se strange vesela si se transporta la oficiu, si se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE!!!!!!!! IN TIMPUL ALIMENTARII BOLNAVUL TREBUIE INCURAJAT, EXPLICANDU-I CONTRIBUTIA ALIMENTELOR IN PROCESUL DE VINDECARE. BOLNAVULUI I SE OFERA PORTIUNI DE ALIMENTE NU PREA MARI, PENTRU A NU LE ASPIRA. ASISTENTA MEDICALA NU SUFLA IN ALIMENTE, NU LE GUSTA CU LINGURA BOLNAVULUI SI NU BAGA DEGETUL IN ELE. TEHNICA 9. ALIMENTAREA BOLNAVILOR INAPETENTI Asistenta medicala trebuie sa verifice daca inapetenta este totala sau repulsia se manifesta numai fata de alimetele din regim in comparatie cu cele preferate. Alimentele se inlocuiesc in functie de preferintele bolnavului, in cadrul limitelor prescrise de medic. Servirea mesei se face intr-un cadru estetic, alimentele se servesc in portii mici deoarece cantitatile mari provoaca senzatia de plenitudine bolnavului. Mesele vor fi servite la
9

intervale de 2-3 ore, pentru eliminarea senzatiei de greata, lichidele se servesc reci, iar daca este posibil vor fi acidifiate cu lamaie. Nu se vor administra alimente hiperzaharate(cu continut ridicat de zahar, deoarece acesta ar provoca senzatia de plenitudine si favorizeaza diareea). La cei complet inapetenti, senzatia de sete va fi exploatata si li se vor oferi alimente nutritive sub forma lichida(preparate de zahar, sucuri de fructe), in aceste amestecuri se vor introduce si preparate de vitamine, daca acestea nu modifica gustul sau mirosul alimetelor. Prin administrarea de alimente lichide hipercalorice, se asigura necesarul caloric zilnic de 25003000calorii/zi. La revenirea apetitului se administreaza alimente solide repartizate in 4-5 mese. Asistenta medicala trebuie sa noteze cantitatea de alimente consummate si sa calculeze valoarea calorica pentru a se putea orienta in ceea ce priveste necesarul zilnic de calorii al bolnavului TEHNICA 10. MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI SCOP: Evaluarea functiilor cardiovasculare. MATERIALE NECESARE: ceas cu secundar foaia de temperatura pix sau creion de culoare rosie carnetelul asistentului medical TEHNICI: Bolnavul este pregatit psihic, asigurarea repasului fizic si psihic, 10-15 minute. Pregatirea fizica: bolnavul este pozitionat in decubit dorsal cu bratul sprijinit. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, trece la eliberarea arterei radiale(in prelungirea policelui). Dupa ce a localizat artera radiala, asistenta fizeaza varful celor 3 degete(aratator mijlociu si inelar) pe traiectul arterei. Asistenta medicala exercita o presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor si numara pulsatiile timp de 1 minut. Retine valorile si se ocupa de ingrijirea bolnavului. Dupa terminare asistenta noteaza in foaia de temperatura valoarea obtinuta cu un pix de culoare rosie. Fiecarui punct ii corespund 4 pulsatii. Uneste valoarea obtinuta cu cea anterioara printr-o linie pentru obtinerea curbei pulsatile. In carnetelul propriu, asistenta noteaza pulsul in cifre. Asistenta trece la reorganizarea locului de munca si apoi se spala cu apa si sapun, dupa ce in prealabil a dezbracat manusile.

10

LOCURI UNDE SE MAI POATE MASURA PULSUL: Oricare artera accesibila palparii si pate fi comprimata pe un plan osos:artera radiala, artera temporala, subclaviculara, artera superficiala, artera carotida, artera femurala, artera poplitee, artera pedioasa, artera tibiala. TEHNICA 11. MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI SCOP: Poate constitui un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, al evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor si a prognosticului. MATERIALE NECESARE: ceas cu secundar foaie de temperatura pix sau creion de culoare verde carnetelul propriu TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Il pozitionam in decubit dorsal, iar daca acesta are pozitia ocupata se va trece la masurarea respiratiei. Se aseaza fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului. Se numara frecventa miscarilor, si anume, numarul inspiratiilor, adica miscari de ridicare a toracelui timp de un minut. Dupa terminare, se retine valoarea obtinuta, vom asigura confort termic si fizic palcut si se noteaza tehnica in foaia de observatie. La aceasta tehnica nu necesita preg.psihica, deoarece poate influenta valorile respiratiei. Se trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 12. MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE SCOP: Evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii si rezultatul determinat de elasticitatea si calibrul vaselor).Elemente de evaluat: tensiunea arteriala maxima(sistolica) si tensiunea arteriala minima(diastolica). MATERIALE NECESARE: tensiometru format din: manseta pneumatica, tubulatura, manometru, para cu supapa, stetoscop format din: olive si membrana; tampoane de vata
11

comprese sterile pix de culoare albastra foaia de temperatura carnetelul asistentei medicale TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic, ise explica importanta si necesitatea tehnicii. Bolnavul este pregatit fizic: se asigura ca bolnavul are un repaus de 10-15 minute. Dupa transportul materialelor la patul bolnavului, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun apoi asezam manseta pneumatica pe treimea medie a bratului aflat in extensie si supinatie. Asistenta medicala dezinfecteaza cu alcool medicinal membrana stetoscopului si olivele acesteia. Se sustine membrane stetoscopului pe artera humerala. Se introduce olivele in urechi, se pompeaza aer in manseta cu ajutorul parei de cauciuc pana dispar zgomotele pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana ce se percepe primul zgomot, acela fiind tensiunea arteriala maxima. Se retine valoarea, si se continua decomprimarea, zgomotele devenind mai puternice, iar la ultimul zgomot care se aude, reprezinta tensiunea arteriala minima. Se retin valorile obtinute, se va ocupa de ingrijirea bolnavului pentru a-i reda confortul termic si fizic placut. Ne ocupam de foaia de temperatura trecand valorile obtinute. Vom indeparta materialele din salon si vom trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 13. MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII Termometrul maximal utilizat in medicina este gradat dupa scara Celsius. Inainte de a fi date in folosinta, termometrele medicale sunt verificate. Termometrul in uz(termometru maximal), este tinut in solutii dezinfectante de bromocet sau cloramina 2%. Solutia nu acopera termometrele tinute vertical, in borcane doar pana la jumatate. Pe fundul borcanelor, se aseaza vata acoperita cu tifon pentru a nu permite lovirea rezervoarelor de fundul vasului de sticla. Masurarea temperaturii cu termometru maximal se face in cavitati inchise sau semiinchise pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centrala. Masurarea se face in axila, rect, vagin, ureche si cavitatea bucala. MATERIALE NECESARE: termometru maximal borcanul cu solutie de bromocet sau cloramina 2% casoleta cu tampoane sterile tavita renala alcool medicinal
12

ceas cu secundar carnetelul asistentei medicale foaie de temperatura pix de culoare albastra lubrifiant TEHNICA: Materialele se transporta la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, scoate termometrul din solutia dezinfectanta, il clateste sub jet de apa pentru a nu irita tegumentul, si il usuca prin tamponare cu ajutorul unor comprese. Verifica daca coloana de mercur este coborata in rezervor, daca nu il schimbam sau il scuturam. Masurarea temperaturii in axila: Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila acestuia prin tamponare cu prosopul bolnavului. Se introduce termometrul cu rezervorul in interiorul axilei. Se va tine timp de 1 minut, dupa care se scoate, se citeste gradatia, si se retine. Daca bolnavul era adinamic sau agitat, bratul era sustinut de asistenta medicala. Ne ocupam de ingrijirea ulterioara a bolnavului pentru redarea confortului termic si fizic placut. Se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura si carnetelul asistentei medicale. Se trece la reorganizarea locului de munca. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala: Se introduce termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau obraz si gingie(latura esterna a arcadei dentare). Bolnavul este rugat sa inchida gura, si sa respire pe nas. Se mentine termometrul timp de 5 minute. Masurarea temperaturii rectal: Se lubrefiaza termometrul, se aseaza bolnavul in decubit lateral stang sau drept , cu membrele in semiflexie, asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului sau rezervorului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Termometrul este sustinut timp de 5 minute in rect, dupa care se scoate termometrul si se sterge cu ajutorul unui tampon sau compresa cu alcool, dupa citirea gradatiei. Notam grafic in foaia de temperatura si cifric in carnetel. Lubrifiant: vaselina, glicerina sau ulei de parafina. TEHNICA 14. MASURAREA DIUREZEI SI NOTAREA GRAFICA DEFINITIE: Diureza reprezinta cantitatea de urina emisa in 24 de ore. SCOP: Obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si asupra altor afectiuni. Bolnavul este rugat sa urineze dimineata la ora fixa, iar prima emisie se arunca. Se colecteaza apoi toate emisiile de urina in decurs de 24 de ore.
13

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, incepe colectarea, dupa un orar fix valabil pentru toti bolnavii sectiei. Se invita bolnavul sa urineze, si se arunca produsul acestei emisii si la aceiasi ora a 2 zi se va nota cantitatea de urina emisa in 24 de ore.Asistenta medicala dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza in foaia de temperatura urina colectata, asistenta trece la reorganizarea locului de munca. Vasele in care se face colectarea timp de 24 de ore se deplaseaza in incaperi racoroase pentru a preveni descompunerea urinei. Ca valori fiziologice avem:femei:1000-1400ml urina/24h barbati:1200-1400ml urina/24h. Ca valori patologice avem:peste 3000ml uirna/24h(poliurie) sub 1000ml/24h(oligurie) absenta urinei in vezica/24h(anurie). HEMATURIE= SANGE IN URINA. TEHNICA 15. EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI Pentru efectuarea tehnicii, asistenta trebuie sa respecte urmatoarele reguli: sa asigure o temperatura adecvata in salon. pregatirea materialelor necesare astfel ca ingrijirea bolnavului sa se desfasoare operativ. sa actioneze rapid cu miscari sigure si multa blandete. sa menajeze bolnavul protejandu-l cu paravan. sa dea dovada de mult tact si delicatete in ceea ce priveste convingerea bolnavului in efectuarea tehnicii. MATERIALE NECESARE: paravan de protectie 2 scaune musama si aleza lighean cana pentru apa calda si rece 2 bazinete tavita renala cearsaf manusi de protectie 3 manusi de baie confectionate din finet, bumbac sau prosop 3 prosoape de culori diferite sapun alcool medicinal camforat sau mentolat pudra de talc
14

lenjerie de pat lenjerie de corp galeata pentru apa murdara sac termometru de baie trusa pentru ingrijirea unghiilor materialele pentru ingrijirea bucala Materialele sunt pregatite si transportate la patul bolnavului. Bolnavul este pregatit psihic, i se explica simplitatea, necesitatea si importanta tehnicii. Se inchid ferestrele, se asigura o temperatura corespunzatoare in salon. Se indeparteaza noptiera, se monteaza paravanul pentru intimitate, se aseaza 2 scaune langa pat, se indeparteaza o perna, cea de-a 2 perna este protejata cu musama si aleza. Capul bolnavului se aseaza pe perna acoperita, indepartam patura si o indepartam in forma de armonica la picioarele bolnavului sau o asezam pe scaun langa perna. Se dezbraca bolnavul complet si se acopera cu cearsaful plic de la patura. Se pregateste apa in lighean 2/3, la o temperatura de 36-37grade C. Se aseaza in jurul gatului un prosop. Se spala ochii bolnavului dinspre comisura esterna spre comisura interna. Se clatesc cu apa din abundenta si se sterg prin tamponare cu prosopul. Se spala fruntea bolnavului dinspre mijloc spre tample. Se spala regiunea peribucala si perinazala in sens circular. Se sterg prin tamponare cu prosopul.Se sapuneste o ureche si se insista in regunea retrooriculara si in santurile pavilionului, se clateste bine urechea si se sterge prin tamponare cu prosopul. La fel se va proceda si cu cealalta ureche. Se spala gatul cu apa si sapun, se clateste bine, se sterge cu prosopul. Se acopera gatul cu cearsaful, se arunca apa din lighean, se dezveleste unul din membre dupa ce am asezat musamaua si aleza sub membrul descoperit. Se sapuneste circular incepand de la umar spre capatul distal, insistand in regiunea axilei. Se limpezeste si se sterge cu prosopul, se inveleste membrul bolnavului cu prosopul, se taie unghiile, se intoarce bolnavul in decubit lateral de partea corespunzatoare membrului spalat si se protejeaza la fel si cu celalalt membru. Se dezveleste regiunea anterioara a toracelui, se sapuneste, iar la femei se insista sub pliurile mamare, se clateste si se usuca cu prosopul prin tamponare. Se intoarce bolnavul in decubit lateral, este sustinut in aceasta pozitie, protejam patul cu musama si aleza, se sapuneste spatele si regiunea lombosacrala. Se limpezesc si se sterg prin tamponare cu prosopul.Se frictioneaza cu alcool si se pudreaza cu talc. Se indeparteaza musamaua si aleza, se aduce bolnavul in decubit dorsal, se acopera toracele bolanvului. Musamaua si aleza se aseaza sub abdomen, se sapuneste abdomenul(daca este cazul se insista in regiunea ombilicala cu un tampon montat pe un port-tampon imbibat in benzina,
15

pentru a indeparta mizeria). Se clateste regiunea ombilicala cu apa din abundenta pentru a indeparta mirosul. Se indeparteaza manusa utilizata in tavita renala. Frictionam membrele si toracele cu alcool si pudram cu talc,se imbraca pijamaua sau camasa. Apa murdara se indeparteaza in galeata. Punem 2/3 apa curata in lighean la o temperatura de 36-37 grade C. Se imbraca cea de-a 2 manusa, se aseaza musamaua in regiunea coapselor, se sapunesc coapsele si se insista in regiunea anghinala, se limpezesc si se sterg prin tamponare cu prosopul. Se muta musamaua si se aseaza ligheanul pe musama, se introduce un membru inferior in lighean, se sapuneste gamba insistand in regiunea poplitee si spatiile interdigitale(intre degete), se limpezeste si se sterge cu cel de-al 2-lea prosop curat. Metoda se repeta si la celalalt membru inferior, se vor taia unghiile daca este nevoie. Toaleta organelor genitale externe MATERIALE NECESARE: paravan musama aleza 2 bazinete manusi de cauciuc manusa de baie si prosopul(3) TEHNICA: Bolnava este asezata in pozitia ginecologica, se introduce sub regiunea sacrala a bolnavei un bazinet pentru a urina daca aceasta nu a urinat. Se va schimba bazinetul, se imbraca manusile de protectie si manusa de baie. Se efectueaza spalatura dinspre regiunea pubiana spre anus cu sapun ce are pH neutru. Se limpezeste cu apa din abundenta, se usuca cu prosopul 3 prin tamponare, se indeparteaza bazinetul. Se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca. Efectuarea toaletei parului MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza apa calda 2 prosoape fion sampon balsam perie de par TEHNICA: Se ridica usor capul bolanvului, se indeparteaza perna pe un scaun, sustinem capul bolnavului si se indeparteaza salteaua sub restul
16

saltelei. Se aseaza o musama deasupra saltelei indoite. Punem in lighean 2/3 apa calda la temperatura de 36-37grade C, asezat pe somiera. Sub musama se aseaza o aleza. Musamaua este rulata la ambele capete astfel incat sa formeze un jgheab. Se aseaza capatul mai ingust din musamaua rulata la capul bolnavului iar celalalt capat in lighean. Se umezeste parul, se samponeaza, se frictioneaza parul apoi se limpezeste. Se repeta manevra de cate ori este nevoie. Se sterge cu prosopul, se piaptana, se usuca cu fionul, se indeparteaza materialele folosite si se trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 16. SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP LA BOLNAVUL CU FRACTURA DE MEMBRU SUPERIOR SAU INFERIOR DREPT SCOP: Pastrarea regiunilor personale ale bolnavului. MATERIALE NECESARE: camasa de noapte sau pajama curate alcool diluat pudra de talc cearsaf sac pentru lenjeria murdara manusi de protectie TEHNICA: Se va efectua de 2 asistente medicale. Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului. Acesta este pregatit psihic si fizic. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie. Patura din cearsaf se pliaza in forma de armonica si se aseaza la picioarele bolnavului. Bolnavul este acoperit cu cearsaful, se intoarce bolnavul in decubit lateral drept,sprijit din regiunea omoplatilor si regiunea poplitee. Se trage usor camasa in sus pana la nivelul totacelui. Bolnavul este readus in decubit dorsal cu mare grija si atentie, se intoarce bolnavul in decubit lateral stang. Se repeta aceeasi operatie. Una dintre asistente ridica usor in regiunea omoplatilor si regiunea poplitee. SE DEZBRACA MAI INTAI BRATUL SANATOS SI APOI CEL AFECTAT. Una dintre asistente, prin miscari lente, introduce lenjeria murdara in sacul amenajat. Bolnavul se acopera, asistenta dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, frictionam regiunea predominanta escarelor cu alcool si pudram cu talc. SE IMBRACA INTAI MEMBRUL AFECTAT SI APOI
17

CEL SANATOS. Una dintre asistente ridica bolnavul din regiunea omoplatilor,a 2-a trece camasa peste capul bonavului si o trage usor. Se readuce bolnavul in decubit dorsal, camasa este intinsa bine pentru a nu prezenta cute(pentru a nu favoriza aparitia escarelor). Se inveleste bolnavul si se asigura un confort fizic si termic placut, se reface patul bolnavului, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, se aeriseste salonul, se ia sacul cu lenjeria murdara din salon si este trimisa la spalatorie. Tehnica va fi efectuata cu blandete pentru a nu accentua suferinta bolnavului. TEHNICA 17. EFECTUAREA INGRIJIRII CAVITATII BUCALE LA CEI INCONSTIENTI(COMATOSI) MATERIALE NECESARE: tampoane pe port-tampoane sterile deschizator de gura steril, comprese sterile glicerina boraxata 20% spatula linguala tavita renala manusi sterile musama si aleza TEHNICA: Bolnavul se afla in pozitia decubit dorsal cu capul in lateral, tavita renala este asezata sub barbie, dupa ce in prealabil am protejat lenjeria de pat cu musama si aleza. In jurul gatului se aseaza un prosop. Deschidem si introducem printre arcadele dentare, deasupra tavitei renale, inmuiem un tampon in glicerina boraxata deasupra tavitei renale. Se sterg limba, bolta palatina si suprafata interna si externa a arcadelor dentare cu miscari din interior spre exterior. La sfarsit se curata dantura. De fiecare data se schimba tamponul. La sfarsit se ung buzele cu glicerina boraxata. Se strang materialele folosite, se trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 18. SPALATURA OCULARA SCOP:Terapeutic si pentru indepartarea corpilor straini. MATERIALE NECESARE: undina sau pipeta sterile casoleta cu comprese sterile tavita renala
18

prosop manusi sterile ser fiziologic(37grade C) TEHNICA: Materialele sunt asezate pe masuta protejata de un camp steril si transportate la patul bolnavului. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta si necesitatea tehnicii. Pregatirea fizica: se aseaza bolnavul in pozitia sezand cu capul in hiperextensie cu privirea in sus sau pozitia decubit lateral. Ochiul sanatos se v-a acoperi cu o compresa sterila, se aseaza tavita renala de partea ochiului ce urmeaza a i se efectua tehnica (spalatura). Tavita v-a fi sustinuta de bolnav, daca acesta nu este capabil cerem ajutorul unei asistente medicale. In acest caz, bolnavul v-a fi intors de una din asistente in pozitia aleasa, ii va sustine capul si tavita renala, iar cealalta efectueaza tehnica. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, cu ajutorul mainii stagi, asistenta deschide fanta palpebrala a bolnavului, iar cu mana dreapta unde este pipeta cu ser fiziologic (37grade C), lasam sa curga in ochiul bolnavului, numarul de picaturi prescrise de medic, fara a le forta sa curga mai repede. Se roaga bolnavul sa roteasca ochiul pentru a se antrena lichidul.Tehnica se repeta ori de cate ori este nevoie. Se indeparteaza tavita renala, se sterge lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului cu comprese sterile Se indeparteaza compresa ce a acoperit ochiul sanatos al bolanavului in tavita renala. Asistenta medicala dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, se strang materialele folosite, daca este cazul se noteaza tehnica si numele persoanei ce a efectuat-o. Se trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 19. SPALATURA NAZALA Definitie: Prin spalatura nazala se intelege evacuarea continutului nazal, prin introducerea unei cantitati de lichid caldut. SCOP: Terapeutic, evacuator, explorator. MATERIALE NECESARE: pipeta nazala sterila ser fiziologic(37grade C) 2 prosoape tavita renala manusi de protectie

19

TEHNICA: Materialele sunt asezate pe masuta protejata de un camp steril si transportata la patul bolnavului. Bolnavul este pregatit psihic si fizic. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta si necesitatea efectuarii tehnicii. Pregatirea fizica: bolnavul poate ocupa pozitia sezand in pat sau pe un scaun. Se protejeaza lenjeria de corp a bolnavului cu un prosop asezat in jurul barbiei.I se ofera tavita renala si il rugam sa o sustina in jurul barbiei. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, capul bolnavului este in hiperextensie si usor intr-o parte. Se aseaza pipeta in orificiul nasal si se lasa sa curga lichidul in nara. Se roaga bolnavul sa pronunte litera A prelungit pentru a optura fosele nazale, radicand astfel valul palatin, impiedicand patrunderea lichidului in caile respiratorii. Se roaga bonavul sa aplece capul pentru a colecta lichidul din nara in tavita renala. Se repeta manevra de mai multe ori pentru fiecare nara. Se sterge lichidul in regiunea perinazala cu un prosop curat. Materialele se strang, bolnavul este ajutat sa ocupe o pozitie confortabila, daca medicul recomanda, lichidul de spalatura se prezinta medicului dupa externare. Se trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 20. SPALATURA AURICULARA Definitie: Spalatura auriculara reprezinta spalarea conductului auditiv extern prin intermediul unui curent de lichid. SCOP: Terapeutic in vederea indepartarii secretiilor: puroi, cerumen sau corpi straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar si in administrarea de medicamente in otite sau alte afectiuni auriculare. MATERIALE NECESARE: 2 sorturi din plastic musama si aleza vata comprese sterile prosop seringa GUYON de capacitate 200ml(100ml) tavita renala manusi de protectie TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Se trece la pregatirea pshica a bolnavului:I se explica tehnica si importanta acesteia. Pregatirea fizica: pozitionam bolnavul in decubit dorsal sau pozitia sezand in pat ori pe scaun.
20

Daca bolnavul ocupa pozitia sezand in pat, il imbracam pe bolnav cu sortul de cauciuc sau plastic si ii protejam lenjeria de corp cu un prosop in jurul gatului. Asistenta medicala imbraca sortul, se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, se aseaza tavita renala sub urechea bolnavului si o va sustine, daca acesta nu este capabil, vom cere ajutorul unei asistente medicale. Se verifica temperatura serului fiziologic, rugam bolnavul sa deschida gura (prin deschizatura gurii se largeste conductul, iar continutul va fi indepartat mai usor. Cu mana stanga asistenta trage pavilionul urechii in sus si inapoi, iar cu dreapta injectam lichidul de spalatura in conduct, spre peretele postero-superior si se asteapta evacuarea continutului. Se repeta manevra de cateva ori, pana lichidul evacuat este curat. Se usuca conductul auditiv extern cu ajutorul compreselor sau a prosopului si se introduce 2 tampoane de vata in fiecare ureche. Dupa ce medicul a controlat lichidul de spalatura, materialele sunt indepartate, bolnavul este asezat intr-o pozitie confortabila, asistenta dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, si noteaza tehnica cat si numele ei iar dupa caz ora si data. In cazul in care dorim indepartarea insectelor, introducem ulei de vaselina, glicerina sau tampoane imbibate in alcool cu efect narcotizant. TEHNICA 21. SPALATURA VAGINALA Definitie: Prin spalatura vaginala se intelege introducerea in vagin a unui curent de lichid (apa sau solutie medicamentoasa), care dupa ce spala peretii vaginali se evacueaza pe langa canula. Canula este folosita din ebonita cu o lungime de 15-20 cm, este usor curbata(bombata), si prevazuta cu mai multe orificii in varf si imprejur, pentru a permite trecerea lichidului. Pentru spalatura putem folosi oxiceanura de mercur 1/4000(1/5000) sau permanganat de potasiu 1/2000. SCOP: Terapeutic in vederea indepartarii continutului vaginal (produse normale sau fiziologice ori patologice), dezinfectie totala inaintea interventiei chirurgicale (ginecologice; obstetricale), reducerea proceselor inflamatoare, calmarea durerilor. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza pense hemostatice tavita renala canula sterila
21

sapun cu pH neutru 2 bazinete irigator steril stativ lichid sau solutie medicametoasa 2L manusi sterile manusi de protectie si manusa de baie comprese sterile prosop invelitoare sau cearsaf TEHNICA:Materialele au fost pregatite si transportate la patul blnavului pe masuta protejata de un camp steril. Pregatirea psihica: I se explica bolnavei importanta si necesitatea tehnicii. Pregatirea fizica: vom aseza bolnava in pozitie ginecologica sau decubit dorsal cu genunchii flectati si coapsele indepartate. Se aseaza bazinetul, se spala cu sapun organele genitale externe, dupa ce in prealabil asistenta a imbracat manusile de protectie si manusa de baie. Se clateste si se usuca regiunea spalata cu un prosop. Asistenta medicala indeparteaza manusile de protectie, indeparteaza materialele folosite pentru spalatura si se spala pe maini cu apa si sapun si imbraca manusile sterile. Vom schimba bazinetul inaintea imbracarii manusilor steril iar daca aleza s-a udat se va schimba si pe ea. Cu ajutorul unei pense hemostatice vom prinde canula si o vom atasa la tubulatura irigatorului. Primul jet de apa precum si bulele de aer din tubulatura se vor indeparta in tavita renala. Odata cu deschiderea robinetului, se va introduce si canula in vagin pana intampina o rezistenta aceea numindu-se fundul de sac. Se va spala fundul de sac prin miscari de rotatie(canula a intrat aproximativ 1011cm), apoi canula va spala peretii vaginului, lichidul de spalatura fiind scurs pe langa canula. Se scoate canula din vagin inaintea golirii irigatorului. Se penseaza tubul si se indeparteaza canula in tavita renala. Rugam bolnava sa tuseasca pentru a elimina lichidul ramas in vagin. Se sterge regiunea organelor genitale externe cu un prosop curat sau cu comprese sterile, se indeparteaza musamaua si aleza si bazinetul, ii asiguram bolnavului un confort termic si fizic placut. Materialele folosite sunt indepartate din salon si se trece la aerisirea salonului, la reorganizarea locului de munca si se noteaza tehnica in foaia de observatie, numele asistentei medicale iar dupa caz data si ora. OBSERVATIE! PARTICULELE MAI MARI DIN LICHIDUL DE SPALATURA SUNT OBSERVATE CU OCHIUL LIBER SI SUNT REZULTATE PRIN UNIREA MAI MULTOR PARTICULE FINE.
22

DUPA TEMPERATURA LICHIDULUI DE SPALATURA AVEM: SPALATURI VAGINALE RECI:20grade C. SPALATURI VAGINALE CALDUTE:36-37grade C. SPALATURI VAGINALE CALDE:45-50 grade C. TEHNICA 22. SONDAJUL GASTRIC SCOP: - Evacuator:pentru recoltarea chimismului gastric sau pentru studiul functiilor evacuatoare ale stomacului. - Terapeutic: - evacuarea continutulu stomacal sau toxic in exces de medicamente. - pentru alimentarea si hidratarea bolnavului. -pentru administrarea sau introducerea medicamentelor. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile 2 sorturi 2 tavite renale 1 prosop 1 pahar cu apa aromata 1 pahar pentru indepartarea protezei(dupa caz) 1 pahar cu apa pentru umezirea sondei 1-2 seringi (de 20ml)ambalate individual sonda gastrica sterile trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) 1 recipient pentru colectare 1 recipient de 5 litri cu apa la temperatura de 25-26grade C eprubete sterile stativ TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate pe masuta protejata de un camp steril. Asistenta pregateste bolnavul psihic si fizic. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta si necesitatea tehnicii cat si colaborarea acestuia si sa urmeze intocmai indicatiile pe care le primeste. Pregatirea fizica: bolnavul se aseaza in pozitie sezand in pat sau la marginea patului. Bolnavul va fi imbracat cu sortul pentru protejarea lenjeriei de corp. Daca bolnavul prezinta proteza o vom indeparta in pahar. Asistenta medicala
23

se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca sortul, aseaza prosopul in jurul gatului bolnavului apoi imbraca manusile sterile. Protejam patul cu musama si aleza, rugam bolnavul sa sustina tavita renala sub barbie pentru captarea salivei ce se scurge din gura acestuia. Asistenta, dupa ce a imbracat manusile sterile, se aseaza in partea dreapta a bolnavului, prinde capatul proximal al sondei ca pe un creion. Fixeaza capul bolnavului cu mana stanga intre toracele si bratul acesteia pentru a nu opune rezistenta la introducerea sondei. Rugam bolnavul sa deschida gura, sa inspire profound si se introduce capatul sondei, ca pe un creion, pana la peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii.Rugam bolnavul sa inghita, iar prin actul de deglutitie sonda va inainta in esofag si vom inainta foarte atent prin impingerea sondei in stomac. Se verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului gastric cu ajutorul unei seringi. Cu ajutorul pensei din mana stanga, se comprima capatul distal al sondei, cel cu verde, dupa ce in prealabl seringa a fost indepartata , i s-a atasat capisonul sau teaca si a fost asezata pe o compresa sterila. Se trece la indepartarea sondei prin aceleasi miscari dar in sens invers, si cand sonda a ajuns in gura bolnavului cu blandete, dar rapid, se va indeparta sonda din cavitatea bucala a acestuia. I se va oferi bolnavului un pahar cu apa aromata pentru a-si clati gura. Se sterge cu prosopul eventualele mucozitati de pe fata acestuia si barbie. Se aseaza bolnavul intr-o pozitie confortabila si se trece la reorganizarea locului de munca. Se determina cantitatea evacuata, formularele de recoltare se trimit impreuna cu probele la laborator si se noteaza tehnica. Se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Tehnica se efectueaza in perfecta stare de asepsie. Bolnavilor inconstienti li se urmaresc faciesul, respiratia si culoarea, iar verificarea caii de patrundere a sondei se face prin introducerea capatului liber, intr-un pahar cu apa iar prezenta bulelor de aer, confirma patrunderea sondei in caile respiratorii superioare. Umectarea sondei cu ulei, sau alte substante grase si uleioase, provoaca senzatia de greata bolnavului. TEHNICA 23. SPALATURA GASTRICA Definitie: Prin spalatura gastrica se intelege evacuarea cantitatii stomacale si curatarea mucoasei de exudate si substante straine. SCOP: Terapeutic in vederea evacuarii continutului stomacal toxic. Este contraindicat in cazul intoxicatiilor cu substante caustice, in cazul varicelor esofagiene, cancer gastric si hepatite cronice. MATERIALE NECESARE:
24

paravan musama si aleza 2 sorturi din plastic sau cauciuc 2 prosoape sonda gastrica FAUCHER 2 pahare(unul pentru umectarea sodei si unul pentru proteza bolnavului) pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii bolnavului manusi sterile 2 seringi de 200ml trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) lighean pentru colectarea lichidului de spalatura un vas cu capacitate de 5L ce contine apa la temperatura de 25-26 grade C palnie TEHNICA: Materialele au fost pregatite pe masuta protejata de un camp steril si transportate la patul bolnaului. Bolnavul este pregatit psihic: se anunta sa nu manance in dimineata efectuarii tehnicii.I se explica importanta tehnicii cat si colaborarea pe parcursul acesteia. Pregatirea fizica:bolnavul este asezat in pozitia sezand la marginea patului sau pe un scaun. Este imbracat cu sortul de cauciuc si protejat in jurul gatului cu un prosop.Se indeparteaza proteza dentara(dupa caz). I se ofera bolnavului tavita renala, si este rugat sa si-o sustina daca este capabil, daca nu cerem ajutorul unei asistente medicale. Se aseaza in dreptul bolnavului si fixeaza capul intre bratul si toracele asistentei medicale. Roaga bolnavul sa deschida gura si sa respire adanc. Introduce capatul proximal al sondei in dreptul peretelui posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, rugand bolnavul sa inghita, iar prin actul de deglutitie, sonda patrunde in esofag si apoi prin miscari blande aceasta este impinsa in stomac. Verificam cu ajutorul seringii daca sonda se afla in stomac, aspirand, dupa ce s-a verificat pozitia sondei. Atasam la capatul distal palnia, dupa ce in prealabil seringa a fost indepartata, iar capatul dispal al sondei a fost comprimat cu mana dreapta sau cu o pensa hemostatica.Se va atasa palnia la capatul distal(cel cu verde)al sondei, se va verifica temperatura lichidului de spalatura, dupa care se va umple palnia.Se ridica palnia deasupra capului bolnavului, iar inainte sa se goleasca lichidul din palnie, se coboara la nivelul toracelui bolnavului si se rastoarna in lighean. Se repeta tehnica pana lichidul de spalatura este curat, fara resturi alimentare sau substante straine(principiul sifonajului). Se indeparteaza palnia de la capatul distal al sondei(cel cu verde). Se va scoate sonda prin aceleasi miscari dar in sens invers, si cand a ajuns in gura bolnavului, cu miscari blande si rapide se va indeparta. I se ofera bolnavului un pahar cu apa pentru a-si clati gura. Se sterg mucozitatile de pe fata si
25

barbie. I se ofera bolnavului un confort termic si fizic placut, se indeparteaza materialele foloste si se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! SONDA POATE AJUNGE ACCIDENTAL IN LARINGE=APARE RELFEXUL(ACCESUL) DE TUSE, ROSIREA FETEI APOI CIANOZAREA. SE RETRAGE SONDA. SE POT PRODUCE BRONHOPNEUMONII DE ASPIRATII. TEHNICA 24. INGRIJIREA PLAGII PROASPETE Definitie: Plagile sunt leziuni caracterizate prin intreruperea continuitatii tegumentelor, a mucoaselor, muschilor si a osului. Clasificarea plagilor: 1. DUPA TIMPUL DE ACTIUNE: plagi mecanice:prin taiere, intepare,strivire, arme de foc. plagi termice:caldura, frig, electricitate. agenti ionizanti:radiatii. 2. DUPA TIMPUL SCURS DE LA PRODUCERE: - plagi proaspete pana in 6 ore. - plagi vechi sau infectate ce depasesc cele 6 ore. 3. DUPA PROFUNZIME AVEM PLAGI SUPERFICIALE SI PROFUNDE. 4. DUPA STRATURILE ANATOMICE INTERESATE AVEM: plagi nepenetrante cand nu depasesc invelisul seros si penetrante, cand depasesc invelisul seros. 5. DUPA EVOLUTIE POT FI: plagi necomplicate si plagi complicate. SIMPTOMATOLOGIA PLAGILOR: durerea variabila ca intensitate, poate ceda spontan sau dupa administrarea de antialgice, iar reaparitia durerii, dar cu caracter pulsatil atrage atentia asupra dezvoltarii unei infectii. impotenta functionala poate fi partiala sau totala si are ca drept cauza durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase. SEMNE GENERALE: puls tahicardic intalnit in plagi urmate de hemoragii externe sau interne sau de soc traumatic. tensiunea arteriala scazuta denota prezenta unei hemoragii sau soc traumatic. febra constituie debutul infectiei. Indiferent de nivelul la care se intervine pentru a ingriji o plaga in mod corespunzator se cere: ingrijrea sa se faca in conditii de perfecta asepsie, sa se asigure prin pansament o buna absorbtie a secretiilor, plaga sa fie protejata de factori nocivi, termici, infectiosi din mediul inconjurator.
26

MATERIALE NECESARE: musama si aleza trusa cu instrumentar steril casoleta cu material moale(tampoane de vata, de tifon, comprese sterile) 2 tavite renale manusi sterile solutii antiseptice: alcool medicinal 70grade C, tinctura de iod, alcool iodat, betadina, rivanol, apa oxigenata sulfamide sau antibiotice banda adeziva recipientul pentru pensa de deservit cu alcool iodat TEHNICA: Toate materialele sunt pregatite si transortate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. I se explica bolnavului importanta si necesitatea tehnicii. Se aseaza bolnavul in pozitie decubit dorsal, in functie de regiunea in care este situata plaga. Se protejeaza patul cu musama si aleza, se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile. Se toarna apa oxigenata in plaga pentru a indeparta eventualele secretii sau eventalii corpi straini, sfaceluri(fragmente de tesut necrozat), si se arunca fiecare tampon in tavita renala. Daca plaga a fost deja pansata, se desface compresa cu blandete pentru a nu produce dureri prin dezlipirea brutala. Daca nu se dezlipeste pansamentul, se toarna betadina sau apa oxigenata, se lasa sa se inmooie si apoi se indeparteaza. Dupa ce plaga a fost tualetata, se indeparteaza pensa si se trece la badijonarea tegumentului cu alcool iodat, alcool medicinal 70grade C, tincture de iod, de jur imprejurul plagii in sens circular, de fiecare data schimbandu-se tamponul. Se indeparteaza pensa in tavita renala, se acopera plaga cu 2-3comprese sterile. Daca plaga supureaza, peste comprese se va aseza un tampon din vata hidrofila sterila, peste care se aseaza din nou 2-3comprese si se fixeaza cu leucoplast sau fasa(depinde de zona unde este situata plaga). Se aseaza bolnavul intr-o pozitie comoda, regiunea lezata se va imobiliza, pentru a reduce durerea si asigurarea vindecarii mai rapide. Bolnavul se acopera, creandu-i un confort termic si fizic placut si se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Se interzice apasarea, stoarcerea sau masajul plagii sau a regiunii invecinate(acestea ar putea provoca diseminarea germenilor din plaga, determinand o SEPTICEMIE. NU SE INTRODUCE in trusa cu instrumentar steril pensile ce au fost folosite in plaga. Odata cu patrunderea germenilor in organism, in contact cu elementele de aparare ale acestuia(organismului) da nastere la un porces patologic ce
27

poarta numele de INFLAMATIE. INFLAMATIA ESTE URMATA DE 5 SIMPTOME: RUBOR=inrosire; CALOR=caldura; TUMOR=tumefiere; DOLOR=durere; FUNCTIO LAESA= lezarea sau tulburarea functiei regiunii respective. TEHNICA 25. ALIMETATIA BOLNAVULUI PRIN SONDAJ GASTRIC SCOP: Alimetatia bolnavilor inconstienti, cu tulburari de deglutitie cu intoleranta sau hemoragii digestive. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile sonda gastrica 2 tavite renale 2 prosoape 2 sorturi pahar cu apa pentru umectarea sondei pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii pahar cu apa pentru proteza bolnavului seringi GUYON pentru golirea sondei de continutul alimentar trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) trusa cu material moale(tampoane de vata, comprese sterile) palnia lichidul alimetar recomandat de medic in cantitati de 200-400ml(37grade C) seringi de capacitate mare pentru introducerea lichidului in stomac rola cu banda adeziva TEHNICA: Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit psihic: i se explica importanta si necesitatea tehnicii cat si colaborarea cu noi in timpul efectuarii ei. Bolnavul este pregatit fizic: acesta este asezat in pozitia sezand in pat sau pe un scaun. SE EFECTUEAZA SONDAJUL GASTRIC APOI ALIMENTAREA GASTRICA. Se verifica pozitia sondei, se controleaza continutul gastric(aspirand cu ajutorul unei seringi). In caz de staza gastrica, se aspira continutul gastric si se executa o spalatura gastrica. La capatul distal sau extremitatea libera a sondei(cea cu verde), se adapteaza palnia si se toarna lichidul alimetar recomandat de medic(200-400ml) la temperatura de 37grade C si care nu
28

trebuie sa prezinte impuritati si grunji. Inainte de indepartarea sondei, se adapteaza seringa GUYON, pregatita cu apa, pentru a goli sonda de contnutul alimentar. Se comprima sonda cu ajutorul pensei hemostatice pentru a se evita scurgerea lichidului ramas pe sonda in faringe(pentru a preveni pneumonia de aspiratie). La bolnavii inconstienti, cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimetati pe aceasta cale o perioada mai indelungata de timp, sonda se aplica ENDONAZAL. Cantitatea de alimente se administreaza in 4-6 doze, foarte incet dand dovada de multa rabdare. Se indeparteaza sonda prin aceleasi miscari ca la introducere, dar in sens invers, iar cand aceasta a ajuns in gura bolnavului, cu miscari blande si rapide sonda se indeparteaza in tavita renala. I se ofera bolnavului un pahar cu apa aromata pentru a-si clati gura, se sterge cu prosopul eventualele mucozitati de pe fata si barbia bolnavului, i se asigura un confort termic si fizic placut,se aeriseste salonul, se trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 26. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE Definitie: Sondajul vezical la femeie reprezinta introducerea unei SONDE sau CATETER prin uretra in vezica urinara. SCOP: Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator sau terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se poate produce spontan si pentru efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile sonda sterila(eventual 2) 1-2 eprubete sterile pentru urocultura ulei de parafina steril tavite renale materiale pentru efectuarea toaletei organelor genitale externe TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta de tratament protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit psihic, i se explica importanta si necesitatea tehnicii. Rugam bolanvul din timp sa nu manance. Se izoleaza patul cu paravan, lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza, se pozitioneaza bolnavul in decubit dorsal cu genunchii flectati si coapsele indepartate. Se indeparteaza patura si perna pe
29

un scaun. Se aseaza bolnavul si se acopera cu cearsaful sau invelitoarea. Se trece la efectuarea toaletei organelor genitale externe dupa ce in prealabil am introdus bazinetul. Se indeparteaza bazinetul si se aseaza o tavita renala pe musama si pe aleza intre coapsele bolnavei. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, aceasta se pozitioneaza in partea dreapta a bolnavei, iar cu ajutorul policelui si indexului mainii stangi, indeparteaza labiile si evidentiaza meatul urinar. SONDAJUL SE EFECTUEAZA IN PERFECTA STARE DE ASEPSIE ATAT A BONAVULUI CAT SI A INSTRUMENTELOR SI A MAINILOR CELEI CARE EFECTUEAZA TEHNICA. Cu un tampon imbibat in oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000), vom sterge orificiul uretral dinspre simfiza pubiana spre anus. Tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere. Operatia se repeta de 4-5 ori cu tampoane curate. Cu o pensa hemostatica se prinde sonda cu mana stanga si se scoate din ambalaj si o prinde cu degetul mare si indexul ca pe un creion, iar capatul distal se va prinde intre inelar si degetul mic, dar nu ridicat in sus, ci lasat in jos. Se lubrefiaza sonda cu ulei de parafina steril. Sonda se orienteaza cu varful inainte s indreptata in sus tinand-o ca pe un creion. Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful spre simfiza pubiana. Paralel cu inaintarea sondei se coboara extremitatea libera a sondei, printr-o miscare in forma de arc pentru a-i usura trecerea si inaintarea in vezica. Scurgerea urinei in tavita renala confirma prezenta sondei in vezica. Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala, iar in continuare se goleste vezica intr-un recipient sau punga gradata. Se penseaza capatul sondei si se indeparteaza prin aceleasi miscari invers celor cu care s-a introdus. Se efectueaza toaleta regiunii cu comprese sterile. Bolnavul se imbraca si se aseaza intr-o pozitie cat mai comoda in pat. Va fi supravegheata in continuare in repaus la pat. Se noteaza tehnica si numele persoanei care a efectuatuat-o cat si cantitatea de urina recoltata. Se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Pentru dezinfectarea organelor genitale externe si a meatului uretral(urinar) sunt necesare 6-7 tampoane sterile, folosind fiecare tampon o singura data (1 singura stergere). La femei dezinfectarea se face de sus in jos(dinspre simfiza pubiana spre aus). 1-2 tampoane pentru labiile mari; 3-4 tampoane pentru labiile mici; 5-6 tampoane pentru orificiul utral Si ultimul tampon ramane pe orificiul uretral pana la pregatirea sondei.

30

TEHNICA 27. SPALATURA VEZICALA Folosim aceleasi materiale necesare sondajului vezical. Prin spalatura vezicala se intelege introducerea unei solutii medicametoase prin sonda sau cateter in vezica urinara. SCOP: Terapeutic in vederea indepartarii exudatelor patologice rezultate din inflamatia peretilor vezicali sau pregatirea in vederea unei explorari cum ar fi citoscopie, pielografie in afectiuni renale. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile manusi de protectie si manusa de baie 2 prosoape 2 sonde sterile trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) trusa cu instrumentar moale(comprese sterile, tampoane de vata) seringa GUYON bazinet tavita renala solutie de oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000) ulei de parafina steril lichid de spalatura 1L(37grade C) ce poate fi: ser fiziologic sau nitrat de argint 1/4000 TEHNICA: Vom pregati bolnava psihic si fizic, dupa care tehnica incepe cu sondajul vezica. Aceasta a urinat si am efectuat tualeta organelor genitale externe. Am uscat zona prin tamponare cu comprese sterile, dezinfectam cu tampoane imbibate in oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000) tinut cu o pensa hemostatica. Va ocupa pozitia decubit dorsal cu coapsele indepartate si genunchii flectati. Dupa efectuarea sondajului evacuator, la sonda(la capatul distal al sondei se adapteaza seringa GUYON si se introduce lent 80-100mL solutie fara a destinde vezica. Se indeparteaza seringa si se asteapta sa curga lichidul introdus. Se repeta operatia de cateva ori pana cand se scurge lichidul curat. Dupa finalizarea tehnicii, la captul distal al sondei se aseaza o compresa sterila pana la reumplerea seringii. Sonda se indeparteaza la fel ca la sondajul vezical si se efectueaza in perfecta stare de asepsie a materialelor cat si a mainilor care efectueaza tehnica. Traumatismele uretrei sau vezicii urinare, pot constitui porti de intrare pentru infectii. Recoltarea urinei se face

31

in vase sterile in absenta oricarei substante straine pentru a preveni fermentatia urinei, care ar genera rezultate eronate ale examinarilor. TEHNICA 28 SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT SCOP: Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator sau terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se produce spontan si pentru efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile prosop vaselina sterile(sterilizarea lubrifiantelor se face prin fierberea in baie de apa timp de 30 de minute) 2 sonde sterile casoleta cu material moale steril(tampoane de vata, comprese sterile, fese) 2 tavite renale solutie de oxiceanura de mercur1/5000(1/4000) materiale pentru efectuarea tualetei genitale externe(se va specifica ca aceasta s-a facut anterior) TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit pshihic si fizic. Pozitionam bolnavul in pozitia decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departate. Sub bazin se aseaza o perna mai tare sau o patura rulata pentru evidentierea meatului urinar. Se protejeaza patul cu musama si aleza. Intre coapse se aseaza tavita renala, se izoleaza patul cu paravan, se efectueaza toaleta organelor genitale externe. Dupa toaleta organelor genitale externe, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, dezinfecteaza glandul si meatul urinar, de trei ori cu tampoane diferite, dinspre meatul urinar spre corp(tampoanele fiind imbibate in oxiceanura de mercur).Dezinfectarea se face dupa decalotarea glandului de sus in jos, cu pensa si tampoane sterile. Cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza cu ulei, vaselina sau glicerina. Cu mana stanga, prin compresia glandului intre police si index se evidentiaza meatul uretral(urinar) si se introduce sonda cu curbura spre simfiza pubiana aproximativ 12cm. Cand sonda ajunge in vezica urinara, la capatul distal va incepe sa picure urina, semn ca sonda nu a luat-o in alte directii. Urina se capteaza in tavita renala, punga
32

gradata sau eprubete pentru analiza de laborator. Cand vezica s-a golit se indeparteaza cu extremitatea libera ridicata pentru usurarea trecerii curburii de la nivelul ciocului. La bolnavii care nu prezinta retentie urinara (ischiurie) sondajul este efectuat pentru administrarea medicamentelor introduce in vezica cu o seringa adaptata la sonda vezicala. Sondele FOLLEY (15-16) CU BALONAS. Se pot fixa in vezica urinara pentru sondajul permanent, prin umflarea balonului si introducerea in tubul aferent a 5-10 mL ser fiziologic la temperature de 37grade C. Dupa terminarea tehnicii asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza tehnica in foaia de observatie, aeriseste salonul si trece la reorganizarea locului de munca. TEHNICA 29. CLISMA SIMPLA EVACUATOARE Definitie: Clisma simpla evacuatoare reprezinta introducerea prin anus in rect si colon, a unor lichide ce vor ajuta la indepartarea materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. Poate fi evacuatoare, medicamentoasa sau alimentara. SCOP: Evacuator in vederea evacuarii continutului intestinului gros sau pregatirea bolnavului pentru unele examinari cum ar fi rectoscopie sau pregatirea bolnavului inaintea interventiei chirurgicale asupra rectului. Terapeutic pentru introducerea unor mdicamente sau alimente si hidratarea bolnavului. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile masca invelitoare sau cearsaf canula sterila casoleta cu comprese sterile tavite renale bazinet substanta lubrifianta(ulei de parafina sau vaselina) irigator cu lichid pentru clisma alcatuit din: adulti=500-1000mL apa la temperatura de 35-36grade C + 4 linguri de ulei sau glicerina sau 1 lingura de sapun ras; pt adolescenti 250mL; copii150mL si sugar:50-60mL stativ trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) materiale pentru fectuarea tualetei perineale
33

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic. Se izoleaza patul cu paravan si lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza. Se aseaza irigatorul pe stativ la o inaltime de 50cm. Se verifica temperatura lichidului sau a substantei medicamentoase, dupa caz, prescrise de medic (35-37grade C). Se inlatura patura la picioarele acestuia. Este dezbracat in partea inferioara si asezat in decubit lateral stang. Membrul inferior stang care intra in contact cu planul patului, este intins, iar celalalt membru este flectat (pentru relaxarea peretelui abdominal si indepartarea feselor. Alte pozitii: genupectorala sau decubit dorsal cu membrele inferioare usor flectate si genunchii departati. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, fixeaza canula la tubul irigatorului cu robinetul inchis. Se lubrifiaza canula. Cu mana stanga indeparteaza fesele bolnavului iar cu mana dreapta se introduce canula prin anus in rect, perpendicular pe suprafata cu varful indreptat inainte, in directia vezicii urinare, pana ce invinge rezistenta sfinterului anal apoi se ridica extremitatea exterioara a canulei, imediat ce varful a trecut prin sfincter. Se introduce aproximatic 10-12 cm. Se deschide robinetul si se regleaza viteza de scurgere a lichidului in colon prin ridicarea irigatorului cu mana stanga la aproximativ 50 cm, deasupra patului bolnavului. Bolnavul este rugat sa respire adanc sa-si relaxeze musculature abdominala. Inainte de a se goli irigatorul, robinetul este inchis. Bolnavul este adus in pozitie decubit lateral stang sau drept si este rugat sa retina lichidul timp de 15-20 minute. Dupa cateva minute acesta este adus in decubit dorsal(aceste schimbari de pozitie sunt pentru a facilita patrunderea lichidului la o adancime mai mare). Canula se indeparteaza in tavita renala dupa ce am inchis robinetul. Ii schimbam pozitia dupa care captam materiile fecale daca nu poate sa se deplaseze la toaleta. Se efectueaza tualeta perianala si perineala, pe un alt bazinet curat. Se indeparteaza materialele, se noteaza tehnica in foaia de observatie, se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

34

TEHNICA 30. INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Tubul de gaze este un tub de cauciuc, semirigit de aproximativ 30-35 cm lungime si cu un diametru de 8-10 mm, cu marginile si extremitatile rotunjite. SCOP: Evacuator in vedrea eliminarii gazelor din colon in cazul meteorismului abdominal(imposibilitatea de a evacua gazele in mod spontan). MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile masca invelitoare tub de gaze steril dispus sau nu cu punga colectoare comprese sterile lubrifiant tavita renala TEHNICA: Materialele sunt pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Se izoleaza patul cu paravan si lenjeria de pat cu musama si aleza. Se pregateste bolnavul psihic in vederea efectuarii tehnicii cat si importanta efectuarii acesteia. Se aseaza bolnavul in decubit lateral stang si se dezbraca. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, lubrifiaza tubul. Cu mana stanga indepartam fesele bolnavului, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus in rect si colon, prin miscari de rasucire si inaintare pana la o adancime de 15-20cm. Se acopera bolnavul cu o invelitoare si se mentine tubul de gaze cel mult 2 ore pentru a nu produce traumatisme ale mucoasei rectale. Se indeparteaza tubul de gaze dupa degajare, in tavita renal. Daca este necesar se repeta tehnica dupa una doua ore, dupa ce se restabileste cisculatia la nivelul mucoasei. Se efectueaza tualeta regiunii anale, se aseaza bolnavul in pozitie comoda, se indeparteaza materialele folosite, se aeriseste salonul, se noteaza tehnica in foaia de observatie si se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Pentru lubrifierea canulei sau a tubului de gaze nu se foloseste VATA, deoarece firicelele de vata care sunt introduce, pot irita mucoasa rectala.

35

TEHNICA 31. MANEVRE PENTRU PREVENIREA APARITIEI ESCARELOR Definitie: Escara reprezinta o leziune profunda a tesuturilor prin irigarea insuficienta datorata comprimarii lor mai indelungate intre o proeminenta osoasa si un plan dur. ESCARA reprezinta CARTEA DE VIZITA , a asistentului medical; starea tegumentelor reprezinta oglinda calitatii muncii profesionale de ingrijire a asistentului medical. CAUZELE APARITIEI ESCARELOR: Cauze generale sau determinante:paralizii ale membrelor, stari de denutritie, subnutritie, malnutritie, obezitate, varsta, bolnavi adinamici sau cu arteroscleroza. Cauze locale sau favorizante cum ar fi: mentinerea indelungata intr-o singura pozitie Alte cause cum ar fi: cute ale lenjeriei de pat si de corp, resturi de alimente, si medicamente dar si o igiena defectuoasa. REGIUNILE PREDISPUSE ESCARELOR CORESPUND PUNCTELOR DE SPRIJIN ALE CORPULUI PE PLANUL PATULUI. Regiunile predispuse escarelor, depind de pozitia pe care bolnavul o poate lua. Pozitia DECUBIT DORSAL: regiunea occipitala; regiunea omoplatilor; regiunea sacrala; regiunea coatelor; regiunea feselor; regiunea calcaielor. Pozitia DECUBIT LATERAL STANG SAU DREPT: regiunea trohanteriana; regiunea interna si externa a genunchilor; regiunea interna si externa maleolara. Pozitiz DECUBIT VENTRAL: regiunea tamplelor; regiunea umerilor; regiunea iliaca; regiunea genunchilor; regiunea degetelor membrelor inferioare. Escara apare ca o placa ALBA, ROSIE, VIOLET sau NEAGRA. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza sapun alcool medicinal diluat pudra de talc
36

colacei prosoape unguiente(oxid de zinc inpreuna cu vitamina A si D2) tavita renala TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic, i se explica importanta si necesitatea tehncii si este pozitionat in functie de regiunea care trebuie tualetata in prevenirea escarelor. Se efectueaza tualeta bolnavului imobilizat la pat. Dupa tualeta se sterg tegumetele prin tamponare (deoarece umiditatea favorizeaza aparitia escarelor). Se efectueaza masajul regiunilor predispuse escarelor cu alcool diluat prin miscari circulare, local in jurul punctelor dureroase, se maseaza profound, energic, dar cu multa blandete(timp de 10 minute), astfel realizandu-se stimularea circulatiei sangvine periferice. SE UNG TEGUMENTELE CU OXID DE ZINC, IMPREUNA CU VITAMINA A SI D2. Se pudreaza cu pudra de talc, daca nu sunt semnele aparitiei unei plagi, deoarece pudra, folosita in plaga, sapa. Se imbraca bolnavul cu lenjeria curata si i se asigura un confortul fizic si termic adecvat. Se vor aseza colacei sub fiecare regiune predispusa escarei. Alimetatia trebuie sa fie bogata in proteine pentru a favoriza cicatrizarea dar si cu un aport de vitamine. Bolnavul trebuie hidratat iar necesarul de lichide in 24h este de 1,5-2Litri/24h. La un interval de 30-60 de minute, bolnavul va fi intors in alta pozitie fata de cea initiala(daca starea acestuia i-o permite). In cazul aparitiei primelor semne ale unei escare, se va anunta medicul, iar escara se va ingriji dupa principiile ingrijirii plagilor. TEHNICA 32. INFASAREA/BANDAJELE DEFINITIE: Prin infasare se intelege fixarea pansamentului cu ajutorul feselor de tifon, de panza sau material plastic. Fesele cel mai des utilizate sunt cele din bumbac, pentru ca se mentin bine pe loc, exercita o presiune uniforma asupra locului de palicare si, fiind hidrofile, absorb exudatele si sangele din plaga. Dimensiunile feselor variaza intre 5-25 cm latime si 5-20m lungime. Dimensiunea fesei se allege in raport cu regiunea unde se aplica. Bolnavul va fi asezat comod in pozitie sezand sau in decubit, in asa fel ca regiunea care urmeaza sa fie infasata, asezata pe un support(pelvisuport, taburet, suluri de patura) sau sustinuta de o
37

infirmiera, sa fie usor accesibila pentru asistenta. Asistenta care aplica pansamentul va sta cu fata spre bolnav, iar infiermiera care sustine regiunea pansata se va aseza la spatele bolnavului sau langa el, ca sa nu impiedice miscarile asistentei in timpul manoperei. Infasarea corecta se executa dupa urmatoarele reguli generale: Infasarea mebrelor se incepe de la extremitatea lor distala. Fasa se infasoara intr-o singura directie, de obicei de la stanga la dreapta. Turele fesei trebuie sa acopere pe cele precedente, in asa fel incat acestea sa adere reciproc, sa nu se desfaca una de alta si sa nu prezinte incretituri. Fasa sa nu fie aplicata prea strans, pentru a nu produce dureri sau tulburari de circulatie sis a nu fie prea larga pentru ca sa nu alunece, lasand plaga descoperita. In timpul infasarii se vor evita miscarile inutile si se va avea grija sa nu se produca dureri bolnavului. Capatul feseise fixeaza in partea opusa regiunii bolnave si se leaga intr-un loc in care nodul nu va incomoda bolnavul. Aplicarea fesei se incepe cu o tura circulara. Cu mana stanga se fixeaza coltul fesei, iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul regiunii respective. Cand sa trecut cu prima tura circulara, coltul fixat cu mana stanga, care a ramas in afara, se indoaie si se trece cu fasa a doua oara peste capatul liber, pentru a-l fixa. Fasa se poate conduce circular, in spirala, in forma de opt, in spica rasfranta sau in evantai dupa regiunea anatomica unde se aplica. Extremitatea libera se poate fixa cu un ac de siguranta, prin coasere, cu ajutorul unui emplastru sau se poate innoda. Daca fixarea se face prin innodare, se despica capatul fesei cu ajutorul unei foarfece drepte in suficienta masura pentru a o putea lega. CAPELINA Pentru acoperirea intregii bolte craniene se poate folosi infasarea in calota(capelina). Fasa se fixeaza in jurul capului, deasupra arcadelor sprancenoase, lasand libere pavilioanele auriculare, apoi se acopera bolta craniana cu ture oblice fixate, cu ture circulare. Infasarea capului se mai poate face si cu fasa rulata din doua capete.

38

TEHNICA 33. INJECTIA INTRAMUSCULARA INJECTIA REPREZINTA INTRODUCEREA UNEI SUBSTANTE IN STARE LICHIDA IN ORGANISM PRIN INTEMREDIUL UNOR ACE CARE TRAVERSEAZA TESUTUL ORGANISMULUI. INJECTIA INTRAMUSCULARA REPREZINTAINTRODUCEREA UNOR SOLUTII IZOTONE, ULEIOASE SAU A UNEI SUBSTANTE COLOIDALEIN STATUL MUSCULAR PRIN INTERMEDIUL UNUI AC ATASAT LA SERINGA. Locurile de electie sunt: cadranul supero extern fesier; treimea mijlocie a coapsei(fata externa); portiunea externa a bratului in muschiul deltoid. Asistenta pregateste materialele necesare: seringi de unica folosinta de diferite dimensiuni. 2-3 ace de seringi. tampoane de vata. comprese sterile. alcool medicinal. manusi sterile. 2 tavite renale. solutia de injectat. Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Asistenta verifica integritatea ambalajului seringii, a acelor, termenul de valabilitate si capacitatea. Se folosesc ace cu o lungime cuprinsa intre 40-70mm si un diametru de 7/10, 8/10, 9/10,10/10mm. Asistenta verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, valabilitatea, aspectul macroscopic al solutiei privind culoarea, claritatea(lipsa flocoanelor sau a impuritatilor). Flocoanele sunt particule vizibile cu ochiul liber rezultate din unirea unor particule foarte fine. Flacoanele cu pulbere trebuie sa fie sigilate cu protectie de aluminiu sau material plastic. Pulberea trebuie sa aiba consistenta si culoarea specifica medicamnetului si nu trebuie sa contina reziduuri, insecte sau urme de umezeala. Se verifica eticheta cu numele medicamentului si valabilitatea, inclusiv doza. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril. Cu un tampon imbibat in alcool medicinal se dezinfecteaza fiola, gatul acesteia sau cauciucul flaconului dup ace se desigileaza. Se introduce acul de la seringa in fiola si se aspira continutul. Se indeparteaza acul si se inlocuieste cu unul steril dupa care se elimina aerul din seringa fara a indeparta teaca protectoare a acului. Se aseaza seringa pe o compresa sterile. Asistenta pregateste psihic bolnavul, explicandu-I importanta si necesitatea
39

efectuarii tehnicii si fizic, pozitionandu-l in decubit ventral. Asistenta medicala imbiba 2 tampoane cu alcool, unul asezandu-l intre inelar si degetul mic si cu celalalt dezinfecteaza tegumentul din zona aleasa. Imaginar, fesa a fost impartita in patru si se allege cadranul superoextern. Intinde cu policele si indexul mainii stangi tegumentul, iar cu mana dreapta introduce acul atasat la seringa, perpendicular pe tegument, sustinandu-se amboul acului. Asistenta aspira si daca nu a patruns intr-un vas de sange, introduce lent solutia medicamentoasa. Dupa finalizarea tehnicii, asistenta retrage rapid acul cu seringa si se dezinfecteaza locul comprimand si masand usor pentru a se dispersa solutia si pentru o absorbtie mai rapida. Dupa terminarea tehnicii, bolnavul este asezat intr-o pozitie comoda ramanand in repaus fizic timp de 5-10 minute. Acul va fi introdus in intregime, iar daca sa patruns intr-un vas de sange va fi scos si inlocuit cu altul steril, alegand alt loc de electie. Daca acul este prea scurt si solutia se administreaza in tesutul adipos, se poate produce o infectare a zonei, se pot forma nodule(la inceput sunt durerosi, dupa care capata o consistenta dura si inainte de a efectua tehnica zona trebuie palpate si se evidentiaza patrunderea acului in nodul. Daca totusi a patruns in nodul, nu poate fi injectata, se intampina o rezistenta si de aceea se scoate acul si se inlocuieste cu altul steril. INCIDENTE/ACCIDENTE Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri. Se retrage acul si se alege alt loc de electie. Hematom datorita intreruperii unui vas. Supuratie aseptica datorita nerespectarii regulilor de asepsie. Paralizie prin lezarea nervului sciatic(se evita patrunderea prin respiratia zonelor de electie a injectiei). Ruperea acului, datorita contractiei voluntare si/sau agitatiei bolnavului. Acul se poate indeparta, se extrage manual sau chirurgical.\ Embolie uleioasa prin injectarea intr-un vas a solutiei uleioase (se poate evita prin verificarea pozitiei acului prin aspirati. PUNCTIA DEFINITIE: Prin punctie se intelege operatia prin care se patrunde intr-un vas, intr-o cavitate naturala sau patologica, intr-un organ sau orice tesut al organismului cu ajutorul unui ac sau trocar. In practica curenta se executa urmatoarele punctii: p. venoasa paracenteza abdominala p. articulara, rahidiana biopsica, vezicii urinare, osoasa.
40

p. fundului de sac DOUGLAS. Cu ocazia fiecarei punctii trebuie sa tinem seama de: scopul puctiei. pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare. pregatirea fizica si psihica a bolnavului. executia punctiei. ingrijirea ulterioara a bolnavului. pregatirea produsului recoltat pentru trimiterea la laborator. reorganizarea locului de munca. notarea punctiei.

TEHNICA 34. PUNCTIA VENOASA Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie. Scop: Explorator pentru recoltare de sange in vederea examinarii de laborator si terapeutic in administrarea de medicamente sub forma injectiei intravenoase si perfuziei (PEV), sau recoltarea unei cantitati de 500 mL de sange in edem pulmonar sau hipertensiune arteriala, dar si pentru transfuzare. MATERIALE NECESARE: musama aleza. perna elastica pentru sprijinirea bratului alcool medicinal, ace de 25-30mm si diam de 6/10, 7/10, 10/10. seringi de capacitate corespunzatoare. tampoane. Eprubete. manusi sterile. garoul. 2 tavite renale. solutia injectabila. Locuri de punctie: venele de la plica cotului(basilica si cefalica), venele antebratului, venele de pe fata dorsala a mainii, venele subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne, venele epicraniene si jugulare. Bolnavul este pregatit psihic, explic tehnica si importanta efectuarii ei, fizic, pozitionandu-l in pozitie sezand pe scaun cu bratul in abductie si supinatie sau bolnavul este asezat in pat in D.D. cu membrul superior sprijinit in extensie, abductie si supinatie. Se dezbraca membrul ales, astfel incat
41

maneca sa nu impiedice circulatia de intoarcere. Se aseaza sub bratul bolnavului perna protejata de musama si aleza. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, examineaza calitatea si starea venelor de la plica cotului si alege locul de executare a punctiei. Aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei, strangandu-l, astfel incat sa opreasca circulatia venoasa de intoarcere, efectuand staza, fara a comprima artera. Palpeaza cu indexul mainii stangi, locul pentru punctie. Roaga bolnavul sa stranga pumnul pentru evidentierea venelor, acestea devenind turgescente. Dezinfecteaza locul cu un tampon imbibat in alcool. Fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei, executand o usoara compresiune si tractiune in jos. Se fixeaza seringa, gradatia si bizoul fiind in sus, acul ramanand atasat. In mana dreapta intre police si restul degetelor se tine seringa. Se patrunde cu acul traversand in ordine tegumentul in directie oblica, formand un unghi de 30 de grade, apoi peretele venos invingand o rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in gol. Se schimba directia acului cu 1,2 cm, in lumenul venei, se verifica patrunderea acului in vena prin aspirare cu seringa. Se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase: Injectarea medicamentelor, perfuzie (dupa indepartarea stazei) sau recoltarea sangelui. Se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii prin desfacerea garoului si a pumnului. Se aplica tamponul imbibat la locul patrunderii acului si se retrage brusc acul. Se comprima locul punctiei 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala, pana la realizarea hemostazei(oprirea sangerarii), nu se flecteaza antebratul pe brat, deoarece exista risc de a face hematom(colectie de sange intr-un tesut). Daca este cazul se efectueaza tualeta locala a tegumentelor si se schimba lenjeria daca s-a murdarit. Bolnavul este instalat comod in pat si este supravegheat. Pregateste sangele recoltat pentru trimitere la laborator, daca punctia a fost in scop explorator. Reorganizeaza locul de munca si noteaza punctia. TEHNICA 35. INJECTIA INTRAVENOASA DEFINITIE: Reprezinta introducerea unei substante medicamentoase pe cale venoasa. Se folosesc solutii izotone si hipertone. Injectia intravenoasa necesita in prealabil PUNCTIA VENOASA. LOCURI DE ELECTIE: vezi punctia venoasa. MATERIALE NECESARE: 2-3 ace de lungimi variabile(2,5-3cm). 2-3 seringi cu capacitate diferita.
42

manusi sterile. 2 tavite renale. comprese sterile. tampoane de vata. alcool medicinal. solutia injectabila. pernuta sau rulou. garou. Materialele au fost pregatite pe masuta protejata de un camp steril si transportate la patul bolnavului. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta si necesitatea efectuarii tehnicii si fizic: bolnbavul este pozitionat in pozie decubit dorsal, sezand sau semisezand, bratul fiind in extensie, antebratul in supinatie, cotul sprijinit pe un rulou sau o pernuta protejata de musama si aleza. Asistenta se psala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril, se allege vena, dupa care se maseaza usor bratul in sensul circulatiei venoase si se aplica garoul deasupra locullui de electie(7-8cm). OBSERVATIE!!!!!!! Daca nu se foloseste un garou standard, se va avea grija in timpul efectuarii buclei(nodului), capetele acestuia sa nu atarne peste locul de electie. Capetele vor sta in sus si bucla in jos. Se dezinfecteaza locul, se punctioneaza vena dupa ce am fixat-o cu policele de la mana stanga, mai jos de locul ales, se introduce acul oblic, pana simtim ca am patruns in peretele venos, o senzatie de gol, dupa care se inainteaza pe traiectul venei 2 cm. Se aspira pentru a verifica prezenta acului in lumenul venei, dupa care s edezleaga garoul, iar solutia este injectata lent. Timpul de administrare poate fi si 10 minute(administrarea calciului), in functie de indicatiile medicamentului introdus. Dupa injectare se tamponeaza locul si se indeparteaza acul rapid, tamponul trebuie sa comprime vasul pana la realizarea HEMOSTAZEI(oprirea sangerarii). OBSERVATIE!!!!!!!!! Nu se vor efectua miscari circulare si nu se va flecta antebratul pe brat(risc de producere a hematomului). Se trece la reorganizarea locului de munca si la notarea injectiei intravenoase. ATENTIE!NU se injecteaza aer in vasele de sange deoarece se poate produce EMBOLIE GAZOASA ce duce la EXITUS=MOARTE. INCIDENTE/ACCIDENTE

43

Flebalgia: durere localizata pe traiectul venelor, datorita unei injectii prea rapide sau de substanta care irita tunica interna a vasului. Hematomul: apare in urma perforarii unei vene. Senzatia de uscaciune(valuri de caldura):la nivelul faringelui datorita lezarii unui vas. Injectarea solutiei paravenos(pe langa vena): manifestata prin tumefierea brusca a tesutului, dureru accentuate iar in timp, urmate de necroza daca solutia administrate a fost iritanta. Ameteli/lipotimie/colaps: se intrerupe administrarea si se anunta medicul. EMBOLIA GAZOASA SI CEA ULEIOASA DUC LA EXITUS(MOARTE). REFACEREA VENEI ARE NEVOIE DE 24 DE ORE, DE ACEEA IN ACEST TIMP NU SE MAI EFECTUEAZA ALTA ELECTIE.

TEHNICA 36. INJECTIA SUBCUTANATA DEFINITIE: Prin injectie subcutanata se intelege introducerea unei substante medicamentoase in tesutul cellular subcutanat. SCOP: Terapeutic. LOCURI DE ELECTIE: se evita trunchiurile mari, vascularizatiile, nervii, alegandu-se: Fata externa a bratului. Fata supero externa a coapsei. Regiunea supra si sub spinala a omoplatului. Regiunea subclaviculara. Flancurile abdominale(insulina). MATERIALE NECESARE: Ace su diametru de 6/10, 7/10mm si lungimea de 30-50mm(3-5cm), cu bizoul lung. Seringi de capacitate corespunzatoare solutiei de administrat. Alcool medicinal. Tampoane de vata; comprese sterile. Manusi sterile. 2 tavite renale. Solutia injectabila. Toate materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril.
44

Solutiile de administrat sunt izotone si cristaline(insulina, histamina). Bolnavul este pregatit psihic, explicandu-i-se tehnica si importanta acesteia si fizic, pozitionandu-l pe acesta in functie de locul de electie. EFECTUAREA TEHNICII: Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril. Pentru injectarea pe fata externa a bratului, pozitionam bolnavul in pozitie sezand cu bratul sprijinit pe sold si este rugat sa-si relaxeze muschii. Asistenta dezinfecteaza locul ales, dupa care cuteaza o portiune mai mare de tegument cu policele si indexul mainii stangi, iar cu dreapta se prinde seringa ca pe un creion. Dup ace se efectueaza cuta cu mana stanga, aceasta se ridica usor dupa planurile profunde, iar cu mana dreapta se introduce acul brusc, sub pliul(cuta) format(-a), longitudinal 2-4cm. Se verifica pozitia acului prin aspirare(pentru a nu fi intr-un vas de sange), dupa care se injecteaza solutia lent prin apasarea pistonului cu ajutorul mainii drepte. Se retrage brusc acul, se dezinfecteaza locul injectiei, masand usor pentru a dispersa solutia si pentru o mai buna absorbtie a acesteia. Se trece la reorganizarea locului de munca. NU SE INJECTEAZA SOLUTII ULEIOASE, COMPUSI AI METALELOR GRELE SAU METALE CU GREUTATE MOLECULARA MARE(Hg, I). NU SE VA INJECTA IN ZONA UNEI INJECTII ANTERIOARE. NU SE INJECTEAZA IN ZONELE CU INFECTII(FOLICULITE, FLEGMON) SAU AFECTIUNI DERMATOLOGICE. INCIDENTE/ACCIDENTE: Durere violenta prin lezarea unei terminatii nervoase: se retrage brusc acul in plan superior. Ruperea acului: se extrage manual sau chirurgical. Hematomul: datorita lezarii unui vas de sange mai mare(se previne prin verificarea pozitiei acului inainte de injectare). FLEGMONUL: se previne prin neinjectarea unei solutii uleioase.

45

TEHNICA 37. INJECTIA INTRADERMICA SCOP: exploratorator: in intradermoreactie. terapeutic: se utilizeaza mai rar, in caz de desensibilizare(afectiune alergica). anestezic: infiltratia dermica cu novocaina sau alte substante anesteziante. LOCURI DE ELECTIE: fata anterioara a antebratului. fata esterna a bratului si a coapsei. MATERIALE NECESARE: seringi. ace cu diametru de 5/10, 6/10 si lungimea de 5-10mm cu bizoul scurt. 2 tavite renale. comprese sterile. manusi sterile. tampoane de vata. alcool medicinal. solutia injectabila. Bolnavul este pregatit fizic si psihic. Psihic: I se explica tehnica, importanta si necesitatea acesteia. Fizic: pozitionam bolnavul in functie de locul de electie ales(in cazul nostru, bolnavul va sta in pozitie sezand sau decubit dorsal cu antebratul in extensie si supinatie). Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril si se imobilizeaza tegumentul(in functie de locul ales), cu ajutorul policelui si indexului mainii stangi. Se prinde seringa cu mana dreapta intre police si degetul mediu si patrunde cu bizoul indreptat in sus, in grosimea dermului. Se injecteaza solutia lent. Se observa la locul de electie, formarea unei papule(ridicaturi a tegumentului) ce are aspectul cojii de portocala, avand un diametru de 5-6mm si inaltimea de 1mm. Se retrage acul brusc si nu se tamponeaza locul de electie. Daca diametrul, d<10mm, rezultatul este negative(deci, se poate administra). Daca diametrul, d>10mm, rezultatul este pozitiv(deci nu se poate administra). Asistenta trece la reorganizarea locului de munca si ingrijirea ulterioara a bolnavului. Solutia administrata este de 0,1ml. Bolnavul este informat sa nu se spele pe antebrat sis a nu comprime locul de electie. Se citeste reactia la intervalul de timp stabilit, in functie de situatie.
46

INCIDENTE: revenirea solutiei la suprafata tegumentului, avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului in grosimea dermului. lipsa aspectului de coaja de postocala(datorita patrunderii solutiei sub derm). lipotimie(stare de soc): cauzate de substantele injectabile. necrozarea tesutului din jurul locului de electie. TEHNICA 38. INTRADERMOREACTIA LA TUBERCULINA Produsul folosit pentru intradermoreactia la tuberculina este: PPD IV65. PPD IV65 = tuberculo-proteina purificata produsa de institutul Cantacuzino in 1965, astfel incat 0,1ml din solutia livrata sa fie echivalent cu produsul de referinta international. Testarea la tuberculina este metoda prin care se poate recunoaste daca organismul a suferit sau nu infectia tuberculoasa. SCOP: explorator. MATERIALE NECESARE: ace. seringi. 2 tavite renale. alcool medicinal. tampoane de vata. manusi de protectie. solutia injectabila(tuberculo-proteina). Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, bolnavul a fost pregat fizic si psihic. Se dezinfecteaza tegumentul in jurul zonei de electie, cu alcool medicinal. Se intinde tegumentul si se imobilizeaza cu policele si indexul mainii stangi. Se prinde seringa cu mana drepata si se patrunde cu bizoul indreptat in sus in grosimea dermului. Se introduce intradermic, 0,1ml din solutia PPD IV65. Injectia se face cu seringi speciale si cu ace pentru injectii intradermice. Se observa la locul electiei, formarea unei papule cu aspectul unei coaje de poatocala, avand inaltimea de 1-2mm. Se retrage acul brusc si nu se tamponeaza locul de electie. Bolnavul este informat sa nu se spele pe antebrat si sa nu comprime locul respectiv. Citirea se face la 72 de ore dupa administrare, astfel: daca d 10mm, rezultatul este negativ. daca d >10mm, rezultatul este pozitiv.

47

TEHNICA 39. INTRADERMOREACTIA LA ANTIBIOTICE SCOP: explorator. MATERIALE NECESARE: ace. seringi. 2 tavite renale. alcool medicinal. tampoane de vata. manusi de portectie antibioticul ce urmeaza a fi administrat. Raportul este 1/100. Se dilueaza 1 gram substanta active intr-un flacon, cu 10ml ser fiziologic(daca flaconul are 1,5 grame, se dilueaza cu 15ml ser fiziologic). Din aceasta dilutie: 1+10=11, se aspira 1ml solutie, care, la randul ei se dilueaza cu inca 9ml ser fiziologic. Din solutia obtinuta 1+9=10ml, se aspira 0,1ml solutie ce se administreaza pe fata anterioara a antebratului. Dupa maxim 30 de minute se interpreteaza sensibilitatea in functie de reactia locala. In cazul unei alergii: la locul de electie al alergenului(antibioticului), apare o papula puriginoasa(prurit=senzatie de mancarime), cu tendinta la extindere. Citirea se face in maxim 30 de minute: rezultatul este negativ daca diametrul este <10mm si, deci, solutia se poate administra; rezultatul este pozitiv daca diametrul este >10mm si, deci, solutia nu se poate adminstra.

TEHNICA 40. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR SI CHIMIOTERAPICELOR Antibioticele sunt substante organice provenite din metabolismul celuleor vii cum ar fi mucegaiurile si bacteriile sau obtinute pe cale sintetica, care au proprietati bacteriostatatice, bactericide sau antimicotice. Chimioterapicele sunt substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda. SCOPUL: este dat de actiunea acestora: distrug microbii, impiedica dezvoltarea lor fara a avea efecte nocive asupra tesutului organismului.

48

Antibiograma este o metoda de laborator prin care se determina sensibilitatea la diverse antibiotice a unui germen microbian. Aceasta se efectueaza inaintea instituirii tratamentului cu antibiotice. In cazuri de urgenta, se instituie un medicament cu spectru mai larg, fara a se astepta identificarea germenului si testarea sensibilitatii sale fata de medicamete. Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de drajeuri, capsule, siropuri, solutii injectabile si unguiente. Ele se pot administra pe diferite cai: per-os / parenteral (I.M. sau I.V.)si intrarahidiana(utilizata in cazuri de urgenta, in infectii meningiene). Doza acestora trebuie respectata in cazul administrarii per os, se imparte numarul tabletelor, capsulelor la nr prizelor(orelor in care se administreaza medicatia). In cazul administrarii I.M. ese bines a se dizolve numai cantitatea necesara unei singure admiistrari, iar doza va fi impartita conform orarului de administrare, in doze unice, egale, care vor fi administrate la 4, 6, 12 ore.Exemplu: Pentru a administra 1.600.000UI(unitati internationale) la 6 ore se va calcula astfel: 24h:6h= 4 prize. 1.600.000:4 prize= 400.000UI(doza unica). Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor se va face respectand regulile de asepsie pentru a nu se introduce in organism germeni care ar putea produce supra infectii cu urmari fatale. Pentru incarcarea seringii cu substanta din flacoane cu dopuri de cauciuc se va proceda astfel: se dezinfecteaza dopul de cauciuc cu un tampon de vata sterile imbibat in alcool medicinal. se introduce o cantitate de aer cu cea a solutiei pe care dorim sa o aspiram. se introduce aerul prin dopul de cauciuc pana la nivelul dopului si se introduce aerul sub presiune in flacon. Continutul flaconului este sub presiune. se rastoarna flaconul, varful acului ajunge sub nivelul solutiei continutului flaconului va patrunde in seringa aspirand. Antibioticele administrate per-os trebuie associate cu viatmina Bcoplex(HEPATO-PROTECTOR SAU SILIMARINA), penmtru protectia florei intestinale(IAURTURI, PROBIOTICE(BIOTIX SI ERCEFLORA DUO)). ANTIBIOTICE: AXETINE: 1,5grame. Cale de administrare:IV+10 ML SER FIZIOLOGIC ADM LA 12ORE. IM+4ML SER FIZIOLOGIC ADM LA 12 ORE. CEFOZON: 1g. administrat IV+10ml ser fiziologic/12 ore si IM +4ml adm la 4 ore.
49

AMPICILINA: 1gram. Adm IV+10ml/6ore si IM+4ml adm la 6ore. Ampicilina +gentamicina merg associate I maestecate. OXACILINA: adm IM la 6 ore. Nu se administreaza impreuna cu gentamicina. AUGMENTIN: administrat la 12 ore IV+10 ml ser fizologic. Nu se administreaza IM. Cefalo-sporinele se dilueaza cu apa distilata sau solutie de lidocaina. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI: Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale avand actiune complexa. Forma de prezentare: tablete(predmison adm per-os); solutii in fiole(emisuccinat de hidrocortizon adm iv); solutii in flacoane(hidrocortizon de acetate); unguiente(fluometazona pivalat se adm local pe tegumente si mucoase). Formele injectabile sunt solutii sau suspensii. Inainte de administrare trebuie bine agitate. Actiune antiinf si antialergica. Se administreaza in diferite afectiuni: astm bronsic, soc anafilactic unde apare si edemul glotic, rheumatism articular acut.. Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari apoi cantitatea scazand progresiv pana la doza minima de intretinere, doze pe care le stabileste intotdeauna medical. Cortizonul nu vindeca ci modifica reactia la agentul cauzal. ADMINISTRAREA ACTH(hormon corticotrop sau adrenocorticotrophipofizar), este un hormon secretat de hipofiza si stimuleaza secretia cortizonului si a altor hormone a glandelor suprarenale. Se preinta sub forma de pulbere alba, ambalata in flacoane inchise. Se dizolva in apa distilata sau in ser fiziologic, raportat la numarul dozelor ce trebuie efectuate din acel flacon. Dizolvat se patrunde pe pat de gheata, eficacitatea fiind de cateva saptamani. Se administreaza IV, IM sau SC. ACTH se administreaza si prin perfuzie endovenoasa(PEV), lent in solutie glucozata 5%, ritm de 6-8 picaturi/minut. Cea mai buna forma de administrare a ACTH este in perfuzie continua sau cel putin pe o durata de 5-6 ore. Acesta se administreaza in doze progressive de la mic la mare si se administreaza numai in asociere cu un antibiotic(nu se amesteca). Regimul alimentar va fi sarac in sare. Se va administra zilnic 1-3 grame NaCl pentru recuperarea potasiului pierdut(ACTH MARIND ELIMINAREA ACESTUIA). Alimentatia va fi saraca in glucide si bogata in proteine.

50

ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Sunt produse farmaceutice care impiedica coagularea sangelui, actionand asupra factorilor plasmatici ai coagularii. Tratamentul se face sub control clinic si de laborator. ANTICOAGULATE: HEPARINA: se afla sub forma de fiole sau flacoane de 5000UI(unitati internationale)/ml administrate SC, IV sau PEV. TROMBOSTOP: cale de administrare per-os. HEPATHROMBINA: unguient sau gel ce se aplica direct pe tegumente si mucoase. Asistenta medicala, respecta doza, calea de administrare si ritmul de administrare conform foii de observatie. Verifica calitatea produselor(termenul de valabilitate, aspectul, culoarea si integritatea ambalajului). Respecta regulile de asepsie si antisepsie. Dupa orice administrare urmareste efectul medicamentul si supravegheaza bolnavul aflat sub tratament medicamentos. Urmarirea medicamentului administrat, face parte din atributiile elementare ale asistentului medical. Pentru a deosebi efectul real al medicamntului de simptomele bolii de baza, asistentulmedical trebue sa cunoasca: efectul terapeutic al medicametului. modul lor de actiune asupra proceselor patologice. scopul pentru care sunt administrate. ce se asteapta de la aplicarea medicamentului respectiv. Tot ceea ce asistentul medical observa la bolnav, in timpul supravegherii si dupa administrarea medicamentului, se raporteaza medicului. Majoritatea medicamentelor, pe langa actiunea lor principala mai au si o serie de actiuni, care pot provoca bolnavului o simptomatologie neobisnuita, uneori greu de interpretat, astfel: varsaturile la un om bolnav de meningita, pot un symptom de baza al bolii,dar pot fi porvocate si de medicamentul cu care se trateazaaceasta afectiune. In cursul supravegherii bolnavului asistenta va tine cont de: Modificarile intervenite in starea psihica si comportamentala a bolnavului ca: neliniste, iritabilitate, somnolenta sau obnubilatie(tulburare psihica, care consta in diminuarea constiintei si a vigilentei, dezorientare in timp si spatiu, refuzul la propria persoana), coma si pierderea completa a cunostintei. Smptome subiective: sunt semnalate initial de bolnav sau evidentiate prin intrebarile adresate de asistentul medical, ca: furnicaturi, senzatie de
51

amorteala, presiune, durere, senzatie de frig sau caldura, inapetenta(lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi, diaree sau constipatie, mictiuni frecvente sau oligurie, diaforeza. Simptome obiective: le semnaleaza asistentul medical spontan sau le cauta in mod voit, cunoscute ca manifestari secundare ale unor medicamente, astfel: asistentul medical va observa in cursul ingrijirii(tualetabolnavului, schimbarea lenjeriei de corp si de pat, aplicarea metodelor terapeutice, observarea tegumentului si a aspectului acestora. Modificari ale tegumentului: roseate, vezicule, papule, eruptii, echimoze, cianoza, edemele, paloarea, aspectul mucoaselor, paliditatea sau congestia. Marirea pupilelor sub icter(coloratie discreta galbena a tegumentului si a conjunctivei, sau icter scleral(dur, tare). Mobilitatea tegumentelor, modificari ale functiilor vitale, aspectul abdomenului. Caracteristicile excretiilor si dejectiilor bolnavului: urina, scaun, varsaturi, sputa. Tinand cont de cantitate, aspect, culoare, miros, ritm de evacuare precum si continutul in eliminarile patoligice(puroi, sange, paraziti), tratamentul medicamentos nu este lipsit de pericole. Acesta poate fi insotit de incidente si accidente precum si de complicatii cu urmari immediate sau tardive. Acestea se datoreaza urmatoarelor cause: Geseli tehnice de administrare: schimbarea medicamentului, modificarea caii de administrare, administrarea in procente nepermise, injectarea solutiei dupa o tehnica gresita, transmiterea unei boli infectioase prin infectarea medicamentelor injectate si a instrumentarului utilizat pentru injectii, dar si administrarea medicamentelor alterate. Actiunea toxica a medicamentului: tulburari ale anumitor organe sau functii, effect irritant asupra tesuturilor, alterarea uno tesuturi, blocarea hemoglobinei din sange, acumularea lor in organism si depistarea in diferite organe pe o perioadamai lunga de timp. Hipersensibilitatea organismului fata de anumite medicamente: poate fi innascuta sau provocata dupa o anumita perioada de timp cand este vorba de o stare alergica sau anafilactica(stare de hipersensibilitatea organismului la o substanta straina(antigen), care a fost introdusa in organism. Aceasta stareapare la 2-3 saptamani, dupa primul contact cand se introduce aceasta substanta, astfel: pencilina poate da nastere unei eruptii urticariene sau sa declanseze o stare de soc care poate fi fatala(socul anafilactic. Aspirina poate declansa accese de astm bronsic). Dezechilibru biologic: cauzat prin modificarea florei microbiene, prin distrugerea unei parti a florei microbiene, restul microorganismelor care paraziteaza organismul, se dezvolta mai intens, astfel incat, in cursul tratamentului cu antibiotice, pot sa se instaleze imbolnaviri virotice sau
52

micoze prin inmultirea excesiva a acestora. In urma distrugerii prin antibioticele administrate sau sa se selectioneze tulpini de stafilococi rezultate la antibiotice. Un tratament eronat cu antibiotice poate da un rezultat negative, chiar daunator, in sensul crearii unor tulpini rezultate la antibiotice. Orice tratament trebuie aplicat correct conform indicatiilor medicului, observarea bolnavului si raportarea medicului a oricaror abateri de la normal.

TEHNICA 41. RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui porces infectios faringian. SCOP: depistarea unor germeni patogeni de la nivelul faringelui, in vederea tratamentului sau pentru depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni. MATERIALE NECESARE: manusi. masca de tifon. spatula linguala. eprubete. tampoane montate pe port-tampoane. tavite renale. stativ pentru eprubete. Bolnavul este pregatit psihic: I se explica tehnica, importanta acesteia, este rugat sa nu consume lichide, sa ia masa inainte de recoltare, sa nu faca gargara si instilatie nazala. Bolnavul este pregatit fizic: pozitionarea acestuia pe un scaun. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, isi pune masca de protectie, roaga bolnavul sadeschida gura si inspecteaza fundul gatului, dup ace limba a fost apasata cu ajutorul spatulei linguale. Sterge cu ajutorul tamponului depozitul de pe faringe si amygdale. Eticheteaza eprubeta, dezbraca amnusile, se spala cu apa si sapun, noteaza in foaia de observatie, numele persoanei care a efectuat tehnica(trebuie evitata atingerea dintilor, cu tamponl faringian).

53

TEHNICA 42. RECOLTAREA SPUTEI Pentru examinari de laborator serecolteaza sputa din caile respiratorii, eliminate print use s nuprin saliva, secretie faringiana sau secretii drenate prin orificiile posterioare ale foselor nazale si aspirate de bolnav. Din acest motiv, bolnavul trebuie educat ce anume sa se pastreze pentru probe de laborator. Pentru ca sputa provenita din porfunzime sa nu se suprainfecteze in cavitatea bucala, este bine ca bolnavul sa-si clateasca gura sis a faca gargare de cateva ori cu apa calda, distilata sau sterila. Timpul cel mai corespunzator pentru recoltarea sputei, sunt orele de dimineata, cand bolnavul elimina toata sputa acumulata noaptea in caile respiratorii. Recoltarea sputei se face in cutii petri, recipiente cu gura larga, eventual pahare sau scuipatoare speciale, spalate si uscate, si la nevoie, sterilizate la caldura. Pentru examinari macroscopice, sputa se aduna intr-un scuipator. Daca urmarim determinarea cantitativa a sputei, atunci colectarea se va face intr-un vas gradat. Pentru examinari citologice, bacteriologice si parazitologice, sputa se trimite la laborator in stare proaspata. In sputa statute se inmultesc germenii saprofiti sau facultative patogeni si astfel nu se va putea identifica germenul cauzal cautat. Daca bolnavul expectoreaza putin, totusi se poate aduna sputa 2-3 zile in vase inchise si tinute la frig si intuneric. Expectoratia poate fi activate printr-o aerosolizare de 15 minute cu 10-15ml ser fiziologic sau solutie de teofilina3%, la care s-a adaugat 1ml de sulfat de stricnina 1. Numerosi bolnavi, in special copiii, inghit sputa sau expectoreaza o cantitate infima de sputa. La acestia se va recolta una din urmatoarele metode: recoltarea direct ape mediu de cultura: se utilizeaza in caz de tuse convulsive, tinand o cutie Petri cu mediul Bordet-Gengou, in timpul acceselor de tuse in fata copilului, la o distanta de 10cm, timp de 1 minut. recoltarea sputei prin frotiu faringian si laringian: se umezeste un tampon steril cu apa distilata sterile si, apasand cu o spatula linguala limba bolnavului, se introdulce tamponul pana in faringe, fara sa se atinga de tesurile din jur. Se roaga bolnavul sa tuseasca. Sputa eliminate se capteaza pe tampon si se introduce in eprubeta sa proprie. Sub controlul laringoscopiei indirecte, medical poate inainta cu tamponul pana in laringe, procedand la fel dupa obtinerea sputei. recoltarea sputei prin spalatura gastrica: se utilizeaza pentru recuperarea sputei inghitite. Metoda se aplica in special pentru punerea in evidenta a a bacilului Koch, care rezista la actiunea aciditatii stomacale. Pentru a evita erorile se va lucra in perfecta stare de asepsie. Dimineata, pe nemancate, se introduce sonda Foucher sau Einhorn in stomac. Cu o serringa sau palnie se
54

introduce prin sonda 200ml de apa distilata bicarbonate 2%, incalzita la 37C. Peste cateva minute se recupereaza lichidul introdus, prin aspiratie, care antreneaza si sputa inghitita in orele de dimineata. Desi aciditatea sucului gastric, a fost partial neutralizata, totusi lichidul de spalatura trebuie trimis imediat la laborator pentru a fi insamantat. recoltarea sputei prin spalatura bronsica: se utilizeaza la bolnavii cu tuberculoza cavitara care nu expectoreaza. Prin aceasta metoda se pot pune in evidenta bacilli incapsulati in submucoasa, care, obisnuit, nu apar in sputa. Bolnavul inhaleaza in modintermitent din aparatul de aerosoli, cu respiratii adanci pana la epuizare, 5ml de ser fiziologic sau solutie de teofilina 5% la care s-a 1ml de sulfat de stricnina 1%. Dupa aerosolizare, bolnavul incepe sa tuseasca. Sputa eliminate se capteaxza intr-un vas steril. Se obisnuieste sa se repete procedeul si in urmatoarele 3-4 zile. Introducerea lichidului de spalatura in bronhii se poate face si prin instilare sau bronhoscopie. Asistenta are sarcina de a pregati instrumentele si materialele necesare medicului. TEHNICA 43. RECOLTAREA VARSATURILOR Varsaturile se strang in vase curate, spalate, fara substante chimice. In caz de toxiinfectie alimentara, varsaturile se capteaza in vase sterile. Varsaturile se trimit la laborator numai la indicatia medicului. TEHNICA 44. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE(SCAUNULUI) Materiile fecale se recolteaza din produse eliminate spontan, sau sub influenta purgativelor, sau pe cale instrumentala din rect sau colonel sigmoidian. In acest ultimo caz vorbim de recoltarea continutului rectal. Materialul trimis la analiza, trebuie sa-si pastreze caracterele, din acest motiv se va evita amestecarea lui cu urina, resturi de supozitoare, solutii utilizate pentru clisme evacuatoare sau medicamentoase sau cu substante de contrast(sulfat de bariu), utilizat la examinari radiologice prealabile. Se va renunta la aceste reguli in caz de urgente, cum exte de exemplu confirmarea prezentei sangelui in scaun, sau recoltari effectuate pe considerente epidemiologice. Scaunul recoltat se va trimite la laboprator, proaspat sau la cel mult 12 ore dupa eliminare(in acest caz scaunul trebuie pastrat la rece). Dup ace a urinat, materiile fecale vor fi colectate in vase de sticla sau de tabla smaltuita prevazuta cu capac sau in recoltoare speciale de sticla, prevazute cu dop de cauciuc, de care este fixate o lingurita de material
55

plastic cu care se ntroduc materiile fecale in recipient. Daca materiile fecale se trimit in alta localitate, tubul va fi incvhis intr-o cutie de lemn pentru a fi protejat in timpul transportului. TEHNICA 45. RECOLTAREA URINEI Analiza de urina este una dintre cele mai frecvente examinari de laborator, caci in afara de starea functionala a rinichilor si a cailor urinare reflecta si alte modificari din organism. Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltata timp de 24 de ore. Ptr colectare se utilizeaza vase cilindrice gradate. In cursul examenului fizic se det. cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul si densitatea. Pentru examenul chimic se trimite urina colectata timp de 24 de ore sau numai urina proaspata de dimineata, care este cea mai concentrate. Recoltarea se face in vase de sticla absolute curate, clatite cu apa distilata, ca sa nu-I schimbe compozitia. Pentru un examen current se trimit 150-300ml urina, din care se va determina si densitatea si se va examina si sedimentul urinar. Pentru examene bacteriologice recoltarea urinei se va face in conditii perfecte de asepsie. Insamantarile din urina pentru examenele bacteriologice, poarta numele de UROCULTURA. Recoltarea se face direct din jetul urinar, dupa tualeta riguroasa a meatului urinar, respective a vulvei, cu apa calda si sapun, apoi clatit din abundenta cu ser fiziologic. Pentru a a elimina si germenii care s-au gasit eventual in uretra, recoltarea se va face din urina, dupa ce prima parte a jetului a apalat canalul(se recolteaza din a 2-a jumatate a jetului). De la bolnavii cu sonda permanenta fixate in vezica, recoltarea urinei pentru urocultura se va face prin inteparea sondei, la unul din capetele distale ale acesteia, dupa dezinfectarea locului unde se va intepa.Urina trebuie imediat insamantata. Daca acest lucru nu este posibil, atunci trebuie tinuta la frigider la temperature de +4C. Pentru cautarea bacilului Koch, este necesara urina emisa in 24 de ore. Pentru a evita fermentatia, monstrele vor fi tinute la rece, fara a se adauga vreo substanta chimica. La sugari si copii mici, recoltarea cere multa rabdare si ingeniozitate din partea asistentei. Exista recoltoare din material plastic, de unica folosinta, formate dintr-un inel adherent de organelle genitale ale sugarului sau copilului, care se continua cu un sac collector, in care se aduna urina cand copiul urineaza spontan si necontrolat. Daca nu dispunem de asemenea recoltoare, la baieti se fizeaza o eprubeta pe penis, iar la fetite un balonas cu gatul larg pe vulva cu ajutorul unei benzi de leucoplast lung de cca.30cm, care se despica la cele 2 extremitati, I se taie o gaura de marime adecvata unei eprubete in mijlocul ei.

56

TEHNICA 46. RECOLTAREA SANGELUI Sangele se recolteaza de obicei, pentru examinari hematologice, parazitologice, biochimice, serologice, microbiologice si virusologice. SCOP: explorator. Pentru examinarile hematologice si parazitologice curente: numararea elementelor figurate, formula leucocitara, dozarea hemoglobinei, numararea reticulocitelor, frotiu sanguin pentru examinari parazitologice, picatura groasa, determinarea timpului de sangerare, se poate utiliza sangele capilar sau din vasele mici, fiind necesaranumai o mica cantitate de sange. MATERIALE NECESARE: ace de injectie sterile. pipetePOTAIN separate pentru globulele rosii si albe. Micropipete pentru determinarea hemoglobinei. Lame de sticla foarte bine dgresate, dintre care cateva sa fie cu margini slefuite. Vata sterila. Alcool medicinal. Manusi de protectie. Hartie de filtru. Daca se urmareste determinarea grupelor sanguine atunci se vor pregati si hemotestele necesare. La recotarea sangelui capilar, este foarte importanta asigurarea conditiilor de mediu. Temperatura camerei trebuie sa fie cel puti 18-20C pentru a evita vasoconstrictia periferica. La adulti, recoltarea se face din pulpa degetului mijlociu sau inelar de la mana stanga, mai putin expuse la lovituri si murdarie. Inteparea va fi facuta putin lateral si nu chiar in mijlocul pulpei degetului, deoarece vascularizatia aici este mai bogata. Recoltatea sepoate face de pe fata plantara a degetului mare de la picior sau din lobul urechii. EFECTUAREA TEHNICII: Daca bolnavul are extremitatile reci, mana de la care se va face recoltarea va fi incalzita intr-un vas cu apa calda. Locul de unde se face recoltarea se poate masa usor. Se dezinfecteaza cu un tampon imbibat in alcool medicinal locul de electie. Pe locul perfect uscat se infinge acul la o profunzime de 2-3 mm pentru ca sangele sa tasneasca singur, fara sa fie necesara stoarcerea degetului, deoarece sangele astfel obtinut este amestecat cu limfa. Daca intepatura a fost prea superficiala este preferabil sa fie repetata. Prima picatura de sange se va indeparta cu hartie de filtru sau cu vata sterile urcata, recoltare pentru analize facandu-se din picaturile urmatoare. Daca
57

sangerarea s-a oprit si mai este nevoie de sange, se va sterge degetul cu o bucata de tifon si se va active circulatia printr-o usoara frecare. Dupa recoltare se aplica un tampon de vata imbibat in alcool pe regiunea intepeata. Hemoragia se opreste repede. Sangele recoltat din pulpa degetului sau din lobul urechii, in functie de scopul urmarit, se aspira cu pipete, sau se intinde pe lame de sticla sub forma de frotiuri(lamele folosite trebuie sa fie curate si degresate).

RECOLTAREA SANGELUI PRIN SISTEM VACUTAINER DEFINITIE: Folosirea acestei metode, pentru examene hematologice, biochimice, serologice, bacteriologice. Aceasta metoda asigura confortul bln, calitatea probei de sange si securitatea personalului medical. SCOP: explorator.

MATERIALE NECESARE: holder( tub din material plastic, care prezinta la partea superioara, amboul, la care se ataseaza acul de punctie, prin infiletare, iar la partea inferioara, 2 aripioare); acul de punctie(este protejat de carcasa bicolora); tuburi vacutainer(eprubete) cu dopuri de diferite culori; stativul; manusile sterile; garou; 2 tavite renale ; casoleta cu tampoane de vata imbibate in alcool medicinal; rulou; musama si aleza. Toate materiale sunt pregatite pe masuta de tratament protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit psihic: este anuntat si i se explica importanta tehnicii, dar si necesitatea efectuarii acesteia. Bolnavul este pregatit fizic: este asezat(in sala de tratament, dupa caz), pe scaun, in pozitie sezand sau in salon, in decubit dorsal cu membrul superior in abductie, extensie si supinatie. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun si imbraca manusile steril. Verifica banda de siguranta a acului de punctie(integritatea
58

si termenul de valabilitate). Indeparteaza carcasa(teaca)de culoare alba sau deschisa, a acului prin miscari de rasucire, infileteaza capatul liber al acului in holder. Aplica garoul la distanta de 7-8cm deasupra locului de electie. Indeparteaza carcasa colorata a acului, executa punctia venoasa, introduce tubul in holder, apucand aripioarele cu indexul si mediul si cu policele impinge tubul in holder, apucand aripioarele cu indexul si mediul si cu policele impinge tubul in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata a dopului. Dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holder prin miscari de impingere asupra aripioarelor laterale cu policele. Se introduce tubul urmator, se retrage acul din vena, comprimand locul punctiei 3-5 minute, cu tamponul imbibat in alcool, fara a flecta antebratul pe brat, pentru realizarea hemostazei. Se eticheteaza tubul si se trimite la laborator; se reorganizeaza locul de munca. Acele se depun in recipiente pemtru intepatoare(daca este cazul se efectueaza tualeta locala a tegumentului, daca lenjeria s-a murdarit, se schimba; se asigura o pozitie comoda a bolnavului in pat, pentru a fi supravegheat in continuare). VSH se colecteaza in eprubeta vacutainer cu dop negru. Tubul mov este pentru determinarea hematocritului(VET), recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa. Recoltam 2ml sange pe citrate de EDTA( etilen-diamino-tetraacetic 1%). Anticoagulante: heparina= 0,1-0,2mg /ml sange citrate de sodium 3,8 sare disodica(Na2 EDTA)= sare disodica a acidului etilen diamino tetraacetic in cantitate de 1-2mg/ml sange. Tub mov pentru hemoleucograma. Grupul si Rh se colecteaza tot in tub negru. ORDINEA: rosu albastru mov negru

59

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE Se efectueaza prin punctie venoasa , dimineata, bolnavul fiind nemancat. Se recolteaza 5 ml sange fara substanta anticoagulanta(tub rosu). Toate sunt pentru determinarea: uree sangvina acid uric creatinina bilirubina cholesterol lipemie transaminaza amilaza electroforeza calcemie sideremie rezerva alcalina ionograma sanguina(Na, K, Cl) Pentru glicemie se recolteaza 2 ml sange cu 4 mg florura de sodiu(anticoagulant); pentru fibrinogen colectam in tub de culoare albastra( se colecteaza 4ml sange cu 0,5ml citrate de sodium 3,8%). Pentru timp de protrombina, se recolteaza 4,5ml sange pe anticoagulant 0,5ml oxalate de potasiu. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGICE Recoltarea sangelui pentru examene serologice, releva prezenta sau absenta anticorpilor in serul bolnavului. Scop: diagnosticarea unor boli infectioase: sifilis, febra tifoida. Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa intr-o cantitate de 5 pana la 10ml intr-o eprubeta. Dupa coagulare, se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei, iar dupa 30 de minute, se decanteaza serul intr-o alta eprubeta, cu ajutorul unei pipette, prin aspirare. Serul nehemolizat are culoare galbuie iar cel hemolizat are culoare roz.

60

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BACTERIOLOGICE =hemocultura= Reprezinta introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examen bacteriologic. Scop: depistarea bacteriilor atunci cand se suspecteaza o septicemia sau bacterienemie. Materiale necesare: materialele necesare punctiei venoase garoul pernuta manusi sterile trusa cu pense sterile casoleta cu material moale(tampoane, comprese sterile) seringi de 20ml apa si sapun alcool iodat alcool medicinal 2 recipiente cu medii de cultura(1 recipient cu bullion citrate si un recipient cu geloza semilichida). Sunt pregatite pe o masuta protejata de un camp steril, si transportate langa bolnav. Bln este pregatit psihic, I se explica tehnica, importanta si necesitatea acesteia. Bln este pregatit fizic, acesta este asezat in pozitie sezand pe un scaun. Se spala regiunea plicii cotului(tehnica se efecvtueaza de catre 2 asistente). Primul asistent medical se spala pe maini si imbraca manusile steril. Cealalta asisitenta dezinfecteaza sau aseptizeaza locul cu alcool medicinal. Tot ea aplica garoul. Prima asistenta medicala afectueaza punctia venoasa si aspira sangele necesar examenului. A dooua asistenta medicala desface usor garoul inainte de retragerea acului. Dezinfecteaza locul punctiei. Prima asistenta pregateste produsul pentru laborator in recipientul cu bulion citrat, efectuandu-se insamantarea aeroba(in prezenta oxigenului), iar in recipientul cu geloza semilichida, efect. insamantarea anaeroba(fara oxigen). Dupa finalizarea tehnicii bln este supravegheat, este asezat in pozitie confortabila. Buletinul de analize este completat si trimis la laborator.

61

TEHNICA 47. PREGATIREA SI EFECTUAREA EKG-ULUI ELECTROCARDIOGRAMEI DEFINITIE: Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a fenomenelor bioelectrice in cursul unui ciclu cardiac. Aceasta tehnica se efectueaza cu aparatura speciala numita ELECTROCARDIOGRAFIE. PREGATIREA FIZICA SI PSIHICA A BOLNAVULUI: Integritatea EKG-ului necesita repausul fizic si psihic absolute al bolnavului. PSIHIC: Sunt evitate tensiunile, nelinistile, teama, in preajma examenului. EKG-ul se efectueaza de obicei in camera de electrocardiografie, dar in cazul bolnavilor imobilizati(IMA, TROMBOZE), acesta se efectueaza in salon, inregistrarea facandu-se la patul bolnavului. Bolnavul trebuie sa se odihneasca 10-15 minute inainte de inregistrare, de aceea este bine sa fie transportat cu caruciorul sau cu fotoliul rulant.Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal, pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura. MONTAREA ELECTROZILOR: Se monteaza pe partile moi ale extremitatilor placilor de metal ale electrozilor. Se monteaza 4 electrozi pe member si 6 precordial astfel: Rosu la membrul superior drept. Galben la membrul superior stang. Negru la membrul inferior drept. Verde la membrul inferior stang. PRECORDIAL: Punctul parasternal drept V1, in spatial al IV-lea intercostal, pe marginea dreapta a sternului. Punctul parasternal stang in acelasi spatiu intercostals(IV), pe marginea stanga a sternului(V2). Punctul intermediar V3, pe mijlocul liniei care uneste V2 cu V4. Punctul medio-clavicular V4, in spatial al V-lea intercostals pe linia medioclaviculara. Punctul axilar anterior V5, la intersectia de la orizontala, dusa de la V4 si linia axilara anterioara stanga. Punctul axilar mijlociu V6, la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga. V1 si V2= exploreaza ventriculul drept. V3 si V4= septul interventricular. V5 si V6= exploreaza ventriculul stang.
62

Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate conventional cu majuscule P, Q, R, S, T. Interpretarea EKG-ului se face intotdeauna de medic in completarea datelor clinice, dupa incheierea inregistrarii se deblocheaza aparatul, se indeparteaza electrozi de pe bolnav. Asistentul medical noteaza electrocardiograma, numele bolnavului, numarul si data inregistrarii, iar bolnavul va fi condus la salon(in cazul bolnavului cu IMA, EKG, arata undele Q-anormale, acestea reprezinta cele mai importante semen ale IMA, acestea exprimand NECROZE. Undele R sunt mai putin ample, iar modificarile undei I- reflecta ISCHEMIA.

TEHNICA 48. DESHIDRATARILE SI BILANTUL HIDRIC CLASIFICARE: DESHIDRATARE IZOTONA: cand apa si sarurile minerale sunt eliminate in aceeasi proportie: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica sau intestinala, hemoragii massive. DESHIDRATARE HIPERTONA: atunci cand apa se elimina in proportie mai mare si raman sarurile concentrate: insolatie, diaforeza, diabet zaharat. DESHIDRATARE HIPOTONA: cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare: poliurie in diabet zaharat sau provocate cand se administreaza diuretice. Stabilirea necesarului hidric si mineral se face prin stabilirea tipului deshidratarii. Simptomele deshidratarii si investigatiile de laborator: corectarea se face prin evaluarea pierderilor in 24h. deshidratarea se datoreaza pierderilor excessive prin varsaturi, arsuri, diaree sau prin acumulare de lichid seros in tesuturi(edeme). Semne si simptome: hemoglobina creste si hematocritul creste. diureza scazuta si urini concentrate.

63

BILANTUL HIDRIC Pentru efectuarea bilantului hidric urmarim INGESTA-EXCRETA. Pentru a urmari bilantul hidric in organism este necesar sa se noteze atat intrarile cat si iesirile. INTRARILE: sunt constituite prin apa din alimente si bauturi(apa, ceaiuri, cafea, sucuri, supe, fructe). O alta parte din apa este provenita din metabolismul celular dar si din solutii perfuzabile. IESIRILE(EXCRETA): sunt constituite din: scaun urina perspiratie transpiratie menstra pierderi patologice cum ar fi: diaree, varsaturi, hipertermie, drenaje, hemoragii masive, aspiratie gastrica sau intestinala. Vor fi de asemenea masurate si calculate si notate in BILANTUL HIDRIC. Pentru fiecare grad de temperature peste 37gradeC se va calcula o pierdere suplimentara de apa de 500mL. Se va nota ori de cate ori a fost schimbat un pansament si gradul de schimbare al acestora, stiind ca printr-un pansament abundant imbibat se pot pierde circa 500-700 mL apa. EXEMPLU: BILANT HIDRIC: INGESTA: LICHIDE=1500ML. ALIMENTE=600ML. APA REZULTATA DIN METABOLISMUL ALIMETAR=400ML. TOTAL=2500ML. EXCRETA: SCAUN= 200ML. DIUREZA=1600ML. TRANSPIRATIE=400ML. MENSTRA=200ML. PERSPIRATIE=100ML. TOTAL=2500ML. DACA INTERVINE PATOLOGICUL AVEM:
64

INTRARI: VEZI MAI SUS. IESIRI: VARSATURI=400ML. SCAUN DIAREIC=500ML. DIAFOREZA=600ML. PENTRU ECHILIBRU INTERVENIM CU PEV SER GLUCOZAT=1500ML.

TEHNICA 49. OXIGENOTERAPIA SCOP: asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxygen pentru combaterea hipoxiei(scaderea oxigenului din tesuturi). Oxigenoterapia este indicate in hipoxii circulatorii, insuficienta cardiaca, IMA, edem pulmonar acut, dar in hipoxii respiratorii de diverse cause. In stari de soc, bolnavii anesteziati cu anestezie generala, pana la revenirea starii de constienta, dar si in cazul unor complicatii post-operatorii(lauze si nou-nascuti). METODE DE UTILIZARE A OXIGENULUI: Prin sonda nazala, cea mai frecvent utilizata,permite administrarea oxigenului in concentratie de 25-45%: poate fi utilizata pentru terapie pe termen lung si contraindicate la bolnavii cu afectiuni ale mucoasei nazale. Prin masca administram oxigenul in concentratie de 40-60%, accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii mari poate cauza iritatia tegumentului fetei si contraindicate la bolnavii cu arsuri la nivelul fetei. Ochelarii pentru oxygen sunt prevazuti cu 2 sonde care se introduce in ambele nari. Este utilizat la copiii si bolnavii agitati. Cortul de oxygen este utilizat mai frecvent la copii, permite administrarea oxigenului in concentratie de 50%. TEHNICA: Sursa de oxygen umidificator(recipient cu apa pentru barbotarea oxigenului). Sonda nazala. Masca, cortul sau ochelarii in functie de metoda aleasa.
65

Banda adeziva pentru fixarea sondei. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului: Bolnavul este asezat intr-o pozitie corespunzatoare(daca este posibil, pozitia semisezand pentru a favoriza expansiunea pulmonara). Asamblarea echipamentului. Dezobstructionarea cailor respiratorii. Masurarea lungimii sondei pe obraz, de la nara la tragus(acea proeminenta cartilaginoasa a pavilionului urechii, situate anterior, masand partial deschiderea meatului auditiv extern). Umectarea sondei cu apa sterile pentru o mai buna alunecare si prevenirea lezarii mucoasei. Introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz cu banda adeziva. Fixarea debitului de administrare a oxigenului in functie de recomandarea medicului. URMARIM: supravegherea efectului. observarea culorii tegumentului. masurarea pulsului respiratiei. Supravegherea bolnavului pentru prevenirea aparitiei unor complicatii. Mobilizarea periodica a sondei, schimbarea acesteia dintr-o nara in cealalta. Acordarea suportului psihic al bolnavului pe perioada administrarii oxigenului.

TEHNICA 50. INGRIJIREA STOMEI Stoma vine din greaca, care inseamna gura, gaura sau deschidere. Stoma se clasifica astfel: in functie de localizare avem: Ileostoma(deschidere in intestinal subtire). Colostoma(deschidere in intestinal subtire). Colostoma poate fi descendenta, transvers si ascendenta. Cel mai frecvent folosit este colostomia la nivelul colonului descendent pentru cancerul rectal sau anal. MATERIALE NECESARE: Musama si aleza. Recipient cu apa calduta. Lighean. Sapun lichid(pH neutru).
66

Prosop de hartie sau fasa. Pungi colectoare. Foarfeci. Manusi chirurgicale. Recipient pentru materiale murdare. Pungile colectoare sunt confectionate din material pplastic, sunt impermeabile si prevazute cu un sistem de atasare la nivelul tegumentului(autoadeziv). Tipuri de pungi: inchise(se pot goli de continut de cateva ori, iar gaura de evacuare se inchide cu o clema). pungi dintr-o singura bucata, autoadezive. TEHNICA: In primele zile post-operatorii, asistentul medical panseaza plaga in perfecta stare de asepsie si antisepsie. Din prima zi dupa interventia chirurgicala, chirurgul verifica permeabilitatea stomei, asistentul medical protejeaza patul cu musama si aleza, pregateste psihic si fizic bolnavul, incurajeaza bolnavul, ii explic tehnica, ii castig increderea si cooperarea si il roaga sa participle la ingrijiri. Asistentul se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, aseaza un prosop de hartie sau o fasa in jurul stomei pentru a proteja zona de evacuare. Observarea bolnavului pe tot parcursul tehnicii si indeparteaza cu multa blandete punga colectoare. Spala tegumentul din jurul stomei cu apa si sapun cu pH neutru. Rog bolnavul sa isi priveasca stoma si ii explic tehnica, observ culoarea si aspectul stomei(aspectul normal al stomei este o deschidere de culoare rosiatica, umeda, plata sau proeminenta, intens vascularizata si care nu prezinta senzatie la atingere). Sterge tegumentul fara a freca, cu blandete, din jurul stomei si aplica o alta punga (lipirea pungii cu autoadeziv direct pe tegumentul curat si uscat) astfel incat sa nu permita nici o scurgere in jurul stomei. Asistentul se asigura ca bolnavul ocupa o pozitie confortabila, ii asigura confort termic , reorganzeaza locul de munca si aeriseste salonul. INICIDENTE/COMPLICATII : Determinarea tegumentului din jurul stomei. Reactii alergice la adeziv sau materiale folosite pentru tualeta tegumentului. Curata excesul din jurul tegumentului, datorita neschimbarii la timp a pungii colectoare sau schimbarii prea frecvent a acesteia. Natura materiilor fecale. Constipatia.
67

Deshidratarea. Diareea. Mirosul neplacut. Necroza zonei de fixare. Monitorizarea stomei implica urmatoarele : Aspectul tegumentului din jurul stomei. Evacuarea stomei. Aparitia complicatiilor. Surprinderea momentului cand bolnavul nu-si mai poate ingriji singur stoma din cauza evolutiei bolii.Dupa decesul bolnavului, stoma nu mai evacueaza. Asistentul efectueaza tualeta si optureaza stoma cu o banda adeziva. TEHNICA 51. SONDAJUL DUODENAL Prin sondaj duodenal se intelege introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realizand o comunicare intre duoden si mediul exterior. SCOP: Scop explorator: sondajul duodenal se executa pentru extragerea continutului duodenal format din continutul gastric patruns in duoden, bila A,B,C, suc pancreatic si secretia proprie a mucoasei dudenale;Aprecierea functiei biliare hepatice,a cailor extrahepatice;descoperirea modificarilor anatomo-patologice;evidentierea unor boli parazitare ale duodenului sau cailor biliare(giardia) Scop terapeutic: sondajul duodenal se executa pentru drenarea cailor biliare, precum si pentru introducerea prin sonda a unor medicamente cu actiune directa asupra ficatului, a cailor biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor actinona, fie local, fie se vor resorbi prin peretii intestinali, ajungand imediat prin vena porta in ficat, de unde apoi pot fi excretate impreuna cu bila in caile biliare, urmand calea circulatiei enterohepatice. In scopul alimentatiei artificiale se introduce prin sonda lichide hidratante si alimente lichide in organismul bolnavilor inconstienti sau in imposibilitatea de inghitire. De asemenea, sondajul duodenal se poate efectua in scopul aspiratiei continue, in cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale, precum si post-operator, dupa unele interventii pe tubul digestiv. MATERIALE NECESARE : Sonda duodenala Einhorn, sterilizata asezata pe tavita de portelan. 2 seringi de 20mL. 1 tavita renala.
68

Un stativ cu 10 eprubete curate si uscate. O perna cilindrica umpluta cu par de cal. O musama si o aleza curata. Servetel sau prosop. Sort din material impermeabil. Solutie de sulfat de magneziu 33%. Hartie de turnesol rosie si albastra. Medii de cultura. Ulei de masline. Novocaina. Paravan. In scopul hidratarii si alimentarii bolnavului, se vor pregati si solutiile respective, incalzite la baia marina, la temperatura corpului(37 gradeC). Pregatirea bolanvului: Sodajul se executa, fie in sala de tratamente, fie in salon la patul de bolnavi. Daca tehnica se va efectua in salon, bolnavul va fi protejat de restul cu un paravan. In ziua sondajului, bolnavul nu mananca nimic si nici nu consuma lichide. Sondajul trebuie executat cu o ora inainte sau una dupa ora obisnuita a micului dejun, caci in caz contrar, secretiile declansate de ora obisnuita a alimentarii pot modifica rezultatele sondajului. TEHNICA: Se va aseza pe pat musamaua si aleza apoi se va aseza bolnavul pe marginea patului, I se leaga sortul de cauciuc sau material plastic si se solicita de a indeparta, daca este cazul, proteza dentara. Se da bolnavului o tavita renala pentru a o sustine, iar daca nu este capabil, vom solicita ajutorul unei alte asistente medicale. Introducerea sondei in stomac, se face la fel ca si in cazul sondajului gastric. Dupa ce sonda a ajuns in stomac, bolnavul este culcat in decubit lateral drept, cu trunchiul usor ridicat si capul lasat in jos, coapsele fiind flectate pe bazin. Sub partea dreapta a bolnavului se poate aseza o patura infasurata in forma de sul sau o perna cilindrica, umpluta cu par de cal. In aceasta pozitie, sonda se adapteaza curburii mici a stomacului si inainteaza sub influenta miscarilor peristaltice incet spre pilor. Sonda prograseaza cu cate 1-2 cm, la 3-5 min. Inaintarea ei poate fi favorizata prin impingerea sondei cu 1-2 cm, la intervalele respective. Cand diviziunea 65 a capatului distal al sondei, la arcada dentara, oliva sondei se gaseste in fata pilorului. De aici, introducerea sondei necesita precautie si mai mare; cam peste o ora si jumatate de la patrunderea olivei in stomac(capatul proximal al sondei), diviziunea 70-75 va ajunge la arcada dentara, iar oliva se va afla in a 2 a portiune a duodenului.

69

In afara de sondele traditionale se utilizeaza si sonde duodenale rigide, care pot fi introduce direct in duoden, sub ecran radeologic. Daca sonda a patruns in duoden, dupa cateva minute incepe sa curga prin ea sucul duodenal. Acesta se recunoastea dupa culoarea galbena aurie, precum si dupa reactia alcalina, care se verifica cu hartia rosie de turnesol. De multe ori insa, sonda nu patrunde in duoden, ci se incolaceste in stomac. In acest caz se va retrage usor sonda si se va incerca din nou trecerea prin pilor. Se poate intampla ca sucul duodenal sa fie lipsit de bila, in acest caz va fi incolor, asemanator sucului gastric. Pe de alta parte, regurgitarea sucului duodenal in stomac coloreaza si continutul stomacal in galben. Din aceste motive, verificarea pozitie sondei are o importanta deosebita. TEHNICA 52. OSCILOMETRIA Def : Este o metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului PACHON. Aparatul este alcatuit dintr-un cadran gradat in unitati,o manseta pneumatica cu 2 camere in care pompam aerul cu o para de cauciuc.Manseta aparatului se fixeaza la nivelurile dorite pe membrele bolnavului de unde pulsatiile se transmit la manometru.Amplitudinea oscilatiilor arteriale se observa pe un cadran gradat al aparatului. Scop :Pentru masurarea amplitudinilorpulsatiilor peretelui arterial Pregatirea psihica si fizica a bolnavului : Bolnavul este in repaus psihic si fizic cu cel putin 15 min. Inainte(camera va avea un climat corespunzator) Se descopera membrele superioare si inferioare Manseta aparatului se foxeaza la nivelul dorit,pe membrul examinat Se pompeaza aer pana ce dispare pulsul periferic(presiunea depaseste T.A. max) Se citeste amplitudinea oscilatiilor pe cadranul manometrului Se scade presiunea cu 10 mmHg si se citesc din nou oscilatiile arteriale Se scade apoi presiunea din 10 in 10 mmHg cu citiri succesive,pana se gaseste val.max a amplitudinii,ceea ce se numeste indice oscilometric Regiunile unde se cerceteaza oscilometria : -treimea inferioara si superioara a gambei -treimea inferioara a coapsei - treimea inferioara a antebratului - treimea inferioara a bratului Totdeauna se masoara comparativ intre 2 membre
70

Interpretarea rezultatelor : Valorile normale sunt apreciate in limite f. lungi,variabile de la bolnav la bolnav dar si la acelasi bolnav. In mod normal val. Variaza intre : -3-6 diviziuni la coapsa ; -2-4 diviziuni in treimea superioara a gambei ; -1,5-2 diviziuni in treimea inferioara a gambei -3-4 diviziuni la membrele superioare. Diferenta mai mare de doua unitati intre un membru si celalalt(la acelasi nivel) este un semn patologic(ne indica o leziune a trunchiului principal sau obstructii vasculare) TEHNICA 53. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOSCOPIE GASTRICA Radioscopia sau radiografia simpla a abdomenului poate evidentia corpi straini radioopaci in tubul digestive sau in organelle extradigestive ca, de exemplu, calculi renali sau biliary radioopaci. Organele cavitare ale abdomenului nu pot fi puse in evidenta decat cu ajutorul substantelor de contrast. Acestea, umpoland organele respective se proiecteaza pe ecranul sau filmul radiologic sub forma mulajului interior al cavitatilor pe care le-au umplut. Pregatirea si efectuarea examenului incarca organismal, de aceea ea este contraindicate la bolnavii casectici, adinamici, la bolnavi cu insuficienta circulatory, abdomen acut, hemoragii digestive superioare, peritonite, tromboze, precum si in sarcina. La femei, examenul radiologic gastrointestinal-exceptand urgentele-nu se face in timpul si imediat dupa menstruatie, intrucat in aceasta perioada sunt posibile tulburari de motricitate ale tractului gastrointestinal. Pregatirea bolnavului se incepe inainte cu 2-3 zile inaintea examenului, cand se sisteaza administrarea medicamentelor cu continut de bismuth, fier, iod, calciu sau bariu pecale orala intrucat caracterul lorradioopac, ar putea da nastere la greseli de interpretare a rezultatelor. Concomitent, bolnavul primeste un regim alimentar usor de digerat, nefermetescibil, format din supe, ou, fainoase, produse lactate si paine prajita. In seara din ajunul examinarii sau dimineata devreme se va face o clisma evacuatoare. In ziua examinarii, bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Examinarea se executa in orele de dimineata, inainte dea adduce alimentele insectie, intrucat acestea, prin aspectul si
71

mirosul lor, declanseaza secretia stomacala, ceea ce dilueaza substantele de contrast si acopera pliurile mucoasei. In caz de hipersecretie gastrica sau de stenoza pilorica cand continutul stomacal nu permite examinarea stomacului, acesta se va evacua printr-o sonda. Sondajul gastric si duodenal de altfel nu se practica in preajma examenului radiologic al tubului digestive, fiindca insasi prezenta sondei ar putea provoca o hipersecretie nedorita. Inaintea examenului, bolnavul nu va primi nici un medicament. Pentru examen radiologic gastrointestinal se va folosi ca substanta de contrast sulfatul de bariu chimic pur careare o putere de absorbtie mare, dar nu este toxic.Pentru examenul gastric se foloseste o suspensie mai subtire formata din bariu plus apa. Bolnavul dezbracat se introduce sub ecran si I se da in mana stanga cana cu bariurugandu-l sa tinalanivelul capului, langa urechea stanga pentru a nu acoperi cu cana organelle examinate. La solicitarea nedicului, bolnavul va inghiti cantitatea indicate de bariu. Daca bolnavulprezinta greturi, I se va cere sa respire adanc pana cand greturile dispar. Eliminarea bariului din stomacul sanatos incepe imediat si se termina in 2-3 ore, umpland ansele intestinului subtire.Dupa 6-8 ore, coloana de bariu ajunge la cec, iar dupa24 de ore umple colonul in intregime. Dupa terminarea examinarii se va ajuta la eliminarea substantei de contrast cu un purgative pentru evitarea constipatiei. TEHNICA 54. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIE GASTRICA Primele indicatii si valori ale ultrasonografiei n patologia viscerala au fost multi ani n studiul viscerelor de tip parenchimatos, metoda fiind numita parenchimografie. Posibilitatea analizei modificarilor de contur ale unor organe cavitare, fiziologic cu repletie lichidiana, ce constituiau un bun mediu de contrast: colecistul si vezica urinara, au condus la extensia practicii examenului cu contrast lichidian si la nivelul tubului digestiv. Metoda este denumita astazi hidrosonografie si se adreseaza segmentelor tubului digestiv ce pot fi pregatite pentru examenul ecografic prin evacuare alimentara si umplere cu lichid, bun mediu de contrast pentru peretele tubului digestiv. La aceste tehnici se adauga afectiunile care prin etiopatogenia si manifestarea lor clinica realizeaza acelasi mediu de contrast patologic: stenoza pilorica, ocluziile intestinelor, apendicitele acute, tumori infiltraterovegetante, stenozante, cu dilatatii supratumorale.
72

Ecoanatomie Volumul normal gastric este cuprins ntre 1000-1500 ml. Lipsit de continut alimentar, complet evacuat, stomacul se prezinta ca un organ tubular cu pereti cu aspect stratificat alipiti. Stratificarea se datoreaza dispozitiei alternante a straturilor peretilor gastrici cu predominenta tesutului glandular sau conjunctiv (cu aspect ecogen) sau a tesutului muscular (hipoecogen). Astfel seroasa, cu suport conjunctiv, va fi redata prin stratul extern ecogen, urmat de tunica musculara hipoecogena, apoi submucoasa, care datorita structurilor glandulare va avea un aspect hiperecogen, muscularis mucosae cu aspect hipoecogen si mucoasa hiperecogena, datorita glandelor mucoasei. Mucoasa prezinta n general contururi neregulate anfractuoase, cu planuri care se destind n momentul umplerii. n repletie moderata, dimensiunile gastrice sunt: lungime 20-25 cm, n functie de tipul constitutional, latime 10-12 cm, grosime 8-10 cm. Evacuat stomacul prezinta n lungime 15-18 cm, latime 7-8 cm. Jonctiunea esotuberozitara se evidentiaza usor pe sectiunea longitudinala prin aorta, n segmentul posterocranial al lobului stng hepatic. Aparenta sa este de imagine de "cocarda", cu un contur hipo/hiperecogen stratificat si un lumen ecogen. Antrul gastric, pilorul si primele segmente duodenale se examineaza deplasnd ncet spre dreapta transductorul, pastrndu-se structura tubulara si aspectul laminar al peretilor. Stomacul, fara continut alimentar sau lichidian, este un organ tubular cu pereti hipoecogeni stratificati, iar sectionat longitudinal la nivelul jonctiunii esotuberozitare sau antrului, prezinta aspecte de cocarda. Secretia gastrica apare ca o lama transonica la nivelul cavitatii modificata n timp de miscarile peristaltice. Grosimea normala a peretilor este de 3-4 mm. Sfincterul piloric, mai greu de evidentiat n conditii normale, este bine vizualizat n prezenta unui pilor spastic cu miscari peristaltice, ample, periodice. Duodenul, n forma de potcoava, cu concavitatea orientata cranial si medial, este situat retroperitoneal (cu exceptia bulbului), prezentnd trei flexuri: superioara - n contact cu colul veziculei biliare, inferioara - n contact cu polul inferior al rinichiului drept si duodenojejunala pe flancul stng al vertebrei 2 lombare. Duodenul prezinta patru portiuni departajate de cele trei flexuri: superioara (bulbul duodenal), descendenta, orizontala si ascendenta. Principalele raporturi anatomice ale duodenului sunt extrem de importante n ecografie:

73

- bulbul duodenal: superior prezinta raport cu ficatul si colecistul, posteior cu coledocul si vena poarta si inferior cu capul pancreatic; n perspectiva acestor raporturi este important diagnosticul diferential ntre un eventual megabulb stazic si colecist sau ntre bulbul destins si un eventual chist al capului pancreatic; principala diferentiere se realizeaza prin observarea peristalticii sau a modificarilor de forma si volum ale bulbului pe sectiune; - portiunea descendenta: medial prezinta raport cu capul pancreatic si ampula Vater; - portiunea transversa este cuprinsa n pensa aortomezenterica si poate ridica probleme de diagnostic diferential ntre duodenul sectionat transversal si adenopatiile din grupurile aortomezenterice. Duodenul continua sfincterul piloric fiind caracterizat prin continutul mixt hidroaeric, bulele de gaz fiind exprimate prin imagini hiperecogene cu postura antigravitationala, aderente peretelui anterior, prezentnd conuri de umbra si putnd determina astfel false imagini de calculi veziculari (dat fiind raportul direct ntre duoden si patul veziculei biliare). Jejunul si ileonul reprezinta portiunea intestinului subtire cu o lungime de 5-6 m si un calibru de 2,5-3 cm cuprins ntre duoden si valvula ileocecala. Ocupa etajul submezocolic si pelvisul, prezentnd ansele jejunale orientate n plan orizontal si ansele ileale n plan vertical. Intestinul subtire este legat de peretele posterior al abdomenului prin mezenter, prezentnd o topografie si un calibru n continua schimbare n prezenta peristalticii. Intestinul gros, cu o lungime medie de 1,5 m si cu un calibru n scadere de la 7 cm, la nivelul cecului, la 3,5 cm n zona rectala, prezinta un cadru n jurul intestinului subtire pe care l continua cu o portiune ascendenta si una descendenta, acolate la peretele abdominal posterior prin peritoneu. Fiecare portiune a colonului se nvecineaza anterior cu peretele abdominal si posterior cu musculatura posterioara si rinichiul omolateral. Colonul transvers care uneste cele doua segmente este mobil datorita mezocolonului. Rectul continua portiunea colonica terminala, sigmoidul, prezentnd raport anterior cu organele genitale interne si vezica urinara si posterior cu sacrul. Sigmoidul, cu o lungime de 25-40 cm, este mobil datorita mezoului sau. Intestinul subtire si gros sunt segmente greu de evidentiat n mod normal, n special datorita continutului aeric, care determina multiple imagini ecogene cu conuri de umbra, dinamice, fugace, periodic substituite de lichid n cadrul peristalticii. Grosimea normala a peretilor este de 5 mm.

74

Ansele intestinului subtire si gros se vizualizeaza mult mai bine n conditii patologice de distensie sau ngrosare a peretilor. n ecografia abdominala sunt doua situatii de examinare a tubului digestiv ultrasonografic: - examenul tubului digestiv pe cale transabdominala, n contextul depistarii unor anomalii de forma, dimensiuni sau grosime a peretilor gastrici sau intestinali, constatate n cadrul unui examen standard abdominal; n acest context ecografia semnaleaza modificarile patologice la nivelul tubului digestiv si poate sa le analizeze structural pna la o limita de la care este completata cu celelalte tehnici imagistice endoscopice; - examenul tubului digestiv pe cale endosonografica (ecoendoscopica), cu detalii suplimentare privind patologia parietala a tubului digestiv si n special gradul de extensie. Examinarea endocavitara ecografica se poate practica pe cale transesofagiana pentru patologia esofagului, cardiei, stomacului, duodenului, ampulei Vater, sau pe cale transrectala la nivelul colonului si rectului. Straturile tubului digestiv se vizualizeaza transabdominal cu traductori n gama de frecventa 5-7,5 MHz sau endosonografic cu frecvente de 7-12 MHz. Structura peretelui digestiv se diferentiaza n cele cinci straturi cu ecogenitati alternative - trei straturi hiperecogene (seroasa, submucoasa si mucoasa) si doua straturi musculare hipoecogene. Metodologia de examinare Examinarea externa transabdominala se practica dupa golirea tubului digestiv de continut alimentar si pe ct posibil gazos (medicatie prokinetica, post, clisme) si dupa umplerea acestuia cu un mediu transonic lichidian (apa sau metilceluloza) realiznd conditiile pentru efectuarea hidrosongrafiei. Gastric se administreaza 500-1000 ml apa sau lichid negazos, iar colonic se administreaza clisma lenta cu 2 litri apa sau ceai, examinarile efectundu-se la 15-20 de minute dupa ingestie sau dupa mentinerea clismei. Pentru ecografia colonica se administreaza un regim alimentar de pregatire cu reducerea aportului pentru flatulente, tratament laxativ cu 12 ore naintea examenului si regim hidric n preziua examenului. Se mai practica administrarea naintea examinarii a unei solutii de Sorbitol cu apa. Pozitiile de examinare ale pacientului sunt decubitul dorsal sau, uneori, decubit lateral drept sau stng, calea uzuala de abord fiind cea epigastrica. n prima faza se recunoaste corpul gastric, antrul, prin angularea craniala a traductorului se exploreaza regiunea esocardiotuberozitara, iar prin angulare caudala, regiunea antrului. Marea curbura a stomacului se evidentiaza transsplenic prin spatiile intercostale.

75

Principalii parametri evaluati n examenul ecografic gastric sunt: grosimea peretilor si structura lor stratificata sau hipoecogena, cantitatea secretiei si peristaltica ei cu aprecierea ritmicitatii. Evacuarea gastrica se poate aprecia ecografic dupa administrarea unui prnz mixt lichid solid cu masurarea n axe ortogonale a antrului si introducerea acestora ntr-o formula de volum. Examenul ecografic al intestinului subtire apreciaza: existenta aeroenteriei, secretia intestinala, grosimea peretilor, peristaltica. Ecografic este evaluat retroperitoneul pentru determinarea eventualelor comprimari, dislocuiri. Explorarea ecografica a colonului va urmari evaluarea calibrului, a grosimii peretilor si a continutului hidroaeric normal. Examinarea transperineala este o tehnica utila pentru examenul regiunii anorectale cu traductoare cu frecventa de 3,5-5 MHz de tip sectorial. Pozitia pacientului este de dcubit lateral stng cu aplicarea sondei pe perineu. Se evalueaza grosimea peretilor rectului, aspectul prostatei sau uterului, evaluarea unor colectii perirectale sau adenopatii. Examinarea endocavitara cu traductoare dedicate cu emisie axiala, transversala sau mixta, se practica dupa evidentierea endoscopica a unei leziuni suspect maligne. Traductorul este inclus ntr-o baie de apa. Se urmaresc extinderea leziunii n profunzime, cu analiza straturilor interesate, imvazia viscerelor vecine cu aparitia unor fistule si prezenta adenopatiilor perilezionale. Indicatiile ecografiei n patologia tubului digestiv 1. Confruntarea unui tablou clinic sugestiv pentru o patologie gastrica, abdomen acut cu evaluarea colectiilor peritoneale, cercetarea prezentei unor ulceratii sau tumori gastrice : stenoza pilorica, boala Menetrier. 2. Diagnosticul pozitiv si diferential al unor suferinte intestinale: ocluzia intestinala, apendicita acuta, boala Crohn, perforatii, colectii paracolice, tumori colonice. 3. Stadializarea preoperatorie a neoplasmelor digestive pentru stabilirea indicatiei chirurgicale (ficat, grupe ganglionare, ascita). 4. Urmarirea recidivelor neoplazice dupa interventii chirurgicale si a semnelor de extensie. Patologie Din patologia benigna esofagiana se poate evidentia ecografic dilatarea marcata a esofagului n acalazie, prezentnd un continut hiperecogen aeric. Refluxul gastroesofagian este studiat ecografic predilect la copil datorita particularitatilor anatomice.

76

Pentru examenul optim al peretilor gastrici pacientul ingereaza naintea examinarii aproximativ 500-1000 ml apa degazata sau ceai nendulcit. Lichidul va umple corpul gastric care devine fereastra ultrasonica epigastrica att pentru peretii stomacului ct si pentru spatiul retroperitoneal. Examenul se realizeaza la 15-20 de minute dupa ingesta pentru a astepta acumularea lichidului gastric si debarbotarea produsa de nghitire. Examenul se poate ncepe cu un traductor cu frecventa de 3,5 MHz pentru imaginea de ansamblu a stomacului, iar pentru studiul peretelui gastric se continua cu o sonda de 5-7 MHz. Peretele gastric masoara n mod normal 4-6 mm, iar n prezenta distensiei gastrice poate atinge 2-4 mm. Examenul ecografic distinge la nivelul antrului procesele tumorale vegetant infiltrative extinse sau chiar circumferentiale care determina ngrosarea marcata a peretelui la valori de 10-20 mm. Neoplasmul gastric este evidentiat de obicei n stadii avansate cu localizare antrala sau la nivelul portiunii verticale. Principalele semne ecografice sunt: - ngrosarea localizata a peretelui gastric, regulata sau neregulata, cu dimensiuni de peste 8-10 mm; - stergerea stratificarii obisnuite a peretelui gastric; - aspectul hipoecogen al segmentului parietal ngrosat; - aspectul protruziv, anfractuos sau vegetant nspre cavitate la nivelul segmentului ngrosat; - antrul infiltrat tumoral este vizualizat pe sectiune transversala ca o "cocarda" cu dimensiuni deosebit de mari prin ngrosarea segmentului periferic hipoecogen; - prezenta unei distensii gastrice importante cu staza mixta solidolichido-aerica, mobilizabila la schimbarea pozitiei pacientului, aspect sugestiv pentru o stenoza pilorica maligna ce poate fi generata de un neoplasm antropiloric. Ecografia poate tenta stadializarea TNM a unor tumori maligne gastrice prin: - precizarea invaziei straturilor peretelui gastric de catre procesul tumoral (situatie n care ecografia endoscopica este deosebit de utila); - evaluarea adenopatiilor locoregionale sub forma unor imagini rotund ovalare, hipoecogene, cu dimensiuni minime de 5 mm (sunt decelati ecografic numai ganglionii patologici); - evidentierea metastazelor hepatice, de obicei cu dimensiuni mici medii, decelabile de la 5 mm diametru, cu aspect hipoecogen sau n cocarda;

77

este acceptata o sensibilitate a ecografiei n decelarea metastazelor hepatice de aproximativ 90 %, cu o specificitate nsa mai redusa. Ecografia nu poate diferentia leziunile maligne gastrice n plan histopatologic ntruct aspectul ecografic descris este similar pentru adenocarcinom, care este tumora cea mai frecventa, ca si pentru tumorile rare: leiomio, fibro sau liposarcomul, carcinoidul, sarcomul Kaposi. Ulcerul gastric poate fi decelat ecografic n anumite situatii extrem de dependente de multe variabile: dimensiunea ulcerului, localizarea, experienta ecografistului, respectarea metodologiei de examinare (frecventa adecvata, tip de sonda adecvat, ingesta de apa, pozitie corecta a pacientului). Cnd este vizualizat prezinta unele semne ecografice sugestive: - ngrosare localizata a peretelui prin proces inflamator periulceros; - deprimarea mucoasei hiperecogene prin aerul din interiorul nisei; - modificarea stratificarii peretelui gastric cu vizualizarea ulceratiei n profunzimea peretelui; - diferentierea dintre ulcerul gastric benign si malign nu se poate face ecografic, leziunea ulceroasa depistata necesitnd verificare endoscopica. Polipii gastrici - formatiuni protrozive n lumenul gastric, pot fi decelati ecografic de la dimensiuni de 10 mm, mai ales dupa administrarea de apa. Leziunile benigne ale submucoasei gastrice - lipomul, fibromul, leiomiomul, neurinomul, pot fi evaluate prin ecografie transabdominala la dimensiuni suficient de mari, n general de peste 1 cm. Sunt formatiuni hipoecogene, omogene, bine delimitate n grosimea peretelui gastric. Ecografia endoscopica precizeaza mult mai bine extensia intraparietala a leziunilor. Fitobezoarul gastric, un conglomerat solid format din resturi vegetale, peri, mucus, prezinta ecografic un aspect hiperecogen cu umbra posterioara, situat n plina atmosfera transsonica gastrica, mobilizabil cu pozitia pacientului. Diagnosticul diferential ecografic al leziunilor gastrice se face cu formatiunile tumorale apartinnd viscerelor sau structurilor vecine: tumori sau chiste pancreatice, tumori ale lobului stng hepatic, adenopatii epigastrice, tumori retroperitoneale, anevrism trombozat al aortei abdominale. Elementele de certitudine privind apartenenta gastrica a proceselor localizate sunt prezenta aerului n lumenul gastric, implicit intra sau intertumoral sau vizualizarea lichidului transonic dupa ingestia de apa. Diagnosticul este optimizat de examinari repetate n momente digestive diferite, cu realizarea mai multor sectiuni, cu sonde cu frecvente variate n plaja 3,5-7,5 MHz.
78

Patologia duodenala (ulcerul si stenozele duodenale), este vizualizata inconstant n ecografie, putnd fi sugerata n special prin prezeta unor semne indirecte (ngrosarea peretelui prin edem cu aspect hipoecogen, modificarea peristalticii si, mai rar, vizualizarea nisei) sau poate fi vizualizata datorita dilatarii duodenului n amonte fata de eventuala obstructie. Patologia intestinului subtire este sugerata n general prin dilatarea anselor, vizualizarea valvulelor conivente, peristaltica vie, continutul semilichidian al ansei (obstructia intestinala, ileusul, invaginarea intestinala) sau vizualizarea ngrosarilor localizate ale peretelui intestinal, la nivelul unor hematoame posttraumatice sau tumori. Boala Crohn este evaluata complet n ecografia abdominala, utilitatea diagnosticului ecografic fiind de prima marime pentru ntreaga patologie intestinala inflamatorie. Examenul ecografic ofera informatii discriminatorii ntre colita ulceroasa si boala Crohn, elementele ecografice fiind de fiecare data coroborate cu anamneza examenului obiectiv si celelalte examene imagistice. Principalele modificari patologice n boala inflamatorie intestinala sunt: a) Modificarile peretelui intestinal - grosime, ecogenitate, stratificare. Inflamatia peretelui intestinal determina prin cresterea permeabilitatii vasculare un edem parietal, instalat n principal n mucoasa si submucoasa, realiznd pe sectiune transversala la nivelul ansei aspectul n cocarda. Lumenul ansei este hiperecogen prin continut, fiind nconjurat de o periferie hipoecogena, compusa din straturi cu ecogenitati usor diferite. b) Afectarea mezenterica n boala Crohn. La nivelul mezenterului se produce o crestere a infiltratiei grase cu aparitia unor zone rigide cu ecogenitate scazuta care nconjoara ansa afectata. Aspectul mbraca imaginea de halou hipoecogen. c) Anse intestinale dilatate si pline cu lichid. Obstructia intestinului subtire este caracteristica bolii inflamatorii si este determinata de stenoza fibrotica a ileonului terminal. Ansele au o peristaltica redusa si contin ecouri intraluminale produse de particulele alimentare mobilizabile la compresiunea cu sonda. d) Abcesele si ansele aglutinate. Un abces este vizualizat ecografic ca o leziune localizata transonica sau hiperecogena, tangenta peretelui ansei. n apendicita acuta apendicul mbraca un aspect de cocarda n sectiune transversala, cu centrul hipoecogen datorat continutului lichidian, nconjurat de un inel hiperecogen format de mucoasa si submucoasa, care la rndul sau prezinta n periferie al doilea inel hipoecogen al muscularei. Peretele apendicular este ngrosat peste 7 mm, cu stergerea stratificarii normale. n
79

lumen, se evidentiaza zone hiperreflectogene, cu umbra posterioara, produse de apendicoliti. Examenul ultrasonografic al colonului a fost extins si perfectionat odata cu practicarea hidrosonografiei, care implica instilarea unei cantitati de lichid n colon dupa pregatirea corespunzatoare de evacuare a continutului colic. Examinarea se face cu traductor de 3,5 si 5 MHz, eventual 6-7 MHz, la persoanele slabe, dupa administrarea unor antispastice pentru relaxarea colonului. Se identifica ecografic lumenul transonic, peretele stratificat n cinci straturi cu o grosime de 3-4 mm, cu decelarea haustratiilor anatomice, iar n patologie cu vizualizarea ngrosarii peretelui sau a proceselor protruzive n lumen - polipii si tumorile colonice. Examenul ecografic al colonului implica doua circumstante si grupuri de indicatii: - sindromul ocluziv sau subocluziv, unde ecografia, ca indicatie de urgenta, cerceteaza prezenta unui colon dilatat deasupra unei zone de stenoza sau a unei formatiuni tumorale; - observatia pentru tumora a colonului, cnd ecografia cerceteaza la nivelul colonului aparitia aspectului de "pseudorinichi", generat de un neoplasm colonic. Neoplasmul colonic poate fi evidentiat sub forma unor mase hipoecogene cu caracter anfractuos, contururi neregulate policiclice. n vecinatate sunt decelate adenopatii. Diagnosticul poate fi sugerat si de ngrosarea localizata hipoecogena a peretelui. Neoplasmul sigmoidian poate apare sub forma descrisa n general sau sub forma particulara de "kidney like" - o masa ovoida cu structura mixta hiperecogena central, datorata continutului colonic si hipoecogena periferic datorata peretelui infiltrat tumoral. Polipoza colonica poate fi evidentiata prin hidrosonografie, pentru dimensiuni ale polipilor ce depasesc 7 mm, sub forma unor mase tisulare protruzive n lumen, cu pozitie fixa la nivelul peretilor. Diverticulii apar cu aspectul unui "deget de manusa", care depaseste lumenul n exterior, prezentnd n hidrosonografie un aspect transonic clar sau neomogen, n prezenta aerului n diverticul. n boala inflamatorie a colonului se poate vizualiza dilatarea sau ngustarea lumenului colonic, pierderea haustratiilor, prezenta pseudopolipilor, ngrosarea hipoecogena a peretilor, caracteristica bolii Crohn si inconstant si discret prezenta n rectocolita hemoragica.

80

Hidrosonografia, ca tehnica suportabila, neinvaziva, poate fi pentru pacientii vrstnici prima metoda de screening folosita, care, la o buna pregatire a pacientului, aduce rezultate comparabile cu colonoscopia. TEHNICA 55. PREGATIREA BOLNAVULUI SI PARTICIPAREA LA ENDOSCOPIE GASTRICA Endoscopia digestiva superioara reprezinta metoda prin care se examineaza esofagul, stomacul si duodenul. Examinarea se realizeaza cu ajutorul endoscopului, care este un tub flexibil, de calibru redus, care se introduce in cavitatea bucala si de aici in esofag, stomac, duoden, fara a jena respiratia. Endoscopul are in capatul introdus in sistemul digestiv o camera minuscula de luat vederi. Introducerea aparatului poate provoca senzatie de greata. Aceasta senzatie se poate diminua, insa, prin anestezia cu spray de Xilina pulverizat in fundul gatului. Sunteti rugat(a) sa semnalati medicului daca sunteti alergic(a) la unele substante, mai ales Xilina, utilizata si in anesteziile stomatologice (la dentist). Medicul care care efectueaza endoscopia digestiva superioara vede toate detaliile anatomice si eventualele leziuni, ele putand fi fotografiate sau inregistrate (dupa caz). In timpul endoscopiei, daca exista indicatie, se pot lua biopsii. Fragmentul de biopsie se poate preleva daca exista leziuni sau pentru depistarea infectiei cu Helicobacter pylori, germen care participa la aparitia leziunilor gastrice sau duodenale. Testul pentru Helicobacter pylori este un test rapid cu rezultatul la 15 - 30 minute dupa manevra. Pregatirea pentru endoscopia digestiva superioara Pentru ca examinarea sa se poata efectua in conditii normale, este necesar ca stomacul sa fie gol (fara continut). Pentru aceasta, este necesar sa nu mancati cu 7 ore inainte de manevra si sa nu beti cu 4 ore inainte de manevra. Trebuie oprita orice medicatie, in special antiacidele, pansamentele gastrice, preparatele care contin fier. Inainte de examinare, este posibil sa se administreze injectii pentru diminuarea senzatiilor neplacute, anestezie locala sau generala. De aceea, este bine sa informati medicul daca aveti alergie sau alte contraindicatii. Inainte de a efectua investigatia, veti fi rugat(a) sa semnati consimtamantul informat, care sa certifice ca ati citit cele prezentate aici si ca doriti sa fiti examinat(a) in conditiile prezentate. Desigur ca veti putea adresa orice intrebare in legatura cu investigatia, inainte de a semna consimtamantul. Complicatiile endoscopiei digestiva superioara
81

Sunt extrem de rare la persoanele fara afectiuni cardiace sau respiratorii semnificative (1 la 10000 examinari) si constau in mici sangerari si ulcerari ale mucoasei. Ele sunt complet vindecabile. Daca dupa examinare aveti dureri, scaune negre, varsaturi, informati medicul urgent. Dupa endoscopia digestiva superioara Daca s-a primit medicatie sedativa, este bine ca pacientul sa nu paraseasca imediat zona unde s-a efectuat manevra, sa nu conduca masina si sa nu se implice in decizii importante. Veti putea manca dupa 1 ora de la investigatie. TEHNICA 56. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR HEPARINA Substanta anticoagulanta naturala care este continuta de catre toate tesuturile organismului. heparina este indicata pentru actiunea ei foarte rapida asupra trombozei (formarea cheagurilor in vasele sangvine) fie atat in mici doze pe cale subcutanata, cu scop preventiv intr-o flebita - de exemplu la persoanele imobilizate la pat-, fie in doze mai mari si pe cale subcutanata sau intravenoasa atunci cand exista deja o tromboza. Heparina este contraindicata atunci cand pacientul este subiect al unor hemoragii (boala de coagulare) sau daca este alergic la heparina. Asocierea cu alte medicamente care au, de asemenea, efecte anticoagulante (aspirina, antiinflamatoare, antivitamina K) este proscrisa. Pot surveni unele efecte nedorite: sangerari, trombopenie (scaderea nivelului plachetelor sangvine), osteoporoza (fragilitate osoasa cu risc de fractura spontana) in cursul tratamentelor indelungate.

TEHNICA 57. PREGATIREA SI INGRIJIREA BOLNAVULUI CU PUNCTIE RAHIDIANA

Materiale neeesare: Ace sterile de puncie rahidian cu mandren avnd lungimea de 8-10 cm, seringi sterile de 2-5-10 ml, pense sterile pentru scoaterea acului, substane dezinfectante (iod de 5%, alcool etilic de 70%, clorur de var de 0,5% etc.), tvie renale, manometru, 5 eprubete sterile (2

82

 cu mediu de cultur, 3 pentru analiza citologic i biochimic), mnui sterile, tampoane sterile, substane analeptice, emplastru, burete. Pregtirea bolnavului. Punctia se face n sala de tratamente, iar n cazurile grave n salonul bolnavului. Copilul este aezat n decubit lateral pe marginea patului sau a mesei de operaie, cu genunchii cit mai apropiai de gur, cu capul la maximum flexat, cu minile cuprinznd genunchii. Astfel, curbarea coloanei vertebrale are ca scop indeprtarea apofizelor spinoase unele de altele i formarea spaiior largi, prin care se va putea ptrunde cu acul n spaiul subarahnoidian. Asistentul va explica bolnavului pozitia exact, pe care trebuie s-o pstreze n timpul punciei, lmurindu-i necesitatea acestei poziii. Un alt asistent va ajuta bolnavului s menin accast poziie. Dac micul pacient este agitat, el este legat de cap i genunchi cu un cearaf rsucit. Rolul asistentului medical n timpul punctiei. Medicul i asistentul vor face asepsia riguroas a minilor, dup care asistentul i va oferi medicului mnuile sterile. Medicul se va aeza la spatele bolnavului, avind n dreapta msua cu instrumente. Una dintre asistente fixeaz holnavul n poziia aleas, cealalt deservete medicul eu instrumente. Punctia lombar se face, de obicei, fr anestezie. Dup dezinfectia locului ales, asistentul prezint medicului o pens steril, cu care acesta va alege acul cu mandren pentru puncie. Dup ce medicul a ptruns n spaiul subarahnoidian i lichidul incepe s curg, asistentul prezint manometrul pentru a detemtina presiunea lichidului cefalorahidian. Ea poate fi aprceiat i dup viteza lui de scurgere. Dup msurarea presiunii, se fac recoltri pentru examinrile de laborator n eprubete sterile. Cantitatea de lichid recoltat nu trebuie s depeasc 10 ml. Dac puncia este insoit de introducerea medicamentelor, asistentul va pregati seringile cu soluiile date. Dup administrarea medicamentelor, medicul scoate acul, asistentul badijoneaz locui cu tinctur de iod de 5% i aplic un pansament cu tifon steril, pe carc l fixeaz cu emplastru. Aceidente n timput punciei. n timpul punciei pot aprea: ameeli, tulburri vizuale, cefatee, greuri, tuse i vrsturi. Asistentut care fixeaz bolnavul, l supravegheaz n timput interveniei, vorbete cu el, raportndui medicului orice abatere de la starea normal. ngrijirea bolnavului dup puncie. Dup puncie bolnavul este imediat culcat: fr pern cu capul la nivelul patului in decubit ventral sau semiventral, evitnd scurgerea lichidului n esutul perimeningian. Bolnavul va pstra aceast poziie nemicat 2 ore,
83

ins nu prsete patul i nu folosete perna 24 de ore. Prin repaus la pat se stabilizeaz presiunea lichidului. Dup puncie, alimentaia este contraindicat bolnavului timp de 2 ore. Peste 24 de ore bolnavului i se d perna, iar dup a 3-a zi poate fi ridicat pe ezute. Regimul la pat l pstreaz timp de 5 zile. Pregtirea lichidului obinut pentru laborator. Lichidut recoltat este plasat imediat n termostat sau n baia de aburi. Asistentul eticheteaz recipientele cu lichid recoltat, completeaz formularele de recoltare i le duce la laborator. La sfiritul procedurii se dezinfecteaz masa i utilajul folosit.

TEHNICA 58. PREGATIREA PREOPERATORIE Pregtirea fizic i psihic a pacientului: Asistenta medical are obligaia s-l ajute pe bolnav s-i exprime gndurile, grijile, teama. l ajut s-i insufle ncredere n echipa operatorie. Asistenta i explic ce se va ntmpla cu el n timpul transportului i n sala de preanestezie, cum va fi aezat pe masa de operaie, cnd va prsi patul, cnd va primi vizite. l asigur ca va fi nsoit. Va rspunde cu amabilitate, profesionalism, siguran i promptitudine pacientului. Pregtirea general: Se observ i se consemneaz aspectul general al pacientului: nlime, greutate, vrsta aparent i real, aspectul pielii, faciesul, starea psihic; Toate datele privind starea general a pacientului i evoluia bolii se noteaz permanent n foaia de observaie i n planul de ngrijire pentru a obine un tablou clinic exact. Culegerea de date privind antecedentele pacientului: Familiale: dac n familie au fost bolnavi cu neoplasme, diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoz. Chirurgicale: dac a mai suferit intervenii, dac a avut evoluia bun, dac au fost complicaii. Patologice: Se vor nota bolile care au influen asupra anesteziei i interveniei;
84

Dac a avut afeciuni pulmonare, Dac este fumtor, Dac a avut afeciuni cardiace, Dac sufer de epilepsie. Urmrirea i msurarea funciilor vitale i vegetative, Examenul clinic pe aparate, Bilan paraclinic, Examene de laborator de rutin i examene complete: coagulograma complet hemoleucogram complet, VSH, ionogram, , probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examen de urin, electrocardiograma, radiografie sau radioscopie pulmonar. n ziua precedent: Repaus, regim alimentar uor digerabil, consum de lichide pentru: meninerea TA, dezintoxicarea i mrirea diurezei, diminuarea setei postoperatorii i diminuarea acidozei postoperatorii. n seara zilei precedente: Pregtirea pielii se face prin baie general Pregtirea tubului digestiv prin clism evacuatoare i alimentaie lejer: supe de legume, buturi dulci sau alcaline. n ziua interveniei: Se face clism cu 4 ore naintea interveniei, Se ndeprteaz bijuteriile, Se ndeprteaz proteza dentar, Se badijoneaz cu un antiseptic regiunea ras. Se mbrac pacientul cu lenjerie curat, Se pregtesc documentele medicale: foaia de observaie, rezultatele analizelor, radiografiile, care vor nsoi pacientul. Transportul: Pacientului n sala de operaie se face nsoit de asistenta medical care are obligaia s predea pacientul anestezistului, mpreun cu toat documentaia; ngrijiri n sala de operaie: Se instaleaz i se fixeaz pacientul pe masa de operaie, Monitorizarea funciilor vitale, Obinerea unui abord venos, Pregtirea cmpului operator,
85

Badijonarea cu alcool pentru degresarea i curirea pielii, Badijonarea cu tinctur de iod se face ncepnd cu linia de incizie, de la centru ctre periferie i se termin cu zonele periferice. Se ajut la instalarea cmpului steril protector. CONCLUZII Pregtirea preoperatorie date generale Pregtirea psihic: ncepe din clipa n care bolnavul este internat n secie. Asistenta l ajut s se familiarizeze ct mai repede cu secia, personalul, cu bolnavii din salon, cu medicii. i va inspira sentiment de ncredere n medic i echipa care-l va opera punndu-l n contact cu ali bolnavi care au fost operai i sunt n convalescen. Igiena personal: Se efectueaz toaleta pe regiuni. Alimentaia preoperatorie: Dat funcie de anestezia administrat. Examene de laborator: Se recolteaz probe de snge pentru: Timp de sngerare / coagulare. Grup sanguin, Rh. Numrtoarea de trombocite. Ht, Hb, hemoleucogram. Se recolteaz urin pentru examenul sumar de urin, toate la indicaie medicului. Pregtirea preoperatorie local: Regiunea aleas se spal, se degreseaz cu eter. Se dezinfecteaz cu tinctur de iod. Se aeaz cmpuri sterile. Se efectueaz clism simpl. ngrijirea bolnavului dup anestezie general: Bolnavul operat sub anestezie general trebuie supravegheat de medic i asistent cu foarte mare atenie pn la apariia reflexelor: De deglutiie i tuse. Faringian. Cornean. Pn la revenirea complet a strii de contien. Nu se transport n salon naintea revenirii acestor reflexe. Supravegherea imediat n salon: Supravegherea funciilor vitale i a faciesului: nsoit de transpiraii reci i rcirea extremitii indic intrarea bolnavului n stare de oc.

86

Apariia cianozei, chiar redus, indic insuficien respiratorie sau circulatorie. Supravegherea comportamentului bolnavului: Se supravegheaz bolnavul deoarece operatul poate s prezinte la trezire o stare de agitaie i de aceea trebuie supravegheat pentru c i poate smulge pansamentul sau tubul de dren. Se poate ridica din pat, poate cdea, poate fugi. n acest caz este imobilizat i sunt indicate paturi speciale specifice serviciilor de terapie intensiv. Supravegherea respiraiei: Se supravegheaz respiraia care trebuie s fie ritmic de amplitudine normal. Dac apare jena respiratorie ea poate trda ncrcarea bronic cu mucoziti fiind necesar o aspiraie faringian. Cderea limbii este prevenit prin meninerea pipei faringiene Guedel, pn la trezirea complet a bolnavului. Inundarea cilor respiratorii cu vomismente se previne prin poziia bolnavului, prin aspiraia secreiilor gastrice. Monitorizarea funciilor vitale puls, tensiune arterial, temperatur. Supravegherea pansamentului: Pansamentul trebuie s rmn uscat, s nu se mbibe cu snge sau serozitate (trebuie imediat anunat medicul). Schimbarea poziiei bolnavului se ridic n poziia semieznd. ngrijirea mucoasei bucale pentru a umezi buzele se folosesc tampoanele mbibate n soluii diluate de bicarbonat de sodiu, acid boric, permanganat de K. Se cur stratul existent pe limb cu tampoane umezite cu o soluie preparat dintr-o lingur de bicarbonat de sodiu, o linguri glicerin/ pahar cu ap. Dac starea bolnavului este bun se solicit s-i clteasc gura, s-i spele dinii, se ung buzele cu vaselin. Prevenirea escarelor: Schimbarea poziiei bolnavului se face la intervale de 30 minute, 1 or. O compresiune n acelai punct de peste 2 ore la un bolnav imobilizat provoac apariia escarelor. Se face masajul regiunilor predispuse escarelor cu alcool i se fricioneaz. Pudrarea cu pudr de talc. Schimbarea lenjeriei de corp i de pat s fie uscat i bine ntins. Sub regiunea sacral, calcanee se aeaz colaci, inele de vat pudrate cu talc.

87

Schimbarea poziiei bolnavului nu se face dect atunci cnd afeciunile bolnavului permit acest lucru. TEHNICA 59. INGRIJIRI POST-OPERATORII ngrijiri imediate: ngrijirile postoperatorii ncep imediat dup terminarea interveniei chirurgicale i dureaz pn la vindecarea complet. Scopul ngrijirilor pentru restabilirea funciilor organismului este asigurarea cicatrizrii normale a plgii i prevenirea complicaiilor. Se aeaz pacientul n decubit dorsal cu capul ntr-o parte. La supravegherea faciesului, apariia palorii nsoit de transpiraii reci i rcirea extremitilor indic stare de oc: apariia cianozei, chiar reduse, indic insuficien respiratorie sau circulatorie se administreaz oxigen. Supravegherea comportamentului deoarece poate s prezinte la trezire o stare de agitaie, atenie ca pacienta s nu-i scoat perfuzia. S nu-i ndeprteze pansamentul, iar dac va fi nevoie va fi imobilizat. Supravegherea funciilor vitale puls, tensiune arterial, respiraie. Supravegherea perfuziei. Schimbarea poziiei. ngrijirea mucoasei bucale se terge mucoasa bucal cu tampoane umezite n soluii diluate de bicarbonat de sodiu, acid boric, glicerin (1 linguri la un pahar de ap); se ung buzele cu vaselin, iar dac starea pacientei o permite i va face toaleta cavitii bucale singur. Evacuarea vezicii urinare dac evacuarea nu se produce se va stimula miciunea spontan prin aplicarea n regiunea pubian a unei buiote, se va introduce un bazinet cald sub pacient, se va lsa apa de la robinet s curg sau se va efectua sondaj vezical. Asigurarea somnului prin administrarea unui hipnotic slab, seara la culcare. ngrijiri acordate pn la instalarea pacientei n pat: Pregtirea patului i a camerei. Pregtirea materialului n vederea reanimrii postoperatorii. Pregtirea materialului pentru perfuzie: Ace sterile. Seringi sterile. Garou. Perfuzoare. Soluii perfuzabile. Se verific sursa de oxigen, aspiratorul, sondele, tensiometrul. Transportul pacientului operat:

88

Transportul pacientului operat se face cu patul rulant, cu capul ntr-o parte, se efectueaz silenios, cu blndee, fr zdruncinturi. Pacientul va fi acoperit, ferit de cureni de aer sau schimbri de temperatur, n timpul transportului asistenta medical va urmrii aspectul feei, respiraia, pulsul, perfuzia. Instalarea operatului se va face ntr-o camer cu mobilier redus, care s fie curat, bine aerisit, linitit, cu temperatura ambiant de 18-200C, prevzut cu instalaii de oxigen montate la perete, cu prize n stare de funcionare i cu aparatur pentru aspiraia secreiilor. Patul va fi accesibil din toate prile i va fi prevzut cu muama i alez bine ntins, fr pern i dac este cazul, salteaua va fi antidecubit. Poziia pacientului n pat este variabil. Supravegherea pacientului se bazeaz pe date clinice i pe rezultatele examenelor complementare. Se supravegheaz aspectul general al operatului. Se urmresc parametrii fiziologici. Se urmresc pierderile de lichide sau snge. Se fac examene complementare: Teste de coagulare, timp de protrombin, teste de toleran la heparin. Hemogram, hematocrit. Examen sumar de urin etc. Se completeaz foaia de temperatur i foaie de terapie intensiv foi speciale de reanimare i supraveghere. Dup trezire i se va asigura pacientului tot confortul, toaleta zilnic, schimbarea lenjeriei de corp. Se va lupta mpotriva: Durerii. Insomniei. Anxietii. Distensiei abdominale. Ridicarea din pat se va face treptat. Complicaiilor de decubit. Alimentaia: Pn la reluarea alimentaiei este necesar s se administreze o raie hidric, electrolitic i caloric suficient acoperirii necesitilor cotidiene.
89

Buturi ct mai rapid posibil, n cantitate moderat la nceput: 300 ml ceai sau ap, n prima zi administrat cu linguria, 500 ml n a doua zi, 1000 ml n a treia zi; Perfuzii, rehidratarea venoas completnd necesarul zilnic de lichide. Bolnavul va bea atunci cnd nu vomit. Va mnca dup ce a avut scaun precoce sau dup emisia de gaze. Nu va consuma fructe crude sau glucide n exces. n ziua operaiei pacientul va bea ap cu linguria, rehidratarea fiind completat cu perfuzii. Dup 24 de ore ceai, citronad, supe de zarzavat strecurate, A doua zi ceai, citronad ndulcit, supe de zarzavat strecurate, lapte cu ceai, A treia zi iaurt, fidea, tiei cu lapte, piure de cartofi, biscuii, Dup reluarea tranzitului: carne de pui, pete alb i se revine treptat la alimentaia obinuit, Alimentele trebuie s fie calde, bine preparate, prezentate estetic. Mesele vor fi servite n cantiti mici, repartizate n 6-7 reprize i se vor alege alimente cu valoare caloric mare. Supravegherea funciilor vitale i vegetative: Temperatura se msoar dimineaa i seara n prima zi se poate produce o uoar hipertermie (febr de resorbie). Pulsul i tensiunea arterial. Diureza. Se va stabili bilanul hidric. ngrijiri igienice: Toaleta pacientului. Schimbarea lenjeriei de cte ori este nevoie. Asigurarea urinarelor i bazinetelor la ndemna pacientului. Mobilizarea ct mai precoce pasiv, apoi activ. Schimbarea pansamentului. Pansamentul este actul chirurgical prin care plaga operatorie se aseptizeaz, se trateaz i se protejeaz pentru a-i uura cicatrizarea. Efectuarea corect a unui pansament va respecta urmtoarele principii fundamentale: Se va lucra ntr-o asepsie perfect instrumentarul i materialele folosite s fie sterile, iar minile celui care execut i tegumentele din jurul plgii s fie dezinfectate.
90

S se asigure absorbia secreiilor. S se aseptizeze plaga cu antiseptice corespunztoare stadiului de evoluie. S se protejeze plaga fa de agenii termici, mecanici, dinamici ai mediului nconjurtor. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grbi cicatrizarea. Pansarea zonei operate se va face cu mult blndee i atenie. Peste un strat de comprese i vat steril se va face un bandaj compresiv, folosind o fa i leucoplast (se va conduce faa circular n jurul abdomenului). Pansamentul se va face o dat pe zi sau de cte ori este nevoie. Plaga operatorie va fi vzut de medic n fiecare zi, iar orice complicaie aparent va fi anunat medicului. Firele se scot dup circa 7 zile de la operaie i se va face n condiii de asepsie perfect. Prevenirea escarelor de decubit. Exerciii respiratorii. Alimentaia: n prima zi ceai nendulcit. Dup reluarea tranzitului se pot da ceaiuri ndulcite, supe de legume. Prevenirea i combaterea complicaiilor inflamatorii: Complicaii pulmonare ce se previn prin aspirarea secreiilor mucolitice, gimnastic, tuse asistat, antibiotice. Complicaii tromboembolice ce se previn prin mobilizare precoce supravegheat, anticoagulante. Complicaii urinare ce se previn prin evitarea sondajului vezical, medicaie de stimulare a miciunii.

91

TEHNICA 60. ALIMENTATIA SI HIDRATAREA BOLNAVULUI PRIN PERFUZII In organism apa o gasim in 2 stari:libera si fixa.Apa fixa sau apa structurala intra in compozitia moleculelor.Apa libera sau circulanta reprezinta 70% din greutatea organismului din care 50% este repartizata in interiorul celulelor,reprezentand lichidul intracelular,15% in spatiile lacunare,reprezentand lichidul interstitial si 5% circula in vase,reprezentand lichidul plasmatic.Lichidul interstitial sic el plasmatic sunt numite lichide extracelulare. Mediul intern al organismului este o solutie apoasa de saruri minerale formand partea fundamentala a plasmei sanguine,a limfei si a lichidului interstitial.Apa mentine in solutie o serie de saruri minerale care mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism. Nevoia de apa a adultului este de 2000 2500 ml/24 h,iar la copil nevoia de apa este mai mare: in primele 6 luni: 180 ml apa/kg corp intre 6 si 9 luni: 150 ml apa/kg corp intre 9 si 12 luni: 120 ml apa/kg corp peste 12 luni: 100 ml apa/kg corp Necesarul de apa este acoperit prin alimentele consumate zilnic sub forma de lichide,fie sub forma de apa continuta de alimentele solide. Eliminarea apei din organism se face pe mai multe cai: 1000-1500 ml prin urina; 500-1000 ml prin transpiratie; 350-500 ml sub forma de vapori prin plamani; 100-200 ml prin intestine in scaun. In mod normal exista un echilibru intre lichidele ingerate si pierderile fiziologice iar in situatii patologice(de boala)se produce un dezechilibru ce duce la deshidratare sau hiperhidratare.In functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza aceste dezechilibre pot interesa sectorul intracelular sau extracelular sau chiar ambele. Modificarile din lichidul extracelular duc la aparitia mai multor sindroame de deshidratare: Deshidratarea izotona: atunci cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza atat apa cat si electrolitii in aceeasi proportie.Ex.:varsaturi,diaree,fistula gastrica,aspiratie gastrica,paracenteza accentuate,hemoragii massive(sunt situatii in care se pot pierde 2-3-5 l /24 h)

92

Deshidratarea hipertona: cand se elimina apa in cantitate mai mare decat sarurile si electrolitii.Ex.: transpiratii exaggerate,diabet zaharat,insolatie,febra) Deshidratarea hipotona: cand se elimina saruri in cantitate mai mare decat apa. Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale organismului se face prin: stabilirea felului deshidratarii si investigatii de laborator.Atunci cand nu se poate stabili felul deshidratarii se administreaza in parti egale glucoza + solutii izotonice de saruri minerale. Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere(adica pierderile de lichide/24 h) si a ratiei de corectare(se face pe baza analizelor de laborator de catre medic) a dezechilibrelor anterioare. Nevoia de apa a corpului deshidratat se stabileste dupa suprafata corporala pe baza de tabele speciale iar a sugarului dupa greutatea corporala(100-180 ml/kg corp).Valorile obtinute din totalizarea pierderilor normale ale copilului: 20-35 ml prin respiratie/kg corp; 50-100 ml prin transpiratie/kg corp; 10-20 ml cu scaunul/kg corp; 35-40 ml prin urina/kg corp. + si a pierderilor in plus daca are diaree,febra,varsaturi. Tulburari ale fluidelor Hipovolemie = deshidratare. Se datoreaza pierderilor excessive sau miscarii fluidului ( acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului ). Ex. edem periferic, hematom, ascita ( ascita = lichid in cavitate peritoneala ) Volumul deficitar de lichid ( hipovolemie si deshidratare ) provoaca urmatoarele manifestari: pielea uscata cu cu turgor redus ( turgor = lipsa elasticitatii ) membrane, mucoase brusc uscate limba arsa ochi adanciti, sete , letargie scaderea eliminarii urinare tahicardie, hip TA scaderea presiunii venoase centrale cresterea hemoglobinei si a hematocritului cresterea ureei sanguine urina concentrata cu densitate mare

93

Rolul asistentei: face zilnic bilantul hidric cantareste zilnic pacientul monitorizeaza functiile vitale, analizele de laborator, starea de constienta a pacientului, nelinistea, etc. asigura igiena riguroasa a mucoaselor, tegumentelor pentru a preveni atingerea integritatii lor asigura afectarea masurilor de prevenire a escarelor asigura zilnic 2500ml lichide ( hipervolemie ) Excesul volumului de lichid duce la edem ( = lichidul merge in sectorul extracelular si se datoreaza cresterii de Na si a cantitatii de apa prin retentie sau ingestie excesiva, scaderii excretiei renale de Na si apa si scaderii mobilizarii de lichide in spatiul intravascular ). Excesul de lichid in organism da urmatoarele manifestari: cresterea acuta in greutate edeme periferice puls puternic ploape edermatiate, HTA dispnee ( respiratie dificila ) scaderea densitatii urinare, a HB, a hematocritului cresterea presiunii venoase centrale Rolul asistentei: urmareste bolnavul sa consume cantitati mici de lichide si sare face zilnic bilant hidric observa edemul educa pacientul privind efectul diureticelor Tulburari electrolitice 1.Hiponatremia= scaderea Na in sange Manifestari: scaderea Na sub 1300ml Eq / l , cefalee, confuzie, anxietate, vrand un mediu de siguranta 2.Hipernatremia 3.Hipopotasomia 4.Hiperpotasomia

94

Tipuri de fluide Izotonice au aceeasi concentratie cu lichidul organismului, cu plasma Hipertonice au concentratia mai mare decat lichidul organismului, decat plasma Hipotonice concentratia mai mica decat lichidul organismului, decat plasma Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare Solutie izotonica de NaCl = ser fiziologic: este o solutie apoasa de 9% NaCl Solutie hipertona de NaCl: 10-20% NaCl Bicarbonat de Na: este o solutie izotonica de 1,4% Lactat de Na este solutie izotonica de 1,9% Glucoza: o putem gasi sub 2 forme: - solutie izotonica de 4,7% -solutie hipertonica de 5,10,20,33,40% Solutie de glucoza izotonica ce contine K 2% Solutie de Ringer: este solutia de electroliti KCl 0,3gr, CaCl 0,5 gr, NaCl 8,5 gr + 1000 ml apa Solutie Darow: 1000 ml apa + KCl 2,8 gr; NaCl 4 gr, lactat de Na 29 g 20% Solutie Krebs: NaCl 7 gr; KCl 28 GR; sulfat acid de K 1,16 gr, CaCl2 0,27gr, sulfat de Mg 2,4o gr. Solutie Buttler: NaCl 0,58 gr; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 gr, lactat de Na 20%, -11,2 gr; glucoza 24 gr+ 1000 ml apa Solutie Locke: NaCl 9 gr, KCl 0,075 gr, KCl2 0,10 gr, bicarbonat de Na 0,10 gr glucoza 1 gr + 1000 ml apa Solutia Therm este o baza ce se combina cu CO2 formand bicarbonate si este indicata in acidoza metabolica Solutie Fisher este o solutie alcalina in combaterea acidozei metabolice Inlocuitori ai masei circulante in solutie de NaCl sau glucoza sunt: Dextran 70 - Plasma umana Dextran 40 - Sange integral Rheomacrodex - Derivate de sange Marisang - Masa eritrocitara

95

Caile de hidratare ale organismului Orala = per os = cale fiziologica: se renunta la aceasta cale in caz de varsaturi, stenoza, pilorica si esofagiana, negativism alimentar. Duodenala administrarea lichidelor se face prin sonda duodenala picatura cu picatura : 60-100 picaturi pe minut. Calea rectala : clisma prin picatura cu picatura. Subcutanata : se face prin perfuzii. Resorbtia este foarte lenta si poate determina accidente: necroza tesuturilor, flegmoane, complicatii septice. Perfuzia intravenoasa : este introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura a solutiei medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului. Perfuzia intravenoasa are ca scop: hidratarea si mineralizarea organismului administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit depurative, adica dilueaza si favorizeaza excretia din organism a produselor toxice completeaza proteinele sau alte componente sangvine alimentare parenterala Materiale necesare: trusa sterila pentru perfuzat solutie hidratanta sterila si incalzita la temperature corpului garou tavita renala stativ pentru suspendarea pungilor cu solutie perfuzabila seringi si ace sterile musma, aleza pensa termostatica casoleta cu campuri sterile, comprese sterile, solutii dezinfectante ( alcool, tincture de iod ) romplast, foarfece, vata Etape de excutie: Pregatirea materialelor si instrumentelor: pe o tava acoperita cu un camp steril pregatim materialele mai sus amintite se pregateste flaconul si trusa de perfuzie si se fixeaza pe stativ vom fi ft atenti sa eliminam aerul din lumenul tubului de perfuzie, iar amboul tubului sa nu atinga nimic din jur atunci cand il suspendam pe stativ, pt a nu desterilize Pregatirea fizica si psihica a pacientului:
96

se aseaza bolnavul in decubit dorsal, comod, cu bratul in extensie si pronatie sub brat punem o perna tare acoperita cu musama si aleza Efectuarea perfuziei: spalare pe maini se dezinfecteaza si badijoneaza locul punctiei se face punctia venoasa si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac se deschide imediat prestubul pt a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a lichidului in vena cu ajutorul prestubului la 60 pic / minut. pe urma, se fixeaza in leucoplast portiunea de tub de langa ac si acul pe pielea bolnavului se supravegheaza modul de functionare al aparatului si starea bolnavului daca exista mai multe flacoane cu solutie de perfuzat, schimbarea flaconului gol cu cel plin se face astfel: inainte ca flaconul sa se goleasca complet se inchide prestubul si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon; dupa racordare se deschide imediat prestubul permitand lichidului sa curga in vena; schimbarea flaconului se va face rapid pt ca sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze si sa fie necesara alta punctie venoasa dupa terminarea perfuziei, inainte ca ultimul flacon sa se goleasca, se inchide prestubul, se aplica pensa hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita o presiune asupra zonei cu un tampon si se extrage acul ( vezi punctia venoasa ) pe locul punctiei se aplica pansament steril fixat cu leucoplast Ingrijiri dupa tehnica: se aseaza bolnavul comod si se dau lichide caldute , fiind supravegheat Reorganizarea locului de munca: trusa de perfuzie se arunca restul materialelor se pregatesc pt sterilizat perfuzia se noteaza in F.T notand : data, cantitatea de lichid de perfuzat, cine a facut perfuzia Accidente, incidente 1. Hiperhidratarea: la cardiaci, perfuzia in exces poate determina edem pulmonar acut manifestat prin tuse , expectoratie, polipnee, cresterea T.A Masuri: se reduce ritmul perfuziei sau se intrerupe perfuzia si se administreaza tonicardiace 2. Embolia gazoasa - apare prin patrunderea aerului in curentul sanguin
97

Masuri: eliminarea aerului din tub inainte de golirea completa a flaconului si prin neutralizarea perfuzliilor cu presiune. 3. Revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la flebite sau necroze. 4. Coagularea sangelui pe ac sau canula. Masuri: perfuzarea lichidului cu solutie de heparina. 5. Nerespectare regulilor de asepsie: poate determina infectare si aparitia de frisoane, motiv pt care instalarea perfuziei se face in conditii de asepsie perfecta. Organismul uman nu paote trai decat: 3 min fara oxygen 3 zile fara apa 3 sapt fara hrana Accidente ( perfuzie ) 1. Frison si starea febrile: in cazul nr mare de picaturi / minut sau utilizarea solutiilor expirate, nesterile. 2. Embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca- patrunderea aerului in cantitate mare in circuitul circulator. 3. Dispnee si dureri precordiale- supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati mari de solutie se intrerupe perfuzia, se asigura un ritm lent la picaturilor. 4. Hranirea indelungata prin perfuzie creste riscul la infectii prin aspiratie si diaree. 5. Compresia vaselor sau a nervilor datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de mentinere a bratului 6. Pt a preveni complicatiile toate solutiile folosite I.V le etichetam cu data, ora, medicatia adaugata si doza 7. Flebita si necroze- in cazul revarsarii solutiilor hipertonice in tesuturile perivenoase. 8. Coagularea sangelui pe ac- datorite infundarii acestuia sau bizoul calc ape peretele venei- scoatem acul. 9. Tromboza: prin mobilizarea cheagului sanguine 10. Limfangita- aparitia traiectului dureros, colorat in rosu si cald la atingere datorita intolerantei la solutii si cateter sau greseli de asepsie. 11. Refularea masiva sanguina functionarea unei artere 12. Embolie de cateter partiala sau totala- prin fixarea neglijenta a acestuia

98

13. Administarea de glucoza, indiferent de valoarea calorica impune pt a preveni modifiacarea glicemiei, tamponarea flacoanelor cu insulina atat pt pacientul cu diabet cat si pt pacientul cu valori normale ale glicemiei

99