Cateodata se intampla sa ajungi sa te incarci cu prea multe probleme si suparari pe care nu le poti impartasi mereuasa am patit si eu.

Am citit undeva despre o poveste frumoasa care se numea bagajul vietii. Era vorba despre toate lucrurile pe care le aduni in viata crezand ca sunt importante, pastrandu-le intr-un bagaj, bagajul vietii. Insa ajungi la un moment dat in care el devine insuportabil de carat. Cand deja nu mai poti, iti raman doua lucruri de facut: sa astepti la marginea drumului ca cineva sa te ajute sau sa elimini tot ce este nefolositor. Si cum logic nu o sa prea existe persoane care sa te ajute, va trebui sa iti faci ordine si sa scoti toate lucrurile ca sa faci un inventar si sa vezi de ce ai cu adevarat nevoie. Iti vei da seama ca toate sentimentele negative si pesimiste te trag in jos, in schimb cele pozitive te elibereaza si parca iti dau aripi sa zbori. Pare asa de simplu. Abia dupa ce am terminat de citit aceasta poveste mi-am dat seama ca trebuie sa fac un jurnal in care sa scriu tot ce simt si astfel sa nu ma incarc cu toate gandurile nespuse. Povestea mea nu incepe in ziua in care m-am nascut, ci incepe din cele mai vagi amintiri care imi vin acum in minteunele momente imi par niste vise, stau si ma gandesc daca sunt adevarate sau nu. Oare chiar am trait tot ce imi amintesc, sau memoria ma inseala? Eram o fetita mica, singura la parinti, foarte iubita in familie. Stau si ma gandesc de ce exista momente din viata care iti raman intiparite in memorie, si altele de care nici nu iti mai amintesti. Acea rochita roz care imi placea, acel fas rosu sau acel trening cu pisicute acei oameni care imi spuneau cat de frumoasa si desteapta sunteram unica, sau cel putin asa ma simteam. Aveam un aer de superioritate si totul trebuia sa fie asa cum voiam eu. Deoarece mama m-a crescut singura, a facut tot posibilul sa imi indeplineasca orice capriciu. Nu stiu daca a facut bine sau rau, dar eu ii multumesc pentru tot. Nu o sa scriu date in acest jurnal pentru ca datele nu conteazaacesta este un jurnal deosebit, este al meu. Am avut o copilarie frumoasa plina de peripetii, cu multi prieteni, adevarati si falsi. Am avut si o iubire a copilariei, un cantec, un dans, o privire si nimic mai mult. Acum dupa multi ani imi dau seama de adevarata valoare a copilariei, si ii duc lipsa mai ales cand am de infruntat problemele vietii. Unde incepe copilaria si unde se termina ea? Oare este o varsta la care spui gata, nu mai sunt copil, acum sunt adult? La mine copilaria a durat mai putin decat trebuia, dar a fost frumoasa. Majoritatea timpului l-am petrecut la tara alaturi de bunici si de copiii de acolo. In fiecare seara jucam ceva si ajungeam
1

acasa noaptea tarziu franta de oboseala. Larisa, Mada, Bogdan, Andrei, prietenii mei ramasi undeva peste munti si dealuriacum cand imi amintesc de ei parca ar fi un vis indepartat si stau si ma intreb daca a fost sau nu realdaca a fost doar un vis frumos? Oare copilaria este un vis care se termina in momentul in care te trezesti la realitate, cand ajungi un adult ingropat de probleme?Refuz sa cred ca asta este viata reala. Astazi sufletul meu este umplut de nostalgia timpului de afara, ploaia asta ma intristeaza si simt ca cerul plange pentru mine. La tara de fiecare data cand ploua mergeam cu Mada si dansam in ploaie, parca totul era mai frumos, mai magic, parca ploaia stergea tot raul din jur. Cel mai frumos sentiment este acela cand dansezi in ploaie, simti picaturile pe corp, care se preling si te racoresc, te readuc la viata, iti aduc pace in sufletsi atunci ingerii canta cu adevarat. Acum incep sa vorbesc despre tara mea, minunata mea copilarie, ploaia din vara, lacul din padure, ploaia, prietenii mei, ploaiaincerc sa ma mint. Ador ploaia pentru ca atunci l-am cunoscut pe el, in seara aceea in care ploaia a curatat din nou totulsi eu eram singura, dar foarte fericita; ma invarteam si simteam picaturile reci pe corpul meu infierbantat de atata dans, si i-am cazut in brateNu stiam ca in Rai ploua, asa mi-a zis cand m-a prins. Am vrut sa ii raspund dar nu am putut, ochii lui albastrii ca marea nu mau lasat sa zic nimic, ma tineau prizionera, nu ma puteam misca, nu aveam curajul sa ii abandonez privireaDaca esti un inger, ii multumesc Domnului ca mi-ai cazut in brate mi-a zis el. La 10 ani cati aveam am stiut ca am gasit ce am cautat mereu, iubirea adevarataaceea iubire unica, minunata, care vine o data in viata omului si ii ia mintile pentru totdeauna. Nu mai tin minte ce am mai vorbit noi atunci, imi amintesc ca il chema Mihai si avea cel mai frumos zambet, cea mai dulce gura, si stia sa faca cele mai frumoase complimenteSi asa cum a venit, a plecat, iar ploaia mi-a ramas amintire. Mada s-a mutat cu parintii in Italia, iar restul au ramas la tara pentru totdeaunasau cel putin asa stiu. Bunicii s-au mutat cu noi la oras si astfel tara mea a ramas in ceata vechilor amintiri care imi cutremura si azi somnul, ma fac sa ma gandesc la el, sa il visez adorm cu gandul la el si cand ma trezesc prima persoana la care ma gandesc este Mihai. 15 septembrie a venit din nou, aduncand ploaia in viata oamenilorsi eu merg la scoala cea noua, in acest oras de cenusa in care totul pare mai mare si mai trist. Era o clasa obisnuita decorata cu baloane de toate culorile, plina de copiilogic ca era plina de
2

copii, doar este o scoalace tampenii zic iar. Ne-am pus in banci cand doamna invatatoare a scos un baiat in fata sa zica o poezie. Si era el, era Mihainu mai tin minte ce poezie a spus sau ce culoare avea balonul meu, dar stiu ca eram fericita pentru ca baiatul cel mai frumos, printul din visurile mele, era cu mine in clasa. Ochii lui priveau in gol, iar ochii mei incercau sa ii fure atentia in zadar. Ce stie un copil de 11 ani despre iubire? La aceasta intrebare nu am un raspunsnu trebuie sa stii ce este iubirea, trebuie sa o simti. Si daca o poti descrie in cuvinte atunci nu este suficient de puternica. Eu nu pot descrie iubirea aceea, poate pentru ca nu imi amintesc bine sau poate ca totusi a fost o iubire puternica, adevarata. Scoala imi provoca frica, el mi se parea singurul inger care ma putea salva in acel moment. Acum dupa mult timp imi dau seama ca adevaratii ingeri sunt prietenii, si cand ma gandesc cat cautam un inger adevarat in copilarie. Este asa de ironic faptul ca ajungi sa iti dai seama de anumite lucruri numai dupa ani si ani. De ce nu ne dam seama atunci pe moment? Alaturi de acesti colegi am petrecut 7 ani de neuitat, am legat prietenii care pareau greu de desfacut, dar timpul si-a pus amprenta, ne-a schimbat pe fiecare in parte. Eu am continuat sa cresc la fel de visatoare ca la inceput, crezand in oameni si in Dumnezeu mai presus de orice, ajutand pe toti, dar fara sa cred in mine. In primul Craciun alaturi de colegii mei, am participat la un bal, unde mi s-a implinit dorinta; Vrei sa dansezi?, aceste vorbe imi vor ramane pe veci in amintire, a fost primul nostru dans. A fost cel mai frumos dans, cea mai frumoasa melodie, o clipa care mi-a ramas in suflet pentru totdeauna. Dar fericirea nu a durat mult pentru ca Elena, prietena mea, a devenit geloasa pe mine. Am trait momente de neuitat alaturi de prietenii mei din clasa, am devenit confidenta lui Tudor care imi povestea problemele de acasa cu mama sa, am incheiat un pact de sange cu Diana, sangele fiind de fapt carioca rosie. Cel mai mult timp l-am petrecut cu ea, devenind de nedespartit. Vorba aceeaa: Dumnezeu ii face si Cel de jos ii aduna. Amandoua eram la fel de capricioase, de infumurate si ne credeam foarte importante, dar cu sufletul bun ca painea calda, oricand gata sa ajutam pe oricine. Amandoua jucam elastic, saream coarda, jucam fotbal cu baietii, am spart odata un geam si multe altele. Ana-Maria este o fata cu mult potential, dar are nevoie de anumite limite, asa spunea invatatoarea mamei de fiecare data cand o vedea. Si mama ma punea sa invat toata ziua, nu ma lasa afara niciodata in timpul scolii. Si asa eu eram mereu premianta clasei, mandria casei,
3

rasfatata bunicilor. Si imi placea sa fiu prima. Mama s-a imprietenit cu mama lui Mihai si ma ducea mereu cu ea acolo, iar eu ma rusinam de cate ori il vedeam. Ma jucam cu el, dar niciodata nu mi-a spus ceva de seara aceea in care ne-am cunoscut. Oare nu isi amintea? Am participat la toate aniversarile sale, el la ale mele, am dansat de fiecare data, am stat impreuna. Imi statea in gat sa ii spun cat il plac, dar nu am indraznit niciodata. Frica de refuz m-a facut sa tac de fiecare data si sa inghit in sec. Si el daca a simtit vreodata ceva pentru mine nu a spus. Uneori parca ii citeam ceva in privire si ma iluzionam ca ma place macar putin, dar poate nu voi afla niciodata. Uneori tacerea face mai mult rau decat o mie de cuvinte otravitoare strigate in tot orasul, iar eu am simtit mereu pe pielea mea aceasta durere care nu imi iesea din suflet cu nimic, dar care ma omora un pic cate un pic si ma schimba in alta persoana. Diana nu a stiut niciodata ce am simtit eu pentru el, nu am indraznit sa ii spun. Ea a luat viata in piept si a inceput sa iasa cu baietii, sa sufere dupa despartiri sau sa se plictiseasca de anumite relatii. Unii si-au batut joc de ea, de altii si-a batut ea joc. Am avertizat-o cand a fost cazul, i-am dat sfaturi, am ajutat-o cu orice. Dupa multe relatii si-a gasit jumatatea, pe Vlad, si astfel zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, s-a indepartat de mine si de ceilalti prieteni, ramanand singurade fapt nu era singura, ci cu Vlad. Cat de corect este sa iti abandonezi prietenii de o viata pentru un baiat? Chiar daca e iubirea vietii tale? Oare asa o sa ajung si eu? Aceasta intrebare ma macina, ma rog sa nu fie asa. Pe de alta parte Mihai a inceput sa iasa cu Gabi. In acel moment am simtit ca imi pica in cap cerul plin cu stele, luna, iar inima parca imi era injunghiata si rupta in doua. Un gol imens s-a impus inauntrul meu si nimic nu a mai fost ca la inceputsi totul din vina tacerii. Mi-am continuat viata, m-am prefacut ca nu imi pasa, i-am furat cate o privire fugara si m-am cufundat in invatat. Am inceput sa observ lumea, mi-am dat seama ca toate fetele sunt mai frumoase ca mine, mai bune in orice. Tot ce voiam era ca baietii sa se uite dupa mine, iar daca vreunul se indragostea si imi zicea, eu fugeam de el si il evitam pana ce eram sigura ca i-a trecut. Multi au incercat sa ma inteleaga, sa patrunda in mintea mea si sa vada ce vreau. Ce ironic. Alti oameni se intrebau ce vreau eu de la viata, cand eu insami nu stiam. Cred ca voiam sa stau departe de toti, il voiam pe el, dar nu le puteam zice. Uneori nici eu nu acceptam si evitam adevarul. Ai un pix? sau Imi dai cartea de au devenit singurele noastre conversatii. De la doi prieteni buni am ajuns sa ne spunem
4

un simplu ceau si sa plecam mai departe. Si asa a trecut perioada din scoala generala, cu bune si cu rele, cu el in minte si in inima, cu bucurii si tristeti, cu jocuri, cu povesti spuse noaptea in fata blocului, cu caini adusi acasa intr-o zi si dati afara de mama in alta zi. Si in ciuda tuturor problemelor am ramas o fetita, un copil, nu m-am maturizat indeajuns. Mama m-a ferit de toate greutatile vietii, mi-a oferit tot ce a avut ea mai bun, tot ce am vrut si astfel am avut norocul sa nu cunosc rautatea din jurul meu. Am trait in lumea mea plina de magie, de zane bune, un print adus de ploaie, vrajit de o fata rea, o lume fara defecte, prea perfecta sa fie adevarata. La liceu m-am imprietenit cu cea mai sincera fata, Alexandra. Ea a incercat sa imi deschida ochii si sa ma aduca pe pamant, dar eu parca eram prea intepenita printre nori ca sa pot cobori. Am nimerit in cea mai buna clasa din liceu, alaturi de cei mai buni colegi, departe de el. Eram o clasa unita, faceam totul impreuna, mergeam cu colinda, revelionul il patreceam impreuna, chiuleam impreuna si plangeam impreuna daca era cazul. Anii de liceu sunt cu adevarat minunati. Dar fericirea mea a durat putin pentru ca mama s-a reintalnit cu bunica ei, o femeie bogata si influenta, a preluat afacerile familiei si pe mine m-a dat la un internat. La inceput am suferit mult, dar dupa aceea am devenit prietena cu toti cei de acolo. Nu erau ingamfati, nici superficiali, cum pareau. Dana, Raluca si Mariana, colegele mele de camera au devenit prietenele mele cele mai bune. Chiar daca la inceput nu ne-am inteles bine, Monica, Adriana si Cristina s-au alaturat noua. Baietii erau toti foarte frumosi si aveam sansa sa il uit pe Mihai. Chiar daca Claudiu era un baiat minunat era ca un frate pentru mine, asa ca m-am hotarat sa il cuceresc pe Razvan. Dar soarta m-a pacalit inca o data si Mihai s-a transferat cu mine in clasa si toate planurile mele au esuat. Am fugit de multe ori din scoala ca sa mergem in cluburi sau in parcuri, ne-am facut de cap, ne-am imbatat si am avut dureri groaznice de cap. 28 februarieafara ploua cu galeata, parca cerul plangea de suparare. Am iesit afara sa fur niste frunze de avogado, m-am impiedicat de o piatra si i-am cazut in brate. Da, era el, Mihai. Privirile noastre s-au intalnit ca si prima data, dar cu o intensitate mai mare. Ma tinea strans in brate, iar gura lui se apropia mai mult si mai mult. In viata mea nu mi-a batut inima asa de tare, simteam fiori in tot corpul, tremuram toata. M-a sarutat pentru prima oara, un moment pe care nu il pot descrie. Si acum ii simt buzele, ii simt caldura. A fost cea mai placuta senzatie, ma simteam protejata de orice rau din
5

lume. As fi vrut sa nu se termine niciodata, si totusi s-a terminat. Eram amortita si nu stiam ce sa spun sau ce sa fac. Parca si acum ii aud cuvintele Nu stiam ca in Rai ploua. Mi-au rasunat de o mie de ori in cap, si nu stiam daca chiar isi amintea de acel momentCeva ma impiedica sa vorbesc, nu reuseam sa il intreb. Si atunci a pus el intrebarea: Iti mai amintesti de ziua in care te-am prins tot asa in brate? I-am murmurat un da tremurat. In acea zi privirea ta mi-a ramas in minte si m-am indragostit ca un nebun de tinevazand ca tac, a continuat: Pentru prima oara in viata mi-a fost frica sa fiu respins, nu am indraznit niciodata sa iti spun ce simt. De aceea am preferat sa ies cu Gabi, ca sa nu raman singur. Intr-un fel sau altul te vedeam pe tine in ea. Dar acum dupa acest sarut stiu ca si tu ma iubesti, nu este nevoie sa imi spui, am simtit. Si am fost un prost ca nu mi-am dat seama in prima seara din privirea taTe rog spune-mi ca nu ne vom desparti niciodata. Eram asa de fericita. Niciodataiam spus eu. Astazi implinim 7 luni, iar eu sunt fericita cu adevarat. Nu stam mereu impreuna, dar momentele noastre nu le impartim cu nimeni. Am hotarat ca fiecare sa stea cat mai mult cu prietenii si sa ne intalnim mai rar, dar sa profitam la maxim. Astfel putem pretui cu adevarat iubirea noastra. De atatea ori am vrut sa dau timpul inapoi si acum nu as schimba nimic, nici un moment din viata mea. Am citit atatea povesti triste de iubire cu sfarsit tragic incat nu imi vine sa cred ca este adevarat tot ce traiesc. Alaturi de el toate problemele mele par marunte si nesemnificative. Este un vis devenit realitate. Acesta este jurnalul meu, l-am numit jurnalul iubirii. Nu il public ca sa afle lumea cat de fericita sunt sau cum a fost viata mea, ci ca toti sa invete din greselile mele, fiindca este o vorba in popor: Omul invata din propriile greseli, iar omul destept invata din greselile altora. Daca ai un vis urmeaza-l, chiar daca altora li se pare stupid. Este visul tau, calea ta spre fericire. Nu lasa teama sa te doboare, infrunta viata. Uneori teama de a fi respins te duce la suferinta. Nu este mai bine sa suferi o data DACA esti respins, decat toata viata pentru ca nu ai incercat? Daca ai ceva de spus, spune in fata, deschide-te. Invata sa pierzi sau sa castigi cu fruntea sus. Ai incredere in fortele proprii si o sa reusesti. Daca el nu mi-ar fi marturisit iubirea, poate si acum as fi suferit. Oare ar fi meritat? Logic ca nu. Asa ca nu repeta greseala mea. Nu te lasa incatusat de prejudecatile altora.
6

Poate astea sunt sfaturi pe care le auzi zilnic, dar nu le iei in serios, sau pur si simplu teama este mai mare. Dar nu uita ca daca suferi si vrei sa fii fericit, tacerea nu te ajuta. Te mentine in suferinta. Este adevarat ca daca esti respins vei suferi, dar nu va fi ceva nou, si in plus daca ai fi fericit ar fi super, nu? Gandeste-te bine. Fiecare iubire este unica si magica, mai ales daca este iubirea ta. Tu o simti, tu tresari de bucurie, inima ta bate mai tareSi daca totul este asa de frumos de ce suferi? De ce in telenovele ei sufera la inceput, iar in viata reala la sfarsit? Cum se spune: iubirea nu trebuie studiata, trebuie simtita, traitadar sunt momente cand este aproape imposibil, mai ales cand este o iubire neimpartasita. Si atunci ajungi sa cauti raspunsuri in carti, pe internet, in articole din reviste. Si atunci ramai surprins ca exista persoane cu povesti ca ale tale, te bucuri cand vezi ca au sfarsit fericit si te ingrijorezi in exemplul contrar. Sunt cazuri si cazuri de relatii, unele mai fericite, altele mai triste. Dar este important de stiut ca nici o relatie nu este perfecta. Sunt cazuri in care exista iubire, dar nu si incredere, sau gelozia este prea mare. O iubire ca in povesti se poate transforma usor intr-o relatie infernala, greu de suportat. Rutina de zi de zi stinge focul iubirii, ca apa care stinge focul aprins pe o plaja, fara sa lase nici macar cenusa in urma. Dar inainte sa vorbesc pe larg despre iubire as vrea sa incep cu cea mai frumoasa perioada a oricarui om: copilaria. Acea perioada minunata in care descoperi lumea zi dupa zi, invatand mereu ceva nou si interesant. Este un moment crucial pentru dezvolatrea personalitatii fiecaruia dintre noi. In functie de familie si anturaj ni se formeaza o anumita personalitate, preluam anumite valori care ne vor ghida in viata si ne vor ajuta sa trecem cu brio tuturor incercarilor. Este o perioada cand totul pare mai mare, mai misterios, o perioada in care Bau-Bau se ascunde in dulap sau sub pat si nimeni nu te crede, sau cine stie?...Poate ca auzi de la cei mari ca vine Bau-Bau daca nu esti cuminte. Descoperind lumea din jurul tau, descoperi animalele, frumusetea naturii, sinceritatea prieteniei adevarate, razi in voie cu pofta fara sa iti pese ce cred ceilalti. Si daca aceasta perioada a vietii numita copilarie este asa de minunata, de ce pe masura ce crestem o uitam, si astfel uitam sa vorbim sincer, sa radem in voie, sa sarim de fericire, sa plangem daca ne raneste cineva si sa ne bucuram in fiecare zi de frumusetea naturii? De ce multi uita de Dumnezeu, uita de unde au plecat si lasa prietenii in
7

spate? Si astfel se formeaza o gramada de DE CE-uri la care poate multi nu au raspuns, si chiar daca au, il neaga. Toti ajungem sclavii societatii, a cotidianului, cu reguli stricte pe care un om normal nu lear incalca. Si astfel se formeaza acei nebuni care uita de normele societatii si fac ce le dicteaza inima fara sa le pese de altii. Dar macar pana la o anumita generatie, am a vut copilarie. In ziua de azi multi copii isi pierd timpul la calculator, legand prietenii cu alti copii de peste tari, fara sa stie macar de vecinul din scara lor. In loc de fotbal joaca Fifa, in loc de papusi se joaca Sims, in loc de masinute, Need for speed. Poate ca lor le place, dar noi, care suntem mai mari si cu experienta, ne dam seama cate pierd ei astfel, si nu vorbesc tocmai despre vedere. Astfel cu aceasta ocazie sfatuiesc toti parintii sa isi tina copiii departe de calculator in primul rand pentru binele lor. Ce amintiri vor avea acesti copii cand vor fi mari, in afara de jocurile de pe calculator, mai mult sau mai putin violente. Orice copil trebuie lasat sa se joace afara, sa se murdareasca, sa se loveasca, sa planga sau sa rada impreuna cu prietenii. Izolarea le face mult rau, ramanand cu sechele cand vor deveni adulti. In copilarie se pot lega prietenii eterne, sau poate doar trecatoare, care iti marcheaza viata si te fac sa inveti din greseli. Poti crede in magie, orice e posibil, totul e frumos, totul e adevarat. Si totusi zi dupa zi viata ne invata ca asta nu este o lume reala, ca nu exista minuni, ca minciuna este mereu prezenta, viclenia sta la panda, suferinta te asteapta la colt, gata sa atace mereu, schimbandu-te zi de zi, cu fiecare lovitura in parte. Astfel incepe o perioada foarte frumoasa, dar in acelasi timp foarte complicata, numita adolescenta. Si astfel se intrevad fiorii primei iubiri, apar fluturasii din stomac si prima iubire apare in viata ta fara sa intrebe daca esti pregatit sau nu. Plimbari de mana, primul sarut, primul dans impreuna, si apare astfel prima despartire, prima lacrima de iubire, o durere de neegalat in suflet care te marcheaza si te face sa crezi ca nu o sa poti continua, ca nu o sa mai poti iubi, si totusi timpul iti demonstreaza contrariul. Astfel realizezi ca amintirile sunt o comoara fara pret, mai ales daca stii sa pastrezi in suflet numai momentele bune si sa lasi suferinta deoparte, ca pana la urma in viata ramanem cu amintirile celor mai frumoase momente din viata noastra. Si totusi multi nu stiu cum sa reactioneze in fata suferintei, si astfel fiecare o ia pe alt drum, se schimba radical, cazand in plasa viciilor. Tot in adolescenta apar anturajele, apar schimbarile de personalitate, dorinta de afirmare, este o perioada in care multi
8

oameni isi schimba prietenii, descopera o alta latura a personalitatii lor. Este o perioada in care hormonii incep sa se manifeste, traim viata cu multa intensitate, foarte rapid, ne gandim numai la noi, nu ascultam de parinti si facem orice ca sa fim luati in seama. Daca in copilarie se formeaza personalitatea, in adolescenta ea se conureaza. Incepem sa ne lovim de coruptie, minciuni, intrigi, prieteni, rivali, scoala, moda, si vrem sa schimbam lumea, ne consideram invincibili. Iubim cu pasiune si cand suntem raniti razbunarea intra in viata noastra. Apar vorbele rele, pe la spatele altora, incep barfele care condamna toti noncomformistii sau pe cei diferiti de noi. Nu acceptam sa fim barfiti, dar nici nu ne putem abtine sa nu barfim pe altii. Apar anturajele, acele grupuri de prieteni din care multi vor sa faca parte. Acele reguli care trebuie sa fie pastrate ca sa poti ramane in grup, apar criticile si mai ales parerea celor din jur, a prietenilor. Logic ca daca ei fumeaza si tu vrei sa fii ca ei, daca ei se drogheaza, si tu te lasi convins, daca ei cad in prada bauturii, la fel faci si tu. Si astfel incepe violenta, injosirea celor mai slabi, si noaptea apar remuscarile. De aceea este bine de stiut ca in adolescenta nu capeti respectul prietenilor daca faci ce fac si ei, ci numai daca iti pastrezi personalitatea, ramai de neinduplecat, fara sa fii slab. Ca pana la urma puternic nu este cel ce se lasa manevrat de ceilalti, de societate, ci cel ce isi pastreaza integritatea si face numai ce are el chef sa faca cu viata sa, indiferent de parerea celor din jur, fie ei prieteni sau nu. Tot in adolescenta apare mandria, orgoliul, dorinta de a fi cel mai bun, de e experimenta cat mai multe, de a fi admirat de ceilalti. Este cea mai complicata perioada din viata oricui, si este foarte trist ca multi parinti nu stiu sa o accepte, cum sa reactioneze si dau vina pe copii ca si cum ei nu ar fi trait aceleasi experiente. Poate ca au gresit si au suferit, si astfel vor sa evite suferinta copiilor, dar nu isi dau seama ca gresesc, ca fiecare om are dreptul sa experimenteze atat fericirea, cat si durerea, ca sa poata sa isi traiasca viata in viitor. De ce oare parintii nostri nu vor sa ne lase sa traim cum vrem noi, de ce nu vor sa inteleaga ca este viata noastra si facem ce vrem noi? Oare asa vom fi si noi cu copiii nostri? Eu refuz sa cred asta. Si daca este o perioada asa de complicate, de ce vrem sa o pastram cat mai mult in viata noastra? Pentru ca suntem puternici, viata este doar o distractie, cu responsabilitati mici, aproape inexistente. Este

perioada in care iubirea apare in viata noastra, ne copleseste si ne face sa credem ca avem aripi. Si cum ziceam inainte, fiecare iubire este unica, are magia sa care din exterior nu pare asa de importanta, pe cat se simte din interior. Oare exista o logica a iubirii? Si cel mai important, exista o singura iubire adevarata, sau sunt mai multe iubiri de-a lungul unei vieti? Care este definitia iubirii? Si astfel se nasc multe intrebari despre iubire, intrebari care poate raman fara raspuns. Iubirea se poate imparti in iubire impartasita si neimpartasita, in iubire spusa si iubire nespusa, secreta sau interzisa, libera sau posesiva. Exista relatii asemanatoare, dar niciodata identice. Astfel uneori iubirea te face cel mai fericit om de pe pamant sau cel mai trist, iti face inima sa zambeasca, sau ti-o strapunge de o mie de ori. Dar cel mai important este ca adevarata iubire vine fara sa te intrebe, fara sa ai de ales, si vrei sau nu, o simti, poti deveni cel mai fericit sau cel mai trist, poti sa o pastrezi pentru totdeauna sau sa incerci in fiecare zi sa scapi de ea, chiar daca noaptea iti fura visele si gandurile. Ca sa exemplific iubirea o sa folosesc mici povesti, care ar putera fi povestea oricui. El si ea...multa iubire. Traiau cea mai frumoasa poveste, sau cel putin asa credeau. Dar cateodata iubirea nu ajunge intr-o relatie, mai ales cand nu exista incredere. Erau doi indragostiti care aveau lumea la picioare, cu un viitor stralucit inainte. Dar invidia celor din jur a distrus relatia. Prietenul cel mai bun al baiatului a inceput sa se dea la fata, si vazand ca este refuzat s-a hotarat sa distruga relatia, vorbind rau despre ea. In orice relatie solida baiatul ar fi crezut fata, pentru ca iubirea inseamna in primul rand incredere, dar el si-a crezut prietenul. Doar se intelegeau bine, se cunosteau de mici. Era o decizie grea, poate chiar dureroasa, care l-a marcat pe viata. Si astfel visul lor s-a transformat intr-un cosmar, iar in locul fericirii s-a instalat durerea. Ce se intampla cand trebuie sa alegi intre cuvantul fetei pe care o iubesti sau a prietenului cel mai bun? Tu pe cine ai crede? Cat de puternica este iubirea in astfel de cazuri? Cea mai buna solutie ar fi fost investigarea, ar fi trebuit sa cerceteze si sa isi creada prietenul numai cu dovezi. Cand alegi o persoana careia sa ii dai inima ta, trebuie sa ai incredere deplina in ea. Cand exista o relatie de iubire, ea implica incredere, prietenie, atractie, protectie, fidelitate, si un strop de gelozie. Dar ce se intampla cand gelozia este prea mare? Cand increderea lipseste cu desavarsire? Ce se intampla cand devii dependent de persoana de langa tine, fara sa ai incredere in ea? Am cunoscut o fata care era cu
10

un baiat. Mergeau peste tot impreuna, erau mereu fericiti, foarte indragostiti unul de altul. Cine nu si-ar dori o astfel de relatie? Pe dinafara parea totul asa de frumos, dar in realitate era asa de fals. De fapt ei mergeau mereu impreuna pentru ca nu stateau cu prietenii, isi interziceau reciproc multe, ca de exemplu statul cu prietenii. Asta se mai numeste iubire posesiva. Si daca aveau o relatie asa de posesiva, logic ca erau foarte gelosi unul pe altul. El vorbea numai cu baieti, ea numai cu fete. Si atunci stau si ma intreb care este limita dintre iubire si obsesie? Unde incepe si unde se termina iubirea? Se zice ca daca ii dai drumul persoanei iubite si se intoarce la tine, te iubeste, iar daca nu, atunci nu are rost. Ce este gelozia? Se zice ca daca nu exista gelozie, nu exista iubire, dar daca gelozia este prea mare, iubirea devine ranita. Sute de relatii au fost distruse din cauza acestui sentiment, care este ca apa care stinge focul. Si totusi cand esti gelos pe cineva de obicei nu esti inselat, ci exact atunci cand nici nu iti imaginezi. Am o prietena care a fost inselata timp de 6 luni fara sa isi dea seama. Pe la sfarsitul relatiei a fost sunata de cealalta, afland astfel adevarul. El nu a stiut ce sa faca, a ales-o pe cealalta, spunand ca tine la ea, dar despartindu-se ulterior. Tradarea doare, mai ales daca aflii ca ai trait 6 luni de minciuna. Se zice ca oamenii se schimba si merita o a doua sansa. Oare fostul ei prieten merita o a doua sansa? Da, iubirea exista, dar o data ce incerderea dispare, nimic nu va mai fi la fel, deci cel mai bine este ca trecutul sa ramana trecut. Am cunoscut un baiat care era indragostit de o fata, dar nu a indraznit sa ii spuna niciodata ce simte pentru ea. Ulterior a fost fascinat de o alta fata, s-a combinat cu ea si pana la urma a uitat prima iubire. Dar cum nimic nu este perfect, a fost inselat si ca urmare a trebuit sa se desparta de ea. In acel moment a trebuit sa decida ce sa faca cu viata lui: sa isi cucereasca prima iubire sau sa uite de trecut si sa se indrepte spre viitor. Astfel de decizii mereu o sa iti aduca in viata un si daca faceam asa. Pentru ca daca alegi un drum in viata si esuezi, toata viata te vei intreba cum ar fi fost daca. In iubire trebuie sa ai mereu grija, mai ales de demnitatea ta. Trebuie sa ai grija sa nu te lasi injosit si folosit. Daca iubirea nu este impartasita nu trebuie sa devii sclavul persoanei iubite, o carpa pe care o foloseste numai cand are nevoie. Trebuie sa il faci fericit, dar si el trebuie sa te faca fericit. De aceea daca iubirea nu este impartasita, atunci nu are rost. Pana la urma este in joc fericirea ta.
11

Cea mai dureroasa iubire este cea imposibila. Atunci cand stii ca nu ai dreptul sa iubesti pe cineva pentru simplul motiv ca nu el nu te iubeste, si totusi nu il poti scoate din minte. Cand toata lumea zice ca nu va potriviti, cand tu stii ca nu esti de nasul lui, si totusi speranta moare ultima. Oare cum ar fi daca speranta ar muri prima? Ar fi de rau sau de bine? Poate astfel am putea avea un nou inceput, o viata noua, cu visuri si iluzii noi. Iubirea este un sentiment asa de frumos. Dar ce se intampla cand iti este frica de ea. Asa a fost o fata careia ii era frica de iubire, nu putea avea incredere in baieti. Poate ii era frica de suferinta, poate de necunoscut. Ii era frica sa isi daruiasca inima si sa fie ranita la final, sau poate nu voia sa ii dezamageasca pe cei din jur. Frica de iubire nu te duce nicaieri, te mentine in aceeasi stare tensionata, care nu duce la nimic bun. De ce daca o fata inseala este curva, iar daca un baiat inseala este un macho care poate avea orice femeie la picioare? Un refugiu in bratele altui baiat poate condamna orice fata, pe cand o plimbare in parc cu alta fata, poate face dintr-un baiat un cuceritor, un adevarat simbol masculin care poate avea orice fata isi doreste. De ce fetele termina iertand baietii cand sunt inselate, dar un baiat niciodata nu ar ierta o fata care l-a inselat? Pentru ca societatea a ales sa fie asa, pentru ca femeile au acceptat aceasta soarta. Asa cum e iubirea, mai dificila, cu probleme, cu lacrimi, zambete, fericiri, cantece, plimbari, calatorii, petreceri, momente de neuitat, este vitala, ca si aerul pe care il respiram. Este menirea omului pe pamant, fara de care nu s-ar putea trai. Iubirea inseamna libertate in primul rand, este fericire. Multi oameni s-au intrebat care este secretul fericirii. Ei au explorat lumea ca sa o gaseasca, au cautat-o in bogatii, in sanatate, in iubire, in cele mai fine haine si in cele mai superbe bijuterii. Au cautat fericirea in spatele pietrelor, au explorat continente, au interogat printi si printese, au apelat la ghicitori ca sa le arate fericirea. Si totusi nu au gasit-o. Au uitat sa o caute in sufletul lor, in credinta in Dumnezeu, in cuvintele prietenilor, in gesturile parintilor si in privirile indragostitilor. Adevarata fericire nu inseamna sa ii fie bine trupului, ci sufletului. Ei au gonit fericirea de langa ei si dupa aceea au pornit in cautarea ei, fiind orbiti pe drum de bogatie si invidie. Secretul fericirii este sa faci ce iti place, sa te simti liber si sa nu te incatusezi in criticile celorlalti. Daca tu simti ca vrei sa plangi,
12

atunci sa plangi din toata inima, dar nu uita ca va veni si soarele mai tarziu. Daca vrei sa razi, rade, nu lasa pe nimeni sa iti ia pofta de viata, ignora criticile si nu uita ca este viata ta si o traiesti asa cum vrei. Macar o data in viata uita de ceilalti si fii liber sa iubesti, sa asculti cantecele care iti mangaie sufletul, sa ai grija de tine si sa te apreciezi. Daca tu vrei sa culegi flori cantand, fa-o, daca vrei sa dormi in livada in amiaza mare nu lasa nimic sa te opreasca, daca vrei sa dansezi in ploaie si sa te bucuri de ea, nu fii rusinat, si daca va exista cineva care sa comenteze nu uita ca aceea persoana nu este fericita, ci mai degraba este amarata si inspira mila. Daca tu vrei sa crezi in oameni, crede cu toata inima si poate vei descoperi ca lumea nu este asa de rea cum pare, numai cufundata in rutina de zi cu zi, in care sentimentele ii sunt acoperite de griji si probleme. Fericirea este alaturi de noi pana in momentul mortii, in ciuda catastrofelor din jur, a problemelor cu care ne confruntam in fiecare zi, mereu exista o sclipire de speranta, o portita spre fericire, este in adancul nostrum si trebuie doar sa o gasim. De multe ori ne dam seama ca am fost fericiti numai atunci cand dezastrul ne invaluie. De ce fiinta omeneasca este asa de orbita incat nu vede ca are tot ce trebuie ca sa fie fericita? Banii , hainele scumpe, parfumurile si luxul nu inseamna fericire, cid oar comfort. Cateodata vrem asa de mult ceva incat uitam sa fim fericiti si sa ne traim viata, de aceea uneori cred ca cei care sunt cel mai mult judecati de societate sunt cel mai fericiti. Si ce daca altora nu le place parul tau, sau hainele tale pe care le porti in fiecare zi, daca tu esti fericit nu mai conteaza nimic. Este asa de greu sa scapi de prejudecati, dar pana la urma daca reusesti iti vei da seama ca viata este frumoasa, cu bune si cu rele. Fiindca ce azi ti se pare rau si dureros, maine ti se va parea o amintire frumoasa, placuta si amuzanta.

13