RECENZIE DE CARTE

An II , CRP

RECENZIE DE CARTE

TITLU : Psihologia comunicarii : teorii si metode AUTOR : Jean-Claude Abric TRADUCAORI : Luminita si Florin Botosineanu Editura POLIROM , Iasi ,2002

Jean-Claude Abric , profesor de psihologie sociala la Universite de Provence , Aixen-Provence, si director al Laboratorului de psihologie sociala al aceleiasi universitati , este autorul mai multor studii consacrate reprezentarilor sociale si creativitatii grupurilor ( Experimental study of group creativity: task representation , group structure and performance, 1971; La Creativite des groupes, 1984; Cooperation , competition et representations socials , 1987 ; Practique sociale et representations , 1994 etc.).

In societatea contemporana , comunicarea a devenit o tema centrala de dezbatere . Obiectivul lucrarii de fata este abordarea comunicarii din perspectiva psihologiei , mai exact al psihologiei sociale , disciplina care inscrie comunicarea printre temele majore din sfera preocuparilor sale . Aceasta lucrare de initiere isi propune sa prezinte principalele teorii psihologice si tehnicile de comunicare fundamentala . Lucrarea nu se adreseaza exclusive studentilor la psihologie sau alte facultati care se ocupa de comunicare . Ea ofera informatii de baza tuturor celor pentru care comunicarea reprezinta o preocupare majora si in egala masura un instrument indispensabil , de la asistentul social la manager . In primul capitol sunt abordati factorii generali care intervin in situatiile de comunicare , dupa care sunt analizate trei mari teme : comunicarea interindividuala (cap.2 , cap. 3 ); comunicarea in grupuri ( cap.4 , cap. 5 , cap. 6 );

contributia cercetarilor experimentale ( cap. 7 , cap. 8 ). Lucrarea prezinta , in primul capitol , factorii generali ai comunicarii care domina

in present campul cercetarii . Sunt analizate urmatoarele aspecte legate de comunicarea vazuta ca situatie tehnica ( este definit modelul lui Shannon 1952: comunicarea poate fi definita ca transmitere de mesaje dintr-un loc in altul , procesul comunicarii se bazeaza pe stabilirea unei relatii intre un emitator si un receptor ) , analiza psihosociologica a comunicarii ( comunicarea este prezentata ca fiind un act social, o tranzactie intre locutori ) si factorii determinanti ai comunicarii .Acesta din urma prezinta rolul actorilor comunicarii si tipurile de variabile care influenteaza situatia de comunicare (psihologice , cognitive si sociale ),factorii care influenteaza codul si canalul de comunicare si tipurile de variabile ( psihice sau obiective , psihologice si psihosemantice, alegerea canalului de comunicare , rolul actorilor ) si factorii de context si de mediu ( rolul contextului material si temporal, rolul contextului social , rolul contextului cultural si ideologic ) . Ultima tema abordata in acest capitol este comunicarea bilaterala si feedback care sustine urmatoarea ide : pentru a fi eficianta , comunicarea trebuie sa functioneze ca un sistem circular si sa se autoregleze, iar feedback-ul corespunde urmatoarelor patru functii : functia de control al intelegerii, functia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, functia de reglare sociala prin flexibilitatea rolurilor si functia socioafectiva. Prima parte Comunicarea interindividuala si, repectiv , al doilea capitol al lucrarii Atitudini si comunicare individuala.Abordarea nondirectiva analizeaza notiunea de atitudine, functiile atitudinilor si tipurile de atitudine existente,cum ar fi :atitudinea de interpretare(consta in a verbaliza pentru celalalt ratiunile ascunse care se afla la originea faptelor sale), de evaluare(formularea unei judecati pozitive sau negative in raport cu ceea ce spune sau face celalalt), de ajutor sau consiliere(manifestarea interesului pentru celalalt), de chestionare sau de ancheta(adresarea intrebarilor pentru a-i permite celuilalt sa se exprime), de comprehensiune(reformulare) . Tot aici este data si situatia optima de comunicare, iar acesta ar fi situatia in care celalalt nu se simte judecat, analizat sau interpretat, nici ghidat prin sfaturi si nici manipulat sau hartuit prin intrebari. Este o situatie in care el se simte pur si simplu ascultat.

Pentru Rogers, in comunicarea interindividuala, esentiala este crearea unui climat relational particular bazat pe patru componente, care reprezinta fundamentele demersului: accepterea neconditionata a celuilalt; neutralitatea binevoitoare; autenticitatea; empatia. Principalul punct de dezbatere al capitolului al treilea se refera la tehnicile de culegere a informatiei in situatie interindividuala. Din aceasta categorie face parte interviul nondirectiv (unde sunt analizate proeminenta climatului asupra tehnicii , problema formularii temei, tipurile de interventii, tacerile in cadrul interviului, aplicatiile interviului nondirectiv:terapia, psihologia comerciala, cunoasterea opiniei publice, formarea terapeutului pentru ascultare;)interviul ghidat,interviul focalizat, si chestionarul. Chestionarul reprezinta forma cea mai prelucrata a interviului directiv .Este prezentat rolul essential jucat de ancheta preliminara si verificarea acestuia si tipurile de intrebari utilizate in cadrul chestionarului. Partea a doua a lucrarii contine capitolul patru, capitolul cinci si capitolul sase. Capitolul patru defineste curentul dinamic si contributia pe care o are Kurt Lewin in elaborarea acestuia, curentul interactionist care este reprezentat de catre cercetatorul Bales 1950, curentul psihanalitic reprezentat de catre Freud in doua lucrari celebre aparute la inceputul secolului XX: Totem si tabu1912 si Psihologia colectiva si analiza eului 1921. Tot in acest capitol sunt analizate si stilurile de leadership si procese de grup (Lippit si White, 1947), devianta, respingere si comunicare in grupuri (Schachter, 1965), coeziunea si schimbarea sociala in grupuri data de catre Lewin intr-una dintre cercatarile sale celebre. Urmatorul capitol urmareste situatiile de grup centrat pe grup:grupul de diagnostic creat de Lewin si echipa sa, situatii de grup centrat pe sarcina:tehnica de conducere a intrunirilor asa cum a aratat G.de Montmollin in 1964, principii si tehnici ale creativitatii in grup. Indiferent de situatie si oricare ar fi obiectivele, grupul sau contextul,exista un element fundamental in reusita oricarei animatii: observatia. In capitolul Observarea si consemnarea proceselor de grup sunt trecute in revista grila de observatie a lui Bales continand bazele teoretice, instrumntul de observare,metodologia codarii,avantaje si limitele acestei abservatii si abordarea

socioafectiva, analizand pe rand urmatoarele: cele doua notiuni de baza(notiunea de tele si notiunea de atom social) , principiile tehnicii, indicii sociometrici( pozitivi, negativi, perceptia sociometrica), tipurile de sociograme( individuale si collective) si aplicatiile acestora. Inceputul celei de-a treia parti il reprezinta si capitolul sapte Comunicare si influenta sociala in care sunt definite abordarea experimentala a influentei cu ajutorul unor cercetari intreprinse la inceputul secolului XX care iau un considerare situatii colective din ce in ce mai complexe, de la simpla referire la un grup(Moore) la prezenta sa afectiva intr-o situatie simpla (Sherif) si de la grupul divizat (Asch) la grupul care se supune in fata unor autoritati(Milgram), ajungand in sfarsit la analizele aflate inca in centrul preocuparilor actuale ale Capitolul psihologiei opt prezinta sociale-proceselor structura de grup, subterane asociate si rolului minoritatilor(Miscovici). comunicarea performanta grupurilor.Este definita aici notiunea de structura de comunicare in discutiile de grup,este analizat efectul lui Steinzor 1950 , reteaua de comunicare si functionarea grupurilor (modelul de sarcina dat de Flament, 1965), natura sarcinii ,structura de grup si performanta date de Faucheux si Moscovici,1960, rolul reprezentarilor creat de Abric,1971, si distorsiunea informatiei in comunicarea prin relee date prin cercetarea lui Allport si Postman,alaturi de modelul lui Rouquette. In acest capitol este introdusa si concluzia lucrarii : orice comunicare se inscrie intrun context psihologic care ramane intotdeauna unul social si ideologic. Comunicarea trebuie studiata si inteleasa prin prisma interactiunii a trei tipuri de factori:psihologici, cognitivi si sociali. Studiind aceasta lucrare am observat ca in societatea contemporana , comunicarea se inscrie printre temele majore al psihologiei sociale, disciplina fundamentala in intelegerea fenomenelor, metodelor si tehnicilor de comunicare la diferite niveluri ale raporturilor umane. Consider ca aceasta lucrare este de actualitate oferind informatii detaliate , asigura initierea in psihologia sociala a comunicarii.