Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
15Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Teoria Culorilor a Lui Goethe

Teoria Culorilor a Lui Goethe

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 5,707|Likes:
Published by gabone10

More info:

Published by: gabone10 on Jan 15, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See More
See less

03/14/2013

 
TEORIA CULORILOR
A LUI GOETHE. I: PARTEA DIDACTICA (1810)Radu Grigorovici
A vorbi pe scurt despre opera ºtiinþificã lui Goethe ºi, în particular, despre cea maivoluminoasã, dar ºi cea mai controversatã dintre lucrãrile de acest fel, Farbenlehre(Doctrina sau Teoria Culorilor), nu este deloc uºor. El însuºi o aprecia la cel mai înaltnivel. La sugestia secretarului sãu, Johann Peter Eckermann, cã ar putea sã-i parã rãu cã adedicat atât timp teoriei culorilor, Goethe rãspunde:,,Nicidecum, deºi i-am dedicat munca unei jumãtãþi din viaþa mea. Aº fi scris poate încão jumãtate de duzinã de tragedii, asta ar fi fost tot, ºi se vor gãsi dupã mine destui s-ofacã.”Farbenlehre era privitã de cele mai multe ori cu condescendenþã drept scrierea eronatã aunui amator în ale opticii, redactatã la circa un secol ºi jumãtate dupã descoperirilerealizate în acest domeniu de genialul fizician Isaac Newton, pe care Goethe îl criticaviolent. Cã lucrarea este totuºi mai mult citatã decât cititã, se datora in general faptului cãautorul era ºi el un geniu universal de cel mai înalt nivel, cãruia i se puteau ierta uneleoriginalitãþi, aºa cum i s-au iertat lui Newton preocupãrile sale teologice.Presimþind cã va fi atacat pe baza amato-rismului sãu, Goethe remarcã în încheierealucrãrii sale cã în istoria ºtiinþelor naturii se constatã cã realizãri excelente se datorescadeseori unor laici. Astfel de preocupãri vor fi întotdeauna în folosul ºtiinþei, cãciremarcã el:,,Orice relaþie care iese la ivealã, orice nou mod de abordare, chiar ºi o insuficienþã, chiar eroare este uti-lizabilã sau stimulantã ºi de folos pentru ceea ce se va întâmpla maitârziu.”De altfel citirea atentã a Teoriei Culorilor relevã cã Goethe avea cunoºtinþe amãnunþite,unele foarte recente, în domeniul opticii. Rãmâi surprins cã la 1810, anul de apariþie alucrãrii sale, el cunoºtea existenþa radiaþiei infraroºii, descoperitã în 1800 de Herschel,ºtia cã fluorescenþa este excitatã de radiaþia ultravioletã, iar emisia se gãseºte îndomeniul culorilor calde (galben-roºu). El recomandã cercetãtorului sã gãseascã în fiecaredomeniu fenomenul primordial (das Urphänomen), limita cea mai profundã pe care o poate atinge cunoaºterea ºtiinþificã, din care se poate înþelege ºi deduce toatãmultitudinea observaþiilor expermentale, ºi propune ca atare pentru domeniul opticiifenomenul împrãºtierii luminii, cãci orice mediu, oricât de limpede ar fi, prezintã totuºi ooarecare turbiditate. Atribuie corect acestui fenomen albastrul cerului ºi toate fenome-nelede culoare, care sperie întru atât pe cercetãtori, încât a ieºit vorba cã ,,dacã fluturi în faþaunui taur o pânzã roºie, el se înfurie, dar dacã-i vorbeºti unui filosof despre culori, elturbeazã”.
 
Pot sã vã asigur totuºi cã am putut baza, în mod consecvent ºi cu succes, cursul meu deopticã pentru matematicieni pe fenomenul primordial al împrãºtierii luminii ºi nu dincauza aceasta a trebuit sã pãrãsesc înv-ãþãmântul universitar.Goethe trebuie sã mai fi intrigat pe cititorii sãi ºi prin alte câteva rânduri din introducereasa la Teoria Culorilor. Le citez în ceea ce urmeazã:,,Ochiul îºi datoreazã existenþa luminii... Lumina îºi creeazã un organ dupã asemãnareasa... pentru ca lumina internã s-o întâmpine pe cea din afarã... Ne amintim de cuvinteleunui vechi mistic, care se pot exprima în versuri germane astfel:‘Wär nicht das Auge sonnenhaftWie könnten wir das Licht erblicken?Lebt nicht in uns des Gottes eigne Kraft,Wie könnt uns Göttliches entzücken?De n-ar fi ochiul rupt din soareCum am putea zãri lumina oare?De-am fi lipsiþi de divina tãrie, Ne-am putea extazia de dumnezeire?’”Aici Goethe nu trebuie bãnuit de tendinþe mistice, cãci face de fapt aluzia la vecheaºcoalã filosoficã ionicã, care susþine cã numai identicul recunoaºte identicul. Versurile demai sus definesc însã concepþia lui Goethe despre noþiunea de culoare: ea este rãspunsulluminii interioare a ochiului la acþiunea lumii exterioare ºi nu o însuºire a luminiiexterioare.Aceastã concepþie este ilustratã perfect de structura tablei de materii a lucrãrii. Cele 6 pãrþi ale ei dau pe rând seama de ceea ce Goethe înþelegea prin culoare.Prima parte trateazã culorile fiziologice. În principal aceastã parte este destinatã sã arate ovarietate foarte mare de experienþe, din care sã rezulte cã ochiul determinã o mare seriede senzaþii subiective, în contra-dicþie cu realitatea obiectivã: o loviturã asupra ochiului provoacã ,,stele verzi”; un obiect alb pare mai mare decât unul negru de aceeaºidimensiune; un obiect opac iluminat simultan din direcþii diferite de lunã ºi de olumânare dã douã umbre colorate, prima galbenã, a doua albastrã, care sunt negre acolounde ele se suprapun; dacã privim câtva timp o fereastrã luminatã ºi închidem ochii, îivedem imaginea necoloratã complimentarã, iar dacã deschidem ochii ºi privim alternativo foaie albã ºi alta neagrã, apar la margine culori complimentare (verde ºi purpurã).Goethe mai descrie tot felul de imagini remanente, vorbeºte de efectele luminii orbitoaresau slabe ºi, într-o anexã, despre culorile patologice, de unde rezultã cã are cunoºtinþecorecte despre daltonismul de diferite tipuri.Culorile considerate pânã acum formeazã deci un ansamblu de impresii subiective, caresunt create de ochi chiar în absenþa unei excitaþii luminoase - visãm, de pildã, în culori -,dar acestea nu au durabilitate.În partea a II-a Goethe trateazã culorile fizice, care sunt provocate de lumina albã încondiþii exterioare bine determinate, fãrã sau cu apariþia de culori. Aceastã parte
 
formeazã aproape 40% din cele 920 de alineate ale lucrãrii. La trecerea prin medii cât decât turburi, albul poate vira de la albul perfect la cele mai felurite culori. La refracþie prindioptri plani, prisme, lentile, suprafeþe omogene albe sau colorate apar deplasate, dar nucolorate în acelaºi fel ca ºi suprafaþa privitã direct. De pildã fundul unei cãzi de baieumplute cu apã pare înãlþat, iar un bãþ drept, bãgat oblic în apã pare frânt. Dar dacã pefundul cãzii se plaseazã alternativ, sã zicem, pãtrate albe ºi negre, la marginea lor seobservã culori într-o ordine predictibilã ºi explicabilã pe baza fenomenului primordial alîmprãºtierii luminii, din care se deduce, de altfel cantitativ, ºi legea refracþiei. Pentru avedea lãmurit succesiunea de culori, se recomandã ca suprafaþa care emite lumina sã fietrecutã printr-o prismã ºi sã aibã forma unei fâºii înguste, a unei fante.Acesta nu este decât dispozitivul lui Newton pentru descompunerea luminii albe solare.Dar, dupã Goethe nu este vorba de o descompunere a luminii albe, ci de un fenomen deîmprãºtiere a luminii la douã margini foarte apropiate. Pe baza unui numãr enorm deexperienþe, el dovedeºte cã spectrul prismatic ºi cel analog al curcubeului nu conþin toateculorile; cã, de exemplu, purpura nu se poate obþine decât prin amestecarea culorilor roºuºi violet; cã acelaºi material, colorat ºi transparent, îºi schimbã culoarea în funcþie deintensitatea - sau cum zice el - energia luminii transmise. Într-adevãr berea brunã, privitã prin transparenþã pe un fond alb foarte luminos, apare portocalie, iar mãsliniul este unverde gãlbui întunecat. Goethe mai obiecteazã cã amestecarea culorilor spectrale prinrotirea discului lui Newton nu dã niciodatã alb, ci doar cenuºiu. Goethe mai observã cãamestecarea culorilor se poate realiza nu numai prin alternanþã în timp, ci ºi prinalternanþã în spaþiu, alãturând arii colorate atât de mici, încât, privite de la o distanþãsuficientã, ele sã nu poatã fi vãzute separat, fiind deci un poantilist avant la lettre.Înainte de a trage concluzia cã ceea ce spune Goethe este greºit, sã nu uitãm cã el vorbeºtedespre culori ºi nu despre radiaþii ºi intuieºte corect cã toate culorile pot fi reali-zate prinamestecul potrivit dozat a trei culori spectrale de bazã fixe situate pe un cerc al culorilor sau, eventual, la colþurile unui triunghi înscris în acel cerc. Asupra acestei propuneri vomreveni lspre sfârºitul expunerii noastre.Partea a III-a a lucrãrii este dedicatã culorilor chimice, deci unor probleme prac-ticelegate de vopsitorie ºi pigmenþi. Aici Goethe întâmpinã dificultãþi, încercând sã apliceamestecului (substractiv) de pigmenþi coloraþi legile amestecului (aditiv) de luminicolorate. Într-adevãr, amestecând un pigment galben cu unul albastru, se obþine un pig-ment verde, în timp ce un amestec potrivit de luminã galbenã cu luminã albastrã dã oluminã albã. În schimb el deschide orizonturi noi în relaþiile dintre chimie ºi culoare,exemplificându-le prin modificarea de culoare suferitã de unii coloranþi vegetali o datãcu trecerea de la starea bazicã la cea acidã, sau semnalând existenþa unor culori fizice(azi am spune de interferenþa) la fluturi ºi pãsãri, precum ºi acromatizarea lentilelor datoritã realizãrii sticlelor de tip flint, în care oxizii alcalino-pãmântoºi au fost înlocuiþicu oxid de plumb.În introducere Goethe promisese cã în partea a IV-a, intitulatã straniu Pãreri generale spreinterior (Allgemeine Ansichten nach Innen), va fi propriu-zis o schemã a unei viitoareteorii a culorilor. (O astfel de schemã în formã tabelarã apare abia în 1822.) În text el

Activity (15)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
pliculetz liked this
Anda Iftode liked this
J.W.. liked this
Andreea Dogaru liked this
Codrutza Chis liked this
Raluca Bardas liked this
dolosiv liked this
cristixraileanu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->