Pe urmele înţelepciunii 1
Pocăinţa
Cel care cere iertare pentru greşeala sa este ca şi nevinovat.
(arab)
Există o sancţiune pentru bine şi pentru rău, dacă întârzie să apară, înseamnă că nu a sositîncă ora.
(armean)
Se iartă totul celui care nu-şi iartă nimic.
(chinez)
Cine a săvârşit numai bine în cursul vieţii cugetă la moarte fără nici o teamă.
(egiptean)
O conştiinţă încărcată este un duşman permanent.
(indian)
Niciodată nu mai poţi aduna orezul împrăştiat, până la ultimul bob.
(indochina)
Poţi să-ţi speli haina dar nu şi conştiinţa.
(persan)
Căinţa este primăvara virtuţilor.Remuşcare lăsată de faptele de ruşine este mântuirea vieţii. –
remuşcarea poate constitui înanumite momente o forţă de orientare a vieţii morale. (Democrit)
O conştiinţă împăcată nu ţine seama de minciunile zvonului.
(Ovidius)
Conştiinţa valorează cât o mie de martori.
(Quintilianus)
Uitarea nu te scapă de păcate.
(Seyfoddin Mohammad Ferghani)
Caracteristica vinovaţilor este neliniştea.
(Seneca)
Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit, acela care se ridică după ce a căzut în gre-şeală, în loc să stăruie în ea.
(Sofocle)
Să-ţi pese mai mult de conştiinţa (ta) decât de părerea (altora).
(Syrus)
O conştiinţă rea este adesea în siguranţă, dar niciodată liniştită.
(Syrus)
Cine a săvârşit o faptă rea şi se căieşte, este iertat de acel păcat; căci el este purificat prinfaptul că încetează, zicându-şi: “Nu voi mai face aşa…”
(Manu)
Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării.
(Epicur)
E nebunie a te-ndărătnici-n greşeli.
(Eschil)
Oamenii de seamă sunt totdeauna proprii lor critici.
(Balzac)
Prin recunoaşterea greşelii, spiritele bărbăteşti se înalţă şi se întăresc.
(Goethe)
Este una din tristeţile umane cele mai adânci să avem în trecutul nostru nedreptăţi ale căror drumuri sunt, pentru a spune adevărul, toate barate în urma noastră, pe ale căror victime numai este cu putinţă să le regăsim, să le ajutăm, să le ridicăm sau să le consolăm.
(Maeter-linck)
1