Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Brasoveanu Rodica - Telefonul Din Bikini

Brasoveanu Rodica - Telefonul Din Bikini

Ratings: (0)|Views: 545|Likes:
Published by Anna
Rodica Ojog-Brasoveanu - Telefonul din bikini
Rodica Ojog-Brasoveanu - Telefonul din bikini

More info:

Published by: Anna on Aug 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/21/2012

pdf

text

original

 
Rodica Ojog-Braşoveanu
Telefonul din bikiniPartea întâiIDILA
La puţin timp după evenimentele dindecembrie 89, inginerul Adrian Radulianrenunţă la serviciu. Deşi abia împlinise cincizecide ani şi se simţea în plină formă fizică, nu maiavea chef să lucreze. Slujba cu inerenteleobligaţii zilnice ajunsese o corvoadă, se eschiva în limita posibilului de la orice lucrare plasând-ocolegilor, refuzase propunerile de colaborare aleunor firme străine. Era pur şi simplu plictisit.Colegii din Minister îşi închipuiau că traverseazăo perioadă de depresie firească după moarteanevesti-sii, prăpădită într-un banal accident demaşină, dar se înşelau.
Fu
seseră căsătoriţi aproape douăzeci de anişi rămăseseră la fel de străini unul faţă decelălalt ca în prima seară în care se cunoscuserăla un ceai cretin, cu băuturi proaste, pick-up şifete urâte. Printre atâtea nasoale, Dina,blondă blondul româncelor, adică nisip,suirică, de o debilitate congenitală care-idădea diafan, şi o timiditate lesne de confundatcu blândeţea, părea frumoasa serii. Avea şi unstil tulburător de a se cuibări în braţelepartenerului, ca şi cum i s-ar fi încredinţat, iarmai târziu, Radulian avea să-şi spună că acestareprezenta, de altfel, esenţialul ei capital deseducţie. Pe cât de esenţial, pe atât de înşelător. Cu trecerea timpului, se dovediautoritară, meschină, de o subterană şi tenaceinsolenţă, iar în ciuda nasului lung şi a figurii deierbivor, penibil de îngâmfată, având
1
 
convingerea că seamănă până la sosie cuCatherine Deneuve.Chiar din primul an de căsătorie, Radulian seresemnă, abandonând ideea unei căsnicii împlinite. Ar fi părăsit-o, dar sub Ceauşescu,divorţul, pe lângă alte neplăceri — adio un postmai important, adio paşaport — constituia uncoşmar care putea dura doi-trei ani, iar el unulse simţea prea comod pentru o asemenea întreprindere. Se mulţumea cu o viaţă liniştită,fără convulsii, cu zile egale, standardulmediocru excluzând orice surprize. Doi oamenicare aveau în comun doar adresa şi numărul detelefon. Legătura dintre ei devenise atât deneconsistentă, încât uneori, petrecând odu-amiază întreaacasă, nu izbutea să-şiaducă aminte dacă Dina ieşise în oraş sau nu.Apoi, pe neaşteptate, la aproape patruzeci şicinci de ani, Dina începuse să iubească, trăindcu toată intensitatea drama femeii mature îndrăgostită pătimaş de un bărbat mult maitânăr, blestemul vârstei critice cu cohorta sa deumilitoare suferie. Radulian, impresionat, încercase s-o tempereze, dar Dina, înnebunităde patimă, nu izbutea decât să-i îndrepte privirirătăcite:„E peste puterile mele, nu depinde de mine...Dacă mă părăseşte, mă sinucid. Iartă-mă, Adi,abia acum îmi dau seama -i prima oară înviaţă când iubesc”.
Radulian surâsese trist:
Se pare că noi doi nu am prea reuşit împreună...Situia ajunsese intolerabi, nd, sprenorocul ei, socotea Radulian, înainte de a fiabandonată, scutită deci de chinurile uneisfâşietoare despărţiri, Dina murise la volan.Gonea bezmetică, nebdătoare ajunla întâlnire, şi intrase într-un TIR căci, deşi cumplitde mioapă, nu purta ochelari în prezenţa
2
 
iubitului mult mai tânăr.Radulian, prea puţin ipocrit ca să simuleze osuferinţă inexistentă, primise decent şi cu datini împlinite o hotărâre care ţinea de alte „zone”.Cu reală tristeţe; era trist pentru Dina, pentrufelul inutil în care femeia aceasta îşi epuizaseenergia, în fond toată via. Via absurdă aunei persoane absurde, o moarte absurdă...Dând de pomană ultimele lucruri şi păstrânddintr-un soi de jenă instinctivă fotografia ei
à laCatherine Deneuve, Adrian conchisese generos: „Bine măcara apucat să iubească o dată în via
ţa ei”. Zgomotul serta-rului tras peste portret îi răsună ca un ultimbulgăre de pământ aruncat pe mormântul Dinei.Un episod definitiv închis. Şi cu aceeaşi inefabilătristeţe, Radulian realiză că Dina nu lăsase înurmă nici măcar amintiri.Urmase o perioadă pe care Adrian Raduliann-ar fi putut-o defini. Nu era deprimat, niciobosit, nici blazat. Se simţea doar ajuns la orăscruce, că într-un fel şi-a isprăvit show-ul, cătraverseadoar simpli timpi de provizorieacalmie, că fatalmente ceva trebuia să se întâmple.
Ca pe
mulţi alţii, cei mai mulţi, Revoluţia şidecesul Marelui Bulă îl luaseră prin surprindere.Desigur, toată lumea se aştepta la „ceva”, toatălumea era de acord că nu se mai poate,undeva, în subteran se sieau trepidaţiilefurtunii, în jur, mecanismele uriaşei Armade împotriva comunismului se declanşaseră, darmiracolului prea mult aşteptat şi în srşit împlinit, ochii nu-i dau crezare. Radulian îşiconsumă entuziasmul în câteva săptămâni apoi,treptat, recăzu în vechea stare de spirit şi pro-babil că la vremea respectivă era unul dintrepuţinii indivizi din ţară care nu avea opinii şisoluţii politice; care nu cumpăra toată presa, iarla televizor, cu exceia buletinului meteo nuurmărea decât serialele şi filmele americane. La
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->