Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
21Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
479 de pilde duhovnicesti crestin-ortodoxe pentru minte, inima si suflet

479 de pilde duhovnicesti crestin-ortodoxe pentru minte, inima si suflet

Ratings:

5.0

(5)
|Views: 1,453 |Likes:

More info:

Published by: Niculae D. Nicușor aliás Mr. Nick on Sep 06, 2012
Copyright:Public Domain

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF or read online from Scribd
See more
See less

09/25/2013

pdf

 
479 de pilde duhovnicești creştin-ortodoxe479 de pilde duhovnicești creştin-ortodoxe
Odată citite, în linişte, cu răbdare şi atenţie, aceste pilde îţi vor mângâiainima, îţi vor hrăni mintea şi îţi vor înălţa sufletul, omule.Fiecare pildă este o adevărată oază de înţelepciune ornată cu lumină.Să dea Dumnezeu ca fiecare să te ajute să evoluezi spiritual.Doamne, ajută. Amin! – aceasta a fost pilda numărul 1:-)
Mă supăr doar când vreau eu - Pilda numărul 2
Un călugar era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice.Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecaredată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La unmoment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: "Doamne, nu Te-am rugateu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşades?". Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărăriifără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţidă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şicu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiiletale”. Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: "Mă supărdoar când vreau eu". Şi aşa a scăpat călugărul de supărare.
Rugăciunea neîncetată a unei ţărănci - Pilda numărul 3
La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: "Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multerugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu săcitesc". Părintele a întrebat-o: "Şi nu te rogi?", la care ea a grăit: "Mărog, cum să nu mă rog". "Şi cum te rogi?". "Uite cum mă rog. Atuncicând mătur prin casă zic în mintea mea: "Doamne, curăţeşte sufletulmeu, cum curăţ eu gunoiul din casă". Atunci când spăl rufe spun dinnou: "Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fiefrumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată". Când fac orice alt lucruspun aceleaşi cuvinte". Femeia l-a întrebat în final: "Părinte, o fi bunărugăciunea asta?", iar părintele Paisie i-a spus asa: "Numai aşa să terogi toată viaţa de acum înainte!".
Nevoia de Dumnezeu - Pilda numărul 4
Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte peDumnezeu. Profesorul i-a răspuns: "Dacă îţi vei spune că ai nevoie deEl, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu". Elevul nu a înţeles mesajul, motivpentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-acerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul
1
 
l-a întrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a răspuns: "Pentrucă simţeam nevoia să respir". Profesorul i-a răspuns: "Când vei simţinevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie,atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu".
Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu – Pilda numărul 5
În miezul unei nopți de primăvară, un tânăr creștin-ortodox, care seruga în fața unui altar, în genunchi, lângă câteva icoane și cărți sfinte, într-o cămăruță mică foarte sărăcăcioasă, atât de umilă, încât avea ogaură mare în tavan şi era neîncălzită și neelectrificată, printre lacrimi,aprinzând 7 lumânări, deznădăjduit din cauza faptului că niciodată nu L-a putut simți pe Dumnezeu, deși dintotdeauna L-a căutat, a început săse roage timid: „Doamne, dacă într-adevăr exiști, permite-mi să Tesimt, să Te întâlnesc, să Te găsesc; Doamne, vorbește-mi!” Afară a început să plouă; picăturile de ploaie acompaniau suav o pasăre, care s-a oprit din zbor în dreptul ferestrei camerei băiatului, cântând, însăbăiatul nu a auzit-o. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!Neauzind nimic, tânărul s-a rugat iar: „Doamne, vorbește-mi!” Șipasărea a ciocănit de trei ori geamul, atât de puternic, încât sunetul arăsunat în toată cămăruța lui, dar băiatul nu a ascultat-o. Era preaconcentrat să audă doar ce considera el ca trebuind. Dumnezeu, astfel,i-a „vorbit” a doua oară.Cu durere în suflet tânărul a murmurat în tihnă: „Doamne, Te implor,vorbeşte-mi!”. Vântul a început să bată lin, afară, părând a fi oadevărată simfonie, la pătrunderea lui printre crăpăturile ferestreimăcinate de trecerea timpului, dar băiatul nu i-a dat importanţacuvenită, ci l-a tratat cu ignoranță. Se aștepta la altceva. Dumnezeu,astfel, i-a „vorbit” pentru a treia oară!Stingând 3 lumânări, trist, tânărul a spus cu voce parcă lipsită de viaţă:„Doamne, arătă-mi-Te, vreau să Te văd!”. Pasărea a zburat de lageamul lui. Un fulger a brăzdat toată bolta cerească, dar tânărul nu aobservat măreția lui. Dumnezeu, astfel, i s-a „arătat”!Nedumerit, tânărul a început să strige fierbinte, printr-o rugă lăuntrică:„Doamne, Dumnezeul meu, lasă-mă să Te miros!”. O floare de peicoana Sfintei Treimi a căzut lângă genunchii băiatului, iar nectarul ei s-a împrăştiat pe hainele lui. El, însă, nu i-a perceput mirosul îmbietor.Aştepta altceva. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „mirosit”.Stingând încă 2 lumânări, tânărul continuă să converseze cuDumnezeu: „Până când mă vei lăsa zadarnic, să Te chem, oare vreipuțina credinţa-n Tine să mi-o pierd? Doamne, vreau să Te întâlnesc, să Te găsesc, să pun mâna pe Tine, să Te ating!”. Prin gaura din tavanulcămăruţei sale, dintr-un stup, din podul casei, veni pe aripile aerului oalbină şi se puse pe umărul drept al băiatului, dar el a lovit-o cu mânastângă; a gonit fragila insectă. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „atins”!Apăsat de o profundă povară, pe băiat l-a cuprins somnul, dar în ultimul
2
 
moment a apucat să stingă încă o lumânare și să mai spună câtevacuvinte, înainte să adoarmă: „Doamne, Doamne, Doamne, lasă-mă să Te gust!”. Adormi, gemuit fiind lângă altar, cu capul sub candela careardea pâlpâind. O picătură de untdelemn din candelă s-a scurs ușor și acăzut pe obrazul lui. S-a prelins și a ajuns în gura băiatului. Pulsul inimiilui s-a accelerat, iar tânărul s-a trezit având în gură un gust dulceparfumat, dar nu l-a simțit, pentru că s-a grăbit să se pună în pat,pentru a-și continua somnul. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „gustat”!Ajuns în pat şi continuându-şi somnul, băiatul a avut un vis: S-a visat peel însuşi, în faţa altarului, în genunchi, vorbind cu Dumnezeu, şispunându-i: „Nu Te simt, Doamne, nu Te întâlnesc, nu Te găsesc, credcă nu exişti, sau dacă exişti m-ai părăsit, nu mă mai iubeşti”. Cuvintelelui au fost urmate de un vuiet puternic. Dintr-o dată un înger frumosfoarte, a apărut stând lângă singura lumânare, care încă mai ardea, şi i-a spus, privindu-l: „Băiatule, eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile oamenilor dreptcredincioși şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt. Am fost trimis la tine de Cel Preaînalt. Nu teteme! Eu îţi voi spune ce-mi este îngăduit, iar tu vei păstra toatecuvintele mele în inima ta. Binecuvântează-l pe Dumnezeu, slăveşte-L şicunoaşte slava Lui; mărturiseşte înaintea tuturor celor vii ce a făcut Elpentru tine. Dar ce a făcut El pentru tine, în această noapte? La toaterugăciunile ţi-a răspuns, dar tu nu ţi-ai dat seama. De ce? Nu ţi-ai lăsatinima și trupul să-L simtă pe Dumnezeu, doar pentru că mintea ta nu a înţeles felul în care El ţi s-a făcut cunoscut. L-ai fi simţit dacă ai fi avutiubire și credinţă puternice, în inimă și suflet, pentru că cel care iubeşteși crede în El, cu adevărat, nu are cum să nu-L simtă, de vreme ceDumnezeu este iubire. Dar tu ai avut îndoieli și, mai mult decât atât, ai îndrăznit chiar să ceri semne de la Dumnezeu, ispitindu-L. Le-ai primitpe toate, băiatule, dar, chiar şi așa, tu nu le-ai înțeles. Iubirea deoameni a lui Dumnezeu, însă, este mare. Priveşte către icoana Sfintei Treimi”. Tânărul, vizibil uimit de cuvintele Sfântului Înger, se uită cătreicoană. O voce blândă şi-a făcut simţită prezenţa, rezonând din spateleicoanei, care era total învăluită într-un nor de lumină albă-aurie: „Fiule, îi zise vocea, nu te teme, Eu ştiu demult că inima ta geme. Eu suntDumnezeu, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel dintâi și Cel de peurmă; Eu exist! Nu te-am uitat, nu te-am părăsit. Să nu crezi că aşputea să te uit vreodată, că aș putea să te părăsesc. Lângă tine stămereu unul dintre îngerii Mei, la fiecare pas al tău. Să nu te simţi singurniciodată, ai toată dragostea Mea”. Pe băiat îl bufni plânsul. Dumnezeucontinuă să-i vorbească: „ Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fiiplăcut Mie, căci cine se apropie de Mine trebuie să creadă că Eu exist şică Mă fac răsplătitor celui care Mă caută „. Dar ce este credința,Doamne, întrebă băiatul, căci eu am trăit tot timpul cu senzația că amcredință în Tine?! „ Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite,dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Altfel spus este încrederea saucrezarea în ceva nevăzut ca și cum ar fi văzut, şi dorirea şi sperarea
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->