• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
duminică, 11 ianuarie, 2009
Să-l cunoaştem mai bine pe Duhul Sfînt al lui Dzeu !Partea I
Iată un alt studiu la propunerea unora dintre voi ! Nici o problemă ! Vă stau la dispoziţie şi pentru altele !Tema pe care o deschid acum ne va ţine ocupaţi cîteva duminici. “Să-l cunoaştem mai bine pe Duhul Sfînt allui Dzeu!”Duhul Sfînt este a treia Persoană a trinităţii, un membru al Dumnezerii. Deci, este o Persoană, nu o forţă ! În acăuta să aflăm mai multe despre El, vom începe chiar cu începutul. Şi anume, de la Vechiul Testament. Uniiau observat că azi în general, Duhul Sfînt fie este ignorat de către unii, fie exagerat şi abuzat de către alţii.Stereotipiile sau excesele nu merg cu El ! El este suveran şi este …sfînt !Ce învaţă totuşi Biblia despre Acesta ?
Duhul Sfînt în Vechiul Testament
Unii susţin că în Vechiul Testament credincioşii erau mîntuiţi şi sfinţiţi în acelaşi fel de către Duhul precumcredincioşii din vremea Noului Testament. Dar această învăţătură nu apare niciunde în VT. Chiar dacăcredincioşii din vremea VT erau îndreptăţiţi tot prin credinţă înaintea lui Dzeu, în VT atenţia ne este îndreptatăasupra
altor roluri
ale Duhului Sfînt. În cele mai timpurii scrieri ale VT Duhul
nu era perceput ca fiind o persoană distinctă.
Cuvîntul evreiescpentru duh, “ruah” poate să mai însemne vînt, suflare, sau principiu al vieţii. În mod obişnuit denumit “al luiDumnezeu” sau “al Domnului”, Duhul apare ca fiind
mijlocul
prin care
Dzeu a creat
(Gen.1:2, Iov 33.4;34.14-15), apare ca
un mod al Său de a interacţiona cu omul
(Gen.6.3), ca
mijlocitor al revelaţiei Sale
(Gen.41.38; Num.24.2) şi ca
un mod de împuternicire a liderilor 
aleşi ai poporului lui Dzeu (vezi, Moise şicei 70 din Numeri 11.17-29), poate Iosua, Numeri 27.18; Deut.34.9). Toate aceste referiri la Duhul se repetă în întreg VT, însă li se mai poate adăuga una care rămîne unică pînă în zilele noastre. Şi anume,
 înzestrarea luiOholiab şi Beţaleel cu îndemînarea
necesară construirii
cortului întîlnirii 
(Exod.31.3; 35.31, lăcaşul de închinare din timpul peregrinării prin pustie), deşi înzestrarea cu daruri de către Duhul despre care ni sevorbeşte în NT va deveni o analogie apropiată a acelui caz.Dar de la cărţile Judecătorilor, celor ale lui Samuel, şi ale Împăraţilor anumite activităţi caracteristice aleDuhului încep să se contureze. El se coboară asupra unor indivizi importanţi aproape
ca o putereenergizantă
, pe unii lideri ai evreilor înzestrîndu-i pentru o vreme fie cu putere fizică fie cu iscusinţa care să leaducă izbîndă militară. Patru judecători ai evreilor au fost astfel caracterizaţi. Otniel (Jud.3.10), Ghedeon(6.34), Iefta (11.29), Samson (14.19). La care-l mai putem adăuga şi pe Amasai (1Cronici 12.18).Această putere supranaturală se manifestă
şi sub forma inspirării unor declaraţii asemănătoare formelor incipiente ale profeţiei
, presupuse a fi oarecum incontrolabile sau extatice (vezi, aiurelile lui Saul din1Sam.19.20-23 care trec drept proorocire în unele cazuri, în altele, ca mîinie, vezi 1Sam.11.6). Însă Daviddevine un prim exemplu al
abilitării profeţiei de către Duhul
(2Sam.23.2).Odată cu apariţia monarhiei în Israel, prezenţa Duhului slujeşte drept
confirmare
sau
autentificare divină
aunui rege legitim. Atunci însă cînd Saul nu a mai fost alesul lui Dzeu pentru tronul lui Israel, se spune căDuhul l-a părăsit şi a venit în schimb asupra lui David (1Sam.16.13-14). Tot acolo ni se mai dă de înţeles că luiDavid i s-a păstrat Duhul, ca o posesiune permanentă, lucru nemaiîntîlnit la nici un alt personaj al VT.Apoi, în 1Cronici 28.12,
Duhul îi dezvăluie lui David proiectul templului
. Ulterior în vremea regatuluidivizat, Duhul a început să-i inspire şi să le dea putere profeţilor, ghidînd pe unii în acele locuri unde săproclame mesaje de judecată sau scăpare unor audienţe pregătite (vezi, Ilie în 1Regi 18.12; 2Regi 2.16; Mica, în 1Regi 22.24, Azaria, în 2Cronici 15.1; Iahaziel în 2Cron.20.14; Zaharia, fiul lui Iehoiada 24.20).Din întreaga literatură canonică de înţelepciune Duhul apare bine conturat doar în Psalmi. Pe lîngă menţiunilelui deja consemnate, Duhul este acum
pentru prima dată numit “Sfînt”
(Ps.51.11) şi
“bun”
(Ps.143.10).
1
 
Primul dintre aceste texte relevă
o teamă
se pare prezentă în vremea VT. Chiar unicul David nu se bucura deasigurarea prezenţei permanente a lui Dzeu, prezenţă care mai tîrziu va caracteriza era NT. Cel de-al doileatext, relevă formarea
unui crez în călăuzirea personală şi morală a Duhului
. Psamul 139, vers. 7, cu al său“unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” se regăseşte într-un pasajcunoscut pentru afirmarea omniprezenţei lui Dzeu.Profeţii literali ai Bibliei (adică, cei după care ne-au rămas scrieri) oferă multe dintre referirile făcute în VT laDuhul Sfînt. Tot de la aceştia aflăm despre venirea unei
noi ere a lucrării Duhului
. Poporul lui Dzeu aşteptarevenirea dintr-un exil şi un nou legămînt în care Duhul îi va împuternici pe toţi în vederea formării unei noicomunităţi spirituale. Profetul Isaia dezvoltă această temă în mai multe texte ale sale. Dzeu va trimite un duhnou de judecată şi de purificare (Is.4.4) anunţ care e posibil să-l fi inspirat pe Ioan Botezătorul, vezi Mat.3.11.Tot Isaia ne spune că
Duhul se va “odihni” peste ramura mesianică
cu înţelepciune şi pricepere, cuputere, cunoştiinţă şi sfinţenie (11.2, vezi şi 42.1 şi 61.1, unde Duhul îl unge pe Mesia). Dar şi că El va fi turnatfără deosebire peste tot poporul lui Dzeu pentru a instaura dreptatea, neprihănirea şi pacea (31.15; 34.16),inclusiv peste urmaşii acestora (44.3; 59.21).Isaia 63.10-11 conţine cealaltă menţiune vechi-testamentală a unui “Duh Sfînt”, menţiune care aminteşte de
călăuzirea lui Moise şi a poporului prin pustie
, dar care
era absentă
în respectiva generaţie. Isaia a maimărturisit şi că Duhul era
izvorul
inspiraţiei profeţiilor sale (48.16; 59.21).Pentru profetul Ezechiel însă, cea mai reprezentativă activitate a Duhului pare a fi “ridicarea lui în picioare”,uneori din proşternare (Eze.2.2; 3.24), iar de multe ori răpirea şi transportarea lui în alte locuri (3.12-14; 11.1;37.1; 43.5), unele dintre acestea fiind cele văzute doar în vedenii (8.3; 11.24). Din Ezechiel 11.5, se poate înţelege fără echivoc că Duhul era sursa profeţiilor sale. În cap.36, la vers.7 din nou este prezisă
o viitoare restaurare escatologică
. Dumnezeu îi va dărui Israelului
un duh nou
, îşi va pune Duhul Său în copiii lui, le va da puterea să respecte legea ca să aibă parte de împlinirea tuturor făgăduinţelor Sale. Din nou, se observă o prezenţă mai pronunţată a Duhului nemaiîntîlnită înainte (vezi şi-n, Eze.37.14; 39.29).Probabil cel mai important text profetic referitor la Duhul se găseşte în Ioel 2.28-32. De aici citează Petru deRusalii (în ziua Cincizecimii) (Fapte 2.17-21). Profetul descrie ziua în care Dzeu îşi va turna Duhul Său asuprafiecăruia, indiferent de sex, vîrstă, de statutul social, sau de etnie, cu precădere dăruind capacitatea de aprofeţi celor pe care-i va alege.Se mai găsesc referiri la Duhul în Mica 3.8 unde Acesta este din nou indicat sa sursă a profeţiei făcute. Hagai2.5 şi Zaharia 4.6 fac o legătură între prezenţa Duhului şi puterea de a reconstrui templul. În Zaharia 6.8 împlinirea voii lui Dzeu aduce potolirea sau odihnirea Duhului care este descris drept mînia Sa.Cam aşa este prezentată în perioada Vechiului Testament lucrarea Duhului Sfînt a lui Dzeu. Reprezentativăpentru acea perioadă este
anticiparea unei noi ere
în care Duhului va opera în mijlocul unui număr mai marede oameni pe care-i va folosi pentru crearea unei comunităţi mai credincioase de femei şi bărbaţi care-islujesc lui Dzeu. După toate aparenţele aceştia vor avea parte şi de o putere mai mare de la Duhul.Evenimentele ulterior consemnate în vremea Noului Testament se conformează profeţiei Vechiului Testamentvizavi de Duhul Sfînt şi reprezintă o împlinirea a ei.
Duhul Sfînt în Noul Testament
Deşi rar în apariţiile lui vechi-testamentale, Duhul
va domina
de acum teologia şi experienţa celei mai maripărţi a Noului Testament. Sintagma “Duh Sfînt” (
 pneuma hagion
, gr.) devine comună, chiar dacă se maiobservă variaţii de forma “Duh al lui Dzeu”, “Duh al Domnului”, sau chiar “Duh al lui Hristos”.
Duhul seevidenţiază în acest fel ca o persoană distinctă a Dumnezeirii
, fapt care conduce la o explicită învăţăturăa trinităţii.Duhul este Însăşi
intermediarul conceperii din fecioară a lui Isus Hristos
(Mat.1.18; Luca 1.35). De multeori teologia creştină priveşte spre acel moment ca fiind modalitatea aleasă de Dzeu de a-l face pe Fiul Său săfie Dumnezeu plin cît şi om plin.
2
 
Despre Ioan Botezătorul, profetul care-l anunţa pe Isus ca Mesia, se spune că va fi
plin de Duh Sfînt încădin pîntecele mamei sale
(Luca 1.15). Această profeţie atrage atenţia părinţilor săi asupra chemării unice afiului lor, căci nici un om al Vechiului Testament nu fusese umplut de Duhul aşa de devreme.Apoi, Ioan îl prezintă pe Isus ca fiind Cel care va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc (Mat.3.11), judecînd şi astfelpurificînd pe poporul Său, o promisiune (sau, lucrare) a cărei împlinire a început la Cincizecime (de Rusalii) şise desăvîrşeşte la judecata de pe urmă.Duhul Însuşi se coboară şi-l unge pe Isus la botezul Lui în apă, pregătindu-l pentru lucrare. Toţi cei patruevanghelişti folosesc similitudinea pentru a-l descrie descinzînd în chip de porumbel (Mat.3.16; Marcu 1.10;Luca 3.22; Ioan 1.32), ceea ce s-a văzut în realitate rămînînd necunoscut. În mod simbolic turtureaua sauporumbelul pot să semnifice pacea, restauraţia sau dragostea. Sosirea de atunci a Duhului nu sugereazădeloc că Isus nu avea o cunoştinţă anterioară a Duhului, ci potrivit manierei lui Luca, este menită să reflecte împuternicirea în vederea unei curajoase vestiri a Evangheliei.Cu toate acestea, Duhul a trebuit ca înainte să-l ducă pe Isus în locul ispitirii de către diavol (Luca 4.1). Vaceda Hristos invitaţiei de a-şi folosi puterea în folosul propriu sau se va îndrepta pe calea crucii ? Rolul jucataici de Duhul ne transmite două adevăruri importante: odată, Dzeu rămîne suveran asupra diavolului, apoi,Dzeu nu ispiteşte pe nimeni (compară cu Iacov 1.13).După ce Isus a rezistat capcanelor ispititorului, Duhul îi dă din nou putere pentru a sluji (Luca 4.14), un dar care Ioan precizează că nu cunoaşte limitările cunoscute înainte (Ioan 3.34). Ca prin urmare putem spune că întreaga lucrare pămîntească a lui Isus este plină de Duhul, iar printre acele manifestări marcante aleprezenţei Lui abundente numărîndu-se împlinirea profeţiei (Mat.12.18, unde este citat Isaia 42.1, iar în Luca4.18 fiind citat Isaia 61.1), scoaterea demonilor (Mat.12.28), şi în general minunile săvîrşite (Fapte 10.38;Rom.15.19).Etc. … Mai multe despre Duhul Sfînt în NT, pe data viitoare !
 În loc de încheiere, să ne întrebăm
DE CE A FOST DAT UN DUH SFÎNT ?
Care nu este o putere sau o forţă ci este Însuşi Dzeu din Dzeu.Odată pentru a avea
o legătură şi o trăire reală cu Dumnezeu
. Înaintea părăsirii ucenicilor, Isus a începutsă le vorbească despre un Mîngîietor care le va fi dat în locul Său. Vezi cuvîntările Sale cuprinse între cap. 14şi 16 din ev. după Ioan. Acesta era un Altul, dar de aceeaşi natură cu El şi cu Tatăl. Adică era şi El Dzeu !Isus a precizat că acel Mîngîietor era Duhul Sfînt,
Cap.14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă cu voi în veac (Isus, fusese cu ei doar o vreme!); 17 şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucănu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.18 Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.26 Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă vaaduce aminte de tot ce v’am spus Eu.Ioan 15:26 Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl,El va mărturisi despre Mine.Ioan 16:7-14 Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi;dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete. Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri,dar acum nu le puteţi purta. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ceeste al Meu, şi vă va descoperi.
Aici Isus a explicat
o serie de roluri esenţiale ale Duhului Sfînt
. Le enunţ eu pe rînd:
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...