• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • 2
    CommentGo Back
 
Politici economice. Gânduri pentru cei de azi Si ceide mâineI.Capitalismul
Expresiile figurative pe care le întrebuin
ţăm generează adesea neînţelegeri.Referindu-se la marii industriaşi moderni şi la liderii marilor firme deafaceri, oamenii vorbesc, de pildă, despre "regele ciocolatei," sau albumbacului, sau al automobilului. Terminologia pe care o întrebuinţează indică faptul că ei nu văd, practic, nici o diferenţă întrecapii industriilor moderne şi regii feudali, ducii sau seniorii de altădată.De fapt, însă, diferenţa e foarte mare, fiindcă un rege al ciocolatei nudiriguieşte câtuşi de puţin: el
 serve
şte.
El nu domne
şte peste teritoriicucerite, independent de piaţă şi de clienţii săi. Regele ciocolatei -- sauregele oţelului, sau regele automobilului, sau orice alt rege al industrieimoderne -- depinde de industria în care activează şi de clienţii pe care-iserveşte. "Regele" acesta trebuie să-şi asigure bunăvoinţa supuşilorsăi, consumatorii; el îşi va pierde "regatul" de îndată ce nu mai este înmăsură să furnizeze clienţilor săi servicii mai bune la costuri maiscăzute decât rivalii săi.
Cu dou
ă sute de ani în urmă, înainte de înflorirea capitalismului, statutulsocial al unei persoane era fixat, de la un capăt la altul al vieţii sale; îlmoştenea de la părinţi şi apoi rămânea neschimbat. Dacă se năşteasărac, sărac rămânea, iar dacă se năştea bogat -- senior sau duce --atunci îşi păstra ducatul şi proprietatea corespunzătoare până lasfârşitul zilelor.
Cât despre produc
ţie, industriile primitive de procesare existau aproapenumai pentru beneficiul celor avuţi. Majoritatea populaţiei (nouăzeci lasută sau chiar mai mult din populaţia Europei) lucra pământul şi nuvenea în contact cu industriile de procesare, orientate către oraşe.Sistemul acesta rigid, al societăţii feudale, a prevalat în cea mai mareparte a Europei, vreme de multe secole la rând.
Îns
ă, pe măsură ce populaţia rurală sporea, a apărut un surplus depersoane relativ la pământ. Pentru acest surplus de populaţie, oamenilipsiţi de averi moştenite, nu era destul de lucru în agricultură şi nici nule era cu putinţă să se angajeze în industriile de procesare; mai mariioraşelor îi împiedicau s-o facă. Numărul acestor "indezirabili" continuasă crească şi nimeni nu ştia ce să facă cu ei. Ei erau "proletari," în înţelesul deplin al termenului, indezirabili pe care guvernanţii nuputeau decât să-i trimeată fie în ateliere de binefacere, fie în aziluri
 
pentru săraci. În anumite părţi ale Europei, mai cu seamă în Ţările de Jos şi în Anglia, aceste categorii de persoane au devenit atât denumeroase încât, prin secolul al XVIII-lea, reprezentau o adevăratăameninţare la adresa ordinei sociale existente.
Ast
ăzi, când discutăm despre condiţiile similare existente în India, sau în alte ţări în curs de dezvoltare, nu trebuie să uităm că, în Angliasecolului al XVIII-lea, condiţiile erau cu mult mai precare. Pe atunci,populaţia Angliei număra şase sau şapte milioane de suflete, dar dinaceste şase sau şapte milioane de oameni, mai mult decât un milion,probabil două milioane, nu erau decât asemenea proscrişi sărmani,cărora sistemul existent nu le oferea nici o perspectivă. Soarta careurma să fie rezervată acestor indezirabili reprezenta una din marileprobleme cu care se confrunta Anglia, în secolul al XVIII-lea.
O alt
ă problemă majoră era lipsa de materii prime. Britanicii erau siliţisă-şi pună, în mod cât se poate de serios, următorea întrebare: ce vomface în viitor, când pădurile noastre vor înceta să ne mai asigurelemnul necesar pentru industrii şi pentru încălzirea caselor noastre?Pentru clasele stăpânitoare, situaţia era disperată. Oamenii de stat nuştiau ce să facă, iar aristocraţia aflată la putere era lipsită de orice ideicu privire la îmbunătăţirea condiţiilor existente.
În aceast
ă situaţie socială îngrijorătoare s-au ivit începuturilecapitalismului modern. O parte dintre acei indezirabili, dintre aceioameni săraci, au încercat să organizeze mici ateliere, în care seputeau produce anumite lucruri. Aceasta a fost o inovaţie. Aceştiinovatori nu produceau bunuri scumpe, destinate exclusiv claselorsuperioare; ei produceau bunuri mai ieftine, pentru uzul tuturor. Şiaceasta a fost originea capitalismului, aşa cum îl cunoaştem astăzi. Afost
începutul produc
ţiei de masă,
care este principiul fundamental al industriilor capitaliste. În vreme ce vechile industrii de procesare, care-i serveau pe oamenii înst
ăriţidin oraşe, nu produceau decât aproape exclusiv pentru a satisfacecererile claselor de sus, noile industii capitaliste au început să producălucruri accesibile pentru oamenii de rând. Era producţia de masă,destinată să satisfacă nevoile maselor.
Acesta este principiul fundamental al capitalismului, a
şa cum există el astăzi întoate ţările care se bucură de un sistem dezvoltat de producţie înmasă: marile firme de afaceri, care sunt ţinta celor mai fanatice atacuriale aşa-numiţilor stângişti, produc aproape exclusiv pentru a satisfacedorinţele maselor. Întreprinderile care produc exclusiv bunuri de lux,pentru cei avuţi, nu pot atinge niciodată dimensiunile marilor firme deafaceri. Iar astăzi, persoanele care lucrează în marile fabrici sunt şipricipalii consumatori ai produselor realizate în asemenea fabrici.Aceasta este diferenţa fundamentală existentă între principiilecapitaliste de producţie şi cele feudale, din vremurile trecute.
 
Când oamenii presupun, sau pretind, c
ă există o diferenţă între producătorii şiconsumatorii produselor marilor firme, ei comit o eroare gravă. Înmagazinele universale americane, puteţi auzi sloganul "consumatorulare întotdeauna dreptate." Şi acest consumator nu este altul decât celcare produce în fabrici aceste bunuri, comercializate în magazineleuniversale. Cei ce gândesc că puterea marilor firme este enormăcomit, de asemenea, o eroare, deoarece marile afaceri depind în întregime de patronajul celor ce le cumpără produsele: chiar şi cea maimare întreprindere îşi pierde puterea şi influenţa, de îndată ce îşipierde clienţii.
În urm
ă cu cincizeci sau şaizeci de ani, în mai toate ţările capitaliste sespunea despre companiile feroviare că sunt prea mari şi preaputernice: că ele formează un monopol; că nu este posibil să intrecineva în competiţie cu ele. Se afirma că, în domeniul transporturilor,capitalismul ar fi atins deja un stadiu în care devenea autodizolvant,deoarece eliminase competiţia. Ceea ce treceau cu vederea aceştioameni, era faptul că puterea companiilor feroviare depindea decapacitatea lor de a servi consumatorii mai bine decât orice altămetodă de transport. Desigur, ar fi fost ridicol ca cineva să rivalizezecu aceste mari firme feroviare construind încă o cale ferată, paralelă cucea veche, deoarece aceasta era suficientă pentru a satisfacenecesităţile existente. Însă, foarte curând, s-au ivit alt fel de rivali.Libertatea de a intra în competiţie nu înseamnă ca poţi reuşi imitândsau copiind, pur şi simplu, exact ce au făcut alţii înaintea ta. Libertateapresei nu înseamnă că ai dreptul să copiezi textul scris de altul şi sădobândeşti astfel succesul pe care celălalt îl merită pe deplin, datoritărealizărilor sale. Ea înseamnă că ai dreptul să scrii ceva diferit.Libertatea de a intra în competiţie cu firmele de căi ferate, de pildă, înseamnă că eşti liber să inventezi ceva, să faci ceva care va pune îndificultate căile ferate, astfel încât competitivitatea lor să devină foarteprecară.
În Statele Unite mijloacele de transport care au rivalizat cu transportul feroviar --autobuze, automobile, camioane
şi avioane -- au determinat pierderiimportante pentru căile ferate, care s-au văzut aproape complet înfrânte în domeniul transportului de călători.
Dezvoltarea capitalismului const
ă în obţinerea de către toţi a dreptului de aservi clienţii mai bine şi/sau mai ieftin. Şi această metodă, acestprincipiu, a transformat întrega lume, într-un interval de timp relativscurt, făcând cu putinţă o creştere fără precedent a populaţiei.
În Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele p
ământului nu puteau trăi decâtşase milioane de oameni, la un nivel de trai foarte redus. Astăzi (1958-- n. tr.), peste cincizeci de milioane de persoane se bucură de un nivelde trai mult mai ridicat chiar şi decât acela al persoanelor înstărite din
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...

Este o prezentare idilica a capitalismului care contrasteaza profund cu realitatea economica si cu concluziile marilor specialisti in economie si finante: K. Marx, J. Kenyes, J. Stiglitz, A. Rugina, etc. Nu mai incerca sa prostesti oamenii cu un nivel de ignoranta economica ridicat!

tot ce e interesant nu se poate descarca !!

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...