Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice

Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice

Ratings: (0)|Views: 3|Likes:
Published by Tripon Bogdan

More info:

Published by: Tripon Bogdan on Sep 19, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/08/2013

pdf

text

original

 
 Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice
ROZALIA NITU
*
, DELIA-IRINA COROL
**
, N. TOMA
*
,
*Institutul de Genetica, Universitatea din Bucuresti, Aleea Portocalelor, nr. 1-3, sector 6, Bucuresti**Institutul National de C&D pentru Fizica si Inginerie Nucleara “Horia Hulubei”, Bucuresti
 
Ce sunt radicalii liberi?
Radicalii liberi
pot fi definiti ca atomi sau molecule ce contin in structura lor unelectron neimperecheat. Acesti electroni au o energie ridicata ceea ce determina instabilitateaatomului / moleculei care ii contin. Starea de echilibru caracterizata de o energie mai scazutadeci de o stabilitate mai mare a moleculei se atinge prin punerea in comun / cuplareaelectronilor neimperecheati cu grupari electrofile ale altor participanti la reactii.
1. Tipuri de radicali liberi
Varietatea radicalilor liberi existenti sau formati in natura ca urmare a multor procese(radiatii ultraviolete, gama, actiunea unor particule specifice, etc.) face clasificarea acestoraextrem de dificila.Din punct de vedere al naturii elementului care contine electroni neimperecheati,radicalii liberi pot fi clasificati in:1.
 
Radicali liberi ai oxigenului2.
 
Radicali liberi ai azotului3.
 
Compusi aromatici4.
 
Compusi de tip chinonic si semichinonic5.
 
Acizi nucleici6.
 
Radicalul thiil
1. Radicali liberi ai oxigenului
– factorul principal care determina crestereaintensitatii formarii radicalilor liberi este activarea oxigenului. Datorita prezentei acestuielement nu numai in atmosfera, dar si in aproape toate substantele care compun organismul,interactia radicalilor liberi cu oxigenul este inevitabila.Productia celulara a speciilor reactive ale oxigenului exista din amandoua surseleenzimatice si neenzimatice. Ca stari tarzii, orice transfer de eletroni din proteine sau sistemenzimatic poate duce la formarea speciilor reactive ale oxigenului (SRO) ca produsi aireactiilor de transfer de electroni. Aceasta generare “neintentionata” a SRO in mitocondriieste apreciata pentru 1-2% din totalul O
2
consumat in conditii reducatoare. Potrivitconcentratiilor crescute de superoxid dismutaza din mitocondrii, concentratiileintramitocondriale ale O
2
sunt mentinute constant la nivele scazute. Potentialul SRO inmitocondrii a mediat semnalizarea celulara. S-a sugerat ca factorul de necroza tumoral siinterleukina 1 care induc apoptoza pot implica SRO provenite din mitocondrii. S-a sugerat camitocondriile pot functiona ca “O
2
senzor” mediind hipoxia indusa de gene transcriptionale.
17
 
ROZALIA NITU, DELIA-IRINA COROL, N. TOMA
Reticulul endoplasmatic (RE) este un alt organit intracelular marginit de membrana,care spre deosebire de mitocondrii, este principal implicat in biosinteza lipidelor si proteinelor. Reticulul endoplasmatic neted (REN) contine enzime care catalizeaza o serie dereactii de detoxificare a medicamentelor solubile in lipide si alti produsi metabolici daunatori.Cei mai studiati sunt citocromul p-450 si b5 din familia enzimelor care pot oxida acizii grasinesaturati si xenobioticele si reduc O
2
molecular pentru a produce O
2
.
sau H
2
O
2
.Peroxizomii sunt o sursa importanta de producere a H
2
O
2
celular. Ei contin numeroaseenzime care genereaza H
2
O
2
incluzand oxidaza glicolat, D-amino acid oxidaza, urat oxidaza.Catalaza peroxizomala utilizeaza H
2
O
2
 produs de catre aceste oxidaze pentru a oxida altesubstraturi diferite in reactii “peroxidative”. Aceste tipuri de reactii sunt importante in celuleleficatului si rinichiului in care peroxizomii distrug diferitele molecule toxice (incluzand etanol)care intra in circulatie. O alta functie importanta a reactiilor oxidante care transporta in afara peroxizomi este oxidarea acizilor grasi, care in celulele mamaliene se gasesc in mitocondrii si peroxizomi.Pe langa oxidazele asociate membranelor intracelulare, enzime solubile cum ar fixantin oxidaza, aldehid oxidaza, flavoprotein dehidrogenaza si triptofan dioxigenaza potgenera SRO in timpul ciclizarii catalitice. Xantin oxidaza este in mare masura utilizata lagenerarea O
2
.
in vitro pentru a studia efectul SRO in diverse procese celulare.Oxidazele asociate membranei plasmatice au fost implicate ca surse ale factorului decrestere si/sau producerea oxidantilor stimulati de citokine. Acest complex de enzimecatalizeaza reducerea unui electron de la O
2
la O
2
.
. În timpul fagocitozei, membrana plasmatica este inchisa ca un perete al veziculelor fagocitate. Aceste tinte elibereaza O
2
.
sireactiveaza metabolitii interni pentru localizarea activitatii microbiale.
Oxigenul singlet 
(
1
O
2
) - se obtine prin reactii de oxido-reducere, descompunere sauradioliza.
1
O
2
are un caracter electrofil, reactionand cu multi compusi organici cum sunt aciziigrasi polinesaturati, colesterol, oleine formand hidroperoxizi sau cu compusi organicicontinand atomi de S sau N producand oxizi. Dintre antioxidanti,
α
-tocoferolul, carotenii si bilirubina poseda capacitatea de a stinge oxigenul in stare de singlet.
Superoxidul
(O
2
._
) - acest radical constituie prima etapa a activarii O
2
pe caleareducerii univalente si deci se formeaza prin captarea unui electron care se plaseaza pe unuldin orbitalii n
.
de antilegatura.
Peroxidul de hidrogen
(H
2
O
2
) - aditia unui al doilea electron la O
2
._
produce ionul peroxid O
2
2_
, care nu are electroni impari si nici caracter de radical liber. H
2
O
2
se formeazarapid prin reactiile de dismutare ale O
2
._
. Ca si O
2
, H
2
O
2
este un agent oxidant slab, actionandmai ales asupra compusilor nesaturati (eteri) si triptofan. Principalele reactii ale H
2
O
2
au loccu ionii metalici. Dintre toate speciile reactive ale O
2
, H
2
O
2
este cel mai stabil si mai usor demasurat.
 Radicalul hidroxil
(OH
.
) - alaturi de
1
O
2
, radicalul OH
.
este cea mai puternica specie aO
2
. Radicalul OH
.
reactioneaza cu viteze mari cu absolut orice molecula organica (RH)(glucide, aminoacizi, lipide, acizi nucleici, acizi organici).
Peroxizii
- dintre toate speciile active ale oxigenului, peroxizii si produsii lor dedescompunere sunt cei mai stabili si universal raspanditi. Peroxizii sunt veriga finala aactivarii O
2
. Peroxizii apar nu numai in organisme, dar si in obiectele din jur cum sunt plastice, cauciuc, vopsele, carburanti.
Ozonul
(O
3
) - este un alt radical liber al oxigenului, care la plante produce alteraricaracteristice reactiei de hipersensibilitate.
 2. Radicali ai azotului
(NO, NO
2
)
Oxidul nitric
(NO) este o molecul
ă
unica (gazoasa) care actioneaza fie ca oxidant, fieca reducator, in functie de moleculele tinta. NO nu este o specie chimic
ă
agresiv
ă
asa ca el nuataca moleculele la o rata semnificativa. Totu
ş
i NO poate fi usor transformat intr-o varietate
18
 
Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice
de molecule inrudite ca: -S-NO (S nitrozotiol), Fe-NO (nitrozil feric), NO
2
(nitrogen dioxid), peroxinitrit (ONOO
-
), NO
-2
(nitrat) si NO
-3
(nitrit). Cateva din acestea sunt mult mai puternicein atacul moleculelor biologice decat NO. In particular s-a sugerat c
ă
ONOO
-
este o specieimplicata in leziunile tisulare, aceasta distrugere fiind datorata puternicei sale actiunioxidante. NO este un radical mic, gazos, paramagnetic, care este usor solubil in apa, dar directsolubil in lipide. Aceste proprietati fizice ii permit sa difuzeze direct prin membranele biologice si explica rapida difuzie in afara circulatiei si in celule sau circulatia componentilor sanguini unde el poate media functiile citotoxice. NO se dizolva in sange si se leagaireversibil la hemoglobina pe care o face foarte toxica daca este administrat in concentratiiridicate. NO este constant eliberat in timpul conditiilor bazice si sinteza NO este mai departecrescut
ă
de stimulii fizici si de numerosi compusi antagonisti (acetilcolina, serotonina).S-a aratat ca NO joaca un rol important in functiile patofiziologice ale sistemuluivascular. Se stia initial ca NO potenta vasodilatatia ca raspuns la activitatea ischemica. Totusi,experientele au aratat ca NO are numeroase functii: vasorelaxarea dependenta de endoteliu,inhibitia agregarii si adeziunea plachetelor, reducerea aderentei si agregarii neutrofilelor laendoteliul vascular. In plus, NO, ca un potential vasodilatator endogen, cauzeaza relaxareamusculaturii netede. S-a demonstrat, de asemenea, c
ă
NO inhiba sinteza ADN, functiilemitocondriilor si ale ribonucleotid reductazei.Dereglarea producerii NO poate juca un rol in patogeneza catorva boli cardiovasculareincluzand: hipertensiunea, ateroscleroza, neoxigenarea post-ischemica, inflamatii acute sidepresiile miocardice asociate cu socul septic.
 3. Compusi aromatici
– pe langa radicalii liberi de tip semichinonic, unii compusiaromatici pot fi antrenati in reactii cu producere de radicali cationici cu delocalizareelectronica la atomul de azot. Astfel, o gama larga de fenoli produce radicali fenoxi (R-O
.
). Oalta grupa de compusi aromatici, care produc radicali liberi in organism este constituita de 5-nitrofurani, 5-nitrotriazoli si 5-nitroimidazoli. Acesti compusi isi exercita activitatea citoliticain urma reducerii gruparii nitro de catre nitroreductaze. Din pacate, reducerea gruparii nitrofavorizeaza formarea unor radicali liberi cu mare afinitate pentru legare de ADN.
 4. Compusi de tip chinonic si semichinonic
– flavin chinonele reprezinta o grupa dinmarea clasa a semichinonelor (SQ), care pot forma radicali liberi intermediari intre formeleoxidate si cele reduse ale chinonelor. Chinonele sunt foarte raspandite in natura, in diferitestari redox, participand in procesele de transport electronic, cum sunt respiratia mitocondrialasi fotosinteza. Au mai fost detectate chinone printre poluantii atmosferici, fumul de tigara simedicamente.
 5. Acizi nucleici
– radicalii liberi proveniti din acizi nucleici sunt cei mai interesanti.Acest domeniu este deosebit de fascinant, nu numai prin importanta deosebita a acizilor nucleici, ca substrat al transmisiei informatiei genetice si a proceselor biosintetice, ci si princaracteristicile acestor radicali. Modificarile macromoleculelor de acizi nucleici rezulta inurma absorbtiei energiei radiante in fractiuni de secunda, rezultand excitari si ionizari. Dacamoleculele excitate pierd energia absorbita tot in fractiuni de secunda, ionizarile sau scindarile produc radicali liberi cu viata mai lunga. Radicalii liberi ai acizilor nucleici rezulta deci prinimpactul energiei absorbite (prin expunerea la radiatii ionizante sau UV) si care determinaruperea unor legaturi chimice, deteriorari ale unor componente (baze azotate).
6. Radicalul thiil 
– existenta radicalului thiil (RS
.
) a fost foarte mult timpcontroversata deoarece mult timp nu a putut fi evidentiat nici spectrofotometric si nici casemnal RES. Ca si alti radicali liberi si radicalul RS
.
a fost formulat teoretic prin studiulsemnalelor RES ale proteinelor si aminoacizilor iradiati in vitro.
19

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->