Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Le Merle

Le Merle

Ratings: (0)|Views: 19 |Likes:
Published by tanasoca

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: tanasoca on Sep 24, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/14/2013

pdf

text

original

 
PAUL LEMERLEISTORIA BIZANULUI
Ţ
Traducere de : Nicolae-Şerban TanaşocaINTRODUCERE
Mi-am propus s schiez în aceast carte, în linii mari, istoria
ă ţ ă
 Imperiului cu capitala la Bizan. Mi se pare, prin urmare, firesc s
ţ ă
 pornesc de la 11 mai 330, ziua în care Constantin a inauguratsolemn noua capital a Imperiului pe malurile Bosforului şi s m
ă ă ă
 opresc la 29 mai 1453, ziua în care ultimul împrat bizantin a
ă
 czut, ucis în lupt, pe metereze, iar turcii au ptruns în or.
ă ă ă
Sunt conştient c, luând drept punct de plecare anul 330, m
ă ă
 expun la critici. Fr îndoial, Imperiul
ă ă ă
roman
nu sfârşeşte brusc în acest an pentru a fi urmat ori înlocuit de un Imperiu
bizantin
.Unii cercettori au susinut c istoria bizantin începe în anul 395,
ă ţ ă ă
 anul morii lui Teodosie şi al împririi Imperiului între Arcadius şi
ţ ă ţ
 Honorius. Alii sunt de prere c abia domnia lui Iustinian (527-
ţ ă ă
565), dac nu chiar aceea a lui Leon Isaurianul (717-740), ar marca
ă
  începutul Imperiului bizantin. E vorba de controverse fr rost.
ă ă
 Imperiul poate fi numit bizantin din momentul în care împratul -
ă
 numit statornic n în 1453
ă
 împrat al romanilor
ă
- prseşte
ă ă
 Roma, în stare de iremediabil decdere şi mut capitala în
ă ă ă
 Constantinopolul menit s devin centrul administrativ şi politic al
ă ă
 Imperiului. Procesul evolutiv, lent şi îndelungat, al transformrii
ă
 principatului lui Augustus într-o monarhie crtin şi oriental a
ă ă
 fost marcat, poate, de date mai importante; nici una nu este îns
ă
 mai semnificativ.
ă
Nu sunt mai puin zadarnice controversele privitoare la
ţ
 denumirea cea mai potrivit pentru acest Imperiu. Erudiii francezi
ă ţ
 care au pus, în secolul al XVII-lea, bazele bizantinologiei ştiinifice,
ţ
 Labbé şi, mai ales, Ducange, vorbeau pur şi simplu de
istoriebizantin
ă
. Cei care au complicat lucrurile, atribuind istoriei şifuncii polemice, au fost filosofii din secolul al XVIII-lea: ei au inut
ţ ţ
 s condamne Bizanul pentru c li se prea a fi desvârşita
ă ţ ă ă ă
  întruchipare a absolutismului monarhic şi a religiozitii. Printele
ăţ ă
 acestei direcii de gândire a fost Voltaire, potrivit cruia exist
ţ ă ă
oistorie şi mai ridicol decât istoria roman de la Tacit încoace:
ă ă
 istoria bizantin. E o colecie netrebnic de declamaii şi de
ă ţ ă ţ
 miracole. Ea este ruşinea spiritului omenesc, dup cum Imperiul
ă
 grecesc a fost ruşinea lumii. Turcii au dovedit mcar mai mult bun
ă
 sim: ei au învins, s-au bucurat de via, au scris foarte puin
ţ ţă ţ
.1
 
Istoria bizantin nu s-a eliberat înc de povara acestei
ă ă
  judeci tributare ignoranei şi subiectivitii. Persist şi azi
ăţ ţ ăţ ă
 convingerea c Bizanul nu ar fi fost det o palid supravieuire a
ă ţ ă ţ
 Imperiului roman, a crui necontenit decdere ar fi durat pân la
ă ă ă ă
 prbuşirea sa definitiv, pe fondul ciorovielilor clugrimii şi al
ă ă ă ă ă
 ceremoniilor complicate de la o curte aproape barbar. E
ă
 condamnat, fr s fie ascultat. Bizanul este nevoit s sufere
ă ă ă ţ ă
 aceast nedreptate din pricin c nu a avut parte de un mare
ă ă ă
 istoric, de un Tucidide sau de un Tacit, ci numai de cronicari, acror limb greac este adesea greu de îneles: e mai uşor s-i
ă ă ă ţ ă
 dispreuiti det s-i citeşti. Am scris aceast carte din dorina de
ţ ă ă ţ
 a demonstra c un Imperiu care, vreme de unsprezece secole, a
ă
 rezistat, pe hotarul dintre Occident şi Orient, loviturilor venite cânddin partea unuia, când a celuilalt şi care şi-a împlinit fa de
ţă
 amândou misiunea istoric şi civilizatoare, merit ceva mai mult
ă ă ă
 decât indiferen ori dispre.
ţă ţ
CAPITOLUL ÎNTÂICONSTANTIN. MONARHIA CREŞTIN ŞI ORIENTAL.
Ă Ă
Domnia lui Constantin, în timpul creia Imperiul pgân
ă ă
 devine Imperiu creştin, iar Roma îşi pierde întâietatea în favoareaConstantinopolului, marcheaz începutul istoriei bizantine. Trebuie
ă
 s reamintim îns c între istoria roman şi istoria bizantin nu
ă ă ă ă ă
 exist ruptur: vreme de aproape trei secole, pân la eşecul
ă ă ă
  încercrii lui Iustinian de a reface unitatea Imperiului, cea din urm
ă ă
 apare ca o continuare fireasc a celei dintâi. De-a lungul acestor
ă
 trei secole, moştenirea Romei şi a Greciei, pus în primejdie de
ă
 nvlirile barbare, a fost treptat transferat în Bizan, iar Imperiul,
ă ă ă ţ
 supus aciunii unor puternici factori modelatori, a dobândit
ţ
 trsturile eseniale ale viitorului Imperiu bizantin.
ă ă ţ
Criza din secolul al III-lea.
Asemenea tuturor marilorevenimente istorice şi acesta are origini îndeprtate: am putea
ă
 susine, fr paradox, c monarhia constantinian exista, în
ţ ă ă ă ă
 germene, în însuşi principatul lui Augustus. S ne gândim numai la
ă
 secolul al III-lea. Dup epoca strlucit a Antoninilor, dup acest
ă ă ă ă
 secol minunat de
pace roman
ă
, secolul al II-lea, Imperiul treceprintr-o cumplit criz, în urma creia era gata s se prbuşeasc.
ă ă ă ă ă ă
 Criz intern: împraii sunt fie ridicai pe tron, fie detronai numai
ă ă ă ţ ţ ţ
 de capriciul şi lcomia soldailor; aproape toi mor de moarte
ă ţ ţ
 violent. S-a vdit atunci mai bine ca oricând marea slbiciune a
ă ă ă
 regimului instituit de Augustus : lipsa unei reguli de succesiune laconducerea imperiului. Criz extern: de-a lungul imensei frontiere,
ă ă
 barbarii atac şi sparg
ă
limes
-ul construit de Hadrian; Italia însşi
ă
 este ameninat şi, pentru a feri mcar Roma de un asalt fatal,
ţ ă ă
 2
 
Aurelian construieşte puternica ei incint. Criz economic:
ă ă ă
 comerul stagneaz, ogoarele sunt prsite ori devastate,
ţ ă ă ă
 impozitele nu mai pot fi încasate, moneda se depreciaz. În sfârşit,
ă
 criz religioas şi moral: pgânismul latin, în forma pe care
ă ă ă ă
  încercase s i-o dea Augustus pentru a-l revigora, nu mai
ă
 rspundea de mult în chip satisfctor frmântrilor unor conştiine
ă ă ă ă ă ţ
 angoasate. Religiile şi superstiiile Orientului se rspândiser în
ţ ă ă
  întreg Imperiul, pe teritoriul cruia se întâlneau şi se amestecau
ă
 credinele cele mai ciudate, riturile cele mai stranii. Oamenii
ţ
 aspirau la o religie desprins cu totul de aceast lume
ă ă
 decepionant, o religie care s transfere într-o alt lume elul şi
ţ ă ă ă ţ
 finalitatea existenei pntti. Spiritele cele mai elevate erau
ţ ă
 atrase de monoteism. Creştinismul îşi desvârşea discret
ă
 organizarea şi-şi definea dogmele.Secolul al III-lea a cunoscut totuşi câiva împrai energici şi
ţ ă ţ
 bine intenionai: cu foarte puine excepii, toi au fost ucişi de
ţ ţ ţ ţ ţ
 soldaii lor înainte de a fi putut înfptui ceva folositor; toi au fost
ţ ă ţ
 nevoii s-şi consacre puinul timp pe care li-l lsa la dispoziie
ţ ă ţ ă ţ
  îngduina legiunilor unui necontenit du-te vino de la o grani la
ă ţ ţă
 alta pentru a pune stavil valurilor de barbari care npdeau
ă ă ă
 Imperiul, ptrunzând prin marile breşe deschise în sistemul lui de
ă
 fortificaii. Într-un târziu, domnia lui Diocleian (285-305) a
ţ ţ
 demonstrat c un singur om, hotrât şi energic, poate fi în stare s
ă ă ă
 pun capt decderii Imperiului, înfptuind, cu îndrzneal,
ă ă ă ă ă ă
 reforma necesar, recomandat de învmintele unui secol întreg
ă ă ăţă
 de turburri.
ă
Docleian şi primele reforme.
ţ
Diocleian merit s ne
ţ ă ă
 rein o clip atenia nu numai ca predecesor imediat al lui
ţ ă ă ţ
 Constantin, ci şi pentru c a fost împratul care a salvat Imperiul,
ă ă
 impunându-i o reform tot atât de profund ca şi reformele
ă ă
  înfptuite de Augustus sau de Hadrian. În multe privine,
ă ţ
 Constantin nu face det s continue, s completeze, s consacre
ă ă ă
 opera lui Diocleian şi, nu o dat, este greu s deosebti msurile
ţ ă ă ă
 unuia de ale celuilalt împrat.
ă
Diocleian face din împrat un personaj sacru, adorat potrivit
ţ ă
 unor rituri foarte minuios reglementate, împrumutate din eticheta
ţ
 curilor orientale: lumea se prosterneaz în faa împratului, îi
ţ ă ţ ă
 srut faldurile mantiei de purpur. Şi tot Diocleian aplic hotrât
ă ă ă ţ ă ă
 principiul absolutismului monarhic şi al centralizrii administrative,
ă
 corolarul acestuia, cu toate consecinele lor : senatul nu mai are
ţ
 nici un rol efectiv, iar senatus-consultele sunt suprimate; provinciilesenatoriale dispar o dat cu ultimele privilegii ale Italiei; cârmuirea
ă
 Imperiului este încredinat exclusiv consilierilor, birourilor şi
ţ ă
 agenilor împratului.
ţ ă
Aducându-şi aminte de primejdiile în care anarhia militar
ă
 aruncase Imperiul, Diocleian a separat totodat strict funciile
ţ ă ţ
 civile de comandamentele militare, retrnd guvernatorilor de
ă
 3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->