Austen, Jean - Mandrie Si a

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

JANE

AUSTEN

BIBLIOTECA „GARAMOND"'.

Coperta ANDREI O. O AN

i

JANE AUSTEN PRIDE AND PREJUDICE

Collins London and Glasgow

ISBN 973-85164-5^8

JANE AUSTEN

MINDRIE

Ş

I PREJUDECAT

Ă

Traducere de ANA ALMAGEANU Prefa

ţă

de ANDA TEODORESCU

EDiTURA GAR1M0ND

Bucure

ş

ti. 1992

Romanele ce apa» în

„BIBLIOTECA GARAMOND" vor

li numerotate.

Primul

roman (1)

ap

ă

i

ut îti aceast

ă

coicciie fi lost „La r

ă

scruce do vîatuti" — Emiiy Brontg.

JANE AUSTEN

Tn sine, romanul tinde &

ă

peren«e/,e existen

ţ

a uman

ă

în incli-\ (dualitatea ei. F

ă

urind via

ţă

, necesarmenteeterogen

ş

i

imprevizibil

ca îns

ăş

i via

ţ

a, romanul scoate existen

ţ

a uman

ă

din coordonatele ei diurne, recreînd-o

întru permanen

ţă

ca exemplu, form

ă

de cunoa

ş

tere

ş

i bucurie estetic

ă

. Firesc ancorat în realitate — evident,în

ţ

elegînd realitatea într-un sens toarte larg — romanul organizeaz

ă

elementele acesteia conform unei

anumite

inten

ţ

ionalit

ăţ

i, a

ş

a cum limba sa, proza artistic

ă

, e în fond regruparea elementelor limbii vorbite în

vederea

accentu

ă

rii unei comunic

ă

ri.

Istoria romanului, ca orice însumare concret

ă

, ofer

ă

desigur atît exemple, cît

ş

i excep

ţ

ii de la orice afirma

ţ

ii cu

caracter generalizator. In rela

ţ

ie îns

ă

cu Jane Austen cercet

ă

torul sucomb

ă

infailibil teoretiz

ă

rilor, întrucît operaacestei scriitoare, precis

ă

ş

i inefabil

ă

, ironic

ă

ş

i profund moralizatoare, refuzîndu-se

oric

ă

ror

încadr

ă

ri rigide

ş

iîn acela

ş

i timp perfect delimitat

ă

, ofer

ă

un exemplu perfect —

ş

i în literatur

ă

exemplele perfecte sînt pu

ţ

ine — de

Roman.

Orice calificativ ar p

ă

rea ornamental pentru crea

ţ

ia modestei scriitoare care, de

ş

i con

ş

tient

ă

de arta ci,

nu-$i imagina desigur c

ă

, al

ă

turi de Cervantes, va putea pe drept cu-vînt aspira la titlul de „romancier exemplar".

Datorit

ă

perfec

ţ

iunii lui compozi

ţ

ionale, unei

structuri

pluridimensionale, complexul rela

ţ

iilor umane eanalizabil atit în mod direct, ca descrip

ţ

ie realist

ă

, cît

ş

i distan

ţ

at, cu implica

ţ

ii ironice. Romanele Janei Austen

reprezint

ă

astfel o colec

ţ

ie de moduri ale existen

ţ

ei umane, nepietrificate, ci deschise la interpret

ă

ri

vii

j/i ve

ş

nicmoderne.

Personalitatea care a dat via

ţă

universului

reatrtns,

dai- infinit prin implica

ţ

ii, al romanelor

Ra

ţ

iune

ş

i sim

ţ

ire(Sense and

SensiUlily

— 1811),

Mindrie

ş

i prejudecat

ă

(Pride and

— 1813),

Mansfield Park

— 1814,

Emma —

181G.

Northanger Ab-bey

ji

Persuasiune (Persuasion

— 1818), a ap

ă

rut la r

ă

scrucea a dou

ă

veacuri, pe care însu

ş

ititlul unuia dintre romane

(Ra

ţ

iune

ş

i sim

ţ

ire)

o simbolizeaz

ă

. Perioada respectiv

ă

, caracterizat

ă

îndeob

ş

te ca

perioad

ă

romantic

ă

, e interesant

ă

mai ales prin existen

ţ

a manifest

ă

rilor literare, culturale în genere, care aveauloc în afara a ceea ce s-a numit romantism, prin diversitatea concep

ţ

iilor ce coexistau într-un permanent

antagonism.

Treptat, în sistemul de valori al secolului al XVlIl-lea, a c

ă

rui baz

ă

ra

ţ

ional inteligibil

ă

îngusta serios domeniilede investiga

ţ

ie

ş

i în

ţ

elegere uman

ă

, apar bre

ş

e serioase. Ira

ţ

ionalul, rudimentar introdus

ş

i manevrat în romanele

gotice, apare subtil în

The Ancient Mariner

ş

i Kubla Khan

de Coleridge, pledînd pentru eficien

ţ

a elementuluinou discursiv ca mod de vehiculare a unor st

ă

ri emo

ţ

ionale. Copil

ă

ria, via

ţ

a celor umili

ş

i inocen

ţ

i, motivul

str

ă

inului

ş

i al s

ă

lbaticului nobil vin s

ă

l

ă

rgeasc

ă

sfera literaturii prin pana lui Wordsworth, Burns, Mary Shelley.Efortul imaginativ care caracterizeaz

ă

epoca

ş

i-a pus îns

ă

amprenta mai ales pe atitudinea fa

ţă

de exprimarea

emo

ţ

iilor

ş

i sentimentelor. Lady Montagu, celebra femeie de litere, ajunge s

ă

repro

ş

eze ,.divinului Pope" lipsa„acielui ceva care face pe un poet divin, ridicîndu-l deasupra sferei vizibile, diurne" '. Acel „ceva", sim

ţ

it de DeQuincey, teoretizat de Coleridge

ş

i Wordsworth, împins pîn

ă

la ultima limit

ă

de Shelley, de fapt starea dereceptivitate emo

ţ

ional

ă

, nu s-a impus de la sine ca premis

ă

a crea

ţ

iei artistice. Idealurile anterioare, de controlstrict al emo

ţ

iei

ş

i ra

ţ

ionalism profesat, erau înc

ă

suficient de puternice pentru a stîrnî reac

ţ

ii viguroase.

Campionii conservatorismului, ai bunului sim

ţ

ş

i decorum-ului literar, revista

Anti Jacobinul

ş

i într-o m

ă

sur

ă

The

Quarterly Revîew,

au atacat cu for

ţă

filozofia revolu

ţ

ionar

ă

a lui Godwin, influen

ţ

a lui Rousseau

ş

i adiscipolilor s

ă

i în ceea ce prive

ş

te Natura

ş

i Societatea

ş

i în general orice fel de expresie direct

ă

a sentimentelor

ş

i emo

ţ

iilor, wordsworthian

ă

am spune acum. Epoca Janei Austen este deci epoca primei genera

ţ

ii de poe

ţ

iromantici, a revolu

ţ

iei franceze

ş

i a r

ă

zboiului pen* tru independen

ţ

a coloniilor americane : epoca lui Maîthus,Wordsworth (Wordsworth s-a n

ă

scut cu cinci ani înaintea ei), Fichte,

* Citat dup

ă

D. W. Harding.

The Character

of

literature Irom, Biak.e

ţ

o Eyron in Pelican Guide

to

English Literature,

ed, by B. Ford, p. 49,

Scott, Shelling, Hegel, Coleridgc (cu trei ani mai tîa

ă

r), Napoleon, Andrew Jakson

ş

i chiar J. Fenimore Cooper.

De

ş

i fiica reverendului George Austen, vicarul parohiei Se-venton din Hampshire, a dus o \ia

ţă

oarecum separat

ă

de întregul evenimentelor vremii, aceasta nu înseamn

ă

c

ă

a fost

ş

i în afara în

ţ

elegerii

ş

i cunoa

ş

terii lor. Doi dintrecei opt copii ai

familiei

Austen erau marinari (ajungînd, printre altele, ambii amirali) ; rudele lor f

ă

ceau parte dina

ş

a-zisa lume bun

ă

, modern

ă

ş

i ve

ş

nic la curent cu nout

ăţ

ile politice din

ţ

ar

ă

ş

i de pretutindeni, astfel îneît Jane,

cu firea ei amabil

ă

, vesel

ă

ş

i întotdeauna receptiv

ă

, numai reclus

ă

de la pulsul vremii nu se putea numi. Împreun

ă

cu sora ei Cassandra, de care o leag

ă

o afec

ţ

iune asem

ă

n

ă

toare celei dintre Elizabeth

ş

i Jane Bennet, vizita

adesea pe fratele lor Edward la Godmersham Park, pe Leigh Perrots, unchiul lor, mergea la Bath sau Lyme,localit

ăţ

ile balneare la mod

ă

, sau pur

ş

i simplu evolua în cercul mai restrîns, dar nu irsai pu

ţ

in interesant pentru o

fire contemplativ

ă

ş

i introspect

ă

ca a ei, din parohia familiar

ă

din Hampshire.

A început s

ă

scrie ca s

ă

se amuze, nevoind s

ă

repare u

ş

a la Chawton, pentru ca scîr

ţ

îitul ei s-o previn

ă

deapropierea vizitatorilor nepofti

ţ

i care ar fi putut s-o surprind

ă

în timp ce-

ş

i compunea amuzantele parodii dup

ă

romanele gotice sau sentimentale ale epocii. Temperamentul ei apolinic, care a f

ă

cut-o s

ă

pledeze pentru unra

ţ

ionalism temperat de sensibilitate, o îndemna la observarea universului înconjur

ă

tor, dispozi

ţ

ia înn

ă

scut

iionic

ă

conferind acestei observa

ţ

ii efectul de distan

ţ

are care rotunje

ş

te perspectiva

ş

i sugereaz

ă

planuri,invizibile în mod rec-

tiliniu.

La sugestia ironic

ă

ce înso

ţ

e

ş

te aproape toate romanele siaie — cu excep

ţ

ia poate a

lui

Mansfield Park

— a contribuit

lectura

romanelor lui Fielding, seiiitor de care a legat-o o adînc

ă

afinitate,de

ş

i istoria literar

ă

nu poate dovedi m

ă

sura în care îi cuno

ş

tea întreaga oper

ă

.

Operele multor scriitori contemporani ca Godwin, Wordsworth, Scott, Soulhe\', Byion, Goethe îi erau familiare :scriind sorci .sale din Bath, Jane Austen spune despre un oarecare domn Pkkford cu „arat

ă

zburlit Ja înf

ăţ

i

ş

are caun demn 'discipol al iui God-v,ia". Una dintre încerc

ă

rile ei de roman,

Dragoste

ş

i prietenie (Love and Frien

ă

ship),

este par

ţ

ial modelat

ă

dup

ă

Sujeriniele tl-n

ă

rului Werther,

adeseori citat în aceast

ă

parodie. în

Sanditon,

unul dintre personajele sale cele mai absurde îl citeaz

ă

pe Words-vvorth ca fiind singurul poet carecunoa

ş

te „adev

ă

ratul duh al

poeziei", iar

în

Persuasion,

Byron este citat într-o discu

ţ

ie dintre c

ă

pitanul

JBenwick

ş

i Anne. Obiectuladmira

ţ

iei ei m

ă

rturisite

este

îns

ă

Richardson,

ş

i atît Th. Bertram cît

ş

i

Darcy

sau Domnul

Knightley

poart

ă

o

amprent

ă

grandisonian

ă

, de

ş

i evident cu di-ieren

ţ

e sensibile.

Universul ci spiritual era deci departe de a li lipsit de pro-iunzime sau de orizont: în mod deliberat Jane Austen

ş

i-a

limitat

slera de interes a crea

ţ

iei la familia burghez

ă

. înst

ă

rit

ă

, dar mi excesiv de avut

ă

, respectabilii, dar nunobila, preocupat

ă

de via

ţ

a monden

ă

, dar a

ş

a cum se desf

ăş

ura ea în ora

ş

ele provinciale, de parte de Londra.

Scott, unul dintre admiratorii ei statornici, îi de-linea arta în cunoscutul articol din

Quarierly Revie.xo :

„

Ţ

inîndu-se aproape de incidentele obi

ş

nuite

ş

i de genul de personaje caro ocup

ă

straturile de rînd ale societ

ăţ

ii,ea a creat schi

ţ

e de un

spirit

ş

i de o originalitate care trezesc un interes similar cu ce! evocat de incidente

neobi

ş

nuite, de considerarea unor min

ţ

i, moravuri

ş

i sentimente mult superioare nou

ă

1

'. Scott ins

ă

nu

vede în

Jane Austen mai mult decît miniaturistul elegant, artistul a! c

ă

rui penel flamand pune pete de culoare

ş

i creeaz

ă

scene picturale de o

admirabil

ă

perfec

ţ

iune, de

ş

i incapabile de solicit

ă

ri

multiple.

Al

ţ

i critici au v

ă

zut în JaneAusten moralistul aprig. ..ultima iloai'O admirabil

ă

a secolului al XVIII-lea", o scriitoare care ,

ş

i-a clasai chiar pria titluri romanele în

diverse compartimente

etice.

, (.a un anumit nivel. într-adev

ă

r, romanele sînt interpretabile

■

in

temeni de alegorie

moralizatoare, de studiu aimoravurilor

unei

epoci, în s-copul revizuirii Iov, dar acest aspect nu

epuizeaz

ă

nici

el complexitatea problematicii austeniene. In primul rînd,

în cazul

ci. trebuie f

ă

cut

ă

diferen

ţ

ierea moral

ă

—

moravuri.

Co-

dul eietic este

bine stabilit ; lucid

ă

ş

i ironic

ă

, percepe perfect

am

muntele unei lumi ale c

ă

rei standarde erau

primitive

ş

i

inadecvate,

o lume populata de oameni suficien

ţ

i, ridicoli sau absurzi;

totu

ş

i nu

poate nici s

ă

abandonezeaceast

ă

lume, nici s

ă

-i res-

pingâ

standardele. Uneori scriitoarea propune în mod explicit

un

ideal etic : atuncirenun

ţă

în mod deliberai la modalitatea irosea :

„Singura

surs

ă

din care putea izvorî ceva asem

ă

n

ă

tor cu

consolarea sau st

ă

pînlrea

de sine era hot

ă

rîrea de a-si îmbuna-.

ta

ţ

i comportarea

.

ş

i speran

ţ

a c

ă

, oricît de

inferioar

ă

îa

spirit

ş

i voio

ş

ie

avea

s

ă

fie

iarna aceasla în compara

ţ

ie cir cele trecute, o va g

ă

si

mai

ra

ţ

ional

ă

,

cunoseîndu-se mai bine pe ea îns

ăş

i, l

ă

-

Sînd-o

cu mai pu

ţ

ine regrete atunci cînd se va sîhsi'

(Kmma),

Deci

codul etic al Janei

Auslen

este

tftz&t

pe valoarea intrinsec

ă

e personalit

ăţ

ii,

fiecare dintre romane reprezentînd

un proces da corectare

ş

i

autoeducar

ă

avînd drepl scop armonia interioar

ă

, integritatea

ş

i

autdaprobarea,

Primul

el roman

—

■

Ra

ţ

iune

ş

i sim

ţ

ire (Sense an

ă

Sensibility)

—• s-a dezvoltat dinir-o povestire în stil epistolar

pe care Jane

o

scrisese înc

ă

din 1793 pentru amuzamentul familiei. Intitulat

ă

la început

EUnor

ş

i Marianne,

devine prin noiembrie 1707 un roman propriu-zis. care, revizuit în 1809, vede lumina tiparului abia în

1811.

Considerat la

nivelul

abord

ă

rii directe, romanul pare s

ă

sus

ţ

in

ă

cel mai bine ideea de alegorie etic

ă

, avînd drepltem

ă

op

ţ

iunea între ra

ţ

iune

ş

i sensibilitate, între judecat

ă

ş

i sentiment. Cele dou

ă

eroine par s

ă

fie create pentru a

întrupa fiecare o idee

v

'Elinor — judecata, Marianne —• sentimentul), morala fiind c

ă

acesta din urm

ă

trebuietemperat

ş

i controlat de puterea ra

ţ

iunii. Procesul de autoeducare prin care trece Marianne Dasluvood estesimilar cu cel suferit de Catherine Morland. eroina din

Nori-hanger Abbey,

romanul publicat postum, dar scris întinere

ţ

e. Aici autoeducarea se refer

ă

la despuierea realit

ăţ

ii de iluziile

ş

i eresurile pe care prea multele lecturi deromane gotice le creaser

ă

în mintea eroinei. Parodierea romanelor gotice, cu fantomele, trapele, nobilii tirani

ş

ifecioarele eterate care le

populau,

a format

ş

i obiectul primei încerc

ă

ri de roman al Janei Austeri —

Dragoste

ş

i prietenie (Love and Friendshvp)

— o

ş

arj

ă

copioas

ă

avind drept

ţ

int

ă

romane

ca'Roman

ţă

siciliana (A Sicilian

Românce)

ş

i

Misterele din U

ă

vlpho

ale Annci RadclifCe,

Emeline,

EtheUn

ă

t

ale Charlottei Smith. precum

ş

i alteromane gotice la mod

ă

in acel timp.

Catherine

Morland este antieroina unui astfel de roman — o tat

ă

urî

ţ

ic

ă

, comun

ă

, incapabil

ă

de a

ş

i însu

ş

i

distinsele preocup

ă

ri (brodat, cîntat la harp

ă

, pictur

ă

ş

i poezie) care umpleau via

ţ

ii eroinelor atît de admirate deea. Descoperirea pe care Catherine o face, ca lumea este populat

ă

nu de crime

ş

i mistere, ci de oameni vii alec

ă

ror reac

ţ

ii sînt mai imprevizibile decît ale fantomelor romane

ş

ti, este începutul unui lung proces evolutiv caresugereaz

ă

din nou necesitatea unui control al bunului sim

ţ

asupru exager

ă

rilor romantice.

Mlndric

ş

i prejudecat

ă

(Pride and Prc-

Ş

udice)

expune pericolele mîndriei excesive

ş

i ale prejudec

ăţ

ilor care orbesc, tem

ă

ce explic

ă

ş

ititlul luat dintr-un roman de Fanny Burney,

CccWa.

Darcy, eroul principal, devine din ce în

ce mai pu

ţ

în mîndru, iar Elizabeth îns

ăş

i renun

ţă

treptat ia prejudec

ăţ

ile ei (momentele cheie fiind cele dou

ă

declara

ţ

ii pe care

Darcy

i le face

ş

i reac

ţ

iile Elizabethei fa

ţă

de ele).

Mansfield Park

— într-o m

ă

sur

ă

influen

ţ

at de

Patronage

al M

ă

riei Edgeworth — este un tratat de educa

ţ

ie, de

comportament în via

ţă

. Aproape ostentativ lipsit de ironie,

Mansfield Park

pare s

ă

demonstreze c

ă

în problemelegrave ale vie

ţ

ii rîsul

ş

i iertarea nu-

ş

i au locul, iar virtutea este o for

ţă

ideal

ă

în opozi

ţ

ie pash'

ă

cu tot ceea ce via

ţ

a

are mai atractiv. Este singurul roman în care eroina nu sufer

ă

nici o evolu

ţ

ie, fiind permanent egal

ă

cu ea îns

ăş

i.

Emma,

în schimb, este romanul onest

ş

i amuzant al autoîn-

ş

el

ă

rii Emmei Woodhouse, fata care-

ş

i imagineaz

ă

c

ă

e îndr

ă

gostit

ă

de b

ă

rbatul pe care veri

ş

oara ei îl iube

ş

te, vrea s-o m

ă

rite pe aceasta cu un om îndr

ă

gostit chiar deea,

ş

i nu-

ş

i d

ă

seama decît într-un tîrziu c

ă

tot timpul afec

ţ

iunea ei fusese îndreptat

ă

c

ă

tre modestul domnKnightley. La acela

ş

i nivel, tema romanului

Persuasiune (Persuasion),

publicat postum, este din nou o pledoarie pentru judecat

ă

, împotriva convingerilor nefondate ce pot mina o via

ţă

întreag

ă

, a

ş

a cum era s

ă

i se întîmpleAnnei Elliot, care îl refuz

ă

pe Frederick Wentworth din impresia eronat

ă

c

ă

nu ar fi so

ţ

ul potrivit pentru ea.

Alegoria etic

ă

, departe de a epuiza con

ţ

inutul romanelor Janei Austen, formeaz

ă

de abia punctul lor de plecare ;într-adev

ă

r, spre deosebire de majoritatea romanelor a c

ă

ror în

ţ

elegere se desf

ăş

oar

ă

în sensul concret — alegoric — simbolic, la Jane Austen primul nivel de abordare este cel alegoric, înccpînd cu titlurile care sugereaz

ă

tema

ş

i parcurgînd structura lor perfect simetric

ă

ş

i inocent disimulatorie a unor sensuri mai adinei. Cei mai de seam

ă

cercet

ă

tori ai crea

ţ

iei scriitoarei tind s

ă

încline spre nivelul ironic, ca nivel ultim de în

ţ

elegere a romanelor

l

.

Respingînd eventualitatea de a opri receptarea operei la nivelul de tablou al moravurilor unei p

ă

turi restrînss asociet

ăţ

ii, sau de a considera unic

ţ

el al acesteia procesul etic de autoeducare cu finalitate ra

ţ

ionalist

ă

, A. H.

Wright vorbe

ş

te despre dispozilia ironic

ă

a scriitoarei, tres

ă

tur

ă

intrinsec

ă

personalit

ăţ

ii ei

ş

i care o face s

ă

perceap

ă

lumea în termeni de dualit

ăţ

i ireconciliabile, de aparen

ţ

e în

ş

el

ă

toare

ş

i esen

ţă

ambigu

ă

, lume deta

ş

atconteraplat

ă

, de

ş

i inevitabil de pe o anume pozi

ţ

ie. Permanent lucicH

ş

i con

ş

tient

ă

de contradic

ţ

iile care se

ascund înd

ă

r

ă

tul ac

ţ

iunilor

ş

i rela

ţ

iilor <!'i

(

re oameni, Jane Austen nu poate fi obiectiv

ă

, caei nu e de-

1

A. H. Wright, Uonel Trilling. D W, Harding.

zintcresal

ă

. Atitudinea ironic

ă

, am putea spune dispozi

ţ

ia ironic

ă

în sensul kirkegaardian al cuvîntului — dedeterminant

ă

existen

ţ

ial

ă

, de dat pe care omul îl poart

ă

ve

ş

nic cu sine f

ă

r

ă

s

ă

-l lege de o anumit

ă

form

ă

specific

ă

— reprezint

ă

în fond o opozi

ţ

ie prin-tr-o optic

ă

anume, implicînd o angajare definitiv

ă

care proiecteaz

ă

undeva

în spatele cititorului un univers pozitiv, deductibil.

Dispozi

ţ

ia critic

ă

existent

ă

în stare poten

ţ

ial

ă

în structura ei creatoare tinde îns

ă

s

ă

se realizeze în permanen

ţă

în

moduri de existen

ţă

concret

ă

, ironia dînd adîncime acestor existen

ţ

e

ş

i, implicit, perspectiv

ă

. Fiecare dintre personaje poate fi mai mult de-cît scriitoarea îl face s

ă

fie : Elinor Dashwood, fire ra

ţ

ional

ă

ş

i calm

ă

, sfîr

ş

e

ş

te

prin a face o c

ă

s

ă

torie din dragoste cu un b

ă

rbat s

ă

rac, în timp ce romantica ei sor

ă

face un

mariage de raison

încel mai deplin sens al cuvântului. La o citire mai atent

ă

se poate observa c

ă

nu e vorba de un contrast simplist ac

ă

rui rezolvare este posibil

ă

prin anihilarea uneia dintre p

ă

r

ţ

i, ci de o dicotom,e existent

ă

în fiecare dintre cele

dou

ă

personaje-concepte, Elinor si Marianne, de o ambivalen

ţă

a no

ţ

iunilor de judecat

ă

ş

i sentiment carecontinu

ă

s

ă

coexiste, dar nu se pot reconcilia niciodat

ă

. Catlie-rine Morland, aparent liniar construit

ă

caantieroin

ă

de roman gotic, ale c

ă

rei iluzii sînt brusc spulberate, se dovede

ş

te a fi pîn

ă

la urm

ă

în modfundamental o fiin

ţă

ra

ţ

ional

ă

, dar...

ş

i aici intervine ironia — ra

ţ

iunea nu o poate ajuta dîndu-i consolarea sa-

tisf

ă

c

ă

toare, cînd visurile ei de fericire sînt atît de brutal întrerupte.

Mlndrie

ş

i prejudecat

ă

reprezint

ă

o culme acomplexit

ăţ

ii rela

ţ

iilor umane în

ţ

elese în termenii de contradic

ţ

ii

ş

i ambiguit

ăţ

i : Mîndria duce la Prejudecat

ă

, iar

Prejudecata implic

ă

Mîndrie, fiecare dintre cele dou

ă

avînd virtu

ţ

ile

ş

i viciile corespunz

ă

toare, pericolul fiind

of 00

Leave a Comment