PLANETA MAIMU
Ţ
ELOR
Pierre BoullePartea întâiI Jinn
ş
i Phyllis petreceau vacan
ţ
e minunate în cosmos, cât mai departe de a
ş
triilocui
ţ
i.În epoca aceea c
ă
l
ă
toriile interplanetare erau cum nu se poate mai obi
ş
nuite iarzborurile inter-siderale nu constituiau de loc o excep
ţ
ie. Rachetele îi duceau pe turi
ş
ti sprepeisajele feerice de pe Sirius iar pe financiari spre faimoasele Burse de pe Arcturus
ş
iAldebaran. Dar Jinn
ş
i Phyllis, doi tineri boga
ţ
i
ş
i cu mult timp liber, se remarcau în cosmosprin originalitate
ş
i printr-un dram de poezie. Str
ă
b
ă
teau universul numai de pl
ă
cere
―
într-o nav
ă
cu pânze.Vasul lor era alc
ă
tuit dintr-un fel de sfer
ă
al c
ă
rei înveli
ş
―
pânza
―
excep
ţ
ional desub
ţ
ire
ş
i u
ş
or, se deplasa în spa
ţ
iu împins de presiunea radia
ţ
iilor luminoase. Un astfel devehicul, când e l
ă
sat în voie în apropierea vreunei stele (
ş
i totu
ş
i destul de departe de ea, cafor
ţ
a de gravita
ţ
ie s
ă
nu fie prea mare), o ia întotdeauna în linie dreapt
ă
în direc
ţ
ia opus
ă
acestei stele; întrucât sistemul stelar din care f
ă
ceau parte Jinn
ş
i Phyllis avea trei sori,relativ nu prea îndep
ă
rta
ţ
i unul de altul, ambarca
ţ
iunea lor primea valuri de lumin
ă
din treidirec
ţ
ii diferite. Jinn n
ă
scocise atunci un procedeu extrem de ingenios pentru a-
ş
i cârmuinava. C
ă
ptu
ş
ise pânza pe din
ă
untru cu un
ş
ir de storuri negre pe care le putea coborî sauridica dup
ă
voie, modificând astfel capacitatea de reflexie a unor sec
ţ
iuni
ş
i, o dat
ă
cu ea,rezultanta presiunilor luminoase.Pe lâng
ă
aceasta, înveli
ş
ul elastic se putea dilata sau contracta la o simpl
ă
comand
ă
anavigatorului. Astfel, de pild
ă
, când Jinn voia s
ă
accelereze viteza navei, sporea la maximumdiametrul sferei. Aceasta recepta atunci suflul radia
ţ
iilor pe o suprafa
ţă
enorm
ă
ş
i vasul sen
ă
pustea în spa
ţ
iu cu o vitez
ă
nebun
ă
care-i d
ă
dea ame
ţ
eli prietenei lui, Phyllis; ame
ţ
elicare-l cuprindeau apoi
ş
i pe el
ş
i-i aruncau, p
ă
tima
ş
i, unul în bra
ţ
ele celuilalt, cu privireapierdut
ă
în dep
ă
rt
ă
ri, spre tainicele abisuri unde-i împingea goana navei. Când, dimpotriv
ă
,voiau s
ă
înce
ţ
ineasc
ă
viteza, Jinn ap
ă
sa pe un buton. Pânza î
ş
i mic
ş
ora într-atât volumulîncât se reducea la o sfer
ă
în care tocmai bine puteau înc
ă
pea amândoi, strân
ş
i unul înaltul. Ac
ţ
iunea luminii devenea neglijabil
ă
ş
i balonul acesta minuscul, deplasându-senumai în virtutea iner
ţ
iei, p
ă
rea imobil, ca suspendat în vid de un fir invizibil. Cei doi tineripetreceau atunci ore întregi, lene
ş
e
ş
i îmb
ă
t
ă
toare, în acest univers redus, cl
ă
dit pe m
ă
suralor, numai pentru ei,
ş
i pe care Jinn îl compara cu un velier în pan
ă
iar Phyllis
―
cu b
ăş
icade aer a p
ă
ianjenului de ap
ă
. Jinn cuno
ş
tea
ş
i multe alte
ş
iretlicuri socotite o culme am
ă
iestriei de c
ă
tre cor
ă
bierii cosmici. Astfel, de pild
ă
,
ş
tia s
ă
foloseasc
ă
umbra planetelor
ş
ia unor sateli
ţ
i pentru a executa o volt
ă
, î
ş
i împ
ă
rt
ăş
ea cuno
ş
tin
ţ
ele iubitei sale, Phyllis, caredevenise aproape tot atât de iscusit
ă
ş
i adeseori chiar mai temerar
ă
decât el. Când se afla eala cârm
ă
, o lua uneori razna, str
ă
b
ă
tând distan
ţ
e uria
ş
e care îi duceau pân
ă
la hotarelesistemului lor stelar, nesocotind de pild
ă
vreo furtun
ă
magnetic
ă
ce începea s
ă
perturbeundele luminoase,
ş
i s
ă
le zguduie luntrea ca o coaj
ă
de nuc
ă
. În vreo dou
ă
sau trei rânduri, Jinn, trezit brusc din somn de vijelie, se f
ă
cuse foc
ş
i par
ă
înainte de a-i putea smulgecârma din mân
ă
ş
i a pune f
ă
r
ă
întârziere în func
ţ
iune, pentru a se întoarce cât mai repedela liman, racheta auxiliar
ă
pe care n-o foloseau
―
era o chestiune de onoare pentru ei
―
decât în cazuri de mare primejdie.În ziua aceea, Jinn
ş
i Phyllis erau întin
ş
i unul lâng
ă
altul
ş
i n-aveau alt
ă
grij
ă
decâts
ă
se bucure din plin de vacan
ţă
, bronzându-se la razele celor trei sori ai sistemului lorstelar. Jinn st
ă
tea cu ochii închi
ş
i
ş
i nu se gândea decât la dragostea lui pentru Phyllis.Culcat
ă
pe-o parte, Phyllis contempla imensitatea universului, hipnotizat
ă
, a
ş
a cum i seîntâmpla deseori, de senza
ţ
ia cosmic
ă
a neantului.Deodat
ă
se trezi din visarea ei, încrunt
ă
sprâncenele
ş
i se ridic
ă
în capul oaselor. Ostranie fulgerare str
ă
b
ă
tuse neantul. Phyllis a
ş
tept
ă
câteva secunde
ş
i z
ă
ri o nou
ă
sclipitur
ă
, ca o raz
ă
reflectat
ă
de un obiect str
ă
lucitor. Sim
ţ
ul cosmosului, pe care-lc
ă
p
ă
tase în cursul croazierelor, n-o putea în
ş
ela. De altfel Jinn, c
ă
ruia Phyllis îi atr
ă
seseaten
ţ
ia, fu
ş
i el de aceea
ş
i p
ă
rere
ş
i era de neconceput ca el s
ă
gre
ş
easc
ă
în aceast
ă
privin
ţă
:un corp scânteind în lumin
ă
plutea în spa
ţ
iu, la o distan
ţă
pe care n-o puteau înc
ă
preciza. Jinn î
ş
i lu
ă
binoclul
ş
i-l îndrept
ă
asupra acelui obiect misterios în timp ce Phyllis se rezemade um
ă
rul lui.
―
E un obiect de mici dimensiuni, spuse el. Parc
ă
ar fi ceva din sticl
ă
... Dar las
ă
-m
ă
s
ă
privesc... Se apropie, înainteaz
ă
mai repede decât noi. S-ar p
ă
rea...Chipul lui c
ă
p
ă
t
ă
o înf
ăţ
i
ş
are grav
ă
. L
ă
s
ă
în jos binoclul pe care Phyllis îl în
ş
f
ă
c
ă
de
îndat
ă
.
―
E chiar o sticl
ă
, draga mea.
―
O sticl
ă
!Privi
ş
i ea prin binoclu.
―
Da, da... ai dreptate... e o sticl
ă
. O v
ă
d foarte clar. E deschis
ă
la culoare. Eastupat
ă
; v
ă
d
ş
i ceara din jurul dopului. E ceva alb în
ă
untru... ni
ş
te hârtie, vreunmanuscris probabil. Oh, Jinn, trebuie s-o prindem! Jinn era întru totul de aceea
ş
i p
ă
rere. De altfel
ş
i începuse manevre iscusite pentru ase plasa pe traiectoria straniului obiect. Izbuti foarte repede
ş
i mic
ş
or
ă
viteza sferei astfelîncât aceasta s
ă
-i ajung
ă
din urm
ă
. Între timp Phyllis î
ş
i îmbr
ă
c
ă
scafandrul
ş
i ie
ş
i dinglobul de pânz
ă
printr-o dubl
ă
trap
ă
. Acolo,
ţ
inându-se cu o mân
ă
de o frânghie
ş
ifluturând cu cealalt
ă
un minciog cu coada lung
ă
, se preg
ă
ti s
ă
pescuiasc
ă
sticla.Mai avuseser
ă
prilejul s
ă
întâlneasc
ă
în spa
ţ
iu corpuri stranii pe care le prinseser
ă
cuajutorul minciogului. Navigând domol sau r
ă
mânând chiar uneori cu totul nemi
ş
ca
ţ
i,avuseser
ă
unele surprize
ş
i f
ă
cuser
ă
descoperiri inaccesibile celor ce c
ă
l
ă
toresc cu racheta.Astfel, Phyllis reu
ş
ise s
ă
culeag
ă
în plas
ă
r
ă
m
ăş
i
ţ
e ale unor planete pulverizate, fragmentede meteori
ţ
i veni
ţ
i din adâncurile universului sau buc
ăţ
i de sateli
ţ
i lansa
ţ
i înc
ă
laînceputurile epocii cuceririi cosmosului. Era foarte mândr
ă
de colec
ţ
ia ei; dar niciodat
ă
numai întâlniser
ă
o sticl
ă
―
ş
i înc
ă
o sticl
ă
con
ţ
inând un manuscris
―
c
ă
ci în privin
ţ
a asta numai avea acum nici o îndoial
ă
, întreaga-i fiin
ţă
tremura de ner
ă
bdare în timp ce se agita caun p
ă
ianjen la cap
ă
tul unui fir, strigând în microfon tovar
ăş
ului ei:
―
Mai încet, Jinn... Nu, nu, ceva mai repede c
ă
ci altminteri ne-o ia înainte; lababord... la tribord... d
ă
-i drumul... Gata, am prins-o!Scoase un strig
ă
t de victorie
ş
i se întoarse în cabin
ă
cu prada.Era o sticl
ă
mare cu gâtul bine sigilat. Se putea distinge în
ă
untru un sul de hârtie.
―
Hai, Jinn, sparge-o repede
―
exclam
ă
Phyllis, trop
ă
ind din picioare de ner
ă
bdare. Jinn, mai calm, smulgea tacticos buc
ăţ
ile de cear
ă
. Dar dup
ă
ce reu
ş
i s
ă
destupesticla î
ş
i d
ă
du seama c
ă
sulul de hârtie n-avea cum s
ă
ias
ă
de acolo. Neavând încotro ced
ă
rug
ă
min
ţ
ilor iubitei sale
ş
i sparse sticla cu o lovitur
ă
de ciocan. Sulul se desf
ăş
ur
ă
de lasine. Era alc
ă
tuit din numeroase file foarte sub
ţ
iri, acoperite de un scris m
ă
runt. Textul erascris în limbajul P
ă
mântului, pe care Jinn îl cuno
ş
tea foarte bine c
ă
ci î
ş
i f
ă
cuse o parte dinstudii pe aceast
ă
planet
ă
. O vag
ă
nelini
ş
te îl oprea totu
ş
i s
ă
înceap
ă
lectura unui documentce nimerise în mâinile sale într-un chip atât de ciudat. Starea de surescitare în care se aflaPhyllis îl hot
ă
rî. Ea nu în
ţ
elegea bine limbajul P
ă
mântului
ş
i avea nevoie de ajutorul lui.
―
Hai, Jinn, te rog!Mic
ş
or
ă
volumul sferei astfel încât s
ă
poat
ă
pluti lin în spa
ţ
iu, se încredin
ţă
c
ă
nici unobstacol nu se afla în fa
ţ
a lor, apoi se întinse al
ă
turi de iubita lui
ş
i începu s
ă
citeasc
ă
manuscrisul.IIÎncredin
ţ
ez acest manuscris spa
ţ
iului, nu în speran
ţ
a de a c
ă
p
ă
ta vreun ajutor, cipentru a contribui, poate, la preîntâmpinarea cumplitului flagel ce amenin
ţă
rasa uman
ă
,îndur
ă
-se Domnul de noi. Î...
―
Rasa uman
ă
? repet
ă
Phyllis, mirat
ă
.
―
Da, a
ş
a scrie aici, confirm
ă
Jinn. Dar nu m
ă
întrerupe chiar de la început.
Ş
i î
ş
i continu
ă
lectura....În ce m
ă
prive
ş
te pe mine, Ulysse Merou, m
ă
aflu din nou împreun
ă
cu familia meaîn nava cosmic
ă
. Putem subzista mai mul
ţ
i ani. Cultiv
ă
m, la bordul navei, legume
ş
i fructe,cre
ş
tem p
ă
s
ă
ri
ş
i iepuri. Nu ducem lips
ă
de nimic. Vom g
ă
si poate cândva o planet
ă
ospitalier
ă
. Dar deocamdat
ă
nu îndr
ă
znesc s
ă
visez a
ş
a ceva. Iat
ă
îns
ă
, redat
ă
întocmai,povestea întâmpl
ă
rilor prin care am trecut.M-am îmbarcat în nava cosmic
ă
împreun
ă
cu doi tovara
ş
i în anul 2500. Aveam degând s
ă
ajungem în acea regiune din spa
ţ
iul cosmic unde domne
ţ
te, falnic
ă
, steauasupergigant
ă
Betelgeuse. Era un proiect ambi
ţ
ios, cel mai m
ă
re
ţ
proiect z
ă
mislit vreodat
ă
peP
ă
mânt. Betelgeuse, alfa din Orion, cum o numeau astronomii no
ş
tri, se afl
ă
la o dep
ă
rtarede trei sute de ani-lumin
ă
de planeta noastr
ă
. Se remarc
ă
printr-o seam
ă
de particularit
ăţ
i.În primul rând, prin dimensiunile ei: diametrul este de trei-patru sute de ori mai mare decâtdiametrul soarelui nostru, cu alte cuvinte dac
ă
centrul ei ar coincide cu centrul soarelui,acest monstru s-ar întinde pân
ă
la orbita planetei Marte. În al doilea rând
―
prin str
ă
lucireaei: este o stea de m
ă
rimea unu, cea mai str
ă
lucitoare din constela
ţ
ia Orion, vizibil
ă
de peP
ă
mânt cu ochiul liber. În al treilea rând
―
prin spectrul radia
ţ
iei sale: emite raze ro
ş
ii
ş
iportocalii de o frumuse
ţ
e f
ă
r
ă
seam
ă
n. În sfâr
ş
it, este un astru cu str
ă
lucire variabil
ă
:
luminozitatea variaz
ă
în func
ţ
ie de unele modific
ă
ri ale diametrului ei. Betelgeuse este ostea pâlpâitoare.Dup
ă
explorarea sistemului solar, ale c
ă
rui planete s-au dovedit a fi, toate, nelocuite,de ce am ales oare ca
ţ
int
ă
a primului zbor intersideral un astru atât de îndep
ă
rtat? Aceast
ă
hot
ă
râre a fost impus
ă
de profesorul Antelle,
ş
eful
ş
i principalul organizator al acesteiexpedi
ţ
ii c
ă
reia îi consacrase întreaga sa avere
―
uria
şă
de altfel. El însu
ş
i concepuseaceast
ă
nav
ă
cosmic
ă
ş
i condusese lucr
ă
rile pentru construirea ei. Mi-a explicat, în cursulc
ă
l
ă
toriei, motivele care l-au determinat s
ă
aleag
ă
aceast
ă
solu
ţ
ie.
―
Dragul meu Ulysse
―
mi-a spus el
―
drumul pân
ă
la Betelgeuse nu este mai dificilci doar un pic mai lung decât acela pe care ar trebui s
ă
-l str
ă
batem ca s
ă
ajungem pân
ă
la ostea mult mai apropiat
ă
ca, de pild
ă
, Proxima Centauri.Socotii atunci de cuviin
ţă
s
ă
protestez
ş
i s
ă
-mi etalez cuno
ş
tin
ţ
ele astronomiceproasp
ă
t dobândite.
―
Doar un pic mai lung! Cum a
ş
a? Steaua Proxima Centauri nu se afl
ă
decât la patruani-lumin
ă
, în timp ce Betelgeuse...
―
Se afl
ă
la trei sute de ani-lumin
ă
. Da,
ş
tiu.
Ş
i totu
ş
i ca s
ă
ajungem pân
ă
acolo nuvom avea nevoie de mult mai mult de doi ani, în timp ce, ca s
ă
ajungem în regiuneaProximei Centauri, ne-ar fi fost necesar un interval de timp foarte pu
ţ
in mai mic. Dumitalenu-
ţ
i vine a crede pentru c
ă
e
ş
ti obi
ş
nuit cu zborurile interplanetare, ni
ş
te s
ă
rituri depurici, care îng
ă
duie o puternic
ă
accelera
ţ
ie la plecare, întrucât dureaz
ă
numai câtevaminute, viteza de croazier
ă
ce urmeaz
ă
a fi atins
ă
fiind caraghios de mic
ă
ş
i neputând suferinici o compara
ţ
ie cu viteza noastr
ă
... E cazul acum s
ă
-
ţ
i dau câteva l
ă
muriri asupramersului navei noastre.Datorit
ă
rachetelor sale perfec
ţ
ionate, pe care am avut cinstea s
ă
le pun la punct,aceast
ă
nav
ă
se poate deplasa cu cea mai mare vitez
ă
imaginabil
ă
în univers pentru un corpmaterial
―
adic
ă
cu viteza luminii minus epsilon.
―
Minus epsilon?
―
Vreau s
ă
spun c
ă
vasul nostru se poate apropia de viteza luminii pân
ă
la o diferen
ţă
infinitezimal
ă
, s
ă
zicem... a miliarda parte, de pild
ă
.
―
Bine, spusei eu. Asta în
ţ
eleg.
―
Trebuie s
ă
mai
ş
tii c
ă
atunci când ne deplas
ă
m cu o asemenea vitez
ă
, timpul nostruse deosebe
ş
te considerabil de timpul care se scurge pe P
ă
mânt, diferen
ţ
a fiind cu atât maimare cu cât înaint
ă
m mai repede. Uite, chiar acum, de la începutul convorbirii noastre,pentru noi s-au scurs doar câteva minute dar pe planeta noastr
ă
au trecut câteva luni. Tindem c
ă
tre o asemenea vitez
ă
-limit
ă
când timpul nu se va mai scurge aproape de locpentru noi, f
ă
r
ă
ca de altfel s
ă
observ
ă
m vreo schimbare oarecare. Câteva secunde pentrudumneata
ş
i pentru mine, câteva b
ă
t
ă
i ale inimii noastre vor corespunde unei durateterestre de mai mul
ţ
i ani.
―
În
ţ
eleg
ş
i asta. De altfel tocmai de aceea putem spera s
ă
ajungem la destina
ţ
ieînainte de a înceta din via
ţă
. Spune
ţ
i-mi îns
ă
, de ce aceast
ă
c
ă
l
ă
torie trebuie s
ă
dureze doiani
ş
i nu câteva zile sau chiar numai câteva ore?
―
Tocmai aici am vrut s
ă
ajung. Pur
ş
i simplu pentru c
ă
e nevoie de aproximativ unan ca s
ă
atingem
―
cu o accelera
ţ
ie pe care s-o poat
ă
suporta organismul nostru
―
aceavitez
ă
când timpul nu se mai scurge aproape de loc. Vom avea nevoie apoi de înc
ă
un an cas
ă
ne încetinim mersul. Pricepi acum planul nostru de zbor? Dou
ă
sprezece luni deaccelera
ţ
ie, dou
ă
sprezece luni de decelera
ţ
ie
ş
i între aceste dou
ă
perioade un interval denumai câteva ore, timp în care vom str
ă
bate cea mai mare parte a drumului nostru. Veiîn
ţ
elege totodat
ă
de ce zborul pân
ă
la Betelgeuse nu dureaz
ă
mult mai mult decât zborulpân
ă
la Proxima Centauri. Dac
ă
am fi ales aceast
ă
ultim
ă
variant
ă
, tot am fi avut nevoie deun an pentru accelera
ţ
ie, apoi de înc
ă
un an pentru frânare
ş
i poate câteva minute în loc decâteva ore între aceste dou
ă
perioade. În compara
ţ
ie cu durata total
ă
a zborului, diferen
ţ
aeste neînsemnat
ă
. Întrucât am început s
ă
îmb
ă
trânesc
ş
i nu voi mai avea probabil niciodat
ă
puterea s
ă
întreprind o nou
ă
c
ă
l
ă
torie, am preferat s
ă
ţ
intesc de la bun început un punctîndep
ă
rtat, în speran
ţ
a de a g
ă
si acolo o lume foarte diferit
ă
de a noastr
ă
.Asemenea conversa
ţ
ii ocupau timpul nostru liber la bordul navei
ş
i îmi permiteautotodat
ă
s
ă
apreciez
ş
i mai mult cuno
ş
tin
ţ
ele uimitoare ale profesorului Antelle. Nu existanici un domeniu pe care s
ă
nu-l fi explorat
ş
i m
ă
bucuram c
ă
în fruntea unei expedi
ţ
ii carecomporta atâtea riscuri se afla un asemenea om. A
ş
a cum prev
ă
zuse profesorul, c
ă
l
ă
toria adurat pentru noi aproximativ doi ani, în timp ce pe P
ă
mânt s-au scurs probabil vreo treisecole
ş
i jum
ă
tate.Acesta este singurul inconvenient al faptului c
ă
ţ
intisem atât de departe: dac
ă
ne-amîntoarce vreodat
ă
, am g
ă
si planeta noastr
ă
mai b
ă
trân
ă
cu vreo
ş
apte sau opt sute de ani.Dar la drept vorbind nu ne prea f
ă
ceam griji în aceast
ă
privin
ţă
. B
ă
nuiam chiar c
ă
perspectiva de a sc
ă
pa de oamenii genera
ţ
iei sale constituia o atrac
ţ
ie suplimentar
ă
pentruprofesor. Recuno
ş
tea adesea c
ă
oamenii îl plictisesc...
of 00
Boulle, Pierre - UC - Planeta Maimutelor v5.0
608 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | (2 Ratings) |
| Upload Date: | 01/17/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment