Camus - Mitul Lui Sisif

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Albert Camus

MITUL LUI SISIF

Lui Pascal Pia

O, suflete al meu, nu n

ă

zui la via

ţ

a nemuritoare, ci epuizeaz

ă

domeniul posibilului.

PINDAR

(Pythica a IlI-a)

UN RA

Ţ

IONAMENT ABSURD

Paginile care urmeaz

ă

vorbesc despre o sensibilitate absurd

ă

ce poate fi întîlnit

ă

în acest secol,

ş

i nu despre ofilosofie absurd

ă

, pe care propriu-zis timpul nostru n-a cunoscut-o. O elementar

ă

onestitate m

ă

oblig

ă

s

ă

ar

ă

t, înc

ă

de la început, tot ceea ce ele datoreaz

ă

anumitor spirite contemporane. Nu numai c

ă

nu am inten

ţ

ia s

ă

ascund aceasta, dar gîndirea lor va fi citat

ă

ş

i comentat

ă

de-a lungul întregii lucr

ă

ri.

În acela

ş

i timp, e util totu

ş

i s

ă

notez c

ă

absurdul, socotit pîn

ă

acum O

concluzie, este considerat în eseul de fa

ţă

ca punct de plecare. În acest sens,despre comentariul meu se poate spune c

ă

e, într-o oarecare m

ă

sur

ă

, provizoriu : nu se poate afirma dinainte la ce atitudine oblig

ă

. Cititorul va afla în el doar descrierea, în stare pur

ă

, a unui r

ă

u al spiritului. Nici o metafizic

ă

,nici o credin

ţă

nu figureaz

ă

aici pentru moment. Iat

ă

singurele limite

ş

i singura

inten

ţ

ie a acestei c

ă

r

ţ

i

ABSURDUL

Ş

I SINUCIDEREANu exist

ă

decît o problem

ă

filosofic

ă

cu adev

ă

rat important

ă

:sinuciderea. A hot

ă

rî dac

ă

via

ţ

a merit

ă

sau nu s

ă

fie tr

ă

it

ă

înseamn

ă

ar

ă

spunde la problema fundamental

ă

a filo-sofiei. Restul, dac

ă

lumea are treidimensiuni, dac

ă

spiritul are nou

ă

sau dou

ă

sprezece categorii, vine dup

ă

aceea. Acestea sînt doar jocuri; dar mai întîi trebuie s

ă

r

ă

spunzi.

Ş

i dac

ă

eadev

ă

rat, dup

ă

cum sus

ţ

ine Nietzsche, c

ă

un filosof, pentru a fi vrednic destim

ă

, trebuie s

ă

dea primul exemplul, în

ţ

elegem cît de important ester

ă

spunsul, de vreme ce el va precede gestul definitiv. Iat

ă

ni

ş

te eviden

ţ

esensibile inimii, dar pe care trebuie s

ă

le adîncim pentru câ mintea noastr

ă

s

ă

le vad

ă

limpede.Dac

ă

m

ă

întreb dup

ă

ce judec c

ă

o anumit

ă

problem

ă

cere un r

ă

spunsmai grabnic decît o alta, îmi r

ă

spund c

ă

dup

ă

ac

ţ

iunile la care oblig

ă

. N-amv

ă

zut pe nimeni murind pentru argumentul ontologic. Galilei, care de

ţ

inea

un adev

ă

r

ş

tiin

ţ

ific de mare importan

ţă

, s-a lep

ă

dat de el cum nu se poatemai u

ş

or de îndat

ă

ce

ş

i-a v

ă

zut via

ţ

a în primejdie, într-un anume sens af

ă

cut bine. Pentru acel adev

ă

r nu merita s

ă

mori pe rug. E cu des

ă

vîr

ş

ireindiferent dac

ă

P

ă

mîntul se învîrteste în jurul Soarelui sau dac

ă

Soarele seînvîrte

ş

te în jurul P

ă

mîntului. Mai exact, lucrul nu are nici cea mai mic

ă

însemn

ă

tate. În schimb, îi v

ă

d pe mul

ţ

i oameni murind pentru c

ă

socotescc

ă

via

ţ

a nu merit

ă

s

ă

fie tr

ă

it

ă

. Îi v

ă

d pe al

ţ

ii l

ă

sîndu-se, în chip paradoxal,uci

ş

i pentru ideile sau iluziile pe care le ofer

ă

o ra

ţ

iune de a tr

ă

i (a

ş

a-numitara

ţ

iune de a tr

ă

i este totodat

ă

sî o excelent

ă

ra

ţ

iune de a muri). Considerdeci c

ă

între6area care cere cel mai grabnic r

ă

spuns este aceea de a

ş

ti dac

ă

via

ţ

a are sau nu un sens. Cum s

ă

-i r

ă

spundem? În ieg

ă

tur

ă

cu toateproblemele esen

ţ

iale, în

ţ

eleg prin asta toate problemele care implic

ă

risculmor

ţ

ii sau care amplific

ă

în om pasiunea de a tr

ă

i, nu exist

ă

, probabil, decîtdou

ă

metode de gîndire, cea a lui La Palisse si cea a lui Don Quijote. Numaiechilibrul între eviden

ţă

ş

i lirism ne poate îng

ă

dui s

ă

avem acces în acela

ş

itimp la emo

ţ

ie

ş

i la claritate. Fiind vorba de un subiect a

ţ

'ît de umil

ş

itotodat

ă

atît de patetic, dialectica savant

ă

ş

i clasic

ă

trebuie106

♦

Albert Camus

a

ş

adar s

ă

lase locul, fapt de la sine în

ţ

eles, unei atitudini de spirit maimodeste, care s

ă

purcead

ă

în acela

ş

i timp din bun simt

ş

i din simpatie.Despre sinucidere nu s-a discutat pîn

ă

acum decît ca despre un fenomensocial. Dimpotriv

ă

, e vorba aici, pentru început, despre raportul întresinucidere

ş

i gîndirea individual

ă

. Un gest ca acesta se preg

ă

te

ş

te înadîncurile t

ă

cute ale inimii, precum o mare oper

ă

. Omul însu

ş

i îl ignor

ă

.Intr-o sear

ă

, îsi trage un glon

ţ

în cap sau se arunc

ă

în ap

ă

. Despre un admi-nistrator de imobile care se omorîse, mi se spunea cîndva c

ă

în urm

ă

cucinci ani î

ş

i pierduse fata, c

ă

de atunci se schimbase mult

ş

i c

ă

întîmplareaîl „rosese pe din

ă

untru". Nu exist

ă

cuvînt mai exact. A începe s

ă

ginde

ş

tiînseamn

ă

a începe s

ă

fii ros pe din

ă

untru. Societatea nu are mare amestecîn acest început. Viermele se afl

ă

în îns

ăş

i inima omului. Acolo trebuiec

ă

utat. Acest joc mortal, care duce de la luciditatea în fa

ţ

a existen

ţ

ei laevaziunea în afara lumii, trebuie urm

ă

rit

ş

i în

ţ

eles.O sinucidere are multe cauze si, în general, cele mai aparen

ţ

e nu sînt

ş

icele mai eficace, foarte pu

ţ

ini oameni se sinucid (ipoteza nu e totu

ş

i exclus

ă

)fiindc

ă

a

ş

a au hot

ă

rît. Criza este aproape întotdeauna declan

ş

at

ă

de oevaincontro-labil. Jurnalele vorbesc adesea de „necazuri intime" sau de o „boal

ă

incurabil

ă

". Sînt explica

ţ

ii valabile. Dar ar trebui s

ă

ş

tim dac

ă

, în acea zichiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui dezn

ă

d

ă

jduit.Vinovatul este, în acest caz, prietenul. C

ă

ci indiferen

ţ

a lui poate fi de-ajunsspre a precipita tot dezgustul

ş

i toate resentimentele aflate pîn

ă

atunci msuspensie.Dar dac

ă

e greu s

ă

fix

ă

m momentul precis, demersul subtil în cursulc

ă

ruia spiritul a pariat pentru moarte, putem totu

ş

i s

ă

tragem, din chiar acelgest, toate consecin

ţ

ele pe care el le presupune. A te omorî înseamn

ă

, într-un sens,

ş

i ca în melodram

ă

, a m

ă

rturisi. A m

ă

rturisi c

ă

e

ş

ti dep

ăş

it de via

ţă

sau c

ă

nu o în

ţ

elegi. Dar s

ă

nu mergem totu

ş

i prea departe cu acesteanalogii

ş

i s

ă

ne întoarcem la cuvintele curente. A te omorî înseamn

ă

am

ă

rturisi c

ă

„via

ţ

a nu merit

ă

s

ă

fie tr

ă

it

ă

". A tr

ă

i, fire

ş

te, nu-i niciodat

ă

lucfuu

ş

or. Continu

ă

m

l S

ă

nu sc

ă

p

ă

m prilejul de a sublinia caracterul relativ al acestui eseu.Într-adev

ă

r, sinuciderea poate avea cauze mult mai onorabile. De exemplu,cazurile de sinucidere politic

ă

— a

ş

a-numita sinucidere de protest, dintimpul revolu

ţ

iei chineze.

MITUL LUI SISIF

♦

107s

ă

facem gesturile pe care ni le comand

ă

existen

ţ

a, pentru multe motive,din care primul e obi

ş

nuin

ţ

a. A muri din pro-pria-

ţ

i voin

ţă

presupune a firecunoscut, fie

ş

i numai instinctiv, caracterul derizoriu al acestei obi

ş

nuin

ţ

e,absen

ţ

a oric

ă

rei ra

ţ

iuni profunde de a tr

ă

i, caracterul nes

ă

buit alzbuciumului cotidian

ş

i inutilitatea suferin

ţ

ei.În ce const

ă

, a

ş

adar, acest incalculabil sentiment care priveaz

ă

spiritulde somnul necesar vie

ţ

ii? O lume pe care o po

ţ

i explica, chiar cu argumentediscutabile, este o lume fa-miiiar

ă

. Dimpotriv

ă

, într-o lume dintr-o dat

ă

lipsit

ă

de iluzii

ş

i de lumin

ă

, omul se simte un str

ă

in. Exilul lui e f

ă

r

ă

sc

ă

pare, de vreme ce-i lipsit de amintirea unei patrii pierdute sau desperan

ţ

a într-un p

ă

mînt al f

ă

g

ă

duin

ţ

ei. Sentimentul absurdului nu-i decîtdivor

ţ

ul acesta dintre om

ş

i via

ţ

a sa, dintre actor

ş

i decorul s

ă

u. De vreme ceto

ţ

i oamenii s

ă

n

ă

to

ş

i s-au gîndlt la propria lor sinucidere, vom recunoa

ş

te,f

ă

r

ă

alte explica

ţ

ii, c

ă

exist

ă

o leg

ă

tur

ă

direct

ă

între acest sentiment

ş

iaspira

ţ

ia c

ă

tre neant.Subiectul eseului de fa

ţă

este tocmai raportul dintre absurd

ş

isinucidere, m

ă

sura exact

ă

în care sinuciderea este o solu

ţ

ie împotrivaabsurdului. Se poate stabili ca principiu c

ă

ac

ţ

iunile unui om care nutri

ş

eaz

ă

trebuie s

ă

fie comandate de'ceea ce el socote

ş

te a fi adev

ă

rul.Credin

ţ

a în absurditatea existen

ţ

ei trebuie deci s

ă

-i hot

ă

rasc

ă

purtarea. Elegitim

ă

curiozitatea de a ne întreba, limpede

ş

i f

ă

r

ă

false patetisme, dac

ă

oconcluzie de acest ordin impune p

ă

r

ă

sirea cît mai grabnic

ă

a unei condi

ţ

ii deneîn

ţ

eles. Vorbesc aici, desigur, de oamenii dispu

ş

i s

ă

se pun

ă

de acord cuei în

ş

i

ş

i.Exprimat

ă

în termeni clari, problema poate s

ă

par

ă

simpla

ş

i totodat

ă

insolubil

ă

. Dar e gre

ş

it

ă

presupunerea c

ă

întreb

ă

rile simple duc lar

ă

spunsuri la fel de simple

ş

i c

ă

eviden

ţ

a implic

ă

evidenta.

Apriori

ş

iinversînd termenii problemei,' dup

ă

cum omul se sinucide sau nu sesinucide, s-ar p

ă

rea ca nu exist

ă

decît dou

ă

solu

ţ

ii filosofice: a spune da saua spune nu. Dar ar fi prea frumos s

ă

fie a

ş

a. C

ă

ci trebuie s

ă

ţ

inem seama

ş

ide aceia care, f

ă

r

ă

s

ă

ajung

ă

la vreo concluzie, se întreab

ă

neîncetat. Aici,abia dac

ă

fac o ironie: e vorba de majoritatea oamenilor. V

ă

d, de asemenea,c

ă

cei ce r

ă

spund nu, ac

ţ

ioneaz

ă

ca

ş

i cum ar gîndi da. De fapt, dac

ă

acceptcriteriul nietzschean, ace

ş

tia gindesc, într-un fel sau altul, da. Dimpotriv

ă

,se întîmpl

ă

adesea ca cei ce se sinucid s

ă

fi crezut într-un sens al vie

ţ

ii.Asemenea contradic

ţ

ii sînt constante. Se poate chiar spune c

ă

nu sîntnic

ă

ieri maî vii decît în aceast

ă

chestiune în care, dimpotriv

ă

, logica pare atîtde necesar

ă

. A compara teoriile filosofice

ş

i108

♦

Albert Camus

comportarea celor ce le profeseaz

ă

a devenit un loc comun. Dar trebuietotu

ş

i s

ă

ar

ă

tam c

ă

dintre gînditorii care au refuzat un sens vie

ţ

ii, nici unul,în afar

ă

de Kirilov, care apar

ţ

ine literaturii, de Peregrinqs, care se na

ş

te dinlegend

ă

,

ş

i de Jules Lequier, care

ţ

ine de ipotez

ă

, nu â mers cu logica'pîn

ă

of 00

Leave a Comment