Gradina Zeitei de Jad - Povestiri Chinezesti

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

GR

Ă

DINA ZEI

Ţ

EI DE JAD

Gr

ă

dina Zei

ţ

ei de Jad se afl

ă

pe coasta Muntelui Pe

ş

tera Vr

ă

jit

ă

. Defapt, Gr

ă

dina Zei

ţ

ei de Jad nu este decât un delu

ş

or. B

ă

trânii spun c

ă

pevremuri pe Muntele Pe

ş

terii Vr

ă

jite erau numai pietre goale: nu cre

ş

tea nicio r

ă

d

ă

cin

ă

de copac, nici un fir de iarb

ă

. Oamenii care locuiau acolo, to

ţ

isp

ă

rg

ă

tori de pietre, erau s

ă

raci lipi

ţ

i p

ă

mântului; vântul

ş

i c

ă

ldura îipârjoleau, sudoarea le curgea în ochi, buzele li se uscau

ş

i cr

ă

pau. Visaupomi înc

ă

rca

ţ

i cu fructe, izvoare cristaline, dar visul lor r

ă

mânea numai vis.Într-o zi, nu se

ş

tie când s-a întâmplat, pe creasta muntelui a r

ă

s

ă

rit unpiersic. B

ă

teau ploile

ş

i vântul, apele din munte c

ă

rau cu ele pietri

ş

ul, darmicul piersic r

ă

mânea bine împlântat

ş

i cre

ş

tea de-

ţ

i era mai mare dragul.Pe atunci s-a oplo

ş

it pe munte un fl

ă

c

ă

ia

ş

str

ă

in de acele locuri.Nimeni nu

ş

tia de unde venise

ş

i cum îl cheam

ă

. Tot sp

ă

rgând piatra înb

ă

taia vântului

ş

i-n ar

ş

i

ţ

a soarelui, se înnegrise de-i sclipea obrazul. Deaceea oamenii îi spuneau Uang cel Negru. Era bun la inim

ă

feciorul

ş

i tarear

ă

tos

ş

i priceput. Nu era însurat

ş

i nu strânsese un ban în via

ţ

a lui. Cândse afla cineva la ananghie, Uang cel Negru era primul care-i venea în ajutor.Vorbeau toate satele din jur de bun

ă

tatea lui.De câte ori urca muntele s

ă

sparg

ă

piatr

ă

, Uang cel Negru trecea pelâng

ă

puiul de piersic. Pe nea

ş

teptate, într-o noapte, puiul de piersic acrescut de s

ă

nu-l recuno

ş

ti.

Ş

i tot în noaptea aceea i-au dat frunzele

ş

i aînflorit. Diminea

ţ

a, trecând pe lâng

ă

piersic, de

ş

i nu adia nici o boare devânt

ş

i crengile erau nemi

ş

cate, b

ă

iatul a sim

ţ

it cum se scutur

ă

peste elboabele de rou

ă

de pe frunzele pomului. Seara a trecut din nou pe subpiersic

ş

i atunci florile au început s

ă

-l ning

ă

cu petalele lor. Alt

ă

dat

ă

, luiUang cel Negru i s-a p

ă

rut c

ă

piersicul îi zâmbe

ş

te

ş

i i-a fugit toat

ă

oboseala.De atunci, în fiecare sear

ă

, când î

ş

i termina treaba, Uang cel Negru se a

ş

ezasub ramurile piersicului.Într-o zi, trecând pe acolo, a v

ă

zut cum piersicile ro

ş

ii

ş

i mari secopseser

ă

. S-a dus la locul lui

ş

i s-a apucat de spart piatr

ă

. Mirosulpiersicilor îl ame

ţ

ea cu parfumul lor. Era în iunie, când soarele pripe

ş

te maitare

ş

i pietrele se încinseser

ă

ca focul, pârjolindu-i picioarele descul

ţ

e. Laamiaz

ă

to

ţ

i ceilal

ţ

i fl

ă

c

ă

i

ş

i-au g

ă

sit câte un loc s

ă

se r

ă

coreasc

ă

, clar Uangcel Negru a r

ă

mas s

ă

mai sparg

ă

piatr

ă

. Deodat

ă

s-a sim

ţ

it obosit de c

ă

deadin picioare

ş

i a adormit. Când s-a trezit, în jurul lui era o r

ă

coareneobi

ş

nuit

ă

. A deschis ochii

ş

i a v

ă

zut c

ă

dormea la umbra unui pom.Crengile

ş

i frunzele pomului se strânser

ă

una în alta ca o umbrel

ă

deasupra-i. Uang cel Negru a s

ă

rit deodat

ă

în sus, mirându-se de unde ar

ă

s

ă

rit pomul acolo. L-a scuturat cu putere, dar acesta era bine înfipt înp

ă

mânt. Uang cel Negru s-a minunat

ş

i mai mult

ş

tiind c

ă

pe tot muntelenu se afla decât piersicul pe sub care trecuse diminea

ţ

a. S-a uitat mult lapom, dar n-a g

ă

sit un r

ă

spuns la întrebarea ce-l fr

ă

mânta

ş

i, f

ă

r

ă

a mai stape gânduri, s-a îndreptat c

ă

tre locul unde

ş

tia c

ă

e piersicul. Cât ai clipi dinochi a ajuns acolo

ş

i a v

ă

zut c

ă

acesta era locul lui.

Ş

i, mare minune, pe ocreang

ă

st

ă

tea o fat

ă

de toat

ă

frumuse

ţ

ea

ş

i culegea piersici. Uang cel Negrus-a mirat

ş

i mai mult v

ă

zând a

ş

a mândre

ţ

e de fat

ă

cum nu v

ă

zuse nic

ă

ieripe unde umblase. Avea fa

ţ

a ca o floare de piersic înflorit

ş

i-i zâmbea. Uang

cel Negru s-a apucat iar

ăş

i de spart piatr

ă

. Fata a f

ă

cut un semn cu mâna

ş

idin locul unde sp

ă

rgea b

ă

iatul piatra a venit în zbor o ramur

ă

de piersic.Fata a lipit-o de pom

ş

i crengu

ţ

a s-a lipit ca -

ş

i când niciodat

ă

nu fusesesmuls

ă

de acolo. Apoi, a rupt o piersic

ă

ş

i i-a aruncat-o b

ă

iatului drept înmân

ă

. Fata râdea din toat

ă

inima. Uang se sim

ţ

ea tare încurcat

ş

i nu

ş

tia ces

ă

fac

ă

, dar ea s-a oprit din râs

ş

i i-a f

ă

cut semn s-o m

ă

nânce. Dup

ă

ce amâncat-o, b

ă

iatul s-a sim

ţ

it a

ş

a de r

ă

corit de parc

ă

fusese la sc

ă

ldat. Fata aluat o ramur

ă

de piersic

ş

i a scuturat-o

ş

i Uang s-a pomenit, deodat

ă

, într-un pavilion verde sc

ă

ldat în lumin

ă

. Pe un perete era ag

ăţ

at un tablou cu opiersic

ă

mare. Râzând, fata a spus:- Eu sunt Zei

ţ

a de Jad.

Ş

tiu c

ă

e

ş

ti un b

ă

iat bun

ş

i s

ă

ritor. Dac

ă

aivreun necaz vreodat

ă

, s

ă

vii aici

ş

i s

ă

m

ă

cau

ţ

i.În timp ce vorbea, fa

ţ

a zei

ţ

ei s-a îmbujorat

ş

i mai mult. ochii îiscânteiau

ş

i mai tare. Uang cel Negru nu

ş

tia ce s

ă

mai zic

ă

de bucurie

ş

imul

ţ

umire, dar fata s-a f

ă

cut nev

ă

zut

ă

. Uang s-a pomenit iar

ăş

i înconjuratde fl

ă

c

ă

ii care sp

ă

rgeau piatr

ă

.Seara s-a întors acas

ă

ş

i n-a dormit toat

ă

noaptea gândindu-se laZei

ţ

a de Jad. A doua zi, plecând la lucru, i se p

ă

rea c

ă

merge mai repededecât ceilal

ţ

i. Când s-a luminat de ziu

ă

, el ajunsese deja sub piersic. Aici aîntâlnit-o din nou pe Zei

ţ

a de Jad. Zâna îl privea râzând. Ro

ş

indu-se,b

ă

iatul i-a spus:- Am venit s

ă

te rog s

ă

-mi cârpe

ş

ti c

ă

ma

ş

a. Zei

ţ

a s-a învoit, de

ş

i

ş

tiac

ă

nu venise pentru asta,

ş

i i-a spus:- Uang b

ă

iete,

ş

tiu c

ă

n-ai dormit toat

ă

noaptea. Culc

ă

-te pu

ţ

in.V

ă

zând cât de bine se poart

ă

zei

ţ

a cu el, Uang cel Negru se sim

ţ

ea înal nou

ă

lea cer. Dup

ă

pu

ţ

in timp a adormit. A r

ă

s

ă

rit soarele

ş

i b

ă

ie

ţ

ii caretreceau la lucru l-au v

ă

zut dormind sub piersic

ş

i, al

ă

turi de el, c

ă

ma

ş

acârpit

ă

.De atunci, Uang cel Negru se ducea în fiecare zi sub piersic

ş

i seîntâlnea cu Zei

ţ

a de Jad. Azi a

ş

a, mâine a

ş

a, ceilal

ţ

i fl

ă

c

ă

i au început s

ă

fac

ă

glume pe seama lui:- Negrule, s-au terminat de mult piersicile, tu ce mai cau

ţ

i?Uang cel Negru, care nu min

ţ

ea niciodat

ă

, le-a spus fl

ă

c

ă

ilor totadev

ă

rul.La vreo 20 de li* [*Li - unitate de m

ă

sur

ă

egal

ă

cu 500 m] de locurileacelea se afla un or

ăş

el în care tr

ă

ia un mare bog

ă

ta

ş

. într-o zi, dup

ă

ce amâncat

ş

i a b

ă

ut pe s

ă

turate, bog

ă

ta

ş

ul a început s

ă

-

ş

i fac

ă

planuri: „Dac

ă

a

ş

avea o gr

ă

din

ă

in care s

ă

sap un lac, s

ă

ridic un munte

ş

i pe munte s

ă

construiesc un pavilion, ce bine ar mai fi". Dup

ă

planuri, a trecut la fapte. Achemat to

ţ

i oamenii din împrejurimi, printre care era

ş

i Uang cel Negru,

ş

ile-a dat porunc

ă

s

ă

-i aduc

ă

piatr

ă

de pe munte. În ziua aceea, când tocmaic

ă

ra piatr

ă

pentru bog

ă

ta

ş

, Uang

ş

i-a rupt înc

ă

l

ţă

rile. Le-a spus b

ă

ie

ţ

ilor s

ă

-l a

ş

tepte pân

ă

se duce la zân

ă

s

ă

-i coase.

Ş

i a plecat la piersic.V

ă

zând c

ă

b

ă

ie

ţ

ii stau degeaba, paznicul i-a luat la b

ă

taie. Când s-aînapoiat Uang, paznicul a întins mâna s

ă

-l loveasc

ă

ş

i pe el. Dar, ca unf

ă

cut, mâna a început s

ă

-l loveasc

ă

chiar pe paznic. Acesta

ţ

ipa de durere, ise învine

ţ

ise fa

ţ

a, dar mâna nu înceta s

ă

-l loveasc

ă

. Unii se uitau mira

ţ

i,al

ţ

ii f

ă

ceau haz. Paznicul a c

ă

zut în genunchi

ş

i a început s

ă

se roage:- Iart

ă

-m

ă

, iart

ă

-m

ă

! De acum încolo n-am s

ă

mai bat pe nimeni!

Dup

ă

ce a spus de trei ori a

ş

a, a auzit vocea unei femei:- De data asta te iert.

Ş

i mâna a încetat s

ă

loveasc

ă

.Îngrozit, paznicul a fugit la bog

ă

ta

ş

ş

i i-a spus tot. Acesta a dat ordin,s

ă

fie adus Uang cel Negru

ş

i aruncat în temni

ţă

.Aflând fl

ă

c

ă

ii ce i s-a întâmplat, au

ţ

inut sfat

ş

i au hot

ă

rât s

ă

-i dea de

ş

tire Zei

ţ

ei de Jad. Când au plecat pe munte s

ă

sparg

ă

piatr

ă

, au trecut cuto

ţ

ii pe la piersic, îns

ă

, nev

ă

zând pe nimeni, nu

ş

tiau cui s

ă

-i spun

ă

. Îlauziser

ă

ei înainte pe Uang cel Negru vorbind de zei

ţă

, dar în afar

ă

de el n-ov

ă

zuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat:- Zei

ţă

de Jad! Vrem s

ă

-

ţ

i spunem ceva!Nici n-a terminat bine, c

ă

au auzit o voce de femeie:- A

ş

tepta

ţ

i pu

ţ

in s

ă

va deschid u

ş

a.

Ş

i frunzele piersicului au început s

ă

fo

ş

neasc

ă

ş

i b

ă

ie

ţ

ii s-au trezitdeodat

ă

în Pavilionul Verde, iar în fa

ţ

a lor se afla o fecioar

ă

care broda opereche de papuci b

ă

rb

ă

te

ş

ti. Atunci, ci au în

ţ

eles c

ă

aceasta e Zei

ţ

a de Jad

ş

i i-au spus totul. Aceasta i-a lini

ş

tit:- Fi

ţ

i pe pace, m

ă

duc eu s

ă

-l scap!

Ş

i îndat

ă

s-a f

ă

cut nev

ă

zut

ă

.Bog

ă

ta

ş

ul tocmai se afla la mas

ă

, când a auzit o voce:- Bog

ă

ta

ş

afurisit, ele ce l-ai închis pe Uang cel Negru? Eu l-am b

ă

tutpe paznic. Vrei cumva s

ă

te pui cu mine? Încearc

ă

!Mo

ş

ierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a v

ă

zut nimic

ş

i a început s

ă

tremure de fric

ă

.Vocea s-a auzit din nou:- Netrebnicilor, s

ă

-l elibera

ţ

i de îndat

ă

pe b

ă

iat!De abia acuma

ş

i-a dat seama mo

ş

ierul c

ă

aude vocea unei femei

ş

i,f

ă

când pe grozavul, a zis:- Dar cine e

ş

ti tu care nu te ar

ăţ

i?- Crezi c

ă

mi-e fric

ă

s

ă

-

ţ

i spun cine sunt? Sunt Zei

ţ

a de Jad! ar

ă

spuns vocea.Îngâmfat, mo

ş

ierul a spus:- Eu sunt st

ă

pânul

ţ

inutului. N-am decât s

ă

deschid gura, c

ă

argintulva curge gârl

ă

, temni

ţ

ele se vor ticsi.Î

ţ

i poruncesc s

ă

te ar

ăţ

i la fa

ţă

! Râzând, zâna i-a spus:- Înc

ă

n-am v

ă

zut nici un st

ă

pân aici!- Eu sunt st

ă

pânul, a spus mo

ş

ierul.- Chiar tu?

Ş

i eu care credeam c

ă

e

ş

ti o gr

ă

mad

ă

de gunoi! Nu meri

ţ

itu s

ă

m

ă

vezi!- Orice ai spune, eu sunt st

ă

pânul, iar Uang cel Negru nu este decâtun sp

ă

rg

ă

tor de piatr

ă

ş

i supusul meu! a spus mo

ş

ierul f

ă

r

ă

obraz.Zâna s-a înfuriat

ş

i a început s

ă

-l batjocoreasc

ă

, dar mo

ş

ierul, ro

ş

u deciud

ă

, n-avea cum s-o vad

ă

. Atunci, zâna i-a spus:- Vrei neap

ă

rat s

ă

m

ă

vezi? S

ă

-

ţ

i ar

ă

t mai întâi de ce sunt în stare!

Ş

i deodat

ă

a intrat pe u

şă

o r

ă

muric

ă

de piersic care s-a înfipt înmijlocul camerei

ş

i, cât ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros

ş

imare care împingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mo

ş

ierul a începuts

ă

ţ

ipe

ş

i a rupt-o la fug

ă

mai repede de cum se strecoar

ă

un

ş

oarece îngaura lui. În rândul paznicilor a început îmbulzeala: c

ă

deau

ş

i se împingeauunii pe al

ţ

ii strigând:- Iart

ă

-ne, zân

ă

! Iart

ă

-ne, zân

ă

!

of 00

Leave a Comment