Furtuna
William Shakespeare
ACTUL I
SCENA l
Furtun
ă
. Tun
ă
ş
i fulger
ă
. Se vede puntea de mijloc a unei cor
ă
bii b
ă
tute de talazurile m
ă
rii. Intr
ă
c
ă
pitanul
ş
i
ş
eful echipajului
C
Ă
PITANUL
(de pe puntea de la pupa)
Ş
efule!
Ş
EFUL
(de pe puntea de mijloc)
lat
ă
-m
ă
, c
ă
pitane: cum merge?
C
Ă
PITANUL
Bine. Stai de vorb
ă
cu matelo
ţ
ii. D
ă
-i zor, altminteri ne ducem la fund. Hai, repede, repede!
(Se întoarce la cîrm
ă
.) (Se aude fluierul c
ă
pitanului. Intr
ă
matelo
ţ
ii.)
Ş
EFUL
Curaj, b
ă
ie
ţ
i, curaj! Da
ţ
i-i zor, scumpilor! Hai, iute, iute, strînge
ţ
i velele. Lua
ţ
i aminte la fluierulc
ă
pitanului... Sufl
ă
, vîntule, pîn
ă
nu mai po
ţ
i — numai las
ă
-ne loc de manevrat!
(Intr
ă
Alonso, Sebastian, Antonio, Ferdinand, Gonzalo
ş
i al
ţ
ii.)
ALONSO
Vrednice
ş
ef de echipaj, ai grij
ă
. Unde-i c
ă
pitanul? Cheam
ă
to
ţ
i oamenii.
Ş
EFUL
V-a
ş
ruga s
ă
coborî
ţ
i.
ANTONIO
Unde-i c
ă
pitanul,
ş
efule?
Ş
EFUL
Nu-l auzi
ţ
i ? Ne încurca
ţ
i. Mai bine-a
ţ
i sta în cabine, decît s
ă
da
ţ
i ajutor furtunii.
GONZALO
Fii calm, amice, fii calm.
Ş
EFUL
Cînd o fi
ş
i marea... Pleca
ţ
i de-aici! Talazurile astea nu se sinchisesc nici m
ă
car de rege. întoarce
ţ
i-v
ă
în cabine. Lini
ş
te! Nu ne stînjeni
ţ
i!
GONZALO
la-o mai încet
ş
i nu uita pe cine ai pe bord.
Ş
EFUL
Nu-i nimeni care s
ă
-mi fie mai drag decît eu însumi... E
ş
ti sfetnic: dac
ă
po
ţ
i porunci stihiilor s
ă
tac
ă
ş
is
ă
ne lase în pace
1
, nu ne mai atingem de nici un odgon. Arat
ă
-
ţ
i puterea. Dac
ă
nu e
ş
ti în stare,mul
ţ
ume
ş
te cerului c-ai tr
ă
it cît ai tr
ă
it
ş
i a
ş
teapt
ă
în cabin
ă
n
ă
pasta pe care-o poate-a-duce ceasul...
Curaj, b
ă
ie
ţ
i... C
ă
ra
ţ
i-v
ă
de-aici, v
ă
spun!
(Iese în fug
ă
.)
GONZALO
(smuciturile vasului îi curm
ă
vorba, mereu)
Omul
ă
sta îmi d
ă
mari speran
ţ
e... Nu-i st
ă
scris pe frunte c-o s
ă
se înece, are mutra unuia care va sfîr
ş
i
în
ş
treang... Destin ce ne ocrote
ş
ti, ai grij
ă
de spînzur
ă
toarea lui, f
ă
din
ş
treangul ce-l a
ş
teapt
ă
o funiede n
ă
dejde pentru noi, fiindc
ă
asta de care ne
ţ
inem acum e prea slab
ă
... Dac
ă
nu-i sortit s
ă
sfîrseasc
ă
în
ş
treang, ne-am dus pe copc
ă
.
(Intr
ă
iar
ş
eful de echipaj : v
ă
zîndu-l, curtenii se retrag in cabinele lor.)
Ş
EFUL
Coborî
ţ
i catargul! Vira, mai jos, mai jos! S
ă
-ncer-c
ă
m s
ă
plutim doar cu vela cea mare.
(Se aud
1
Gonzalo f
ă
cea parte~;din sfatul regelui, a c
ă
rui menire era s
ă
sting
ă
vrajba
ş
i s
ă
„fac
ă
pace" (n. tr.).
'
ţ
ipete dinspre cabine.)
Dar-ar ciuma-n ei cu zbieretele lor! R
ă
cnesc mai avan decît furtuna, ba chiar decît noi...
(Intr
ă
iar Sebastian, Antonio
ş
i Gonzalo.)
Iar
ăş
i? Ce c
ă
uta
ţ
i aici? Vre
ţ
i s
ă
l
ă
s
ă
m totul balt
ă
ş
i s
ă
ne scufund
ă
m? Ave
ţ
i chef s
ă
v
ă
duce
ţ
i la fund?
SEBASTIAN
Puschea pe limb
ă
-
ţ
i, cîine afurisit, l
ă
tr
ă
tor
ş
i cîrtitor!
Ş
EFUL
Atunci face
ţ
i voi treaba.
(Le întoarce spatele.)
ANTONIO
La spînzur
ă
toare cu tine, cîine, fecior de lele, zurbagiu neru
ş
inat! Nu ni-e team
ă
nou
ă
de înec, pe cît
ţ
i-e
ţ
ie.
GONZALO
M
ă
pun cheza
ş
c
ă
n-o s
ă
se-nece, chiar dac
ă
nava asta n-ar fi decît o coaj
ă
de nuc
ă
ş
i-ar fi la fel de spart
ă
ca o tîrf
ă
nes
ă
tul
ă
.
Ş
EFUL
(strig
ă
)
Pînzele-n vînt! Ridica
ţ
i dou
ă
vele.
în
larg, în larg!
(Corabia se ciocne
ş
te. Limbi de foc o str
ă
bat de la prova la pupa. Intr
ă
matelo
ţ
iî, uzi leoarc
ă
.)
8
MATELO
Ţ
II
Sîntem pierdu
ţ
i! S
ă
ne rug
ă
m, s
ă
ne rug
ă
m i Totul s-a sfîc
ş
it!
(Ies.)
Ş
EFUL
(sco
ţ
lnd încet un clondir)
Cum a
ş
a, s
ă
murim cu gîtlejul rece?
GONZALO
Se roag
ă
regele
ş
i prin
ţ
ul. Haidem, s
ă
-i înso
ţ
im, c-avem aceea
ş
i soart
ă
.
îmi ies din fire.
SEBASTIAN ANTONIO
Be
ţ
ivanii
ăş
tia ne fur
ă
via
ţ
a. Tic
ă
losu-acesta Cu gura mare, tare-a
ş
vrea s
ă
-l v
ă
d Sp
ă
lat de zece valuri!
1
GONZALO
Ş
treangu-l paste,
M
ă
car c
ă
-l cere fiecare val
C
ă
scîndu-se adînc, ca s
ă
-l înghit
ă
.
(De jos se aud zgomote înv
ă
lm
ăş
ite.)
Aibi mil
ă
, Doamne! Vai, ne sf
ă
rîrn
ă
m! So
ţ
ie, frate
ş
i copii, adio! Ne
sf
ă
rîm
ă
m! Ne sf
ă
rîm
ă
m! Ne sf
ă
rîm
ă
m!
i Aluzie la soarta pira
ţ
ilor, care erau lega
ţ
i în lan
ţ
uri pt?
ţă
rrn, pe o scar
ă
de piatr
ă
,
ş
i l
ă
sa
ţ
i a
ş
a pîn
ă
ce trei rînduri de valuri sesp
ă
rgeau de trupurile lor (n. tr.).
ANTONIO
Cu regele-mpreun
ă
S
ă
ne-nec
ă
m.
(Iese.)
SEBASTIAN
S
ă
-i spunem bun r
ă
mas.
(Iese.)
GONZALO
A
ş
da acum o mie de stînjeni de mare pentr-un pogon de p
ă
mînt sterp... pentru-o pîrloag
ă
n
ă
p
ă
dit
ă
de b
ă
l
ă
rii...Fac
ă
-se voia cerului! Dar tare-a
ş
fi vrut s
ă
mor pe uscat!
(Iese.)
Pe punte n
ă
v
ă
le
ş
te mul
ţ
imea c
ă
l
ă
torilor, luminat
ă
de
fl
ă
c
ă
ri. Deodat
ă
, acestea se sting. R
ă
sun
ă
un cor de
glasuri.
SCENA 2
Insula. Un platou stîncos, înverzit, cu o potec
ă
ce coboar
ă
printr-un crîng de tei, sub un perete de stînc
ă
; în fa
ţă
se vede
deschiz
ă
tura unei pe
ş
teri înalte, perdeluite. Miranda prive
ş
te spre mare; Prospero, înf
ăş
urat în mantia-i de vr
ă
jitor, iesedin pe
ş
ter
ă
cu un toiag în mîn
ă
.
MIRANDA
(întorcîndu-se cu fa
ţ
a spre el)
Dac-ai stîrnit cu vraja ta, drag tat
ă
, A apelor mînie, potole
ş
te-o: Ne-ar potopi cusmoal
ă
-arzînd
ă
cerul,
10
Ce zi cumplit
ă
!
Nici un r
ă
u anume. Tot ce-am f
ă
cut a fost de dragul t
ă
u, Copila mea, tu, care n-ai habar Nici cine e
ş
ti, nici cinesînt — mai mult Decît st
ă
pînul unei biete pe
ş
teri
Ş
i tat
ă
l t
ă
u.
De n-ar ajunge marea pîn-la el S
ă
-i sting
ă
focul din obraji... Al
ă
turi De cei n
ă
p
ă
stui
ţ
i am suferit: Frumoasa nav
ă
(f
ă
r
ă
doar
ş
i poate C-avea pe bord vreo nobil
ă
f
ă
ptur
ă
!) E sf
ă
rîmat
ă
.
(Suspin
ă
.)
Gemetele lor
îmi sfî
ş
iar
ă
inima... S
ă
rmanii! Puterea unui zeu de-as fi avut, P
ă
mîntul l-a
ş
fi pus s
ă
-nghit
ă
marea Decît s
ă
-nghit
ă
ea frumoasa nav
ă
Ş
i-a sufletelor lor înc
ă
rc
ă
tur
ă
.
Te lini
ş
te
ş
te: inimii miloase
Tu spune-i c
ă
nimic nu s-a-ntîmplat.
12
MIRANDA
(privind din nou spre mare)
Nu mi-a trecut prin minte Nicicînd s
ă
ş
tiu mai mult.
PROSPERO
E vremea, îns
ă
, S
ă
ş
tii. D
ă
-mi mîna, mantia mi-o scoate.
(Punînd deoparte mantia.)
Magie, stai acolo... —
Ş
terge-
ţ
i ochii
Ş
i-ascult
ă
lini
ş
tit
ă
. Naufragiul
Ce te-a mi
ş
cat, stîrnind în tine mila,
A fost cu-atîta grij
ă
pus la cale
De mine, prin magia mea, încît
Nici una din f
ă
pturile pe care
Le-ai auzit gemînd pe nava ceea
De valuri înghi
ţ
it
ă
, n-a pierdut
M
ă
car vreun fir de p
ă
r.
Ş
ezi jos, acum
Se cade s
ă
cuno
ş
ti
ş
i alte lucruri.
MIRANDA
Ai început adeseori s
ă
-mi spui Anume cine sînt, dar te-ai oprit De fiecare dat
ă
, cu-ncheierea:
Nu înc
ă
,
— s
ă
m
ă
zbucium m
ă
l
ă
sai.
PROSPERO
Acum, e timpul, îns
ăş
i clipa-
ţ
i cere S-ascul
ţ
i
ş
i s
ă
-
ţ
i deschizi urechea bine.
(Se a
ş
az
ă
pe un bolovan cioplit în chip de lavi
ţă
.)
î
ţ
i aminte
ş
ti de vremea dinaintea Sosirii noastre-Ti pe
ş
tera aceasta? Nu cred c
ă
ai putea s
ă
o
ţ
ii minte,
Aveai pe-atunci numai trei ani.
MIRANDA
PROSPERO
Ba pot.
Prin ce-o
ţ
ii minte ? Prin vreo alt
ă
cas
ă
, Al
ţ
i oameni, alte lucruri? Haide, spune-mi De
ţ
i s-a-ntip
ă
rit
ceva în minte.
MIRANDA
E mult de-atunci,
ş
i amintirea mea E mai degrab
ă
ca un vis, ce
ţ
oas
ă
... N-aveam vreo patru-cincid
ă
dace-atunci?
PROSPERO
Ba ai avut mai multe chiar, Miranda. Dar cum de mai
ţ
ii minte ? Ce mai vezi în h
ă
ul vremii plin dentunecime? De-
ţ
i aminte
ş
ti ceva din tot ce-a fost,
Ţ
ii minte, poate,-aici cum ai ajuns?
MIRANDA
Nu, asta nu.
l
14
PROSPERO
Miranda, tat
ă
l t
ă
u
A fost, cu doisprezece ani în urm
ă
, Un prin
ţ
puternic: duce de Milano.
MIRANDA
Nu tu mi-e
ş
ti tat
ă
?
PROSPERO
Maic
ă
-ta — femeie
Cinstit
ă
— îmi spunea c
ă
tu mi-e
ş
ti fiic
ă
;
Ş
i duce de Milano
ţ
i-era tat
ă
l, Mo
ş
tenitoarea-i unic
ă
fiind O principes
ă
— da, nu mai prejos.
MIRANDA
O, ceruri! Ce n
ă
past
ă
ne-a adus Aici? sau e-un noroc?
PROSPERO
Ş
i una
ş
i-alta:
N
ă
pasta ne-a gonit de-acolo, dar Norocul ne-a adus aici.
MIRANDA
Cît suf
ă
r
Cînd m
ă
gîndesc la marile necazuri Pe care eu ti le-am pricinuit F
ă
r
ă
-a le
ţ
ine minte. Dar urmeaz
ă
...
PROSPERO
Aveai un unchi, Antonio pe nume, Un frate-al meu — a
ş
a îl socoteam Pe tic
ă
losul, ce-mi era maidrag Decît oricare om afar' de tine. Lui i-am l
ă
sat în grij
ă
tot ducatul — Pe-atunci întîiu-n lume,Prospero Fiind vestit prin 'nalta-i demnitate
Ş
i ne-ntrecut în liberele arte. Fiind de-acestea absorbit cutotul, Pe frate l-am l
ă
sat s
ă
cîrmuiasc
ă
Ş
i cufundat în studiile-oculte, Da
ţ
ari rn-am înstr
ă
inat. Atuasi,Mîr
ş
avu-
ţ
i unchi... M-ascul
ţ
i?
MIRANDA
(întorcîndu-
ş
i fa
ţ
a dinspre mare)
Cu luare-arninte.
PROSPERO
Cînd a deprins
ş
tiin
ţ
a de-a-mp
ă
rti
Ş
i de-a t
ă
g
ă
dui favoruri lumii,
De-a în
ă
l
ţ
a
ş
i-a coborî în rang —
Cînd mi-a schimbat
ş
i mi-a strunit slujba
ş
ii
Avînd în mîn
ă
cheia
ş
i l
ă
cata,
A început pe degete s
ă
-i joace
Ş
i i-a f
ă
cut s
ă
-i cînte lui în strun
ă
:
Ca vîscul ajunsese s
ă
se-nlind
ă
of 00
Shakespeare, William - Furtuna
9,695 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | (3 Ratings) |
| Upload Date: | 01/17/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment