Viata de Familie-P.paisie

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITULCUVINTE DUHOVNICEŞTIIV

VIAŢA DE FAMILIE

Traducere din limba greacăde Ieroschim. Ştefan Nuţescu

SCHITUL LACU-SFÂNTUL MUNTE ATHOS EDITURA EVANGHELISMOS BUCUREŞTI-2003

PROLOG

Cu prezentul volum, ce cuprinde subiecte despre familie şi despre încercările prin care trece omul din pricinacrizei vieţii de familie din vremea noastră, continuăm publicarea "Cuvintelor

11

fericitului Stareţ Paisie. Stareţul spunea că cele mai multe din scrisorile pe care le primea proveneau de la oameni cu probleme familiale. Iar aceste probleme el le atribuia depărtării oamenilor de Dumnezeu şi iubirii lor de sine. "Mai demult spunea el, viaţa era mailiniştită şi oamenii făceau răbdare. Astăzi sunt cabrichetele, nici măcar un singur cuvânt nu suferă; după care urmează automat divorţul". Încă de foarte tânăr, Stareţul a intrat şi a lucrat efectivîn marea familie a Bisericii, căci simţea că nu maiaparţinea micii lui familii. A dobândit dragosteadumnezeiască, făcându-se astfel Fiu al lui Dumnezeu. Deaceea îi simţea pe toţi oamenii ca fraţi ai săi şi-1 iubea pe fiecare "cu dragostea lui Iisus Hristos"

1

. "Atunci când văd un oarecare bărbat în vârstă, ne spunea Stareţul, îmi zic că acesta este tatăl meu. Când văd o bătrână, îmi spuncă aceasta este mama mea.

1

Filip 1, 8.

Iar când văd un copil mic, îl privesc ca pe nepoţelul meu. Pe toţi îi iubesc. Pentru unii mă bucur, iar pentru alţii mă doare. Ştii ce înseamnă aceasta?". Dar, potrivit cu cazul ce-1 întâlnea, se şi făcea ca unul dintre aceştia, adică se făcea şi copil, şi frate, şi tată şi bunic. Iar această dragoste sinceră a sa îl ajuta pe cel care se apropia de el să sufere schimbarea cea bună, să primească cuvântul lui Dumnezeu şi să trăiască potrivit cu el. Ca mădular al Trupului lui Hristos, Stareţul nu numai că se ruga cu durere pentru cei care înfruntau probleme în cadrul familiei, ciajuta şi cu cuvântul său, atunci când îi era cerut, chiar şi în subiectele cele mai delicate ale vieţii de familie, deşi el trăia ca un ascet. El însuşi fiind încercat în focul ispitelor şiîn cuptorul bolii, care sub diferite chipuri 1-a cercetat din1947 până în 1994 când a adormit, împreună-pătimea cu fiecare om ce suferea şi se ruga cu durere pentru ceibolnavi. Pentru propria-i sănătate se îngrijea numai atât cât să se poată sluji pe sine şi pe cei care îl cercetau. Credea că,dacă îşi va neglija propria-i durere, aceasta îl vaînduioşa pe Dumnezeu şi astfel rugăciunea sa, făcută pentru ceilalţi bolnavi, va fi ascultată. Acelora însă lerecomanda să facă tot ce era omeneşte cu putinţă ca să setămăduiască, iar ceea ce nu era cu putinţă omeneşte să olase în seama lui Dumnezeu. în acelaşi timp le întăreacredinţa, ca să poată înfrunta boala lor punându-şinădejdea în Dumnezeu, dar şi pentru a nu uita că în viaţaaceasta toţi suntem "străini şi călători"

2

şi că trebuie să ne pregătim pentru viaţa veşnică.

I Petru 2, 11.

Volumul acesta - care se editează cu binecuvântarea Păstorului nostru, Înalt Prea Sfinţitul Nicodim al Kasandrei -este alcătuit dintr-un capitol introductiv şi şase părţi. Multedin subiectele acestui volum provin din discuţiile pe care stareţa, precum şi alte surori, le-au avut cu Părintele Paisie. Deşi, potrivit poruncii Stareţului de a-i îndruma laduhovnic pe cei ce vin şi ne cer ajutorul, adeseori seîntâmpla - şi se întâmplă - ca unii oameni aflaţi sub presiunea vreunei probleme să-şi destăinuie durerea lor stareţei sau unei alte maici mai bătrâne, şi să le ceară sfatul. Uneori, pentru a fi sigure că răspunsul pe care l-amdat într-o problemă serioasă era cel corect, ne adresamStareţului, care ne spunea pentru flecare caz cum trebuiaînfruntată, după Dumnezeu, acea problemă. Dar şiStareţul însuşi, în sinaxele obştei şi în discuţiile personalecu maicile, luând pricină de la vreo întâmplare din viaţa deobşte sau de la vreo anumită întrebare, obişnuia să spună greutăţile pe care le înfruntau mirenii. Iar aceasta o făceaca să ne rugăm cu durere pentru lume. De asemenea, nedădea exemple de femei căsătorite sau mame, care, deşinu aveau condiţiile duhovniceşti ale monahilor, au trăit totuşi o viaţă sfântă. în felul acesta ne îndemna să nenevoim cu şi mai multă mărime de suflet. O parte dinaceste subiecte s-au completat cu fragmente din scrisorileStareţului, pe care ni le-au dat unii preoţi şi mirenievlavioşi. Pentru a ajuta pe tinerii care îşi fac probleme pentrucalea pe care trebuie să o urmeze în viaţă, s-a aşezat laînceputul prezentului volum capitolul introductiv: "Tineriiîn faţa celor două căi ale vieţii". În el se

accentuează faptul că cele două căi pe care le-a trasat Biserica noastră - viaţa de căsătorie şi cea monahală -sunt binecuvântate. Tinerii, potrivit cu chemarea lor, cu puterile şi cu mărimea lor de suflet, trebuie ca,neinfluenţaţi şi cu încredere în Dumnezeu, să aleagă unadin cele două căi. Iar condiţia de bază pentru sporire înoricare din căile pe care ar vrea s~o urmeze este să trăiască o viaţă neprihănită şi duhovnicească. În prima din cele şase părţi ale acestei cărţi sunt fixateca temelie a familiei dragostea şi respectul reciproc dintre soţi. Răbdarea în greutăţile vieţii familiale, atunci când eaeste însoţită de rugăciune, izbăveşte familia de ladestrămare. Îîn partea a doua, care se referă la obligaţiile şiresponsabilitatea părinţilor pentru o educaţie corectă acopiilor lor, se pune accentul în mod deosebit asupraimportanţei pe care o are exemplul părinţilor, "dojana lor tăcută" făcută copiilor, precum şi asupra rolului pe care îl are mama. De asemenea se subliniază că afecţiunea şidragostea faţă de copii sunt condiţiile de bază pentrudezvoltarea lor firească. Partea a treia se referă la copii, la bucuriile şi greutăţile lor de la vârsta pruncească până la maturitatealor, precum şi la obligaţiile lor faţă de părinţi. Respectul şidragostea faţă de părinţi, nu numai la vârstacopilărească, ci şi la maturitate, le asigură binecuvântarealui Dumnezeu. În partea a patra se dau sfaturi simple şi practice pentruviaţa duhovnicească în cadrul familiei. În felul acesta copiii şi părinţii sunt ajutaţi să trăiască zilnic Evanghelia, fie că se află acasă, fie la lucru, care trebuie, pe cât este cu putinţă, să contribuie la desăvârşirea lor, cea după Dumnezeu, şi nu să-i "înece" cu neîncetatul stres. În partea a cincea, care se referă la diferiteleîncercări prin care trec oamenii în viaţa lor, se arată câtă mângâiere şi putere dă Dumnezeu celor care le înfruntă nunumai cu răbdare, ci şi cu doxologie. Boala, infirmitatea,clevetirile sunt o binecuvântare pentru omul care a prins sensul cel mai profund al vieţii. Prin suferinţele pe care leîndură îşi "plăteşte" păcatele, sau îşi asigură răsplată cerească. În sfârşit, partea a şasea cuprinde subiecte care sereferă la înfruntarea corectă a morţii şi la pregătirea pentruea. Stareţul lămureşte care este adevărata mângâiere pecare ar trebui să o aibă cei care se întristează pentrumoartea persoanelor lor iubite şi subliniază cât de mult ajută parastasele, rugăciunile şi milosteniile ce se fac pentru cei adormiţi. El înfăţişează o imagine simplă şi sugestivă a judecăţii viitoare şi a vieţii veşnice.Subiectele acestui volum pe de o parte pot ajuta pe ceice se nevoiesc în lume, să ducă "lupta cea bună"

3

cu maimultă râvnă, iar pe de altă parte pot deştepta conştiinţeleoamenilor care se chinuiesc departe de Dumnezeu, astfel încât să devină mădulare conştiente ale Bisericii şi să sebucure în mica comuniune a familiei lor de pacea şi odihna pe care le-o dă viaţa duhovnicească. Paralel, ele subliniază că în cadrul căsătoriei este absolut necesară respectareatuturor

3

1 Tim. 6, 12.

Category:	Uncategorized.
Rating:	(2 Ratings)
Upload Date:	01/18/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	This document has no tags.

Documents

People