întâlnit cu viitorul sfânt părinte loan din Kronştadt, care l-a binecuvântat pentru meşteşugul scrisului întruslava lui Dumnezeu. Una după alta au început să apară cărţile, în care Nilus urmăreşte căile către sfinţenieale unor mari asceţi şi, cu binecuvântarea stareţilor de la Pustia Optina, dezvăluie straturile adânci ale vieţiiduhovniceşti din Sfânta Rusie şi din întreaga lume ortodoxă. Cărţile lui Nilus au îndreptat o mulţime de ruşicătre o viaţă cucernică, i-au condus în sânul Bisericii Ortodoxe. „
Cele măreţe în cele mărunte", „Puterea lui Dumnezeu şi neputinţa omenească", Sfinţenia sub obroc", „La malul apei lui Dumnezeu"
sînt lucrări denepreţuit. Cartea
„Este aproape, lângă uşi",
care conţine o analiză a sinistrelor
„Protocoale ale înţelepţilor Sionului",
a produs efectul unei bombe explozive printre cei pentru care Ortodoxia şi Rusia sînt ca un os îngât. Această carte a fost ultima pe care au citit-o înaintea execuţiei sfântul şi multpătimitorul ţar Nicolai al ll-leaşi Familia sa... Încă de la primele cărţi începe hăituirea cruntă a scriitorului. Pe vremea ţarului, Nilus a fost prigonit dekabala masonică, care se cuibărise în jurul tronului, nepermiţându-i lui Nilus accesul la Familia împăratului; în1917 - de guvernul provizoriu, care i-a condamnat ultima carte la moarte prin ardere. Pentru citirea cărţilor luiNilus, puterea sovietică te împuşca sau te trimitea în lagăr. În aceşti ani, însuşi scriitorul a fost exilat şi închisde mai multe ori. După 1991, noua elită „democratică" a încercat în fel şi chip să ţină sub tăcere numele şilucrările scriitorului. Aşadar, cui nu-i este pe plac Serghei Nilus, de au fost gata să-l şteargă de pe faţapământului în trecut şi vor cu ardoare să-l calce în picioare acum? Doar nu el a scris „Protocoalele înţelepţilor Sionului", ci unul dintre conducătorii „ocultei mondiale" (expresia aparţine lui Ivan llin), un mizantrop şi unrusofob, sionistul U. Gninţberg... Orice acuză la adresa lui Nilus este neapărat minciună şi defăimare. Şineapărat interesul cuiva.Oameni falşi şi ipocriţi au creat un fel de stereotip: Nilus este bastionul antisemitismului. Minciunasfruntată este combătută de însuşi Nilus:„Nu poporul lui Dumnezeu este vinovat de păcatul satanic al luptei cu divinitatea, vinovat esteSinedriul său de taină, ascuns de mânia noastră şi de orice mânie omenească cu ajutorul baionetelor şi alghiulelelor trupelor de intervenţie cât şi al descompunerii noaste spirituale"... Oare nu este limpede? Cine semai îndoieşte? În aprilie 1928, scriitorul, urmărit până atunci, împreună cu ajutorul său credincios, soţia sa ElenaAleksandrovna, a avut parte de o jumătate de an de viată relativ liniştită. Pribegii au fost găzduiţi de familiabunului preot Vasili Smirnov, care slujea la biserica U-spenia din satul Kruteţ. Acum 75 de ani, pe 14 ianuarie1929, inima lui Serghei Aleksandrovici Nilus a încetat să bată. în biserica din lemn Uspenie, mutată mai apoi,părintele Vasili l-a prohodit. După ce i-a trecut amarul primelor zile de doliu, Elena Aleksandrovna s-a închinatla mormânt şi a plecat. Curând urma ei s-a şters în lagărele de concentrare. De-abia în noiembrie 1986,scriitorul Aleksandr Nikolaievici Strijev cu nişte prieteni creştini a căutat locul odihnei de veci al lui SergheiAleksandrovici Nilus...Am fi prea optimişti să afirmăm că lupta forţelor deja ştiute împotriva lui S. A. Nilus este încheiată.Nicidecum. În 1998-1999, la editura ştiinţifică „Bolşaia Rossiiskaia Enţiklopedia" a apărut volumul al patrulea alenciclopediei „Scriitori ruşi. 1800-1917", volum care pretinde a fi ştiinţific. Editorii au pregătit cititorilor şispecialiştilor în domeniul literaturii o surpriză nemaiîntâlnită: lui Serghei Aleksandrovici Nilus nu i s-a găsit loc în tomul extrem de voluminos. Câţiva dintre cei mai buni cercetători ai creaţiei şi biografiei lui Nilus şi-au oferitserviciile editurii. La început, în loc de răspuns s-a instaurat o tăcere misterioasă, apoi - un refuz hotărât! Cumexplică redactorul-şef P. A. Nikolaev un asemenea fenomen în anii democraţiei „sporite" şi a libertăţiicuvântului? În schimb, autorii „Enciclopediei vladimiriene" (Vladimir, 2002) au lucrat cu bună credinţă: într-un tomsolid lui S. A. Nilus i se acordă un spaţiu suficient şi justificat: 30 de rânduri. Numai în patria lui, la Moscova,Nilus n-are loc!Se pot aduce o mulţime de alte exemple de încercări de a lupta cu moştenirea lui Nilus. De exemplu,desfiinţarea de către secţia de cultură locală în anul 2001, la Aleksandrov, a Centrului istorico-literar, unde afost organizată, pentru prima oară în Rusia, o expoziţie dedicată lui S. A. Nilus şi unde au avut loc primelePrelegeri nilusoniene. Dar aceşti „luptători" trebuie să se lămurească - astfel de atacuri nu înfricoşeazănumele lui Serghei Aleksandrovici Nilus. Creştinii ortodocşi au apreciat cum se cuvine aportul scriitorului laSchimbarea la Faţă creştină şi îl cinstesc ca pe un ascet adevărat. Premiul literar S. A. Nilus , instituit laSankt-Petersburg pentru cei care îi merg pe urme, îşi are în fiecare an laureaţii săi. Printre aceştia sîntremarcabili scriitori ruşi precum Vladimir Iurievici Maliaghin, Aleksandr Nicolaevici Strijev, alţi promotori ailiteraturii... În rândul noilor sfinţi mucenici ai Rusiei este proslăvit şi preotul Vasili Arsentievici Smirnov, împuşcat în 1937, cel care a oferit în 1928-1929, în casa sa, ultimul refugiu pentru familia Nilus.Cărţile lui Serghei Aleksandrovici sînt astăzi editate pe scară largă. Autoritatea sa în ţara noastră, deasemenea în Diaspora rusă şi ortodoxă s-a ridicat la înălţimea pe care o merită. Prin grija şi stăruinţacercetătorilor autentici, a entuziaştilor, a filantropilor din domeniul culturii, tirajele cărţilor sale cresc permanent
Leave a Comment