Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Inliniedreapta.net-Pina La Urma Impotriva Cui Luptam (Olavo de Carvalho)

Inliniedreapta.net-Pina La Urma Impotriva Cui Luptam (Olavo de Carvalho)

Ratings: (0)|Views: 3 |Likes:
Published by In Linie Dreapta

More info:

Published by: In Linie Dreapta on Oct 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/04/2012

pdf

text

original

 
inliniedreapta.net
http://inliniedreapta.net/dereferinta/pana-la-urma-impotriva-cui-luptam/
Până la urmă, împotriva cui luptăm?
Simbolul unificator aflat în spatele forţelor prodigios de variate utilizate în cadrul atacului este întotdeauna acelaşi: ura comună fă de civilizia Occidentului permite ca cei mai înverşunimachişti islamici să mărşăluiască, pe străzile New York-ului şi Paris-ului, mână în mână cu militanţiigay-işti, feminişti şi avortişti, pe care în ţările lor proprii i-ar condamna sumar la moarte.„Afinal, lutamos contra quem?”Olavo de CarvalhoDiário do Comércio, 11 februarie 2008
Acum aproape optzeci de ani, mişcarea revoluţionară a reuşit să-şidefinească obiectivul unificat al eforturilor ei
, ceea ce îi permite deatunci să obţină tot mai mult succes în acţiuni strategice la scarămondială, trecând peste nenumăratele sale divergenţe interne şi chiar folosindu-le în mod profitabil ca instrumente de camuflaj sau de adaptare la varietateacircumstanţelor.
Acest obiectiv – distrugerea civilizaţiei Occidentului – a fost schiţatsimultan de trei surse diferite: filosoful ungur Georg Lukacs, liderul comunist italianAntonio Gramsci şi specialiştii în ştiinte sociale ai Şcolii de la Frankfurt.Pe măsură ce aceste voci se afirmau ca cele mai influente asupra intelectualităţii stângiste
,conştiia obiectivului se răspândea prin toate ramurile mişcării revoluţionare, pregătind marilerăzboaie culturale de agresiune care vor izbucni începând din anii 60 şi care, indiferente la cădereaURSS, continuă până astăzi cu intensitate crescândă, obţinând victorii tot mai devastatoare,printre care cucerirea practic a întregului establishment cultural, mediatic şi universitar nord-american, impunerea normelor “corecte politic” în vocabularul dezbaterilor publice şi peste totdistrugerea mijloacelor de apărare culturală ale aproape tuturor naţiunilor europene, aşezându-le în genunchi în fa dominaţiei inamicului. În toate aceste cazuri, simbolul unificator aflat în spateleforţelor prodigios de variate utilizate în cadrul atacului este întotdeauna acelaşi: ura comună făde civilizaţia Occidentului permiteca cei mai înverşuni machişti islamici să mărşăluiască, pestrăzile New York-ului şi Paris-ului, mână în mână cu militanţii gay-işti, feminişti şi avortişti, pe care în ţările lor proprii i-ar condamna sumar la moarte.Până şi vinovăţiile proprii mişcării revoluţionare îi pot fi imputate de aceasta victimei sale,permiţându-i să descarce asupra ei toată ura şi dispreţul inconştient pe care le-a acumulat împotriva sa proprie de-a lungul istoriei sale de crime şi orori. Nu există niciun stângist pe lume caresă se recunoască vinovat moral de genocidul sovietic, chinez sau cambogian. Cu cât acesterealităţi îi inspiră mai multă oroare, cu atât i se pare mai monstruos capitalismul occidental.
 
Faptul că civilizaţia care face obiectul urii nu este un bloc omogen
, ci un amalgamdeconcertant de confuz de curente incompatibile între ele, nu-i perturbă cu nimic detractorii şi nuface deloc tirul lor mai puţin precis. “Civilizaţia occidentală”, aşa cum o înţeleg ei, nu este unconcept definibil raţional, este un simbol: este suficientă o ochire în direcţia respectivă, şi orice seva găsi în apropiere va fi atins de tir. Simbolurile există tocmai ca să unifice contrariile: dacă vrei distrugi civilizaţia occidentală, o poţi acuza fără dificultate de materialism scientist sau de teocraţiecreştină, de expansionism imperialist sau de autodisoluţie decadentistă, de libertinism obscen saude moralism represiv. În lumea simbolurilor, aşa cum deja observa lupul din fabulă, apa râului curge în ambele sensuri.
Departe de mine intenţia de a sugera că mişcarea revoluţionară atacă mori de vânt.
Dimpotrivă, dacă este vorba de a conduce mişcări de masă şi de a coordona o multitudine de forţe în luptă, simbolul este o călăuză mai eficientă pentru acţiune decât cele mai elaborate concepteştiiifice. Acestea, prin propria lor natură, pot numai să cuprindă fracţiuni separate ale experienţei,nu realitatea concretă. Simbolul, tocmai pentru că sintetizează aspecte contradictorii, îndreaptăprivirea in direcţia potrivită, identificând ţinta reală chiar atunci când aceasta nu este clar înţeleasăconceptual, exact cum se întâmplă în acest caz: intelligentzia revoluţionară nu este în stare săspună nimic coerent sau valoros despre civilizaţia occidentală (dimpotrivă, scrierile stângistebolborosesc de idioţenii în această priviă), dar reuşeşte perfect să intuiască unde se afea şicare sunt punctele vulnerabile unde o poate atinge cu atacurile sale. Entitatea împotriva căreia se întoarce este opacă şi, intelectual, neînţeleasă, dar este suficient de reală şi de prezentă ca săsimtă duritatea loviturilor care o ating.Imunitatea faţă de vinovăţie este una dintre trăsăturile definitorii ale mentalităţii revoluţionare, dar numai după anii 60 ea s-a răspândit în mase întregi, atunci când imaginea simbolică a victimeiispăşitoare a devenit vizibilă în mod universal: din cavernele lui Al-Qaeda până la campusurileuniversitare din California, de la înaltele comandamente ale organismelor internaţionale până înadâncurile cluburilor de sadomasochism, ura fă de Occident este licenţa care garanteazălibertatea de a comite păcate şi abateri fără vinovăţie. Atât de cuprinzătoare este foa unificatoare a simbolului aflat în spatele multitudinii de ţinte, încâtpână şi vinovăţiile proprii mişcării revoluţionare îi pot fi imputate de aceasta victimei sale,permiţându-i să descarce asupra ei toată ura şi dispreţul inconştient pe care le-a acumulat împotriva sa proprie de-a lungul istoriei sale de crime şi orori. Nu există niciun stângist pe lume caresă se recunoască vinovat moral de genocidul sovietic, chinez sau cambogian. Cu cât acesterealităţi îi inspiră mai multă oroare, cu atât i se pare mai monstruos capitalismul occidental.
Imunitatea faţă de vinovăţie este una dintre trăsăturile definitorii ale mentalităţiirevoluţionare
, dar până in secolul XX această trăsătură apare numai în mod localizat, limitată lagrupuri militante bine definite. Numai după anii 60 ea s-a răspândit în mase întregi de populaţie,atunci când imaginea simbolică a victimei ispăşitoare a devenit vizibilă în mod universal: dincavernele lui Al-Qaeda ână la camusurile universitare din California, de la înaltele comandamente
 
 ale organismelor internaţionale până în adâncurile cluburilor de sadomasochism, ura fă deOccident este licenţa care garantează libertatea de a comite păcate şi abateri fără vinovăţie.Canalizând împotriva acestei ţinte simbolice toate vinovăţiile şi resentimentele umanităţii, mişcarearevoluţionară a depăşit limitările unui discurs ideologic care apela numai la porţiuni specifice depopulaţie. S-a erijat în administrator global al urii psihotice organizate. A fost un teribil „saltcalitativ”, cum ar fi zis Mao Dzedong. Însoţit de înlocuirea vechii structuri ierarhice de partid cu nouaorganizare flexibilă în „rele”, ea şi-a crescut forţa de agresiune a mişcării în aşa măsură încât adevenit imună la dezvăluirea crimelor sale şi celor mai scandaloase eşecuri ale sale din domeniuleconomico- social.Reacţia conservatoare continuă să fie dispersată şi fragmentară, împotriva unor ţinte parţiale şicontradictorii în spatele cărora nu se întrevede nici cel mai mic semnal al unei identităţi. Se pare căexistă din partea conservatorilor un refuz sau o teamă de a percepe chipul unitar al inamicului subvariatele sale manifestări.Nu este lipsit de interes să observăm că această realizare a fost lucrarea postumă a unor gânditoricare, în viaţă, păreau dislocaţi din curentele dominante ale comunismului internaţional. La Moscovaşi la Pekin, Lukacs, Gramsci şi frankfurtienii au rămas multă vreme neluaţi în seamă. Ucenicii lor dela New York şi Paris au fost cei care au reînnoit de sus şi până jos mişcarea revoluţionară începânddin anii 60, integrând în noua perspectivă până şi anumite curente de resentiment pe care vecheaortodoxie comunistă le-ar fi dispreţuit ca anarhice şi mic-burgheze, ca de exemplu gay-ismul saumişcarea pentru liberalizarea drogurilor. În această perspectivă, căderea URSS, departe de a puteafi considerată o înfrângere, a fost de fapt un sacrificiu necesar pentru revigorarea generală aorganismului revoluţionar. Revoluţia în sânul revoluţiei, cum a numit-o Régis Débray, s-a realizatprin mijloace pe care însuşi Débray, în vremea respectivă, nu şi le putea închipui. În „războiul contra terorismului”, de exemplu, autorităţile SUA insistă să desemneze radicalismulislamic drept un fenomen singular şi sui generis, nu numai amputat de cele mai patente rădăciniistorice ale sale în mişcarea comunistă care l-a pregătit şi gestionat punct cu punct, ci separatpână şi de conexiunile sale actuale cu stânga mondială şi cu guvernele Chinei şi Rusiei, fără sprijinulcărora el nu ar fi nimic.Dar ceea ce este mai important de observat în această ordine de idei, este faptul că, dacăunificarea ţintei simbolice a fost principiul upgrade-ului revoluţionar, nimic asemănător nu seobserva în tabăra opusă. Peste tot, reacţia conservatoare (în Brazilia uneori denumită “liberală”)continsă fie dispersată şi fragmentară, îndreptată împotriva unor ţinte parţiale şi contradictorii în spatele cărora nu se întrevede nici cel mai mic semnal al unei identităţi, cu atât mai puţinimaginea strălucitoare a unui simbol unificator. Dimpotrivă, se pare că există din parteaconservatorilor un refuz sau o teamă de a percepe chipul unitar al inamicului sub variatele salemanifestări.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->