Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Inliniedreapta.net-Arabii Din Palestina III in Gaza

Inliniedreapta.net-Arabii Din Palestina III in Gaza

Ratings: (0)|Views: 1|Likes:
Published by In Linie Dreapta

More info:

Published by: In Linie Dreapta on Oct 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/04/2012

pdf

text

original

 
inliniedreapta.net
http://inliniedreapta.net/arabii-din-palestina-iii/
Arabii din Palestina – III (în Gaza)
Martha Gellhorn, scriitoare, ziaristă şi fostă corespondentă de război, a călătorit în Orientul Mijlociu pentru a examina de aproape “problema refugiaţilor palestinieni”. Articolul a fost publicat în 1961,înainte de războiul de şase zile din 1967 şi de “teritoriile ocupate”. Astăzi, partea a III-a a acestui articol.
Pentru a intra în Gaza e nevoie de viză militară de la guvernul egiptean din Cairo. Am ajuns laCairo cu gîndul să merg direct în Gaza, dar oferul de presă UNRWA m-a informat emiterea vizei durează 2-3 săptămîni, şi că uneori viza nu se aprobă de loc.
Singurul zboUNEF spre Gaza, e sîmbăta, pentru trupele UNEF, nu pentru pasageri. Era joi, a doua zi vineri, ziuade odihnă a musulmanilor. Nu erau mari speranţe. Mă şi vedeam într-un jeep, traversînd deşertulbîntuit de furtuni de nisip, infiltrîndu-mă în Gaza. Dar m-am gîndit că ar fi mai bine să iau legăturacu autorităţile egiptene.Fiind vineri, avînd nevoie de un mare număr de poze de paşaport şi fiind nevoită să alerg de la unbirou la altul, mi-a luat patru zile să obţin viza, dar m-am delectat cu fiecare minut. Autorităţileegiptene au fost cît se poate de amabile şi îmi făcea plăcere să văd membrii clasei conducătoare,care prin felul lor de a fi, veseli şi degaji, cam imaturi dar plini de importanţă şi ocupaţi pînă pestecap, semănau foarte bine cu membrii altor clase proaspăt ajunse la conducere pe care avusesemocazia să-i văd de-a lungul anilor în diverse colţuri ale lumii. Mi-a fost greu să fac legătura întreaceşti tineri simpatici, în uniformele lor cu mînecă scurtă, cu telefoane, cu munţi de formularemultiplicate la maşina de stencil, cu ceşti goale de cafea, şi vanitatea, xenofobia şi ura anti-semităcare emana din paginile ziarelor care inundau atmosfera oraşului fascinant în care ne aflam.
 
Din tot ce auzisem, Gaza era iadul pe pămînt: o fîşie dreptunghiulară la marginea graniţei desud a Israelului, lungă de vreo 40 km şi lată cam de 10, unde trăiau 365.000 de refugii şilocalnici.
Îmi imaginam o dună de nisip fierbinte ca un cuptor, hidoasă şi murdară, cu oameni înghesuiţi ca sardelele. Gaza era departe de a fi aşa ceva. Vremea era idilică – cer albastru deporţelan, briză constantă şi răcoroasă. M-am gîndut că poate am avut eu noroc să prindasemenea vreme şi am întrebat-o pe fermecătoarea doamnă la care stăteam în gazdă dacă eadevărat. Nu, vremea e întotdeauna superbă în Gaza. Ea trăia aici de 35 de ani. Vara sunt dosăptămîni mai “lipicioase”, dar în restul anului vremea e splendidă, cea mai bună din lume. Cînd amsurvolat Fîşia Gaza am văzut numeroase dune de nisip. Dar şi multă verdeaţă. Gazda mi-a maipovestit că în Gaza au existat întotdeauna livezi de citrice, vestite în toată lumea, dar de cînd auvenit refugiaţii sunt şi mai multe livezi. În general se cultivă mult mai mult în Gaza. În Gaza creşteorice. Şi m-a chemat să-mi arate superba ei grădină de flori.Eu i-am atras atenţia că Gaza forfotea ca un stup – cu soldaţii de la UNEF, danezi, norvegieni,indieni, canadieni, iugoslavi, care patrulează pe graniţa dintre Gaza şi Israel, îşi petrec timpul liber şi îşi chieltuiesc solda în oraş cînd au timp liber; elita egipteană care supraveghează persoaneleoficiale palestiniene, precum şi reprezentanţii UNRWA şi vizitatorii, şi nu mai puţin localnicii, chiar şirefugiaţii.
S-ar putea zice că refugiaţii au adus cu ei prosperitate. Mare mister.
 
- Da’ de unde, răspunde gazda, nu înţeleg cum de n-am dat încă faliment.
Ea însăşi construia al treilea nivel la casa care deja era mare şi spaţioasă. Pentru că e mare cererede locuinţe. Se construiesc vile spaţioase în ceea ce pare a fi zona elegantă a oraşului. În piaţacentrală sunt parcate cu mîndrie Mercedesuri, maşini americane şi Volkswagenuri. Taxiurile dinGaza sunt noi. Am văzut şi un cinematograf nou şi impunător, în stilul urît care domină acum lumea – crom şi materiale ieftine. Peste tot sunt cafenele şi prăvălioare, amărîte şi prost luminate,specifice regiunii. Desigur e nevoie de un economist pentru a rezolva ghicitoarea: dacă nimeni nuare bani, ce caută aici comercianţi excentrici şi furnizori de servicii?
Taberele de refugiaţi sunt mult mai mari decît celedin Liban, de fapt sunt mici orăşele după standardeleOrientului Mijlociu. Nu sunt luxoase, dar în America şin Europa sunt oameni care trăiesc în condiţii mult maigrele în cartiere mărginaşe.
Săracii din Gaza nubeneficiază de locuinţe sau îngrijire precum refugiaţii.Fîşia Gaza nu este nici o gaură de iad şi nici un dezastruvizibil cu ochiul liber. E mai rău. Este o închisoare (pînă în1967 Gaza a fost ocupata şi guvernată de egipteni, n.m.)cu o plajă lungă, albă şi magică, cu briză şi cu asistenţisociali devotaţi (UNRWA) care au grijă de prizonieri. Guvernul egiptean este temnicerul. Din motivepe care le păstrează pentru sine, guvernul egiptean nu permite refugiaţilor să părăsească îngustafîşie de pămînt. Se prea poate ca refugiaţii să nu dorească să plece din Gaza, sau să nu doreascăsă plece definitiv, dar oricine poate deveni claustrofobic dacă ar fi sechestrat timp de 13 ani de zilepe o suprafaţă de 248 km pătraţi. Un mic număr de refugiaţi care pot dovedi că au de lucru în altăparte primesc vize de ieşire. Numărul lor oficial este sub 300 de persoane din cei 255.000 derefugiaţi înregistraţi. Pare greu de crezut. Zvonurile spun că un număr mai mare de refugiaţireuşeşte sa iasă din Gaza în mod ilegal, pe căi neştiute (tuneluri, n.m.).
Pentru aceşti oameni ţinuţi sub cheie prea mui într-un spaţiu atît de mic – nu se găsescslujbe adecvate. Şansele lor de a găsi de lucru sunt şi mai mici decît în celelalte “ţărigazdă”.
Între timp, refugiaţii sunt supuşi la un baraj intensiv şi continuu de propagandă egipteană.Nu-i de mirare că Gaza este principala bază de antrenament pentru formaţiuni paramilitaredenumite comandouri de egipteni şi palestinieni, şi respectiv bandiţi de israelieni, fadeyeen, a căror misiune este să pătrundă neobservaţi în Israel pentru a comite acte de sabotaj patrotic şi pentru aucide israelieni. După ce au fost înfrînţi în mod umilitor de Israel şi în anul 1956, locuitorii încarceriai fîşiei au devenit şi mai îndîrjiţi; oratorii locali au devenit şi mai setoşi de sînge.
O nouă convorbire cu Pălărierul cel Nebun, de fapt o întîlnire nu tocmai particulară, are loc înbiroul conducătorului a două tabere limitrofe. Acest om are grijă de 29.000 de persoane.
Conducătorul de tabără ridicat la rang de orator stă la birou. Tînărul din Serviciul Secret pe care l-am pomenit mai sus, palestinianul taciturn de la UNRWA care mă însoţeşte peste tot, plus trei

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->